Comentariul biblic al credinciosului - Noul Testament

900 1 Timotei 900 şi îndoieli în minţile oamenilor. Ele nu pro­duc inţă bună şi o credinţă neprefăcută. Sintagma: edificarea evlavioasă care este prin credinţă n-au nimerit ţinta poate însemna fie că nu (sau: lucrarea lui Dumnezeu, care este prin au ţintit corect, fie salva lor nu a a­juns la credinţă, n.tr.). ţintă. Evident, sensul primar este că nu au Întreg planul răscumpărării este conceput ţintit corect. Cu alte cuvinte, nu s-a pus aici de Dumnezeu, neavând scopul de a stârni problema că ei s-ar fi străduit să nim­ erească îndoieli şi dispute, ci de a induce credinţă în ţinta, dar că au dat greş. Ci sensul clar este că inimile oamenilor. Aceşti oameni din adu­narea nici măcar nu au năzuit spre rea­lizarea acestor de la Efes sunt sfătuiţi să nu-şi consacre aten- lucruri. Prin urmare, ei au ră­tăcit în vorbiri ţia unor teme lipsite de orice preţ, cum ar fi deşarte. Predicarea lor era lip­sită de noimă, basmele şi genealogiile, ci să se dedice mari- nu ducea nicăieri şi nu avea ca urmare sfinţi- lor adevăruri ale credinţei creştine, care se vor rea oamenilor. dovedi o binecuvântare pentru oameni şi vor Pavel foloseşte frecvent termenul unii în inspira credinţă, în loc de îndoială. e­pistola aceasta. Pe când scria 1 Timotei, 1:5 Poate că lucrul cel mai important pe înv­ăţătorii aceştia falşi reprezentau doar o mică care trebuie să-l înţelegem din acest verset este minoritate în cadrul bisericii. Când vom ajun- că porunca nu se referă la Legea lui Moise ge însă la 2 Timotei, vom vedea că term­ enul sau la cele zece porunci (Decalogul), ci la „unii“ nu mai apare cu aceeaşi frecvenţă, sarcina încredinţată în versetele 3 şi 4, aşa deoarece între timp s-a schimbat e­chilibrul de cum reiese foarte limpede din traducerea forţe. Alunecarea de la credinţă at­insese pro- NKJV: Acum scopul poruncii este dragos­ porţii, generalizându-se. Minorit­a­tea a devenit tea... Pavel spune că ţelul sarcinii pe care i-a între timp majoritatea. dat-o el lui Timotei a fost acela de a produce 1:7 Învăţătorii falşi la care se referă verse- nu doar o teologie corectă, ci dragoste din­ tele precedente erau iudaizatorii, care căutau să tr-o inimă curată, dintr-o conştiinţă bună şi amestece iudaismul cu creştinism­ ul, şi legea dintr-o credinţă neprefăcută. Aceste lucruri cu harul. Ei susţineau că cre­dinţa în Cristos îşi vor face numaidecât sim­ţită pre­zenţa, ori de nu ar fi suficientă pentru ca cineva să poată fi câte ori se vesteşte Evanghelia harului lui mântuit, ci, spuneau ei, omul trebuie să fie Dumnezeu. circumcis sau să ţină legea lui Moise. Ei pro- Negreşit în dragoste e cuprinsă dragos­tea povăduiau că legea este regula de viaţă a cre- faţă de Dumnezeu, dragostea faţă de ceil­alţi dinciosului. credincioşi şi faţă de lume în general. Ea tre- Această învăţătură falsă a existat în toate buie să izvorască dintr-o inimă cura­tă. Dacă veacurile istoriei bisericii, fiind cea mai mare viaţa lăuntrică a unei persoane nu este curată, plagă ce a reuşit să corupă creştinătatea din atunci din ea nu poate izvorî o adevă­rată dra- zilele noastre. În forma ei modernă, învăţăt­ura goste creştină. Dragostea aceas­ta trebuie să fie aceasta străină afirmă că deşi credinţa în în acelaşi timp produsul secun­dar al unei con- Cristos este necesară pentru ca cineva să poată ştiinţe bune, adică o con­ştiinţă din care să fi mântuit, acea persoană trebuie să fie însă şi lipsească ofensele aduse lui Dum­nezeu şi botezată sau să devină membru într-o biserică semenilor. În fine, dragos­tea aceasta trebuie să sau să ţină legea, să facă mătănii, să dea fie rezultatul unei credinţe neprefăcute, adică zeciuială sau să săvârşească alte aşa-numite una since­ră, fără mască. „fapte bune“. Celor care propagă această învă- Învăţăturile false nu puteau produce nicio- ţătură în legalismul din vremea noastră le dată lucrurile enumerate de Pavel. Virtuţile scapă însă faptul că mântuirea se capătă prin enumerate de apostol nu provin din „basme şi credinţa în Cristos, fără faptele legii. Ei nu-şi genealogii“! Doar predarea harului lui dau seama că faptele bune sunt rezultatul Dumnezeu poate produce o inimă cura­tă, o mântuirii, iar nu cauza ei. Un om nu devine conştiinţă bună şi o credinţă neprefă­cută, creştin prin săvârşirea acestor lucruri, ci, mai care are ca urmare practică dragostea. degrabă, le săvârşeşte pentru că este deja creş- Versetul 5 ne arată testul prin care putem tin. Ei nu văd că Cristos, iar nu legea, este identifica toate învăţăturile adev­ărate – anume, regula de viaţă a credinciosu­lui. Ei nu înţeleg după rezultate. Produc ele rezultatele enumera- că un om nu poate fi sub lege, fără ca prin te de Pavel? Atunci sunt adevărate. aceasta să se afle şi sub blestem. Legea îi 1:6 Erau unii care s-au rătăcit de la aces- osândeşte la moarte pe toţi cei ce nu reuşesc te lucruri, adică de la o inimă curată, o conşti- să ţină sfintele sale precep­te. Întrucât nici un

901 1 Timotei 901 om nu este în stare să asculte de lege în mod Decalogul propriu-zis. Astfel, cele zece porunci desăvârşit, rezultă că toţi oamenii sunt con- ale sale sunt împărţite în două sec­ţiuni: prime- damnaţi la moarte. Dar Cristos i-a răscumpărat le patru au de a face cu datoria omului faţă pe credincioşi de sub blestemul legii, pentru de Dumnezeu (evlavie), pe când restul de şase că El a fost făcut blestem pentru noi. porunci au de a face cu datoria sa faţă de Apostolul spune aici despre aceşti învăţă­tori aproapele (neprihănirea). Următ­oar­ele cuvinte autodeclaraţi ai legii că ei nu au înţeles ce spu- par să corespundă cu prima secţ­iune din neau, nici lucrurile despre care făceau ac­est­e Decalog: pentru cei fărădelege şi nesupuşi, afirmaţii atât de încrezătoare. Ei nu put­eau pentru cei fără Dumnezeu şi pentru păcătoşi, vorbi în mod inteligent despre lege, de­oa­rece pentru cei nesfinţi şi profani... Sintagma: nu înţelegeau scopul pentru care a fost dat­ă pentru ucigaşi se leagă de a şasea poruncă: legea, nici relaţia credinciosului faţă de lege. Să nu ucizi. Aici terme­nul ucigători se referă 1:8 Pavel subliniază cât se poate de lim­ la asasini, iar nu doar la cei ce omoară din pede că legea nu are nici un cusur. „Aşa că greşeală. le­gea, negreşit, este sfântă şi porunca este 1:10 Cuvintele: pentru desfrânaţi, pen­tru sfântă, dreaptă şi bună“ (Rom. 7:12). Dar sodomiţi se referă la cei imorali, atât le­gea trebuie folosită în mod legitim. Ea nu a het­erosexuali, cât şi homosexuali. Aici ei sunt fost dată niciodată ca mijloc prin care oame­nii puşi în legătură cu a şaptea poruncă: „Să nu să fie mântuiţi (Fapte 13:39; Rom. 3:20; Gal. comiţi adulter“. Sintagma: pentru răpitori se 2:16, 21; 3:11). Modul legitim de între­buinţare referă, evident, la a opta poruncă: „Să nu a legii este folosirea ei în predic­area şi învăţă- furi“. Pentru mincinoşi, pentru cei ce jură tura care să producă în oameni mustrarea şi strâmb are legătură cu a noua por­uncă: „Să convingerea despre păcat. Legea nu trebuie nu depui mărturie strâmbă împot­riva seme­ prezentată ca modalitate de mântuire sau ca nului tău“. regulă de viaţă. Şi în fine cuvintele: şi pentru orice altceva Guy King a scos în evidenţă cele trei învă- care este împotriva învăţăturii sănătoase nu ţăminte oferite nouă de lege: „Ar trebui să sunt legate direct de a zecea poruncă, dar par facem. N-am făcut. Nu putem face“. Când să cuprindă, retrospectiv, toate poruncile, rezu- legea şi-a făcut lucrarea în viaţa unui păcăt­os, mându-le. atunci persoana respectivă este gata să strige 1:11 Este greu să stabilim în ce fel acest către Dumnezeu: „Doamne, salvează-mă, prin ver­set se leagă de cele precedente. Unul din harul Tău!“2 Cei ce propagă învăţă­tura potrivit sen­surile sale ar putea fi acela că învăţătura căreia legea ar fi esenţială pen­tru mântuire sau să­nătoasă menţionată în versetul 10 este în sfinţire nu sunt consecvenţi. Ei spun că dacă conf­ormitate cu... Evanghelia. Sau ar putea un creştin calcă legea, el nu trebuie condam- îns­emna că tot ce a spus Pavel despre lege în nat la moarte. Dar prin asta nu se susţine vers­etele 8-10 este în acord perfect cu autoritatea pe care o are şi trebuie s-o aibă Evanghelia pe care a predicat-o. Sau un alt legea. Căci ce lege mai este aceea care nu e sens ar putea fi acela că tot ce a spus Pavel însoţită de pedeapsă? În cazul acesta a devenit despre învăţătorii falşi în versetele 3-10 este în doar un sfat bun. acord cu mesajul Evangheliei. Deşi este ade- 1:9 Legea nu este pentru cel neprihăn­ it. vărat că Evanghelia este slăvită, accentul din Dacă un om este neprihănit (drept), el nu are acest verset cade, probabil, asupra faptul­ui că nevoie de lege. Asta e adevărat şi în ca­zul Evanghelia ne vorbeşte despre slava (tradu­ creştinului. Când acesta este mântuit prin har­ul cerea literală a termenului slăvit) lui lui Dumnezeu, el nu mai are nevoie să fie Dumnezeu, în mod minunat. (Aşa cum reiese plasat sub incidenţa celor zece porunci, pentru din traducerea română GBV: „potrivit cu a putea trăi o viaţă sfântă. Nu teama de Evanghelia slavei fericitului Dumnez­ eu...“, pedeapsă îl face pe creştin să trăiască după n.tr.) Cu alte cuvinte, ne vorbeşte despre voia lui Dumnezeu, ci dragos­tea pentru modul în care acelaşi Dumnezeu care este Mântuitorul, care Şi-a dat viaţa pentru el pe sfânt, neprihănit şi drept este, în acelaşi timp, crucea Golgotei. şi un Dumnezeu al harului, îndurării şi iubirii. Apostolul descrie în continuare tipul de Dragostea Lui a împlinit cerinţele sfinţeniei oameni pentru care a fost dată legea. Mulţi Sale, iar acum, cei care Îl primesc pe Domnul comentatori biblici au evidenţiat că există o Isus dobândesc viaţa veşnică. strânsă legătură între această descriere şi Aceasta este Evanghelia... ce i-a fost încre-

902 1 Timotei 902 dinţată apostolului, axată pe slăvitul Domn Prigonindu-i pe creştini, el credea că Îi aduce Isus Cristos, care le spune oamenilor că El un serviciu lui Dumnezeu. Având în vedere este nu doar Mântuitor, ci şi Domn. conceptul închinării la un singur Dumnezeu B. Mulţumiri pentru adevăratul har al lui adevărat, prezent în religia moş­tenită de la părinţii lui, el credea că această credinţă nouă, Dumnezeu (1:12-17) creştină, se opunea lui Iehova Cel din VT. Şi 1:12 În textul anterior, Pavel i-a descris pe astfel, cu toată râvna şi energ­ia sa, el a căutat învăţătorii falşi, ce căutau să le impună cre­ să apere onoarea lui Dum­nez­eu, omorându-i dincioşilor de la Efes legea. Acum el îşi pe creştini. a­minteşte de propria sa convertire, care nu s-a Mulţi insistă că importante pentru Dum­ făcut prin păzirea legii, ci prin harul lui Dum­ nezeu sunt râvna, stăruinţa şi sinceritatea. Dar nezeu. Apostolul nu fusese un om ne­pri­hănit, din exemplul lui Pavel vedem că râvna nu ci cel dintâi dintre păcătoşi. Vers­etele 12-17 este de ajuns. De fapt, când un om este greşit, par să ilustreze, prin prisma prop­riei experienţe râvna lui nu face decât să intensifice greşeala a lui Pavel, folosirea legiti­mă a legii. Astfel, sa. Cu cât are mai multă râvnă, cu atât mai pentru el legea nu a con­stituit calea mântuirii, mare va fi răul cauzat de el! ci mai degrabă o cale prin care a devenit con- 1:14 Nu numai că Pavel a scăpat de ştient de păcat, fiind mustrat în cugetul lui pedeapsa pe care o merita (aici fiind reliefată pentru acesta. îndurarea), ci, pe deasupra, a avut parte de o Mai întâi, el izbucneşte în mulţumiri la bunătate din belşug, pe care nu o merita adresa lui Cristos Isus, pentru harul Lui care (harul). Acolo unde s-a înmulţit păcatul, harul învredniceşte. Accentul nu se pune aici pe ceea lui Dumnezeu s-a înmulţit cu atât mai mult ce a făcut Saul din Tars pentru Domnul, ci pe (Rom. 5:20). ceea ce a făcut Domnul pentru el. Apostolul nu Faptul că Pavel nu a fost înzestrat în zadar conteneşte să se minuneze de faptul că Domnul cu harul Domnului reiese din cuvintel­e: „cu Isus nu numai că l-a salv­at, ci l-a socotit cre- credinţa şi dragostea care sunt în Cristos dincios, încredinţându-i slujba. Niciodată n-ar fi Isus“. Harul care a venit peste Pavel a fost putut dovedi legea un atare har. Mai degrabă, însoţit de credinţa şi dragostea care sunt în condiţiile ei inflexibile l-ar fi osândit pe păcăto- Cristos Isus. Desigur, aceste cuvinte ar putea sul Saul la moarte. însemna şi aceea că, după cum harul a venit 1:13 Faptul că Pavel a călcat cele zece de la Domnul, tot aşa credinţa şi dragostea îşi por­unci înainte de convertirea sa este dovedit au obârşia în El. Dar sensul ni se lămureşte cu prisosinţă în versetul acesta. Astfel apos­tolul mai bine, de îndată ce am priceput că Pavel spune despre sine că a fost în trecut un huli- nu a refuzat harul lui Dumnezeu, ci, dimpotri- tor, un prigonitor şi un insolent (în româneş- vă, apostolul a răsp­uns la acest har, pun­ându- te: „om batjocoritor“). Ca hulitor, el i-a şi încrederea în Domnul Isus şi iubindu-L pe vorbit de rău pe creştini şi pe Liderul lor, acest Binecu­vântat, pe care odinioară Îl urâse. Isus. Ca prigonitor, el şi-a dat toate si­linţele 1:15 Ne întâlnim aici cu prima dintre „ros- să-i condamne la moarte pe creştini, din cauza tirile credincioase“ din epistolele pastor­ale. convingerii sale că nou-apăruta sectă ar fi pre- Adevărat şi cu totul demn de primit este zentat un pericol la adresa iudaismul­ui. În acest enunţ, deoarece este cuvântul lui procesul aducerii la îndep­linire a acestui plan Dumnezeu, care nu poate minţi şi nu poate da rău, el şi-a găsit plăcerea în săvârşirea unor greş. Oamenii îşi pot permite să creadă aceas- fapte insolente, violente şi revoltătoare împo- tă afirmaţie, cu încredere implicită. De fapt, a triva credin­cioşilor. Deşi din versiunea engleză nu o crede ar constitui un act nerezon­abil şi nu reiese acest lucru, în original există o gra- neînţelept. Este cu totul demnă de primit pen- daţie, o creştere a grav­ităţii actelor, în aceşti tru că se aplică la toţi, spunân­du-le ce a făcut trei termeni: hulitor, prigonitor şi insolent. Dumnezeu pentru toţi şi oferind­­u-le tuturor Primul păcat se limi­tează la cuvinte. Al doilea darul mântuirii lui Dumnezeu. descrie suferinţele provocate altora pentru Cristos Isus subliniază aici Dumnezeirea convinge­rile lor religioase. Iar al treilea presu- Domnului nostru. Cel care a venit din cer pe pune şi ideea de cruzime şi ultraj. pământ a fost, mai întâi de toate, Dumnezeu Dar Pavel a căpătat îndurare. El nu a (Cristos) şi apoi Om (Isus). Preexistenţa primit pedeapsa meritată, pentru că a săvârşit Mântuitorului este sugerată de cuvintele: a venit aceste lucruri din necunoştinţă, în necre­dinţă. în lume. Existenţa Sa nu a început în Betleem,

903 1 Timotei 903 ci El locuise cu Dumnezeu Tatăl din toată veş- 1:15, în această epistolă redac­tată cu câţiva ani nicia. Dar a venit în lume ca Om cu o misiune mai târziu, el se numeşte cel dintâi dintre specială. Însuşi calendarul este o mărturie a păcătoşi. Avem aici o progresie a smereniei faptului că El a venit, căci noi spunem: A.D. creştinului. 19__, adică anul 19__ al Domnului sau d.Cr. Darby traduce sintagma dintre care cel (după Cristos). Cu ce scop a venit El? Ca să-i dintâi sunt eu: „dintre care eu sunt primul“. mântuiască pe cei păcătoşi. Nu ca să-i mântu- Cu alte cuvinte, nu că el ar fi fost cel mai iască pe oamenii buni (din care, oricum, nu s-a groaznic păcătos ce a existat, ci că era pri­mul găsit nici unul!), nici ca să-i salveze pe cei ce în raport cu naţiunea Israel. Cu alte cuvinte, păzeau cu străşnicie legea (iarăşi, nici din aceş- convertirea lui a fost o unică întruc­hipare a tia nu s-au găsit). convertirii de care va da dovadă naţiunea Am ajuns aici la deosebirea esenţială dintre Israel. El era „ca o stârpitură“ (adică copil creştinism şi toate celelalte învăţături. Religiile născut prematur) (1 Cor. 15:8) în sensul că s-a false îi spun omului că poate face ceva, că născut din nou anterior renaşterii poporului poate fi ceva, pentru a căpăta trece­re înaintea Israel. După cum a fost mântuit prin revelaţie lui Dumnezeu. Dar Evanghelia îi comunică directă din cer, şi fără intervenţia instrumentu- omului că este păcătos, că e pier­dut şi că nu lui uman, tot aşa, probabil, în acelaşi fel, se poate mântui singur, ci singur­a cale prin rămăşiţa iudaică va fi mântuită în timpul Marii care poate ajunge în cer este prin lucrarea Strâmtorări. Aceas­tă interpretare pare să fie înlocuitoare săvârşită de Domnul Isus pe cruce. confirmată de cuvintele: „dintâi“ şi „model“ Tipul de învăţătură bazată pe lege, la care s-a din versetul 16. referit Pavel anterior în capitolul de faţă, îi dă 1:16 Acest verset explică de ce a căpătat loc firii vechi, spunân­du-i omului tocmai ceea Pavel îndurare: pentru ca să etaleze îndelung­ a ce doreşte să audă acesta, anume că el însuşi răbdare a lui Isus Cristos. După cum el ar fi în stare să contribuie, cu ceva, la propria fus­ese cel dintâi dintre păcătoşi, tot aşa acum sa mântuire. Dar Evanghelia arată limpede că el va fi cel dintâi care va etala harul neobosit toată gloria pentru lucrarea mântuirii Îi aparţi- al Domnului. El era „exponatul numărul unu“, ne integral lui Cristos, că omul nu face altceva o pildă vie, spune William Kelly, a „iubirii decât să păcătuiască şi că Domnul Isus este divine care se înalţă mai presus de cea mai Cel care înfăptuieşte întreaga lucrare de mân- înverşunată vrăjmăşie, a îndelungat­ei răbdări tuire a omului. divine, care epuizează până şi cele mai născo- Duhul lui Dumnezeu l-a adus pe Pavel în cite şi neînduplecate forme de antagonism“.3 pun­ctul în care el şi-a dat seama că este cel Cazul lui Pavel avea să fie un model. (În dint­âi dintre păcătoşi. Chiar dacă n-a fost el engleză: pattern, n.tr.). În limbaj tipografic, primul dintre păcătoşi, în orice caz, era prin­tre prin pattern se înţelege „şpalt“ sau „most­ră“. cei mai notorii. Observaţi că sintagma „cel Convertirea lui Pavel avea să fie un pattern dintâi dintre păcătoşi“ nu se aplică la cei deci un model a ceea ce va face Dumnezeu cuf­undaţi în idolatrie sau imoralitate, ci la un cu naţiunea Israel atunci când va veni om profund religios, care a fost crescut într-o Izbăvitorul (Rom. 11:26). fam­ ilie de evrei ortodocşi (drept-credin­cioşi)! În sens mai general, versetul înseamnă că Păca­tul lui era de natură doctrinară, în sen­sul nimeni nu trebuie să dispere, oricât de rău ar că nu accepta cuvântul lui Dumnezeu cu pri- fi. Persoana respectivă trebuie să se mângâie vire la Persoana şi lucrarea Domnului Isus cu gândul că, întrucât Domnul l-a mântuit Cris­tos. Respingerea Fiului lui Dumne­zeu este deja pe cel dintâi dintre păcătoşi, şi ea poate cel mai mare dintre păcate. găsi har şi îndurare, venind la El ca un păcă­ Trebuie notat şi felul cum se exprimă tos pocăit. Crezând în El, şi acea persoană Pavel: dintre care cel dintâi sunt eu –, iar nu poate găsi viaţa veşnică. „am fost“. Se constată că sfinţii cei mai evla- 1:17 Când se gândeşte Pavel la felul minu- vioşi sunt adesea cei mai conştienţi de propria nat în care S-a ocupat Dumnez­eu de el, în lor păcătoşenie. harul Său, nu-şi mai poate stăpâni bucuria, La 1 Corinteni 15:9 (epistolă scrisă prin izbucnind în această admirab­ilă doxologie. E anul 57 d.Cr.), Pavel s-a definit drept: „cel mai greu să ne dăm seama dacă se adresează lui mic dintre apostoli“, după care la Efe­seni 3:8 Dumnezeu Tatăl sau Domn­ului Isus. Cuvin­ (deci prin anul 60 d.Cr.), el s-a numit: „cel tele: Regelui etern par să se refere la Dom­ mai mic dintre toţi sfinţii“. Acum la 1 Timotei nul Isus, întrucât El este numit: „Regele regi-

904 1 Timotei 904 lor şi Domnul domnilor“ (Apo. 19:16). Dar Cei ce sunt dăruiţi, cei ce sunt expuşi privirilor termenul nevăzut pare să se refere la Tatăl, publicului, trebuie să fie cu deosebită băgare de întrucât Domnul Isus a fost, evident, văzut de seamă, pentru ca nu cumva, având mereu un ochii muritorilor. Faptul că nu putem distinge program încărcat de apariţii în public, de predi­ pe care Persoană a Dumnezei­rii ar trebui s-o care şi de lucrare publică înaintea oamenilor, ei avem aici în vedere ar putea constitui un indi- să neglijeze cumva viaţa de evlavie înaintea lui ciu al abso­lutei Lor egalităţi. Dumnezeu. Oare nu ne avertizează Scriptura că Regele etern este definit mai întâi ca este posibil ca cineva să predice cu toată eloc­ nem­ uritor. Asta înseamnă neputrezicios sau venţa omenească şi chiar îngerească, şi totuşi să ne­perisabil. Dumnezeu în esenţa Sa este şi nu fie nimic? Ceea ce aduce roadă pentru Dum­ ne­văzut. Oamenii au văzut apariţii ale lui nezeu şi va fi răsplătit din plin în ziua aceea, este Dumn­­ezeu în VT, iar Domnul Isus ni L-a viaţa de evlavie, din care trebuie să decurgă orice re­velat deplin pe Dumnezeu în forma Sa vizi­ slujire autentică.4 bilă, dar faptul rămâne că Dumnezeu Însuşi este invizibil ochiului omenesc. Apoi El este Unii din contemporanii lui Pavel renun­ definit drept Dumnezeu, singurul care este ţaseră la o conştiinţă bună şi astfel suferiseră înţelept. În ultimă analiză, toată înţelepciun­ea un naufragiu în ce priveşte credinţa. Ei se vine de la Dumnezeu (Iac. 1:5). aseamănă cu un marinar nechibzuit, care arun- C. Reiterarea sarcinii încredinţate lui că în mare busola. Cei ce îşi naufragiaseră credinţa erau cre- Timotei (1:18-20) dincioşi adevăraţi, dar care s-au desensi­bi­lizat 1:18 Porunca din acest verset este ne­gre­şit în inima, în cugetul lor. La început, viaţa lor cea pe care i-o dăduse Pavel lui Timot­ei în creştină a fost ca o corabie falnică, pornind cu versetele 3 şi 5, anume de a-i mustra pe învă- pânzele întinse în largul mării. Numai că, în ţătorii falşi. Pentru a-l încuraja pe fiul său loc să revină în port, cu steagul în vânt, încăr- Timotei să-şi aducă la îndeplinire aceast­ă cată cu marfă, corabia acestor oameni a fost importantă misiune, apostolul îi aminteşte de sfărâmată de stânci, aducând­u-le ruşine şi rui- împrejurările care au însoţit chemarea sa la nându-le mărturia. slujba creştină. 1:20 Nu ştim dacă Imineu şi Alexandru După prorociile făcute mai înainte despre sunt cei de la 2 Timotei 2:17 şi 4:14. Nici nu tine pare să însemne că, înainte de a se fi cunoaştem natura hulirii lor. Nu ni se spune întâlnit Pavel cu Timotei, în biserica din locali- decât că şi-au abandonat o conştiinţă bună şi tate s-a ridicat un profet, anunţând că Timotei că au hulit. În NT a huli5 (sau „a blasfemia“) va fi folosit de Domnul în slujba Sa. Profetul nu înseamnă neapărat a vorbi rău despre a fost un purtător de cuvânt al lui Dumnezeu, Dumnezeu, ci se referă uneori la vorbirea de care a primit revelaţii despre voia lui rău sau limbajul abuziv adresat semenilor. De Dumnezeu cu privire la un anumit curs de asemenea, se poate referi la viaţa acestor urmat, revelaţii pe care le-a transmis apoi bise- oameni şi la buzele lor. Prin naufragierea cre- ricii. Tânărul Timotei a fost nominalizat prin dinţei lor, negreşit ei i-au determinat pe alţii să rostiri profetice, viitorul său ca slujitor al lui vorbească de rău calea adevărului, viaţa lor Isus Cristos fiind astfel adus la cunoş­tinţa devenind o hulă. oamenilor. Iar acum, dacă s-ar fi în­tâmplat Este exact tragedia unor creştini care au să-şi piardă elanul sau să fie descu­rajat în fost cândva plini de râvnă şi roade bune pen- lucrarea de slujire a Domnului, el este îndem- tru Domnul, dar care s-au lăsat abătuţi de la nat să-şi aducă aminte de aceste profeţii, fiind cărarea dreaptă prin rătăciri şi prin înăbu­şirea astfel inspirat şi stimulat ca prin ele să lupte glasului conştiinţei lor. Apostolul spune că i-a lupta cea bună. dat pe mâna Sat­anei pe aceşti oam­ eni. Unii 1:19 În această luptă, el trebuie să se ţină învăţaţi văd în ac­este cuvinte doar o referire la de credinţă şi de o conştiinţă bună. Nu este actul exclu­de­rii din biseri­că. Adică, spun ei, de ajuns ca cineva să posede o înţelegere Pavel i-a ex­clus pe aceşti oameni din biserica corectă din punct de vedere doctrinar a cre­ locală, acţ­iunea respectiv­ă având darul de a-i dinţei creştine. Asta pentru că este posibil să aduce la pocăinţă şi de a-i repune într-o stare fie drept-credincios, şi totuşi să nu aibă o con- de păr­tăşie cu Domnul şi cu copiii Lui. ştiinţă bună, după cum arată şi Hamilt­on Dificul­ta­tea acceptării aces­tui punct de vedere Smith: constă în faptul că excom­ unicarea (sau

905 1 Timotei 905 ex­cluderea din biserică) era funcţia unei bise­ Am putea rezuma versetul, afirmând că rici locale, şi nu a unui apostol. La 1 Corin­ atunci când ne rugăm pentru toţi oamenii teni 5 Pavel nu l-a excom­ unicat pers­onal pe trebuie să fim smeriţi, închinători, încrezători şi omul vinovat de incest, ci i-a în­demnat pe mulţumitori. corinteni s-o facă. 2:2 Se face aici o menţiune specială cu Cealaltă interpretare majoră care se dă tex- privire la regi şi toţi ce sunt în poziţii de auto- tului de faţă este că darea în mâna Satanei a ritate. Toţi aceştia trebuie să ocupe un loc constituit o prerogativă acordată apostoli­lor, cu special în rugăciunile noastre. În alte locuri, care nu ne mai întâlnim, deoarece nu mai Pavel ne-a amintit că autorităţile care există există apostoli. Conform acestui punct de sunt rânduite de Dumnezeu (Rom. 13:1) şi că vedere, apostolii aveau autoritatea de a da o ele sunt slujitorii lui Dumnezeu în folosul nos- persoană ce a păcătuit pe mâna Satanei, să i tru (Rom. 13:4). se aplice suferinţe fizice sau, în cazuri extre- Versetul acesta îmbracă un colorit aparte me, chiar moartea, cum s-a întâmplat cu când ne aducem aminte că a fost scris în Anania şi Safira (Fapte 5:1-11). Disciplina din zilele împăratului roman Nero. Groaznicele acest verset este, evident, cu scopul de a pro- persecuţii dezlănţuite de acest conducător mâr- duce îndreptarea celor vinovaţi – să fie învă- şav nu au modificat realitatea faptului că creş- ţaţi prin disciplină să nu hulească. Nu se tinii trebuie să se roage pentru cei aflaţi la pune problema condamnării lor veşnice, ci a conducerea guvernului. Noul Testament ne disciplinării lor. învaţă că creştinul trebuie să fie loial stăpânirii, III. ÎNDRUMĂRI REFERITOARE LA guvernului sub a cărui conducere se află, excepţie făcând situaţiile în care guvernul îi VIAŢA BISERICII (2:1–3:16) cere să nu se supună poruncilor lui Dumnezeu. A. Referitor la rugăciune (2:1-7) Un creştin nu are voie să se implice în nici o Pavel şi-a încheiat prima serie de îndrum­ ări revoluţie sau act de violenţă împotriva stăpâni- date lui Timotei cu privire la învăţătorii falşi, rii. El are dreptul şi datoria să nu se supună drept care acum el trece la tema rugăc­iunii. În nici unui ordin care este contrar cuvântului lui general, cercetătorii sunt de acord că pasajul se Dumnezeu, acceptând în linişte şi supunere referă la rugăciunea publică, deşi nu găsim pedeapsa care decurge din acest act de nesu- aici nimic care să ne împiedic­e să aplicăm punere. pasajul şi la rugăciunea perso­nală, din cadrul Motivul pentru care apostolul ne spune că vieţii personale de devoţiune şi închinare. trebuie să ne rugăm pentru guvernanţi este: ca 2:1 Rugăciunea pentru toţi oamenii este să putem duce astfel o viaţă paşni­că şi linişti- deop­otrivă un privilegiu şi o obligaţie. Este un tă, cu toată evlavia şi reverenţa. Este spre privilegiu să fim primiţi în audienţă la Dum­ binele nostru ca să avem un guvern stabil şi nezeu, mijlocind pentru semenii noştri. Tot­odată, ca ţara în care trăim să fie stabilă şi cruţată de este o obligaţie, căci suntem datori să împărtă- război civil, de tulburări şi de anarhie. şim tuturor vestea bună a mântui­rii. 2:3 Este un lucru bun şi bine primit îna- Apostolul enumeră patru aspecte ale rugă- intea lui Dumnezeu ca noi să ne rugăm ciunii: cereri, rugăciuni, mijlociri şi mulţu- pentru toţi oamenii, inclusiv pentru regi şi cei miri. Este greu să facem distincţie între pri- aflaţi la conducere. Este bun în sine acest mele trei. În uzanţa actuală, terme­nul cereri lucru şi în acelaşi timp bine primit înaintea se referă la rugăciuni fierbinţi, la o pledoarie lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru. Titlul pe intensă, însă contextul în care apare termenul care Îl atribuie Pavel lui Dumnezeu aici este presupune formularea unor cereri pentru nevoi semnificativ, pentru că Dumnezeu doreşte specifice. Termenul tradus prin rugăciuni este mântuirea tuturor oamenilor. Prin urmare, a ne foarte general, acoperind toate modurile reve- ruga pentru toţi oamenii în­seamnă a promova renţioase de apropiere de Dumnezeu. Mijlociri voia lui Dumnezeu în această privinţă. descrie acele forme de cereri în care ne adre- 2:4 Acest verset explică în continuare ceea săm lui Dumnezeu ca Superior al nostru în ce am arătat în versetul 3. Dumnezeu doreşte folosul altora. Mul­ţumiri descrie rugăciunea ca toţi oamenii să fie mântuiţi (Eze. 33:11; în care ne exersăm sau facem repetiţii în ce Ioan 3:16; 2 Pet. 3:9). Prin urmare, noi trebuie priveşte harul şi bunătatea Domnului nostru, să ne rugăm pentru toţi oamenii de pretutin- vărsân­du-ne inima, cu recunoştinţă faţă de El. deni. Versetul acesta prezintă clar aspectul divin

906 1 Timotei 906 şi cel uman al mântuirii. Prima jumăta­te a dat la Încarnare. versetului arată că omul trebuie să fie mântuit, Versetul acesta răspunde foarte bine învăţă- verbul fiind redat la diateza pasivă. Omul nu turii atât de propagate în zilele noastre, con- se poate mântui singur, ci trebuie să fie mân- form căreia Fecioara Maria sau îngerii sau tuit de Dumnezeu. Aceasta este latura divină sfinţii ar fi mediatori între Dumnez­eu şi om. a mântuirii. Există doar un singur Mediator, al cărui Pentru a putea fi mântuit, omul trebuie să Nume este Cristos Isus. vină la cunoştinţa adevărului. Dumnezeu Versetul 5 rezumă mesajul Vechiului şi nu-i mântuieşte pe oameni împotriva voinţei Noului Testament. Un singur Dumnezeu a lor. El nu populează cerul cu supuşi răzvră­tiţi. fost mesajul Vechiului Testament, încredinţ­at Omul trebuie să vină la Cel care a spus: „Eu Israelului; un singur Mediator este mesajul sunt Calea, Adevărul şi Viaţa“. Aceasta e latu- Noului Testament, încredinţat biseri­cii. Pe ra umană. măsură ce Israelul a dat greş în res­ De aici ar trebui să fie limpede pentru toţi ponsabilitatea sa, dedându-se la idolatrie, tot că versetul acesta nu propovăduieşte mân­tuirea aşa, biserica mărturisitoare a dat greş în res- universală. Deşi Dumnezeu do­reşte ca toţi ponsabilitatea ei, prin faptul că a introdus alţi oamenii să fie mântuiţi, nu toţi oa­menii vor fi mediatori: Maria, sfinţii, clerul, etc. însă mântuiţi. Iniţial, nu a fost voia lui 2:6 Accentul cade aici pe faptul că Dum­ Dumnezeu ca israeliţii să peregrine­ze prin pus- nezeu doreşte mântuirea tuturor oamenilor, fapt tiu timp de treizeci şi opt de ani; în realitate arătat cu prisosinţă prin aceea că Cristos Isus însă ei au făcut exact aşa. El a în­găduit acest S-a dat pe Sine ca preţ de răscumpă­rare pen- lucru, dar nu a fost calea binecuv­ântării pe tru toţi. Un preţ de răscumpărare este preţul care El o plănuise pentru ei. plătit pentru eliberarea cuiva. Observaţi că pre- 2:5 Legătura acestui verset cu cele prece­ ţul de răscumpărare este pentru toţi. Asta dente nu este clară. Dar gândul pare să fie înseamnă că lucrarea Domn­ului Isus de pe următorul: Dumnezeu este unul singur; prin crucea de la Calvar a fost suficientă pentru a-i urmare, El este Dumnezeul tuturor oamenilor, mântui pe toţi păcătoşii. Asta nu înseamnă că iar rugăciunea trebuie să-I fie adresată Lui, toţi vor fi mântuiţi, întrucât aici intervine voin- pentru binele tuturor oameni­lor. Ca Dum­nez­eu ţa omului. unic, El doreşte mântuirea tuturor oamenilor. Versetul acesta este unul din multele care Dacă El ar fi doar unul dintre mai mulţi ne învaţă că moartea lui Cristos a fost înlo­ dumnezei, El ar putea să Se intere­seze doar cuitoare. El a murit în folosul tuturor. Rămâ­ne de închinătorii Lui. însă de văzut dacă toţi vor accepta moar­tea şi În al doilea rând, este un Singur Mijloci­ jertfa Sa mântuitoare. Totuşi realitatea rămâne tor între Dumnezeu şi oameni. Lucrurile în picioare că lucrarea lui Cristos a fost sufi- stând aşa, nici un om nu poate veni la Dum­ cientă ca valoare pentru toţi. nezeu pe nici o altă cale. Un mijlocitor sau Această mărturie a fost dată la timpul ei „mediator“ este un intermediar, o persoană înseamnă că mărturia privitoare la lucrarea care mijloceşte sau stă la mijloc între doi substiţionară a lui Cristos urma să fie dată la oameni, comunicând cu amândoi. Prin Cris­tos, timpul ei. Acelaşi Dumnezeu care doreşte El Însuşi Om, Dumnezeu Se apropie de mântuirea tuturor oamenilor şi a asigurat tutu- oameni cu iertarea păcatelor. În consecinţă, ror oamenilor calea mântuirii a decretat ca orice păcătos sărman se poate apropia de El, mesajul Evangheliei să fie vestit în această fiind sigur că nu va fi nicidecum respins. epocă în care trăim. Toate acestea au menir­ea Pavel Îl identifică pe Mediator: Omul de a demonstra dorul nespus de mare al lui Cristos Isus. Asta nu neagă Dumnezeirea Dumnezeu de a binecuvânta omenirea. Domnului Isus. Pentru a putea fi Mediatorul 2:7 Ca demonstraţie finală a dorinţei lui între Dumnezeu şi oameni, El trebuie să fie Dum­nezeu ca toţi oamenii să fie mântuiţi, şi Dumnezeu, şi Om. Domnul Isus este Pa­vel afirmă că el a fost rânduit predicator şi Dumnezeu din toată veşnicia, dar a devenit apostol al Neamurilor. Atunci, ca şi a­cum, Om în ieslea Betleemului. El reprezintă întrea- Neamurile au constituit grosul populaţ­iei glo- ga omenire. Faptul că este atât Dumne­zeu, cât bului. Apostolul nu a fost, prin urma­re, trimis şi Om este indicat de numele: Crist­os Isus. la un mic segment al omenirii, cum sunt evre- Cristos Îl descrie ca fiind Unsul lui ii, ci la popoarele neevreieşti: Nea­murile. Dumnezeu, Mesia. Isus este numele ce I s-a El se defineşte drept predicator şi apos­tol,

907 1 Timotei 907 precum şi învăţător. Un predicator este lite- rând, el trebuie să fie fără mânie. A­dică ni se ralmente un vestitor, un propovăduitor al arată cât de nepotrivit este ca cin­eva care e Evangheliei. Îndatoririle unui apostol sunt dedat la ieşiri de mânie şi nervi să se ridice în ceva mai cuprinzătoare – întrucât el nu numai biserica locală şi să se roage lui Dumnezeu că predică Evanghelia, ci şi sădeşte biserici, pentru binele celor adunaţi la înc­hinare. În călăuzeşte bisericile locale în ches­tiuni de dis- fine, el trebuie să fie fără în­doială. Asta ar ciplină şi vorbeşte cu autoritate, ca unul care a putea însemna că el are cre­dinţă în capacitatea fost trimis de Domnul Isus Cristos. Un învă- şi disponibilitatea lui Dumn­ezeu de a auzi şi ţător prezintă expozitiv cuv­ântul lui de a răspunde la ru­găciune. Am putea rezuma Dumnezeu, de aşa manieră încât acesta să fie aceste calităţi spu­nând că un om trebuie să înţeles de oameni. etaleze sfinţe­nie şi curăţie lăuntrică, îndreptată Pentru a sublinia şi mai mult spusele sale, spre el, dra­goste şi pace faţă de alţii şi credin- Pavel confirmă că este învăţător al ţă neclin­tită către Dumnezeu. Neamurilor prin cuvintele: „Spun adevărul 2:9 După ce a discutat condiţiile person­ale în Cristos, nu mint“. Cuvintele: „în credin­ţă pe care trebuie să le întrunească bărbaţii care şi adevăr“ ar putea descrie modul credin­cios conduc în public, apostolul îşi îndreaptă acum şi onest în care apostolul şi-a desfăşurat slujba, atenţia spre lucrurile care trebuie să le caracte- dar cel mai probabil este că se referă la conţi- rizeze pe femeile care se află în adunare în nutul învăţăturii sale. Cu alte cuvinte, el le-a acest timp. Mai întâi de toate, el spune că ele învăţat pe Neamuri în chestiunile pri­vitoare la trebuie să se gătească, având o îmbrăcăminte credinţă şi adevăr. cuviincioasă, cu modestie şi bun simţ. Ioan B. Referitor la bărbaţi şi femei (2:8-15) Gură-de-aur defineşte cu neîntrec­ută măiestrie 2:8 Aici se reia tema rugăciunii în pu­blic, sintagma: îmbrăcă­minte cuviincioasă: atenţia fiindu-ne îndreptată acum asupra celor care trebuie să conducă oamenii lui Dumnezeu Aşadar, ce este îmbrăcămintea cuviincioasă? Cea în rugăciune. Cuvântul: Vreau exprimă dorin- care le acoperă complet şi decent, iar nu cu ţa activă şi inspirată a lui Pavel în această podoabe excesive; căci una este decentă, iar cea- privinţă. laltă nu e. Cum adică? Te apropii de Dumne­zeu În textul original grec al NT există doi ca să te rogi cu părul împletit şi cu podoabe de termeni care ar putea fi traduşi prin oameni. aur? Ai venit oare la un bal? la un ospăţ de Unul înseamnă omenirea în general, iar celălalt nuntă? la un carnaval? Acolo poate că astfel de înseamnă oameni sau „bărbaţi“, în contrast cu lucruri scumpe s-ar fi cuvenit, pe când aici nici femeile. Aici se are în vedere sensul al doilea, unul din ele nu este potrivit. Ai venit să te rogi instrucţiunile lui Pavel spunând că rugăciunea şi să ceri iertare pentru păcatele tale, să cauţi publică trebuie să fie condusă de bărbaţi, iar îndurare pentru greşeli, să-L rogi pe Domnul... nu de femei, aici fiind cuprinşi toţi bărbaţii, nu Renunţă dar la această făţărnicie!6 doar prezbite­rii. Sintagma în orice loc ar putea fi inter­ Modestie înseamnă evitarea oricărui lucru pretată în sensul că orice creştin individual care ar aduce ruşine, subliniind ideea de cură- poate să se roage oricând, indiferent unde s-ar ţie şi discreţie. Iar prin bun simţ se în­ţelege afla. Dar întrucât subiectul pare să fie aici că femeia se va îmbrăca într-o man­ieră cum- rugăciunea publică, ar fi mai nimerit să inter- pătată. Pe de altă parte, ea nu va căuta să pretăm versetul în sensul că ori de câte ori un atragă atenţia asupra ei, prin veşm­ inte „la grup mixt de creştini se adună la rugăciune, modă“, menite să „captiveze“. Asta pentru că bărbaţii, iar nu femeile trebuie să conducă o atare îmbrăcăminte ar putea stârni sentimen- acest exerciţiu. te de admiraţie sau chiar gelozie din partea Apoi sunt adăugate trei calităţi pe care tre­ celor care au datoria să se închine lui buie să le întrunească cei ce se roagă în Dumnezeu, iar nu să le admire pe ele. Pe de pu­blic. Mai întâi, trebuie să ridice mâini sfinte altă parte, femeia trebuie să evite şi reversul („curate“ în româneşte). Accentul cad­e nu medaliei, anume de a atrage atenţ­ia asupra ei atât pe poziţia fizică a celui care se roa­gă, cât printr-o îmbrăcăminte demodată sau pon­osită. pe viaţa sa lăuntrică. Mâinile sale tre­b­uie să Scriptura pare să ne înveţe că în priv­inţa fie sfinte. Prin „mâini“ se înţelege ai­ci întrea- îmbrăcăminţii trebuie să căutăm calea de mij- ga comportare a omului în viaţă. În al doilea loc, a moderaţiei. Trebuie evitate de asemenea excesele privi-

908 1 Timotei 908 toare la împletiturile de păr... aur... mărgă- tui principiu, Pavel se referă mai întâi la crea- ritare... sau îmbrăcăminte scumpă. Prin rea lui Adam şi a Evei. Întâi a fost întocmit împletiturile de păr nu se înţelege neapărat că Adam, şi apoi Eva. Însăşi ordinea creaţiei a femeile nu trebuie să-şi împle­tească părul, ci li avut, prin urmare, un rost semnific­ativ. se atrage doar atenţia să nu depăşească măsu- Creându-l mai întâi pe bărbat, Dum­nezeu a ra printr-o coafură ieşită din comun. Şi, desi- lăsat ca El să fie capul, cel care va dirija, cel gur, a purta bijuterii sau îmbrăcăminte elegantă care va avea şi exercita autoritatea. Faptul că ca mijloc de a atrage atenţia este în mod femeia a fost creată după bărbat înseamnă că hotărât o faptă necuviin­cioasă, mai cu seamă ea trebuie să se supună soţului ei. Întemeindu- atunci când ne strân­gem la rugăciune. şi argumentul pe succesiunea creaţiei, Pavel 2:10 Versetul acesta ne prezintă modul exclude orice posibilitate de interpretare con- po­zitiv prin care se pot împodobi femeile. form căreia această învăţăt­ură ar fi doar o Găt­eala care se cuvine femeilor care spun că chestiune ce ţine de cultura locală. se tem de Dumnezeu se regăseşte în fa­cerea 2:14 A doua dovadă se referă la pătrun­ de fapte bune. Un atare mod de a se îm­brăca derea păcatului în omenire. În loc să se apro- nu va distrage atenţia celorlalţi cre­dincioşi de pie direct de Adam, şarpele s-a dus la Eva, la comuniunea cu Dumnezeu, ci dimpotrivă copleşind-o cu ispite şi minciuni. Voia lui va conduce la şi mai multă părtăş­ie. În plus, Dumnezeu a fost ca Eva să nu acţioneze nu va exista riscul ca acest tip de vestimenta- independent. Ea trebuia să se ducă la Adam şi ţie să provoace invidie sau gelozie în sens să-i prezinte situaţia. Dar în loc să facă aşa, negativ, ci va lăsa o pildă vrednică de urmat. ea s-a lăsat înşelată de Satan şi a căzut, prin Faptele bune constituie o temă pre­do­minantă călcarea poruncii. în Epistolele Pastorale, formând o contraponde- În legătură cu aceasta, este demn de reţi­nut re foarte utilă la învăţătura sănătoasă. că învăţătorii falşi se duc pe la casele oameni- 2:11 Cât priveşte partea ei la adunările lor de obicei atunci când este acasă doar soţia, publice ale bisericii, femeia trebuie să pri- soţul fiind plecat la serviciu. mească învăţătură în tăcere, cu toată supu- Adam nu a fost înşelat. Se pare că el a nerea – această poruncă fiind în totală con- păcătuit cu ochii deschişi. Sunt unii care susţin cordanţă cu celelalte texte din Scriptură referi- că, de îndată ce a văzut că soţia lui a căzut toare la aceeaşi temă (1 Cor. 11:3-15; 14:34, deja în păcat, el a dorit să-şi menţină unitatea 35). cu ea, aruncându-se astfel şi el în păcat. Dar 2:12 Când Pavel spune: Femeii nu-i dau Scriptura nu spune acest lucru, ci doar faptul voie să înveţe pe alţii el rosteşte aceste cu­vinte că femeia a fost înşelată, dar Adam nu a sub inspiraţia lui Dumnezeu. Afirm­ aţia lui nu fost. este deloc urmarea prejudecăţ­ilor sale, cum 2:15 Acesta este unul din cele mai difi­cile susţin unii. Dumnezeu este Cel care a de­cretat versete din epistolele pastorale, pentru a cărui că femeile nu au voie să desfăşoare în biserică elucidare s-au oferit multe explicaţii. Unii cred o slujbă de predare publică. Sing­ur­ele excepţii că ar fi vorba de o simplă făgădu­inţă din par- de la această regulă sunt su­rorile cărora li se tea lui Dumnezeu conform căreia o mamă îngăduie să-i înveţe pe co­pii (2 Tim. 3:15) şi creştină va fi mântuită de moart­ea ce ar putea pe tinere (Tit 2:4). Tot aşa femeia nu are voie rezulta din naşterea de copii. Dar, în realitate, să exercite autoritate as­upra bărbatului. Asta acest lucru nu este întotdea­una adevărat, întru- înseamnă că nu treb­uie să se ridice mai pre- cât au existat cazuri în care unele creştine sus de bărbat, ci să ră­mână în tăcere. Poate ar evlavioase au murit în actul aducerii unei vieţi trebui să adău­găm aici că ultima parte a ver- omeneşti pe lume. Alţii cred că naşterea de setului 12 nu se măr­gineşte doar la adunarea copii (căci în original substantivul acesta este locală, ci este un principiu fundamental în articulat) se referă la naşterea lui Mesia şi că relaţiile lui Dum­nezeu cu omenirea, în sensul femeile sunt mântuite prin Cel care S-a născut că bărbat­ului i-a dat El poziţia de cap, iar din femeie. Dar nici această explicaţie nu pare femeii po­ziţia de supunere. Asta nu înseamnă să epui­zeze sensul versetului, întrucât şi bărba- nici­decum că femeia este inferioară, ci doar că ţii sunt mântuiţi la fel. Nimeni nu e în stare este contrar voii lui Dumnezeu ca femeia să să argumenteze cu destul temei că, potrivit exercite autoritate sau stăpânire asupra băr­ acestui verset, femeia primeşte mântuirea veş- batului. nică în virtutea faptului că devine mamă – 2:13 Pentru a demonstra valabilitatea aces- întrucât asta ar însemna că mântuirea se capă-

909 1 Timotei 909 tă prin fapte, şi încă fapte de natură cu totul un asemenea caz, femeia nu realizează aparte! adevăra­ta demnitate pe care i-a rânduit-o Noi sugerăm următoarea explicaţie ca fiind Dumnezeu. cea mai rezonabilă: Mai întâi, mântui­rea din Nimeni să nu creadă că, întrucât slujba acest context nu se referă la mântuir­ea sufletu- fem­ eii este particulară, fiind limitată la căm­ in, lui ei, ci mai degrabă la mântuirea poziţiei ei ar fi, prin urmare, de o importanţă mai mică în cadrul bisericii. Din cele spuse de Pavel în decât slujba publică. Bine a spus cinev­a: acest capitol, s-ar putea crea în mintea unora „Mâna care leagănă copilul este mâna ce con- impresia că femeia nu are nici un loc în pla- duce destinele lumii“. Într-o zi, când ne vom nurile şi sfaturile lui Dumnezeu, că este o înfăţişa la Scaunul de Jude­cată al lui Cristos, nulitate. Pavel subliniază cu tărie că lucrurile ceea ce va conta va fi credincioşia cu care nu stau deloc aşa. Deşi este adevă­rat că în L-am slujit pe Domnul. Or această cre­dincioşie biserică nu i se încredinţează nici o slujb­ă, ea poate fi manifestată nu numai de la amvon, ci are totuşi o slujbă importantă. Dumnezeu a mai ales în fami­lie. decretat că locul femeii este în cămin, în C. R eferitor la prezbiteri şi diaconi familie şi mai cu seamă în slujba creşterii (3:1-13) copiilor pentru cinstea şi slava Domnului Isus 3:1 Al doilea cuvânt adevărat din Întâi Cristos. Gândiţi-vă la mam­ ele conducătorilor Timotei se referă la lucrarea episcopilor în bise- din biserica de azi! Aceste femei nu s-au suit rica locală. Un episcop este un creştin cu expe- niciodată pe o platformă să predice Evanghelia, rienţă şi maturitate, pătruns de înţelege­re, care dar prin creşterea copiilor lor pentru asistă la supravegherea cu evlavie a vieţii spiri- Dumnezeu, ele au fost cu adevărat mântuite în tuale a adunării locale. El nu conduce cu mână ce priveşte poziţia şi rodnicia lor pentru de fier, nici nu se poartă ca un şef peste moş- Dumnezeu, după cum arată şi Lilley: tenirea lui Dumnezeu, ci conduce prin pilda duhovnicească a propriei sale vieţi. Ea va fi salvată de rezultatele păcatului şi va fi În vremea noastră termenul „episcop“ sem- în­v­rednicită să menţină o poziţie de influenţă în nifică un oficial din cadrul bisericii, care exer- bi­s­erică, prin acceptarea destinului ei natural de cită autoritate asupra mai multor adunări loca- soţ­ie şi mamă, cu condiţia ca această predare să le. Dar în NT întotdeauna existau mai mulţi fie ratificată în continuare prin aducerea de roa­de episcopi în aceeaşi biserică (Fapte 14:23; 20:17; concretizate printr-un caracter creştin sfinţit.7 Fil. 1:1; Iac. 5:14). Un episcop este totuna cu un suprave­ Poate cineva se va întreba în acest punct: ghetor. Acelaşi termen tradus prin episcop din „Dar care este situaţia cu femeile ce nu se versetul de faţă este tradus „supraveghet­or“ la căs­ătoresc niciodată?“ Răspunsul: aici Dum­ Fapte 20:28. Un episcop sau un su­praveghetor nezeu Se ocupă de femei în general. Majori­ este totuna cu un prezbiter. Aceiaşi bărbaţi tatea femeilor creştine se căsătoresc şi nasc care sunt numiţi bătrâni (sau „prezbiteri“) la copii. Cât priveşte femeile care fac excepţie de Fapte 20:17 sunt numiţi supraveghetori la Fapte la această regulă, există multe alte slujbe utile 20:28 (cf. şi Tit 1:5 şi 1:7). Bătrânilor li se ce li se încredinţează acestor femei şi care nu mai spune şi prezbit­eri, după termenul presbu- presupun predarea în public sau exercitarea teros din greacă. Astfel cuvintele „episcop“, autorităţii asupra bărbaţi­lor. „supraveghetor“, „bătrân“ şi „prezbiter“ se Observaţi condiţia cu care se încheie verse- referă la una şi aceeaşi persoană. tul 15: Totuşi ea va fi mântuită, născ­ ând În fapt, termenul tradus prin „bătrân“ (pres- copii, dacă stăruie cu smerenie în credinţă, în buteros) e folosit uneori cu referire la un băr- dragoste şi în sfinţenie. Cu alte cuvinte, nu bat mai vârstnic, nu neapărat un lider din este chiar o făgăduinţă necondiţ­ionată. Gândul cadrul bisericii (1 Tim. 5:1, în greacă), dar de care se desprinde de aici este că, dacă soţul şi cele mai multe ori termenul „bătrâni“ se referă soţia menţin o mărturie creştină unitară, dând la bărbaţii din biserica locală care au în grija cinste lui Cristos în familia lor şi crescându-şi lor spirituală copiii Domnului. copiii în frica şi ascultarea de Domnul, atunci Noul Testament prevede lucrarea unor poziţia femeii va fi salvată. Dar dacă părinţii ep­iscopi sau bătrâni în fiecare biserică locală trăiesc o viaţă lumească de nepăsare, neglijând (Fil. 1:1). Dar nu ar fi corect să afirmăm că o educaţia copiilor lor, atunci copiii lor ar putea biserică nu ar putea exista fără episcopi. Din să fie pierduţi faţă de Cristos şi biserică. Într-

910 1 Timotei 910 textul de la Tit 1:5 reiese clar că existau în scopului este aceea a unui slujitor umil, care Creta biserici tinere, în care nu fuseseră recu- trudeşte în rândul copiilor lui Dumnezeu. noscuţi încă episcopii. Pentru îndeplinirea lui, se cere mult lucru. Numai Duhul Sfânt al lui Dumnezeu poate 3:2 Calităţile unui episcop, prezentate în să-l transforme pe un bărbat în prezbit­er, aşa versetele 2-7, subliniază patru componente cum reiese de la Fapte 20:28. Duhul Sfânt îi absolut necesare: un caracter personal irepro­ pune unui om pe inimă să-şi asume această şabil, mărturia în familie, capacitatea de a-i lucrare importantă şi îl echipează pentru ca să învăţa pe alţii şi un anumit grad de experienţ­ă. poată desfăşura această lucrare. Desigur se Acestea sunt normele stabilite de Dumnez­eu poate alege un episcop prin vot sau prin ordi- pentru toţi cei ce exercită conducere spi­rituală nare. Dar adunarea locală are răspunderea de în biserica locală. Unii din vremea noastră a-i recunoaşte pe acei bărbaţi din mijlocul ei susţin că nimeni nu se poate ridica la măsura care au fost făcuţi prezbiteri de către acestor standarde – afirmaţie care nu cores- Dumnezeu Duhul Sfânt (1 Tes. 5:12, 13). Este punde cu realitatea. Dacă ar fi să dăm crezare adevărat că găsim numirea prezbiterilor în car- acestui argument, ar însemna să nu mai putem tea Tit, dar acolo a fost doar o chestiune de avea încredere în autoritatea Sfintelor Scripturi, a-i alege pe acei bărbaţi care posedau calităţile permiţând ca postul de episcop să fie ocupat corespunzătoare de prezbiteri. În vremea aceea, de oameni care nu au primit niciodată încuvi- creştinii nu aveau Noul Testament sub forma inţarea Duhului Sfânt. unei cărţi tipărite, cum îl avem noi azi. Prin Un episcop deci trebuie să fie fără vină. urmare, Pavel l-a trimis la ei pe Tit cu aceste Asta înseamnă că nu trebuie să existe nici o infor­maţii, instruindu-l să-i pună deoparte pe acuzaţie serioasă care să poată fi susţinută acei bărbaţi care au fost ridicaţi şi crescuţi de împotriva sa. Asta nu înseamnă însă că el este Duhul lui Dumnezeu pentru lucrare. fără păcat, ci doar că dacă va comite vreo Recunoaşterea bătrânilor (prezbiterilor) într-o greşeală, se va îndrepta, atât în relaţia cu adunare locală poate îmbrăca o formă neproto- Dumnezeu, cât şi cu oamenii. El trebuie să fie colară. Adesea creştinii ştiu instinctiv cine sunt ireproşabil, nu numai să posede o rep­utaţie prezbiterii lor, pentru că s-au fami­liarizat cu nepătată, ci şi să merite această re­putaţie. calităţile de prezbiter aşa cum sunt acestea pre- În al doilea rând, el trebuie să fie soţul zentate la 1 Timotei 3 şi Tit 1. Pe de altă parte, unei singure soţii. Această cerinţă a fost înţe- recunoaşterea prezbit­erilor poate să îmbrace şi o leasă în mai multe feluri. După unii asta formă mai protocolară. O biserică locală poate înseamnă că episcopul trebuie să se căsăto­ organiza un serviciu special în cadrul căruia să-i rească, pe considerentul că un bărbat necăsă­ recunoască în public pe prezbiteri. În acest caz, torit nu ar putea dobândi gradul de experien­ţă procedura cea mai frecvent utilizată este să se necesar tratării problemelor din familie, pe citească pasajele aferente din Scriptură, să fie măsură ce se ivesc acestea. Dacă acesta e explic­ate şi apoi creştinii din biserică să-i sensul afirmaţiei din versetul 2, că episcopul desem­neze pe aceia pe care-i consideră vrednici trebuie să se căsătorească, atunci trebuie să de a fi prezbiteri în adunarea lor. Numele sunt subliniem şi latura cealaltă, ce se desprinde din apoi aduse la cunoştinţa întregii adunări. Dacă versetul 4, conform căreia un prezbiter trebuie o biserică nu posedă bărbaţi care întru­nesc cali- să aibă şi copii. tăţile de prezb­iter, atunci singur­a cale care îi Alţii sunt de părere că soţul unei singu­re mai rămâne este să se roage Domnului ca El soţii înseamnă că dacă prima soţie a episco­ să ridice astfel de bărbaţi în viitor. pului a murit, el nu trebuie să se recă­ Scriptura nu precizează numărul de pre­z­ sătorească. Aceasta e o interpretare foarte stric- biteri pe care trebuie să-i aibă o biserică loca- tă care s-ar putea reflecta asupra sfinţen­iei lă, deşi se subînţelege că este vorba de câţiva. relaţiei căsniciei.8 Totul se reduce la numărul celor care vor răs- O a treia interpretare este că afirmaţia se punde la călăuzirea Duhului Sfânt. referă la faptul că un episcop nu trebuie să Dacă cineva doreşte poziţia de episcop, divorţeze – interpretare nu lipsită de merite, doreşte o lucrare bună. Există tendinţa de a deşi nu ni se pare că ar epuiza sensul comp­let crede că acesta e un post ecleziastic, de mare al textului. vază, ce ar presupune o mică responsab­ilitate Conform unei alte interpretări, episcopul nu sau nici un fel de responsabilitate, pe când trebuie să fie vinovat de nici o necredin­cioşie adevărata natură a supraveghetorului sau epi- sau neregulă în căsnicia sa. Viaţa sa morală

911 1 Timotei 911 trebuie să fie dincolo de orice reproş. Indiferent hrănească turma lui Dumnezeu (1 Pet. 5:2) şi ce altă interpretare am da versetului 2, inter- să folosească Scriptura pentru a-i combate pe pretarea enunţată mai sus este negreşit adevă- cei ce aduc învăţături false (Fapte 20:29-31). rată. Asta nu presupune că episcopul trebuie neapă- O explicaţie finală este aceea că episco­pul rat să aibă darul de a preda, ci mai degrabă nu are voie să trăiască în poligamie. Poate ni faptul că în slujba sa, din casă în casă, pre- se va părea o interpretare stranie, dar ea îşi cum şi în adunare, el trebuie să prez­inte doc- are meritele ei deosebite. Pe câm­pul de mi­siu­ trinele credinţei, împărţind drept Cuvântul ne contemporan, adesea se întâmp­lă ca să fie Adevărului şi fiind gata şi doritor să facă acest mântuiţi oameni care au trăit în poligamie. lucru. Poate că la data când are loc con­vertirea unui 3:3 Sintagma: dedat la vin înseamnă căzut asemenea om, el avea patru neveste. Ulterior în patima consumului de băuturi alcoo­lice. el solicită să fie bote­zat şi primit în biserica Episcopul nu trebuie să fie un om care să se locală. Ce va face oare misionarul în această complacă în consumul de vin, care nu duce situaţie? Cineva va răspunde că poligamului decât la certuri şi comportament abu­ziv. trebuie să i se ceară să renunţe la trei din Nici violent (în româneşte: „nici bătăuş“) nevestele lui. Dar a­ceastă acţiune va provoca a­dică nu trebuie să recurgă la forţa fizică multe dificultăţi. În primul rând, omul va împotriva altei persoane. De pildă, dacă este întreba pe care din cele patru să le alunge. stăpân, nu trebuie să-şi lovească niciodată slu- Căci pe toate patru le iubeşte şi le asigură un jitorul. cămin. În plus, dacă se va despărţi de trei din Cuvintele nu lacom de bani nu se întâl­ soţii, acestea ar fi lăsate fără întreţinere şi ar nesc în unele manuscrise vechi, dar se regă­ putea cădea în prostituţie, ca să-şi câştige exis- sesc în textul majoritar.9 Iubirea de bani dă tenţa. Dumnez­eu nu ar cere niciodată ca un roade rele, atât în biserică, cât şi în lume. păcat să fie remediat prin comiterea altor Un prezbiter trebuie să fie blând, căci în păcate şi mai mari. Misionarii creştini din lucrarea din cadrul bisericii va trebui să aibă multe locuri de misiune rezolvă o problemă multă răbdare şi să ştie să cedeze. de genul aceste­ia permiţându-i omului respec- Apoi el nu trebuie să se certe, să nu fie tiv să se boteze şi să fie primit în biserica arţăgos şi să nu polemizeze pentru cel mai locală, fără a i se permite însă să fie prez­biter mic lucru. Nu trebuie să insiste să i se facă în biserică, atâta timp cât continuă să trăiască pe plac. Nu trebuie să ţină morţiş la drepturi­le în poligamie. lui, ci să fie calm, plăcut şi cu stăpânire de Cumpătat se referă nu numai la hrană şi sine. băutură, ci şi la evitarea extremelor în ches­ Un episcop nu trebuie să fie lacom, adică tiuni spirituale. nu trebuie să iubească banii. El are în vedere Discret înseamnă că omul nu trebuie să viaţa spirituală a copiilor lui Dumne­zeu. Prin fie uşuratic sau frivol, ci serios, plin de discer- urmare, el va refuza să se lase abătut de la nământ şi onest. El îşi dă seama că „muştele misiunea sa prin dorinţe puterni­ce pentru moarte strică şi acresc untdelemnul negustoru- lucruri materiale. lui de parfumuri; tot aşa, puţină nebunie biruie 3:4 Pentru a primi recunoaşterea de supra- înţelepciunea şi cinstea“ (Ecl. 10:1). veghetor, un bărbat trebuie să ştie cum să-şi Un episcop trebuie să fie vrednic de cin- conducă bine casa şi să-şi ţină copiii în supu- ste (în engleză: „să aibă o comportare bună“), nere. Această cerinţă este valabilă atâta timp adică să aibă obiceiuri bune, să ducă o viaţă cât copiii săi trăiesc sub acelaşi acoperiş. După ordonată. ce au plecat însă de acasă, întemeindu-şi pro- Să fie primitor de oaspeţi adică să-i pria familie, nu mai există aceleaşi condiţii de iubească pe străini. Casa lui să fie deschisă şi a manifesta această ascultare. Dacă un om va celor mântuiţi, şi celor nemântuiţi, căutând să şti să-şi conducă bine casa, el va evita extre- fie o binecuvântare tuturor celor care intră sub mele: fie o asprim­ e prea mare, fie un grad acoperişul casei sale. prea mare de îngăduinţă. Un prezbiter trebuie să fie în stare să 3:5 Argumentul de aici nu necesită nici o în­veţe pe alţii. Vizitându-i pe cei cu proble­me explicaţie suplimentară, fiind pe înţelesul tutu- spirituale, trebuie să fie în stare să des­chidă ror. Căci dacă un om nu va demonstra capa- Scriptura şi să explice voia lui Dumne­zeu în citatea de a-şi conduce bine casa, cum poate aceste probleme. El trebuie să fie în stare să să i se încredinţeze sarcina de a îngriji de

912 1 Timotei 912 biserica lui Dumnezeu? În familia sa, omul melnice ale bisericii locale, pe când episcopii respectiv va avea sub îndrumarea sa un număr se ocupă de viaţa spirituală a bise­ricii. Acest relativ mic de persoane, care sunt înrudite cu mod de înţelegere a îndatoririlor diaconilor el, majoritatea fiind mai tinere decât el. Pe de decurge din Fapte 6:1-5, unde au fost numiţi altă parte, în biserică el va avea de a face cu oameni care să se ocupe de distribuirea zilnică un număr mult mai mare de persoane, cu o a banilor către văduvele din biserică. În reali- mai mare diversitate de temperamente. Este tate, în textul acela nu apare termenul „dia- evident că dacă un om nu este în stare să-şi con“, ci doar forma verbală, în versetul 2: exercite conducerea într-o sferă relativ mică, „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm cuvântul nu posedă calităţile de a conduce nici în sfera lui Dumnezeu ca să servim (textual: „să dia- mai mare. conim“) la mese“. Versetul 5 este important pentru că Calităţile pe care trebuie să le întrunească de­fineşte lucrarea unui prezbiter: de a îngriji diac­ onii sunt foarte asemănătoare cu cele ale de bi­serica lui Dumnezeu. Observaţi că nu se episcopilor, deşi nu tot atât de exigente. O spune: „de a conduce“ biserica lui Dumne­zeu. deosebire importantă este faptul că unui dia­ Un prezbiter nu este un despot, nici măcar con nu i se cere să fie în stare să-i înveţe pe unul „luminat“, ci un om care îi în­drumă pe alţii. copiii lui Dumnezeu cum îşi îndru­mă un păs- Diaconii de asemenea să fie cinstiţi, demni tor oile. şi vrednici de respect; nu cu două feţe, adică Singurul loc unde apare din nou sintag­ma să nu prezinte acelaşi fapt în mai multe va- „a avea grijă de“ în NT este în istoria Bu­nului riante, în funcţie de persoana căreia i se adre- Samaritean (Luca 10:34). Căci Bun­ul Sam­ aritean sează. Ei trebuie să fie consecvenţi. a dat dovadă de aceeaşi grijă plină de compasi- Nu băutori de mult vin. Noul Testam­ ent une faţă de cel căzut între tâlhari de care trebu- nu interzice consumul de vin în scopuri ie să dea dovadă şi prezbiterul care îngrijeşte de me­dicale sau ca băutură în acele ţări în care biserica lui Dum­nezeu. apa potabilă este poluată. Totuşi, deşi consu­ 3:6 Să nu fie întors la Dumnezeu de mul moderat de vin este îngăduit, creştinul curând. Un convertit recent, o persoană tână- trebuie să ţină seama şi de mărturia pe care ar ră în credinţă nu întruneşte calităţile de a fi un da-o în această privinţă. Deşi în unele ţări este episcop, întrucât această lucrare necesită expe- posibil ca un creştin să bea vin fără ca mărtu- rienţă şi pricepere în credinţă. Există pericolul ria lui să fie afectată, în alte ţări necre­dincioşii ca un novice să se umfle de mândrie şi să din jurul lui s-ar poticni dacă l-ar vedea pe un cadă în osânda diavolului. Prin „osânda (sau creştin bând vin. În acest caz, deşi ar fi per- vina) diavolului“ nu se înţelege judecata pe fect legal pentru creştin să consume vin, nu ar care ar aduce-o Satan asupra unui om, ci fi şi înţelept! judecata care a căzut asupra Satanei însuşi, Diaconii nu trebuie să fie lacomi de bani. datorită mândriei sale. El a dorit să aibă parte Cum am arătat, una din funcţiile unui diacon de o poziţie înaltă, pentru care nu era calificat ar putea fi aceea de a mânui fondurile biseri­ şi, ca urmare, a fost coborât. cii locale – ceea ce înseamnă că ar fi foarte 3:7 Un episcop este un om care trebuie să expus la ispită, mai ales dacă acel om are aibă şi o bună mărturie din partea comunită- deja în el lăcomia banilor. Iuda nu a fost ulti- ţii. Prin „cei din afară“ se înţelege vecinii mul casier care L-a trădat pe Domnul său, din nemântuiţi. Fără această mărturie bună, el va dragostea sa pentru bani! deveni supus acuzaţiilor oameni­lor şi cursei 3:9 Diaconii trebuie să păstreze taina cre- diavolului. Acuzaţiile ar putea veni din partea dinţei într-o conştiinţă curată. Asta înseamnă credincioşilor şi a necredin­cioş­ilor. Cursa dia- că ei trebuie să fie sănătoşi, atât în doct­rină, volului este cursa pe care Satan o întinde cât şi în viaţa pe care o trăiesc. Nu e de celor care nu trăiesc în con­cordanţă cu mărtu- ajuns să cunoască adevărul, ci mai trebuie să-l ria pe care o dau. Când i-a prins în această şi trăiască în viaţa de toate zilele. Taina cre- cursă, el îi face de râs, îi supune batjocurii şi dinţei se referă la credinţa creştin­ă. Multe dispreţului. din doctrinele creştinismului au fost ţinute 3:8 Apostolul trece acum de la episcopi la secrete în perioada Vechiului Testa­ment, fiind diaconi. În NT nu este altceva decât unul descoperite apoi prin apos­tolii şi profeţii Noului care slujeşte. În general se înţelege că un dia- Testament. De aceea se întrebuinţează aici con este unul care are grijă de treburile vre- cuvântul taină.

913 1 Timotei 913 3:10 Diaconii trebuie să fie puşi la probă poţi bizui. Ele trebuie să dea dovadă de dis- mai întâi, ca în cazul prezbiterilor. Asta creţie, să ştie să ţină secretele persona­le şi ale înseamnă că ei trebuie să fie observaţi o peri- familiei. oadă de timp, poate chiar să li se încre­dinţeze 3:12 Apostolul revine acum la tema dia- anumite responsabilităţi minore în cadrul bise- conilor. Mai întâi el precizează că ei trebuie ricii locale. Apoi, pe măsură ce se vor dovedi să fie soţi ai unei singure soţii. Această sintag- vrednici de încredere şi credin­cioşi, ei vor mă a fost interpretată în di­verse feluri, în putea fi avansaţi, dându-li-se responsabilităţi legătură cu versetul 2 din acest capitol. E de mai mari. Abia atunci vor slu­ji ca diaconi. ajuns să spunem aici că, asemenea episcopilor, Ca în cazul episcopilor, ac­centul nu se pune şi diaconii trebuie să fie ireproşabili în viaţa atât de mult asupra poziţiei eclezias­tice, cât lor de căsnicie. asupra slujirii Domnului şi a copiilor Săi. Şi ei trebuie să-şi conducă bine copiii şi Ori de câte ori un om a fost fără vină în casele lor. Noul Testament consideră eşecul viaţa sa personală şi în viaţa publică, i se va de a face acest lucru drept un defect al carac­ putea încredinţa slujirea de diacon. Fără vină terului creştin. Asta nu înseamnă că bărbaţii se referă aici îndeosebi la calităţile deja men- trebuie să fi autocraţi sau dictatori, ci aceea că ţionate. copiii lor trebuie să fie ascultători şi să aducă În acest punct poate că nu ar strica să mărturie adevărului. amintim câţiva dintre oamenii care ar putea fi 3:13 Fraza: cei ce servesc bine dobândesc consideraţi pentru slujirea de diaconi în biseri- un loc de cinste şi o mare îndrăzneală în cre- ca locală. Casierul este unul, apoi secretarul dinţa care este în Cris­tos Isus este minunat bisericii, apoi directorul şcolii duminicale şi ilustrată în cazul lui Filip şi al lui Ştefan. La apoi uşierii. Fapte 6:5 aceşti bărbaţi se află printre cei 3:11 Versetul acesta se referă, după câte se şapte diaconi nu­miţi. Lucrarea încredinţată lor pare, la soţiile diaconilor sau la soţiile episco- a fost distribu­irea banilor la văduvele din bise- pilor şi diaconilor. Soţiile celor cărora li se rică. Pe măsură ce ei au dovedit credincioşie încredinţează responsabilităţi în biserică trebuie în îndeplinirea acestor îndatoriri, se pare că să fie, negreşit, femei integre, cu o frumoasă Duhul lui Dumnezeu i-a avansat în sfere supe- mărturie creştină, care să vină în ajutorul soţi- rioare de slujire; căci, mai târziu în cartea lor lor în importanta lucrare pe care o desfă- Faptelor Apostolilor, îl găsim pe Filip slujind şoară aceştia. ca evan­ghelist, iar pe Ştefan slujind ca învăţă- Dar termenul tradus prin „soţii“ ar putea fi tor. După ce au slujit bine ca diaconi, ei au tradus şi prin „femei“ – ceea ce ar putea da fost promovaţi şi li s-a dat o poziţie înaltă în naştere interpretării conform căreia şi femeile ochii bisericii locale. O persoană care îşi aduce pot sluji ca diaconi sau diaconiţe. Existau, înt­r- cu credincioşie la îndeplinire sarcina încre­ adevăr, asemenea femei în biserica primară, dinţată, chiar în chestiuni mici, curând va vezi Romani 16:1, unde Fibia este denumită ajunge să fie respectată şi stimată pentru vred- slujitoare (acelaşi termen ca cel tradus prin nicia şi devotamentul său. „diacon“) a bisericii din Chencrea.10 Ne pu­tem În plus, Filip şi Ştefan au primit o mare forma o idee despre tipul de slujire al acestor îndrăzneală în credinţa care este în Cristos femei în cadrul bisericii citind textul de la Isus. Asta înseamnă negreşit că ei au primit o Romani 16:2, unde Pavel spune despre Fi­bia că mare libertate de a-L mărturisi pe Cristos, prin „a fost de ajutor multora şi mie însumi“. învăţătura dată altora şi prin rugăciune – aşa Indiferent care interpretare o acceptăm, cum reiese foarte clar din remarcabila cuvânta- femeile acestea trebuie să fie serioase, demne re ţinută de Ştefan înainte de a fi martirizat. şi sobre; nedefăimătoare, adică să nu-şi D. R eferitor la conduita în biserică petreacă timpul bârfind sau transmiţând zvo- (3:14-16) nuri şi relatări neadevărate şi răutăcioase, meni- 3:14 Apostolul a scris cuvintele de mai te să facă rău altora. Ele trebuie să fie cum- sus în speranţa revederii grabnice a lui Tim­ otei. pătate, dând dovadă de stăpânire de sine şi Aceste lucruri se referă, probabil, nu numai reţinere. la cele precedente, ci şi la cele urmă­toare. În fine, ele trebuie să fie credincioase în 3:15 Pavel a recunoscut posibilitatea că va toate. Asta ar însemna că trebuie să fie cre­ întârzia sau chiar că nu va ajunge deloc la dincioase nu numai credinţei creştine, ci şi Efes. În fapt, nu ştim dacă a reuşit să i se femei vrednice de încredere, loiale, pe care te

914 1 Timotei 914 alăture lui Timotei la Efes. Şi astfel, dacă va Dumnezeu12 S-a arătat în trup se referă mai trebui să întârzie, apostolul vrea ca la Domnul Isus şi în special la Încarnarea Sa. Timotei să ştie cum trebuie să se comporte Adevărata evlavie s-a arătat în trup pentru credincioşii în casa lui Dumnezeu. prima oară atunci când Mântuitorul S-a născut În versetele precedente, Pavel a descris cum ca un copilaş în ieslea Betleemului. trebuie să se comporte episcopii, diaco­nii şi Se înţelege oare prin sintagma: îndreptă­ţit soţiile lor. Acum el explică cum trebuie să se în Duhul „îndreptăţit în propriul Său duh“? comporte creştinii în general în casa lui sau „îndreptăţit de către Duhul Sfânt“? Noi Dumnezeu. credem că varianta a doua este cea valabilă. Casa lui Dumnezeu este definită aici drept El a fost justificat de Duhul Sfânt al lui biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul şi Dumnezeu la botezul Său (Mat. 3:15-17), la temelia adevărului. În VT, Dumn­ezeu a schimbarea la faţă (Mat. 17:5), la învierea Sa locuit în tabernacol (cortul din pus­tiu) şi în (Rom. 1:3, 4) şi la înălţarea Sa la cer (Ioan temp­lu, dar în NT, El locuieşte în biserică, 16:10). care este numită biserica Dumne­zeului celui Domnul Isus a fost văzut de îngeri la viu – în contrast izbitor cu un templu, în care naşterea Sa, la ispitirea Sa, în agonia Sa din s-ar afla nişte idoli fără viaţă. grădina Ghetsimani, la înviere şi la înălţare. Biserica este numită stâlpul şi temelia Începând din ziua de Rusalii, El a fost adevărului. Un stâlp se folosea nu numai vestit printre Neamuri. Vestirea i-a cuprins pentru susţinerea unei clădiri, ci, fiind aşezat în nu numai pe iudei, ci şi pe oamenii din cele pieţe, avea rolul de afişier, de proclama­tor. mai îndepărtate colţuri ale pământului. Biserica este unitatea de pe pământ pe care a Crezut în lume descrie faptul că unii, din ales-o Dumnezeu pentru a proclama şi a des- aproape orice trib sau naţiune, şi-au pus încre- făşura adevărul Său. De asemenea, este derea în Domnul Isus. Nu se spune: „crezut temelia adevărului, adică fundaţia pe care se de lume“. Deşi vestirea a avut un ca­racter sprijină clădirea. Este o imagine a biseri­cii, mondial, primirea mesajului a fost doar parţia- căreia i s-a încredinţat apărarea şi susţi­nerea lă. adevărului lui Dumne­zeu. Primit în slavă este interpretat de majo­ 3:16 Acesta e un verset dificil. Una din ritatea ca însemnând Înălţarea Sa la cer după dificultăţi constă în a discerne care e legătura încheierea lucrării de răscumpărare, referin­du- sa cu cel dinainte. Unii spun că aici am avea se şi la actuala Sa poziţie. Vincent scoate în chintesenţa adevărului, potrivit căruia biseric­a evidenţă că (în textul englez, n.tr.) se spune este stâlpul şi temelia (v. 15). Alţii spun că „received up in (deci nu into) glory“. Deci versetul acesta ne înfăţişează pilda şi puterea sensul e că a fost primit cu toate împre­jurările de evlavie despre care Pavel spune că este o care însoţesc o atare primire, cu toată pompa parte integrantă a comportamen­tului cores­ şi maiestatea, ca pe cel mai victorios dintre punzător în casa lui Dumnezeu. Iată ce spune generali“. J. N. Darby: Unii imprimă acestei liste de evenimente o ordine cronologică. De pildă, ei spun că ară- [Vers­etul] acesta este citat şi interpretat de unii ca tat în trup s-ar referi la încarnare; în­dreptăţit şi când s-ar referi la taina Dumnezeirii sau la tai­ în Duhul e văzută ca o referire la moartea, na Persoanei lui Cristos. Dar este taina evlav­iei îngroparea şi învierea lui Cristos; văzut de sau secretul prin care se produce orice form­ ă de îngeri descrie înălţarea Sa la cer; vestit între adevărată evlavie – izvorul divin a tot ce se poate Neamuri şi crezut în lume se referă la acea numi pioşenie în om... Evlavia iz­vor­ăşte din zi din viitor când vor fi adunaţi toţi cei răs- cunoaşterea încarnării, morţii, învier­ii şi înălţării cumpăraţi ai Săi, atât cei înviaţi din morţi, cât Domnului Isus Cristos... Aşa Îl cu­noaştem pe şi cei aflaţi în viaţă atunci, pentru a fi primiţi Dumnezeu; şi din rămânerea necur­mată în aceas- cu El în slavă. Abia atunci se va împlini tă cunoaştere decurge evlav­ia.11 taina evlaviei, conform acestei păreri. Dar noi nu vedem de ce trebuie puse eve- Când Pavel spune că taina evlaviei este mare, nimentele într-o ordine cronologică anumită. el nu înţelege prin aceasta că este foarte mis- Unii cred că în acest verset avem un fragment terioasă, ci că adevărul necunoscut înainte, al unui imn creştin din era primară. Dacă aşa despre Persoana şi lucrarea Domnu­lui Isus este stau lucrurile, acesta seamănă mult cu cântarea foarte minunat şi încântător. din vremea noas­tră: „One Day“ (Într-o zi):

915 1 Timotei 915 Living, He loved me; dying He saved me; care îi derutau şi amăgeau pe cei neveg­hetori. Învăţăturile demonilor nu înseam­nă învăţă- Buried, He carried my sins far away; turile despre demoni, ci chiar învă­ţătu­rile inspirate de către demoni, care îşi au originea Rising, He justified freely forever: în lumea demonilor. 4:2 Termenul făţărnicie sugerează ideea One day He’s coming – oh, glorious day! unei măşti, fiind o descriere foarte reală a mem­brilor cultelor deraiate, căci ei încearcă – Charles H. Marsh să-şi ascundă identitatea. Ei nu vor ca oame­nii să ştie cu ce sistem se identifică ei. În plus, ei (Trăind, El m-a iubit; murind, m-a mântuit; fac uz de termeni biblici şi cântă cântece creş- tine. Aşadar, nu sunt doar făţarn­ici, ci şi min- Îngropat, El mi-a luat pe veci păcatele; cinoşi. Învăţătura lor nu este după adevărul cuvântului lui Dumne­zeu şi ei ştiu lucrul aces- Înviind, El m-a îndreptăţit pe veci; ta, înşelându-i cu bună ştiinţă pe oameni. Conştiinţa lor este însemnată cu fierul Într-o zi El va veni – o, ce zi glorioasă va fi!) roşu. Poate că în trecutul vieţii lor, conştiinţa lor fusese sensibilă, dar ei şi-au suprimat-o de APOSTAZIA DIN BISERICĂ (4:1-16) atâtea ori şi au păcătuit atât de des împot­riva luminii, încât conştiinţa lor a devenit între timp A. Prevenire cu privire la pericolul imi­nenţei insensi­bilă şi de-a dreptul împietri­tă. Acum ei apostaziei (4:1-5) nu mai au scrupule, când vine vorba de con- trazicerea cuvântului lui Dumn­ezeu şi propaga- 4:1 Două ar fi modurile în care Duhul rea unor învăţături despre care ei ştiu bine că spune lămurit. Mai întâi, ceea ce urmează să sunt neadevărate. spună Pavel i-a fost dat prin revelaţie divină. 4:3 Două doctrine ale demonilor ne sunt Dar, într-un sens mai larg, ni se spune că de prezentate acum. Prima este învăţătura potriv­it la un capăt la altul al Scripturii, şi în special căreia ar fi greşit ca cineva să se căsăto­rească. în NT, ni se spune lămurit că vremurile de Aceasta este însă în directă contradicţ­ie cu pe urmă se vor caracteriza printr-o îndepărtare cuvântul lui Dumnezeu. Căci Dumnez­eu Însuşi de la credinţă. a instituit căsătoria, făcând acest lucru înainte Vremurile de pe urmă înseamnă pe­rioade de a fi pătruns păcatul în lume. Nu este nimic de timp ulterioare momentului când a scris nelegiuit cu privire la căsnicie. Iar când învăţă- apostolul aceste cuvinte. torii falşi interzic căsătoria, ei atacă pe faţă Unii se vor depărta de la credinţă. Cuvân­ ceea ce Dumnezeu a rânduit. tul unii este caracteristic pentru 1 Timotei, în O ilustrare a acestei învăţături este legea sensul că ceea ce era o minoritate în 1 Timotei prin care li se interzice unor preoţi şi călugă­ devine o majoritate în 2 Timo­tei. Faptul că riţe să se căsătorească. Dar, în mod şi mai aceşti oameni se depărtează sau se leapădă di­rect, acest verset se referă la învăţătura spi­ de la credinţă nu înseamnă că au fost mântu- ritiştilor, numită afinitatea spirituală, prin care, iţi, cu adevărat, ci doar că au făcut o mărturie, conform lui A. J. Pollock, „legătura căs­niciei fără acoperire, că sunt creşt­ini. Ei aveau cunoş- este luată în derâdere şi, în termeni practici, tinţe despre Domnul Isus Cristos şi li se spu- bărbaţi şi femei sunt seduşi de la part­enerii lor sese că El este singurul Mântuitor. Ei au pre- legitimi, formând legături nesfin­te şi nelegitime tins un timp că Îl urmea­ză, dar apoi au apos- cu aşa-numite afinităţi spi­ri­tuale“. Am putea taziat de la credinţă. aminti şi atitudin­ea cultului Ştiinţa Creştină Nu putem citi acest fragment fără să ne faţă de căsătorie. Iată ce a scris Doamna gândim la îngrijorătoarea amploare pe care au Eddy, femeie de trei ori căsă­torită: luat-o în ultimul timp cultele deraiate. Aici, în acest verset, ni se descrie foarte exact răspândi­ Până nu se învaţă că Dumnezeu este Tatăl tut­uror, rea acestor sisteme religioase false. O mare căsătoria va continua... Matrimonia, care era când- parte din membrii acestora sunt persoane ce va un fapt fix între noi, trebuie să-şi piardă actu- făceau parte anterior din biserici aşa-zise creş- ala aderenţă.13 tine. Poate că aceste biserici au fost cândva sănătoase în credinţă, dar mai târziu s-au înde- A doua învăţătură a demonilor este abţine- părtat, alune­când în terenul evangheliei sociale. Au venit propag­andiştii cultelor deraiate, ofe- rind un mesaj „mai po­zitiv“, şi îndată aceşti creştini „doar cu numele“ au căzut în plasa lor. Ei erau dispuşi să dea ascultare duhurilor înşelătoare şi învăţăturilor demonilor. Prin duhuri înşelătoare se înţelege aici, în mod figurat, învăţătorii falşi, umpluţi de duhuri rele,

916 1 Timotei 916 rea de la anumite alimente. O atare învăţătură în acel moment. e întâlnită în rândurile spiritiştilor, care pretind 4:7 În această secţiune, Pavel vede în sluji- că prin consumul de carne animală s-ar împie- rea creştină o formă de întrecere atletică. În dica contactarea spiritelor. De asemenea, teoso- versetul 6, el s-a referit la regimul alimen­tar fii şi hinduşii se opun cu groază oricărei corespunzător pe care trebuie să-l aibă cel ce sacrificări de orice fel, pentru că ei cred că Îl slujeşte pe Cristos – nevoia de a se hrăni sufletul unui om ar putea reveni pe pământ, cu cuvintele credinţei şi ale doctrinei bune. În sub forma unor animale sau alte creaturi. versetul 7, el aminteşte exerciţiul (în româneş- Pronumele care se referă la căsătorie şi la te: „deprinde-te“) a cărui ţintă este evlavia. bucate. Ambele au fost create de Dumne­zeu Apostolul îl sfătuieşte pe Timotei să res­ şi trebuie să ne împărtăşim din ele cu mulţu- pingă basmele lumeşti şi băbeşti. El nu trebuie miri. El nu le-a rânduit doar pentru cei nenăs- să le combată sau să-şi irosească timpul cu cuţi din nou, ci şi pentru cei care cred şi acestea. Mai degrabă, el trebuie să le dispreţu- cunosc adevărul. iască şi să le respingă. Termenul „basme 4:4 Orice făptură (sau creaţie) a lui lumeşti şi băbeşti“ ne duce cu gând­ul la reli- Dumnezeu este bună. Atât hrana, cât şi căs- gia Ştiinţa Creştină, care a fost întemeiată de nicia au fost create de Dumnezeu şi nu sunt o femeie şi care pare să prindă în special la de lepădat... dacă se iau cu mulţum­ iri. El a femeile în vârstă, propovăduind nişte basme, instituit căsătoria pentru propagar­ea vieţii mai degrabă decât adevărul. umane (vezi Gen. 1:28), iar hrana pentru între- În loc să-şi irosească timpul cu mituri şi ţinerea vieţii (Gen. 9:3). basme, el trebuie să se deprindă (să facă exer- 4:5 Cuvântul lui Dumnezeu pune deo­ ciţii) în vederea evlaviei. În aceste exerc­iţii parte atât hrana, cât şi căsătoria pentru folos­ul sunt cuprinse studierea Bibliei, rugăciu­nea, omului. Hrana este astfel sfinţită la Geneza meditaţia şi mărturisirea lui Cristos la alţii. 9:3; Marcu 7:19; Fapte 10:14, 15; şi 1 Corinteni Stock spune: „Evlavia nu se poate căpăta din 10:25, 26. Căsnicia este pusă deoparte la 1 întâmplare, căci curentul tendinţei este împotri- Corinteni 7 şi Evrei 13:4. va noastră“. Trebuie deci să ne deprindem, să Ele sunt sfinţite prin rugăciune. Înainte depunem eforturi. de a gusta dintr-o mâncare, noi trebuie să ne 4:8 Aici se face un contrast între două plecăm capul şi să mulţumim pentru hrană feluri de exerciţii. Exerciţiul fizic îşi are (vezi Mat. 14:19; Fapte 27:35). Prin acest act, însemnătatea sa, dar acesta este limitat şi de noi Îl rugăm pe Domnul să sfinţeas­că hrana, scurtă durată. Pe de altă parte, evlavia este ca ea să întărească trupul nostru, pentru ca noi bună pentru duhul, sufletul şi trupul omului, şi să putem să-L slujim şi mai acceptabil. Înainte nu numai pentru perioada cât trăim în timp, ci de a păşi în căsnicie, noi trebuie să ne rugăm pentru întreaga veşnicie. Cât priveşte viaţa ca Dumnezeu să binecuv­ânteze unirea aceasta aceasta, evlavia ne dăruieşte cea mai mare spre slava Lui, pentru binecuv­ântarea altora şi bucurie, iar în ce priveşte viaţa viitoare, evlavia pentru binele mire­sei şi al mirelui. ne dă făgăduinţa unei răs­plăţi minunate şi Este o bună mărturie pentru creştini să capacitatea de a ne bucura de gloriile cerului. mulţumească la masă atunci când sunt în pre- 4:9 În general cercetătorii sunt de acord că zenţa celor nemântuiţi. Această binecuv­ântare acest verset se referă la pasajul anterior despre nu trebuie să fie „de paradă“ sau lungă, dar evlavie. Faptul că evlavia este de o valoare nici nu trebuie să ascundă faptul că Îi aducem mare şi eternă este adevărat şi cu totul demn mulţumiri lui Dumnezeu pentru hrana ce de primit. Este a treia afirmaţie care începe urmează s-o mâncăm. cu cuvintele: adevărat şi cu totul demn de B. Îndrumări pozitive, în lumina iminen­ţei primit în această epistolă. 4:10 Căci în acest scop trudim şi sufe­rim apostaziei (4:6-16) ocară.14 Scopul menţionat aici este viaţa de 4:6 Instruindu-i pe fraţi cu privire la aceste evlavie. Pavel afirmă că acesta e ţelul mare spre lucruri menţionate în versetele 1-5, Timotei va care îşi concentrează el toate efor­turile sale. fi un bun slujitor al lui Isus Cristos. Cum am Acest scop nu pare îmbietor pen­tru necredin- arătat deja, termenul minis­ter (din versiunea cioşi. Dar creştinul vede dincolo de lucrurile engleză, n.tr.) înseamnă „slujitor“. El va fi un trecătoare ale acestei lumi, pun­ân­du-şi nădejdea slujitor, hrănit cu cuvintele credinţei şi ale în Dumnezeul Cel viu. Nădejdea aceasta nu ne bunei învăţături, pe care el le-a urmat până va dezam­ ăgi niciod­ată, pentru însuşi faptul că

917 1 Timotei 917 El este Dumne­zeul Cel viu, care este Mântui­ panie electorală, dar nu şi pentru slujirea lui torul tutur­ or oamenilor, în special al celor care DUMNEZEU. Ce minunat este entuziasmul sci- cred. Dumnezeu este Mântuitorul tuturor entologilor, al martorilor lui Iehova, al comu­ oamenilor în sensul că El îi păstrea­ză în viaţă, niştilor – entuziasm care ar trebui să ne facă să purtându-le zilnic de grijă. Dar El este şi ne ruşinăm că nu-l posedăm. O, de ne-ar da Mântuitorul tuturor oamenilor în sensul arătat Domnul din nou zelul înflăcărat ce cuprindea anterior – anume că a avut grijă să pună la odinioară biserica! Acel duh de căldură îi va fi o dispoziţia tuturor oamenilor mântui­rea Sa. El mare îmbărbătare lui Timotei, în lucrarea sa de este mântuitorul celor care cred în mod special, consolidare a poziţiei şi de înaintare a liniei.15 pentru că ei şi-au însuşit mântui­rea pe care a pus-o El la dispoziţie. Am putea spune că El În credinţă înseamnă probabil „în cre­ este Mântuitorul potenţial al tuturor oamenilor şi dincioşie“, transmiţând ideea de probitate şi Mântuitorul real al celor care cred. statornicie. 4:11 Lucrurile acestea se referă proba­bil Curăţia trebuie să caracterizeze nu numai la ceea ce a spus Pavel în versetele 6-10. faptele sale, ci şi motivele care stau la baza Timotei are datoria să poruncească şi să înve- acestor fapte. ţe aceste precepte, aducându-le mereu înaintea 4:13 Versetul acesta se referă probabil la copiilor lui Dumnezeu. biserica locală, mai degrabă decât la viaţa per- 4:12 Când a fost redactată această scri­ sonală a lui Timotei. El trebuie să dea atenţie soare, Timotei avea probabil între treizeci şi citirii publice a Scripturii, îndemnării şi doctri- treizeci şi cinci de ani. În contrast cu unii din nei (sau învăţăturii). Există aici o anumită bătrânii adunării din Efes, el era un om tânăr. ordine care trebuie respectată. Mai întâi de De aceea şi spune Pavel în acest punct: toate, Pavel subliniază citirea publică a „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea“. Cuvântului lui Dumnezeu. Lucrul acesta era Asta nu înseamnă că Timotei trebuie să se deosebit de necesar, având în vedere faptul că aşeze pe sine pe un piedestal şi să se consi­ distribuirea Scripturii se făcea foarte anevoie. dere imun la critici. Mai degrabă, el nu trebu- Foarte puţini oameni aveau un exemplar al ie să dea nimănui prilejul de a-l cond­amna. cuvântului. După citirea Scripturii, Timotei tre- Fiind un model pentru credin­cioşi, el va buia să-i îndemne pe credincioşi pe baza celor evita posibilitatea unor critici îndreptă­ţite. citite şi apoi trebuia să-i înveţe marile adevă- În vorbire se referă la conversaţiile lui ruri ale cuvântului lui Dumnezeu. Versetul Timotei. Vorbirea lui Timotei trebuie să fie acesta ne aminteşte de Neemia 8 şi în special întotdeauna de aşa natură încât să-l identifice de versetul 8 din acel capitol: „Astfel ei au ca pe un copil al lui Dumnezeu. Nu numai că citit tare şi clar din cartea Legii lui Dumnezeu el trebuie să evite rostirea unor cuvinte clar şi i-au dat sensul, ca să-i facă să înţeleagă interzise, ci chiar şi pe cele care, dacă nu sunt citirea“. interzise, atunci ele nici nu îi edifică pe cei ce Dar nu trebuie să omitem din acest verset le ascultă. şi citirea şi închinarea personală – devoţiun­ile. În purtare se referă la întreaga comport­are Înainte ca Timotei să-i poată îndemna şi învă- a sa. Nimic din purtarea sa nu trebuie să ţa din cuvântul lui Dumnezeu pe alţii, el tre- aducă ocară numelui lui Cristos. buia să facă în aşa fel încât Cuvântul să fie o În dragoste sugerează că dragostea trebu- realitate în primul rând în viaţa sa. ie să fi motivul de la baza al oricăror acţiuni, 4:14 Nu ni se spune ce dar i s-a dat lui precum şi duhul în care sunt desfăşu­rate aces- Timotei – de evanghelist, de pastor sau de te acţiuni şi ţelul spre care se în­dreaptă ele. învăţător. Dar tonul general al acestor epis­tole În duh lipseşte din cele mai multe ver­siuni ne face să credem că ar fi fost vorba de darul şi comentarii moderne, care urmează textul de pastor şi învăţător. Ştim însă că... darul... i critic. Dar cuvintele apar în textele majoritare s-a dat prin profeţie cu punerea mâinilor de şi tradiţionale. Guy King deplâng­e faptul că către ceata bătrânilor. Mai întâi de toate, i entuziasmul, capacitatea lui de a pătrunde sen- s-a dat împreună cu sau printr-o profeţie. Asta sul profund al sintagmei, este o: înseamnă că un profet din biserica locală s-a ridicat la un moment dat şi a anunţat că ...calitate ce, în mod paradoxal, lipseşte din profi- Duhul lui Dumnezeu i-a dăruit lui Timotei un lul multor creştini. O, pentru un meci de fotbal, dar. Nu profetul i-a dăruit acest dar, ci doar ei vor avea entuziasm cât vrei, sau pentru o cam- l-a făcut cunoscut. Aceasta a fost însoţită de

918 1 Timotei 918 punerea mâinilor de către ceata bătrânilor. nimic. Bine a spus A. W. Pink: „Slujirea devi- Din nou vrem să subliniem că prezbiterii sau ne o cursă şi un rău, dacă o lăsăm să scoată bătrânii nu au avut în ei înşişi puterea de a-l treptat din viaţa noastră închinarea şi cultivarea înzestra pe Timotei cu acest dar. Mai degrabă, vieţii spiritu­ale proprii“. punându-şi mâinile peste el, ei au semnificat Stăruind în lucrurile despre care a scris astfel recunoaşterea publică a ceea ce Duhul Pavel, adică citirea, îndemnul şi instruirea, Sfânt deja săvârşise. Timotei se va salva şi pe sine şi pe cei ce-l Procesul aceste poate fi văzut la Fapte 13. ascultă. Cuvântul „a salva“ de aici nu are În versetul 2, Duhul Sfânt i-a ales pe Barnaba nimic de a face cu mântuirea sufletului. şi pe Saul pentru o anumită lucrare. Poate că Capitolul a început cu o descriere a învăţăto­ au primit cuvântul printr-un profet. Apoi fraţii rilor falşi care făceau ravagii în rândurile copi- din localitate au postit şi s-au rugat, punându- ilor lui Dumnezeu. Pavel îi spune lui Timotei şi mâinile peste Barnaba şi Saul, după care că prin aderarea statornică la o viaţă de evla- i-au trimis în misiune (v. 3). vie şi la cuvântul lui Dumnezeu, el se va Aceeaşi metodă este urmată şi în zilele salva pe sine de aceşti învăţători falşi şi-i va noastre, de multe comunităţi creştine. Când scăpa şi pe ascultătorii săi de ei. bătrânii din biserică devin conştienţi că un om V. I NSTRUCŢIUNI CONCRETE PRI­VI­ are un dar de la Duhul Sfânt, ei îl reco­mandă pe acel om, îl încredinţează lucrării Domnului, TOARE LA DIVERSELE CATE­GORII semnificând astfel încrederea lor în el şi recu- DE CREDINCIOŞI (5:1–6:2) noaşterea faptului că Duhul Sfânt lucrează în A. Diverse grupe de vârstă (5:1, 2) viaţa lui. Acea recomandare nu echivalează 5:1 Versetul acesta ne prezintă învăţătu­rile însă cu înzestrarea sa cu acel dar, ci este doar adresate lui Timotei cu privire la com­ recunoaşterea faptului că Duhul lui Dumnezeu portamentul pe care trebuie să-l aibă faţă de a făcut deja această lucrare. membrii familiei creştine, în mijlocul cărora Există o deosebire între ceea ce s-a avea să lucreze. Fiind mai tânăr şi poate mai în­tâmplat când bătrânii şi-au pus mâinile peste agresiv, Timotei ar fi putut fi ispitit să dea Timotei, cum se arată aici, şi când Pavel şi-a dovadă de impacienţă şi resentimente faţă de pus mâinile peste Timotei, aşa cum se arată la unii bărbaţi mai în vârstă; de aici îndemnul 2 Timotei 1:6. În primul caz, acţiunea nu a ce i se adresează să nu mustre cu asprime un fost deloc oficială, şi darul lui Timotei nu a om mai în vârstă, ci să-l sfătuiască aşa cum depins de ea, ci doar a exprim­ at părtăşia cu el ar sfătui un tată. Cu alte cuvinte, nu s-ar în lucrarea pe care o des­făşura. În cazul al cădea ca el, fiind mai tânăr, să atace verbal o doilea, Pavel a fost real­mente canalul aposto­lic atare persoană. prin care s-a dat darul. Mai exista pericolul ca acest tânăr slu­jitor 4:15 Cuvintele: Meditează asupra aces­tor al lui Cristos să dea dovadă de o atitu­dine lucruri ar putea fi traduse şi prin „cultiv­ă“ arogantă faţă de bărbaţii mai tineri. Prin aceste lucruri (sau „Ocupă-te“ de ele – versiu- urmare, Pavel îi spune să-i trateze pe aceşti nea română GBV, n.tr.), aş­a cum reiese şi din oameni mai tineri ca pe nişte fraţi, adică să fie cuvintele următoare: „con­sacră-te cu totul lor“. ca unul din ei şi să nu adopte o atitudine de Pavel îl încuraj­ează pe Timot­ei să se dedice dominaţie asupra lor. fără nici o re­zervă, fără să se lase abătut de 5:2 Pe femeile mai vârstnice trebuie să le nimic, de la lucrarea Dom­nului. El trebuie să trateze ca pe nişte mame, cu toată demni­tatea, fie pe de-a-ntregul dedi­cat misiunii sale. În dragostea şi respectul ce li se cuvine. felul acesta, înaintarea lui va fi văzută de toţi. Curăţia trebuie să caracterizeze toate rela- Pavel nu doreşte ca Timotei să atingă o culme, ţiile sale cu femeile mai tinere. Nu numai că în slujirea sa creştină, după care să se lase pe trebuie să evite orice purtare evi­dent păcătoasă, tânjală. Mai degrabă, el doreşte ca Timotei să ci trebuie să se ferească şi de orice gest indis- înainteze totdeauna în lucrurile Domnului. cret sau comportament care ar putea părea 4:16 Observaţi ordinea: Mai întâi, Timot­ei greşit. trebuie să ia seama la el însuşi şi apoi la doc- B. Văduvele (5:3-16) trină (învăţătură). Asta subliniază impor­tanţa 5:3 În versetele 3-16 Pavel se ocupă de vieţii personale la orice slujitor al lui Cristos. subiectul văduvelor în biserica locală şi de Dacă viaţa sa nu e în ordine, poate să fie perfect în învăţătură, că nu-i va folosi la

919 1 Timotei 919 tratamentul ce trebuie să li se acorde. necredinc­ios, pentru simplul fapt că mulţi Mai întâi, biserica trebuie să cinstească pe necredinc­ioşi se poartă cu dragoste faţă de cele care sunt cu adevărat văduve. A cinsti rudele lor. În plus, un creştin poate aduce presupune aici nu numai respectul ce trebuie ocară nume­lui Domnului – ceea ce nu se să li se acorde, ci şi ajutorul finan­ciar. O poate afirma în cazul necre­dinc­iosului. văduvă adevărată este aceea care nu dispune 5:9 Din acest verset reiese că în fiecare de alte mijloace de întreţinere, bizu­indu-se cu bi­ser­ică locală exista un registru cu numele totul pe Domnul, ca El să-i poarte de grijă. văd­uvelor aflate în grija bisericii. Pavel pre­ Această văduvă nu are rude în viaţă, care să cizează că în acest registru nu trebuie trecută aibă grijă de ea. nici o văduvă sub vârsta de şaizeci de ani. 5:4, 5 O a doua categorie de văduve este Sintagma: soţia unui singur soţ ridică ace- cea descrisă în versetul de faţă, alcătuită din eaşi problemă ca în cazul similar al epis­copilor cel­e care au copii sau nepoţi. În aceste ca­zuri, şi diaconilor. Şi aici au fost propuse interpre- copiii trebuie să înveţe să manifeste o e­vlavie tări similare cu celălalt caz. Negreşit, versetul de ordin practic în familie, răsplăt­ind mam­ a ne spune că viaţa de căsnicie a acestei văduve (sau bunica) lor pentru tot ceea ce a făc­ut ea trebuie să fi fost ireproşabilă, fără nici o suspi- pentru ei. Versetul ne învaţă fără ec­hivoc că ciune de abatere morală. evlavia începe din casă. Ar fi o mărt­urie 5:10 Pentru a putea fi trecută în registru, o foarte proastă pentru credinţa cre­şt­ină a cuiva, văduvă trebuie să aibă şi reputaţia de a fi dacă ar face caz de religia sa, când e în săvârşit fapte bune de genul celor care public, neglijându-i, în schimb, pe cei de care car­acterizează un credincios duhovnicesc. este legat prin legături de sânge! Cuvintele: dacă a crescut copii înseam­nă, Este acceptabil16 [„plăcut“] înaintea lui evident, că trebuie să-i fi crescut în aşa mani- Dumnezeu ca creştinii să aibă grijă de cei eră încât acest lucru să se reflecte favor­abil dragi ai lor, care sunt lipsiţi de mijloace de asupra ei şi a familiei ei creştine. Cu alte întreţinere. În Efeseni 6:2 apostolul Pavel ne cuvinte, nu în creşterea copiilor stă meritul dă această învăţătură limpede: „Cinsteşte pe deosebit, ci în creşterea adecvată acordată tatăl şi pe mama ta, care este prima poruncă, acestor copii. însoţită de o făgăduinţă“. Cum s-a arătat deja, Un alt semn distinctiv al văduvei evla­ o văduvă adevărată este cea lipsită de resurse vioase este ospitalitatea pe care a dovedit-o financiare, care trebuie să se bizuie pe faţă de străini. De nenumărate ori în NT este Dumnezeu pentru asigurarea pâinii celei de pomenită această ospitalitate sau omenire, fiind toate zilele. mereu elogiată ca o trăsătură pe care trebuie 5:6, 7 În contrast cu văduva evlavioasă din s-o aibă creştinii. versetul 5, aici avem văduva dedată la plă- Spălarea picioarelor oaspeţilor era datoria ceri. Nu s-a putut stabili dacă aici este vorba sclavilor. Ideea subliniată aici este că văduva a despre o credincioasă adevărată, sau una care efectuat munci considerate de alţii mai puţin doar poartă numele de credincioasă. Noi cre- elevate, în folosul fraţilor ei de credin­ţă. Dar dem că este vorba despre o creştină autentică spălarea picioarelor ar mai putea fi interpretată – dar recăzută în păcat. Ea este moartă în ce şi în sens duhovnicesc, prin asociere cu spăla- priveşte comuniunea cu Dum­nezeu sau posibi- rea realizată de cuvânt. Nu ar fi vorba aici de litatea de a fi folosită de El. Timotei trebuie să o slujbă publică, ci de vizitele efectuate în le prevină pe aceste vădu­ve, să nu trăiască în familii, vestind acolo cuvântul lui Dumnezeu, plăceri şi să-i înveţe pe creştini să aibă grijă în aşa fel încât cre­dincioşii să fie curăţiţi de de rudele lor şi de cei nevoiaşi. întinările contract­ate în umblarea lor zilnică 5:8 Aici este subliniată gravitatea eşecu­lui prin lume. de a purta de grijă de rudele cuiva şi în spe­ Ajutorul dat celor strâmtoraţi se referă la cial de cei din cercul imediat al familiei. Act­ul acte de milostenie săvârşite în folosul celor acesta echivalează cu o lepădare de cred­inţă. bolnavi, întristaţi sau strâmtoraţi. Credinţa creştină susţine fără echi­voc că ade- Aşadar, rezumând, vom spune că pentru a văraţii credincioşi trebuie să aibă grijă unii de fi trecută pe lista adunării locale, această vădu- alţii. Când un creştin nu se achită de această vă trebuie să fi dat ajutor la orice faptă îndatorire, tăgăduieş­te, prin acţiunile sale, înseşi bună. adevărurile propovădu­ite de creştinism. O atare 5:11 Avem aici un verset dificil, al cărui persoană este într-o stare mai rea decât un sens general pare să fie următorul: În gene­ral,

920 1 Timotei 920 ar fi o greşeală să fie trecute văduvele ti­nere iniţiativa în această chestiune trebuie să aparţi- în grija bisericii locale. Asta pentru că, datorită nă bărbatului. Însă el afirmă aici principiul tinereţii lor, ele ar dori să se recăsă­torească – general care trebuie urmat ori de câte ori este ceea ce nu ar fi greşit, în sine, dar dorinţa de posibil. a se recăsători ar putea deveni atât de puterni- Potrivnicul, adică Satan, este mereu în că­u­ că uneori, încât unele dintre aceste văduve tarea unor acuzaţii pe care să le poată a­duce tinere s-ar putea chiar căsători cu necredin- împotriva mărturiei creştine şi Pavel caută să cioşi. Apostolul numeşte această acţiune: se evite pericolul ivirii unor cauze în­temeiate ca ridică împotriva lui Cristos, pentru poftele potrivnicul să aibă prilej de învinuire. lor. Când este pusă în faţa alternativei de a se 5:15 Ceea ce a spus apostolul despre căsători cu un păgân sau a rămâne necăsători- văduvele tinere nu este doar o speculaţie sau tă din dragoste pentru Cristos şi ascultare de imaginaţia sa, ci un lucru care deja s-a cuvântul Său, văduva tânără tinde, de obicei, înt­âmplat. Unii s-au şi întors după Satan, în să opteze pentru căsătorie – ceea ce ar aduce sensul că au ascultat de glasul Satanei şi au ocară pentru biserica din localitate, care a ales un partener necredincios, în flagrantă întreţi­nut-o. neascultare de cuvântul Domnului. 5:12 Termenul condamnare din acest ver- 5:16 Subiectul revine acum la obligaţia set („damnation“ în ediţia KJV, deşi în versiu- rudelor de a avea grijă de ai lor. Dacă vreun nea română acest termen nu apare, n.tr.) nu credincios17 sau vreo credincioasă are o înseamnă aici pierzare veşnică, ci doar faptul văduvă în familie care are nevoie de sprijin, că a ea a fost judecată sau cond­amnată pentru atunci credinciosul respectiv trebuie să-şi că şi-a călcat credinţa dintâi. Cândva ea măr- asume responsabilitatea îngrijirii acesteia, pen- turisea o loialitate şi un pro­fund devotament tru ca biserica să fie liberă să-i îngrijeas­că pe pentru Domnul Isus Crist­os, dar acum, când cei ce realmente sunt lipsiţi de mijloa­ce mate- se iveşte prilejul de a se căsători cu un bărbat riale şi fără rude. care nu-L iubeşte pe Cristos, ea îşi uită jură- Întregul pasaj, de la versetul 3 la 16, ne mintele pe care le-a făcut la început lui spune ce trebuie să facă biserica în anumite Cristos, ducându-se după un necredincios şi împrejurări, iar nu ce ar putea face dacă con- fiind astfel necredincioasă faţă de Mirele sideră că există circumstanţe atenunate şi dacă Ceresc. îi este cu putinţă. Lungimea paragraful­ui ne Pavel nu critică văduvele tinere pentru fap- arată că este un subiect important în mintea tul că se căsătoresc. În fapt, el le îndeam­nă să Duhului Sfânt şi totuşi cele mai multe biserici se căsătorească (v. 14). Obiecţia lui Pavel e de azi îl neglijea­ză. îndreptată asupra declinului lor spiritual, faptu- C. Presbiterii (5:17-25) lui că au renunţat la principiile divine, pentru 5:17 Restul capitolului se ocupă de prez­ a obţine un soţ. biteri. Mai întâi, Pavel stabileşte regula potrivit 5:13 Dacă biserica locală şi-ar asuma căreia bătrânii care cârmuiesc bine trebuie să deplina responsabilitate financiară pentru vădu- fie învredniciţi de îndoită cinste. (Referitor la vele mai tinere, asta ar putea să le încurajeze versiunea engleză, autorul comentariului suge- să fie leneşe, împreună cu toate relele care rează aici folosirea lui „take lead“, după Darby, decurg din aceasta. În loc să-şi vadă de res- în locul verbului „to rule“, adică a conduce, n. ponsabilităţile lor, ele ar putea deveni bârfitoa- tr.) Cu alte cuvinte, nu se pune problema exer- re, amestecându-se în toate şi ocupân­du-se cu citării unui control, ci a oferirii unei pilde lucruri care nu le privesc. Nici o acţiune între- vrednice de urmat. Asemenea prezbiteri sunt prinsă de biserica locală nu are voie să încura- vrednici de o îndoită cinste. Prin cinste se jeze asemenea comport­ament, întrucât, aşa înţelege respect, dar şi ideea acordării unei cum am arătat deja, aceasta ar afecta ne­gativ asistenţe financiare (Mat. 15:6). O îndoită cin- mărturia creştină. ste presupune ambele idei. Mai întâi, el este 5:14 Prin urmare, Pavel afirmă că, în vrednic de respect din partea copiilor lui ge­neral, este preferabil ca văduvele mai tinere Dumnezeu, datorită lucrării sale, dar, în cazul să se căsătorească, să aibă copii şi să îngri- în care se consacră cu totul lucrării lui jească de căminul lor creştin, în chip ireproşa- Dumnezeu, este vrednic şi de asistenţă finan­ bil. Desigur, Pavel şi-a dat seama că nu întot- ciară. Cei ce lucrează în cuvânt şi învăţă­tură deauna va fi posibil ca toate vădu­vele tinere sunt, pro­babil, cei ce petrec atât de mult timp să se recăsătorească, în primul rând pentru că

921 1 Timotei 921 în predicarea Cuvântului şi predarea învăţături- faţă de cineva, punând astfel sub semnul pre- lor din Cuvânt, încât nu mai pot să desfăşoare judecăţii întregul caz. Tot aşa este uşor să o activitate laică pentru a-şi câştiga existenţa. dăm dovadă de părtinire faţă de cineva, dato- 5:18 Aici sunt introduse două versete pen- rită averii sale, poziţiei suspuse din cadrul tru a dovedi afirmaţia anterioară că prezb­iterul comunităţii sau personalităţii sale. Astfel Pavel este vrednic de recompensă. Primul este de la îl avertizează solemn pe Timot­ei în faţa lui Deuteronom 25:4, iar al doilea de la Luca Dumnezeu şi a Domnului Isus Cristos şi în 10:7. Versetul acesta este deosebit de interesant faţa îngerilor aleşi, să asculte de aceste instruc- în legătură cu inspiraţia Scrip­turilor. Pavel ia ţiuni, fără să se pronunţe în nici un caz până un verset din VT şi unul din NT, le pune nu a intrat în posesia tuturor faptelor şi să nu alături, pe acelaşi nivel, numind­u-le pe amân- dea dovadă de părtinire faţă de cineva doar două: Scriptura. Rezultă clar de aici că Pavel pentru că-i este prieten sau cunoştinţă apropia- a considerat scrierile Noului Testament de o tă. Fiecare caz trebuie judecat ca în faţa lui autoritate egală cu cele ale Vechiului Dumnezeu şi a Domnu­lui Isus, şi de aseme- Testament. nea ca în faţa îngerilor. Îngerii sunt observato- Aceste Scripturi ne învaţă că un bou, de rii lumii în care trăim. Prin urmare, ei ar tre- care oamenii se folosesc la treierat, nu trebuie bui să poată vedea numai o desăvârşită drep- oprit de a-şi lua partea ce i se cuvine din tate în chestiunile de disciplină ale bisericii. grâu. Tot aşa, lucrătorul este vrednic de o Îngerii aleşi sunt cei ce nu s-au implicat în porţiune din rodul muncii lui. Tot aşa este şi păcat sau în răzv­rătire împotriva lui Dumnezeu, cu bătrânii (prezbiterii). Chiar dacă lucrarea lor ci şi-au păstrat starea dintâi. nu este de natură fizică, ei sunt vrednici de a 5:22 Când oameni proeminenţi se identi­ fi întreţinuţi de copiii lui Dumnezeu. fică cu o biserică locală, există uneori ten­dinţa 5:19 Întrucât prezbiterii ocupă o poziţie de de a-i promova degrabă în poziţii de responsa- responsabilitate în cadrul bisericii, ei devin bilitate. Aici Timotei este avertizat împotriva ţinta specială a atacurilor Satanei. Din această luării unor acţiuni pripite când dă recunoaştere pricină, Duhul lui Dumnezeu ia măsuri pentru unor noi-veniţi. De asemenea, el nu trebuie să a-i proteja de acuzaţii false. Principiul este se identifice cu oameni ale căror caractere nu expus clar aici, că nici o ac­ţiune disciplinară le cunoaşte, pentru ca nu cumva procedând nu trebuie întreprinsă împotriva unui prezbiter, astfel să se facă părtaş la păcatele acestora. decât dacă acuzaţia poate fi sprijinită de măr- Nu numai că trebuie să se păstreze curat din turia a doi sau trei martori. De fapt, acelaşi punct de vedere moral, ci şi curat în neasocie- principiu se aplică la disciplinarea oricărui rea cu păcatele altora. membru al bisericii, dar aici este subliniat pen- 5:23 Nu reiese clar cum se leagă versetul tru că exista pericol­ul special ca prezbiterii să acesta de cel precedent. Poate că apostolul a fie acuzaţi pe nedrept. anticipat, cu înţelepciune, că implicarea lui 5:20 În cazul unui prezbiter care a fost Timotei în problemele şi dificultăţile adunăr­ii gă­sit vinovat de a fi păcătuit în aşa fel încât a va afecta negativ stomacul său. În acest caz, dăunat mărturiei bisericii, acest om trebuie Timotei nu ar fi primul care să cadă pradă mus­trat în public. Acţiunea aceasta va avea acestei afecţiuni! Cel mai probabil este însă că da­rul de a-i impresiona pe toţi credincioşii cu Timotei suferea frecvent de pe urma apei con- privire la gravitatea păcatului săvârşit în legă- taminate – situaţie încă des întâlni­tă în multe tură cu slujirea creştină şi va sluji de avertis- regiuni ale lumii. Sfatul apostolu­lui: „Să nu ment şi element de disuasiune în viaţa altora. mai bei doar apă“ înseamnă că Timotei nu Unii comentatori sunt de părere că verse­tul trebuie să folosească exclusiv apa, ci şi puţin 20 nu s-ar aplica în mod special la prezbi­teri vin. Pavel recomandă folosi­rea unei cantităţi (bătrâni), ci la toţi creştinii. Desigur principiul mici de vin din pricina stomacului lui Timotei e valabil în cazul tuturor creştini­lor, dar cadrul şi a frecventelor sale neputinţe. Versetul se în care e plasat versetul pare să-l pună în ocupă doar de folosir­ea vinului în scopuri legătură directă cu bătrânii. medicale, şi nu trebuie folosit nicidecum ca 5:21 Când ne ocupăm de chestiunile de scuză pentru a tolera consumul excesiv de disciplină din biserica locală, trebuie să ne vin. ferim de două pericole. Primul este prejude­ Este absolut cert că textul de aici se referă cata, iar al doilea este părtinirea. Este uşor la vin real, nu doar la must sau la suc de să cădem în ispita de a fi nefavorabil dispuşi struguri. De fapt ne îndoim că exista pe vre-

922 1 Timotei 922 mea aceea suc de struguri, întrucât sucul din să-i considere pe stăpânii lor vrednici de toată vremea noastră se prepară prin pasteuri­zare. cinstea. Asta înseamnă că trebuie să le acorde Faptul că era vin adevărat reiese şi din sintag- respect, să asculte de ei, să lucreze cu râvnă ma: puţin vin. Dacă nu ar fi fost vin real, nu şi, în general, să caute să le fie cât mai de avea sens să se precizeze: puţin vin. folos, iar nu o piedică. Motiv­aţia cea mai Versetul acesta aruncă lumină de aseme­nea bună pentru o slujire atât de credincioasă con- asupra subiectului vindecărilor divine. Deşi, ca stă în faptul că prin asta ei dau o mărturie apostol, Pavel negreşit avea puterea de a vin- pentru Cristos. Dacă un sclav creştin s-ar purta deca tot felul de boli, totuşi el nu s-a prevalat necuviincios sau s-ar răzv­răti, atunci stăpânul de acest dar. Aici el îndreptăţeşte folosirea lui ar huli numele lui Dumnezeu şi credinţa medicamentelor în cazul afecţiuni­lor de sto- creştină, conchizând că toţi credincioşii sunt mac. nişte netrebnici. 5:24 În versetul acesta apostolul pare să Istoria bisericii primare ne arată că scla­vii revină la discuţia din versetul 22, unde l-a creştini se vindeau în general cu un preţ mai avertizat pe Timotei să nu se grăbească să-şi mare pe piaţă decât necredincioşii. Dacă un pună mâinile peste alţi oameni. Versetele 24 şi stăpân ştia că un anumit sclav prezentat la 25 explică în continuare acest avertisment. lic­itaţie este creştin, în general era dispus să Păcatele unor oameni sunt arătate dinain- plătească mai mult pentru acel sclav, fiindcă te şi sunt atât de evidente, încât ele pot fi ştia că îl va sluji cu mai multă credincioşie şi comparate cu un trâmbiţaş, care sună din conştiinciozitate. Iată ce rezultate măreţe pro- trâmbiţă înaintea omului, anunţând că este un duce credinţa creştină! păcătos, ţinând-o tot aşa până la judecată. Dar Versetul acesta ne aminteşte că indiferent lucrurile nu stau chiar aşa cu toţi oame­nii. cât de umilă poate fi poziţia socială a unei Unii oameni care sunt păcătoşi nu sunt daţi în persoane, ea are posibilitatea de a depune vileag decât mai târziu. mărturie pentru Cristos şi de a aduce slavă În prima categorie, am putea include beţi- Numelui Său. vul pe care-l cunoaşte tot cartierul că e beţiv. Adesea s-a spus că instituţia sclaviei nu Pe de altă parte, există soţul care este implicat este condamnată pe faţă în NT. Dar, pe măsu- pe ascuns într-o relaţie amoroasă cu o altă ră ce învăţăturile creştine s-au răspân­dit, abu- femeie. Poate că acest păcat nu este cunoscut zurile pricinuite de sclavie au fost abolite. acum comunităţii, dar mai târziu întreaga afa- Fiecare credincios adevărat trebuie să-şi dea cere sordidă va ieşi la iveală. seama că este un sclav al lui Isus Cris­tos, că 5:25 Este întrucâtva similar cu situaţia a fost cumpărat cu un preţ; că nu-şi mai apar- oamenilor buni. Unii se arată de la început a ţine sieşi, ci că este al lui Isus Crist­os, cu fi buni. Alţii sunt mai retraşi, mai modeşti şi duhul, sufletul şi trupul său şi că, prin urmare, abia după ce trece o bucată de timp iese la Domnului I se datorează cea mai aleasă slujire iveală bunătatea lor. Chiar dacă nu vedem de pe care I-o poate da fiecare. la început binele din viaţa lor, viitorul îl va 6:2 Versetul acesta se ocupă de sclavii scoate, în cele din urmă, la iveală. Lecţia pe care au stăpâni credincioşi. Negreşit sclavii care trebuie s-o învăţăm din toate acestea este aceştia erau uneori tentaţi să-şi dispreţuiască că nu trebuie să judecăm o persoană de la stăpânii. Nu este deloc greu să ne imaginăm prima vedere, din clipa când am făcut cunoş- că atunci când se strângea adunarea locală, în tinţă cu ea, ci mai târziu, după ce timpul ne-a ziua Domnului, pentru frângerea pâinii (Fapte permis să cunoaştem adevăratul car­acter al 20:7), stăpânii creştini stăteau la masă alături acelei persoane. de sclavii creştini – şi unii, şi alţii fiind fraţi D. Robii şi stăpânii (6:1, 2) în Cristos Isus. Dar sclavii nu aveau voie să 6:1 Acum ne este prezentată conduita scla- creadă că, din această pricină, deosebirile soci- vilor, care sunt denumiţi toţi cei ce sunt sub ale din viaţa obişnuită s-au şters. Doar pentru jugul robiei, adică jugul sclaviei. Mai întâi, că un stăpân era creştin nu însemna că sclavul apostolul se adresează sclavilor care au stăpâni nu-i datora cinste şi slujire. Faptul că stăpânul nemântuiţi. În acest caz, se cuvine ca sclavii era în acelaşi timp şi credincios, şi un frate aceştia să se poarte obraznic cu stăpâ­nii lor? preaiubit, avea darul să-l însufleţească pe Sau să se răscoale sau să evadeze? Sau să sclav să-l slujeas­că cu şi mai multă râvnă. lucreze cât mai puţin? Dimpotrivă, ei trebuie Despre stăpânii creştini se afirmă aici că sunt nu numai credincioşi şi preaiubiţi, ci şi

923 1 Timotei 923 cei ce se bucură de binefaceri. Adică inter­ Mintea stricată constă din corupere şi dezinteg­rare pretarea generală este că şi ei beneficiază de – facultăţile mentale nu mai funcţionează nor­mal binecuvântarea mântuirii. Dar cuvintele ar pe tărâm moral şi spiritual. Ei nu mai reacţionea- putea însemna şi faptul că atât sclavii, cât şi ză normal la adevăr. Toată realitatea şi prezenta- stăpânii sunt interesaţi în a face bine, că tre­ rea adevărului ar trebui să producă reacţia accep- buie să slujească împreună, încercând să se tării, în special în cazul divinei Evanghelii mântu- ajute unii pe alţii. itoare, care prin excelenţă ar trebui să aibă acest Cuvintele Învaţă pe oameni aceste lucruri efect; toate minciunile, falsurile, perversiunile ar şi îndeamnă-i se referă negreşit la instrucţiu- trebui să producă în schimb repudiere, mai cu nile date mai sus sclavilor creştini. Aplicaţia seamă cele din dome­niul moral şi spiritual.... pentru vremea noastră ar fi desigur în cadrul Când este confruntată cu „adevărul“, mintea stri- relaţiei patron-salariat. cată nu vede şi nu caută decât obiecţii; în schimb, când este pusă în faţa unor lucruri care se abat VI. Î NVĂŢĂTORII FALŞI ŞI DRA­ de la adevăr, mintea stricată nu vede şi nu caută GOSTEA DE BANI (6:3-10) decât motive de acceptare a acestor abateri de la adevăr.19 6:3 Pavel îşi îndreaptă acum atenţia spre cei care ar fi dispuşi să răspândească învăţă­turi De asemenea, aceşti oameni sunt lipsiţi de străine şi greşite în biserică. Oamenii aceştia adevăr. Cândva ei aveau cunoştinţă despre nu se ţin de cuvintele sănătoase, adică de cele adevăr, dar pentru că au respins lumina, au dătătoare de sănătate, cum erau cuvintele rosti- fost deposedaţi de adevărul pe care l-au te de Domnul nostru Isus Cristos când era pe cunoscut cândva. pământ şi cum sunt cuvintele găsite în evan- Oamenii aceştia socotesc că evlavia este un ghelii. Dătător de sănătate este şi întregul corp izvor de câştig. Se pare că ei optează pentru de învăţătură aflat în NT. Aceasta este învăţă- meseria de învăţători religioşi pentru că le tura potriv­ ită cu evlavia în sensul că încura- oferă posibilitatea unei remuneraţii maxime jează şi promovează comportarea evlavioasă. pentru o prestaţie minimă de lucru. „Ei fac 6:4 Asemenea oameni sunt plini de mân- din cea mai sfântă dintre vocaţii un meşteşug drie. Ei pretind că posedă cunoştinţe superioa- bănos“. re, dar în realitate nu ştiu nimic. După cum a Acest verset nu numai că ne aminteşte de arătat Pavel deja, ei nu ştiu ce vorbesc. păstorii-argaţi, care se dau drept slujitori creş- Ei au boala cercetărilor fără rost şi a cer- tini, dar care în realitate nu au pic de dragoste turilor de cuvinte. (În engleză se spune că pentru adevăr, ci ne fac să ne gân­dim la spiri- sunt obsedaţi de aceste lucruri, adică... literal- tul negustoresc ce a pătruns atât de insidios în mente sunt bolnavi.) Oamenii aceştia nu sunt sânul creştinătăţii – vânzarea de indulgenţe, sănătoşi duhovniceşte şi, în loc să-i înveţe pe jocuri de loterie, bazaruri şi tot felul de iarma- oameni cuvinte sănătoase, ca în versetul ante- roace (pe la biserici), etc. De aceştia fereşte- rior, ei îi învaţă cuvinte care îi îmbolnăvesc pe te.20 Ni se porunceşte să stăm departe de sfinţi. Ei ridică diverse chestiuni care nu zidesc aceşti oameni neevlavioşi, cred­incioşi doar cu duhovniceşte şi se ceartă pentru cuvinte. numele. Întrucât lucrurile despre care vorbesc ei nu 6:6 Dacă versetul precedent ne-a dat defi- fac parte din doctrina Bibliei, nu există nici o niţia falsă a termenului de câştig, cel de faţă cale de a le soluţiona într-un fel sau altul, ne prezintă adevăratul sens al cuvântul­ui. definitiv. Prin urmare, învăţătura lor stârneşte Combinaţia de evlavie cu mulţumire este un invidie, certuri, cuvinte jignitoare şi bănu- mare câştig. Evlavia fără mulţumire ar pre- ieli rele, după cum arată şi Lenski: zenta o mărturie unilaterală. Iar mulţu­mirea fără evlavie nu ar constitui nici o trăsătură Prin întrebările şi polemicile lor, ei se invidiază creştină distinctivă. Dar a avea evlavie şi, în între ei pentru aparenta măiestrie cu care celălalt acelaşi timp, a fi mulţumit cu împrejurările în ar fi argumentat. Ei se ceartă în timp ce se con­ care te afli este un lucru de mare preţ, ce nu trazic şi se luptă unul cu altul; apoi izbucnesc poate fi cumpărat cu toţi banii din lume. blas­femiile, adică înfierări îmbrăcate în cuvinte 6:7 Capitolul acesta se aseamănă foarte sacre.18 mult cu învăţăturile Domnului Isus din Predica de pe Munte. Versetul 7 ne amin­teşte de învă- 6:5 Aceste ciocniri izvorăsc din oameni ţătura Sa potrivit căreia trebuie să ne încredem stricaţi la minte, cum arată din nou Lenski:

924 1 Timotei 924 în Tatăl nostru ceresc, lăsând ca El să ne unul şi mai mare. Dorinţa după bani aduce cu împlinească nevoile. sine griji şi temeri, care-i înfăşoară sufletul. Există trei momente în viaţă când avem Oamenii care sunt hotărâţi să se îmbo­gă­ţească mâinile goale: când ne naştem, când venim la cu orice preţ cad în multe pofte ne­bune, căci Isus şi când murim. Versetul acesta ne amin- există în permanenţă dorinţa de a nu se lăsa teşte de primul şi ultimul din momente. Căci mai prejos de „Ion­eşti“. Pentru a se menţine noi n-am adus nimic în lume şi nici nu putem într-o anumită pătură a societăţii, adesea ajung, să luăm cu noi nimic din ea. sub acest impuls, să jertfească unele din lucru- Înainte de a muri, Alexandru Cel Mare a rile cele mai de preţ din viaţa lor. spus: „Când voi muri, aşezaţi-mă pe catafalc De asemenea, ei cad în pofte periculoas­ e. cu mâinile dezvelite şi lăsate afară, ca toţi să Lăcomia după avere îi face pe oameni să-şi vadă că sunt goale“. Bates comentează pe pericliteze sănătatea şi să-şi pună în peri­col această temă: sufletul. Într-adevăr, acesta e sfârşitul spre care se îndreaptă. Ei devin atât de preo­cupaţi de Da, mâinile acelea care odată ţineau cel mai fal- lucrurile materiale, încât se îneacă în ruină şi nic sceptru din lume; care mânuiau cândva cea pierzare. În goana lor nebună după aur, ei mai victorioasă sabie; care erau odată pline de neglijează sufletul lor nemuritor. Barnes atrage argint şi aur; care puteau salva viaţa cuiva sau, atenţia: printr-o simplă semnătură, să i-o piardă, acum erau GOALE.21 Dist­rugerea s-a încheiat. Au fost ruinate fer­­i­cir­ea, virtutea, reputaţia şi sufletul însuşi. Do­r­inţa irezis- 6:8 Mulţumirea constă din satisfacţia noas- tibilă după îmbogăţire aleargă la bord­­ul un­ui tră faţă de împlinirea nevoilor de bază ale bolid plin de nebunie, care distruge tot­ul în cale, vieţii. Tatăl nostru ceresc ştie că avem trebuin- în viaţa de acum şi în cea de apoi. Câţi membri ţă de hrană şi de îmbrăcăminte şi ne-a făgă- ai familiei umane au fost astfel dis­truşi!22 duit că ni le va asigura. Necredinciosul îşi petrece cea mai mare parte a vieţii în jurul 6:10 Iubirea de bani este o rădăcină a tot elementelor de hrană şi îmbrăcăminte. În felul de rele. Nu toate relele din univers izvo- schimb, creştinul trebuie să caute mai întâi răsc din iubirea de bani, dar ea este totuşi una împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, din marile surse ale unei mari diversităţi de iar Dumnezeu va avea grijă ca lui să nu-i rele. De pildă, iubirea de bani duce la invidie, lipsească lucrurile esenţiale ale vieţii. certuri, furturi, necinste, necumpătare, părăsirea Termenul tradus prin îmbrăcăminte cu­prinde lui Dumnezeu, ego­ism, fraudă, de­lap­idare, etc. aici hainele, dar şi o locuinţă. Tre­buie să ne Nu despre bani ca atare este vorba aici, ci mulţumim cu hrana, cu hainele şi cu locuinţa despre iubirea banilor. Banii pot fi folosiţi în pe care le avem. slujba Domnului într-o mulţime de căi, din 6:9 Versetele 9-16 se ocupă direct de cei care să rezulte numai bine. Dar aici este vorba care au o dorinţă nestăpânită de a se îmbo­ despre dorinţa nestăpânită de bani, care duce găţi. Păcatul lor nu constă în faptul că sunt la păcat şi ruşine. bogaţi, ci în faptul că lăcomesc pentru a deve- Acum este menţionat un rău produs de ni bogaţi. Cei ce doresc să fie bogaţi sunt iubirea banilor, şi anume rătăcirea de la cre­ oameni care nu se mulţumesc cu hrana, dinţa creştină. În goana lor nebună după aur, îmbrăcămintea şi locuinţa pe care le au, ci vor oamenii neglijează lucrurile spirituale şi până să aibă tot mai mult. la urmă le este foarte greu să-şi mai dea Dorinţa de îmbogăţire îl duce pe om în seama dacă au fost mântuiţi vreodată. ispită. Pentru a-şi atinge scopul, el este ademe- Nu numai că oamenii aceştia au scăpat din nit să folosească mijloace necinstite şi adesea mână valorile spirituale, ci s-au străp­ uns sin- violente. Între aceste metode se află jocurile guri cu multe dureri. Gândiţi-vă la durerile de noroc, specula, frauda, sperjurul, hoţiile şi care însoţesc lăcomia după avuţii! Tragedia chiar omorul. Un astfel de om cade într-o unei vieţi irosite. Durerea de a-ţi vedea copiii cursă. Dorinţa devine atât de puternică, încât pierduţi în lume. Întristarea de a vedea cum el nu i se mai poate împotrivi. Poate că îşi peste noapte te-ai ruinat, pier­zând toată averea. spune că atunci când contul lui de la bancă Frica de a te întâlni cu Dumnezeu, fie nemân- va atinge o anumită cifră, se va opri. Dar nu tuit sau cel puţin cu mâinile goale. Episcopul poate. Când atinge plafonul propus, doreşte J. C. Ryle rezumă:

925 1 Timotei 925 În realitate, banii sunt una din avuţiile cele mai statornicie. Dragostea denotă afecţiunea noas- nesatisfăcătoare. Negreşit, ei îţi iau unele griji, tră, atât pentru Dum­nezeu, cât şi pentru seme- dar aduc cu ei tot atâtea griji câte îţi iau. Trebuie nii noştri. Răbdar­ ea este statornicie, capacita- să te zbaţi ca să-i câştigi. Apoi trebuie să te fră- tea de a îndura, când suntem încercaţi, iar mânţi ca să-i păstrezi în siguranţă. După care blândeţea este un duh smerit. urmează ispitele legate de folosirea lor. Şi apoi 6:12 Nu numai că Timotei trebuie să fugă sentimentul de culpabilitate legat de modul greşit şi să urmeze, dar mai trebuie şi să lupte. în care i-ai cheltuit. Perplexitatea de a scăpa de Aici termenul a lupta nu se referă la starea ei. Două treimi din toate certurile, di­sensiunile şi combatantă, ci la susţinerea cu toată tăria. procesele din lume izvorăsc dintr-o cauză cât se Termenul nu este împrumutat din vocabularul poate de simplă: banii!23 tacticii de luptă, ci din cel al întrecerilor spor- tive. Lupta cea bună de care se vorbeşte aici Cel mai bogat om din lume era cândva este credinţa creştină şi cursa, alergarea ce o proprietarul unor sonde de petrol, al unor rafi- însoţeşte. Timotei trebuie să alerge bine la nării, al unor tancuri petroliere şi al conduc­ această întrecere. El trebuie să apuce viaţa telor aferente; al unor hoteluri, al unei compa­ veşnică. Asta nu înseamnă că trebuie să se nii de asigurări, al unei instituţii ban­care şi al lupte pentru a dobândi mântuirea, căci o avea unor firme de aviaţie. Dar el şi-a înconjurat deja. Dar ideea subliniată aici este că trebuie moşia de 350 de hectare, cu pazn­ici, câini să trăias­că în practică zilnică viaţa veşnică pe fioroşi de pază, garduri de fier, reflectoare, care o avea deja. alarme şi sirene. Pe lângă faptul că se temea Timotei fusese chemat la viaţa aceasta veş- de avioane, vapoare şi nebuni, se mai temea nică când a fost convertit. De asemenea, el a de boală, de bătrâneţe, de nepu­tinţă şi de depus acea frumoasă mărturie înaintea multor moarte. Era singuratic şi posomo­rât, şi a recu- martori. Poate că aceasta se referă la botezul noscut că n-a putut cumpăra fericirea cu lui, deşi ar putea cuprinde şi toată mărturia bani.24 ulterioară dată de el pentru Domnul Isus Cristos. VII. U LTIMELE SARCINI ÎNCRE­DIN­ 6:13 Apostolul îi încredinţează acum lui ŢATE LUI TIMOTEI (6:11-21) Timotei o sarcină solemnă şi face acest lucru în prezenţa celor doi martori supremi: mai 6:11 Lui Timotei i se spune aici omul lui întâi, sarcina este încredinţată în faţa lui Dumnezeu – titlul acordat adesea profeţilor în Dumnezeu care dă viaţă tuturor lucrurilor. Vechiul Testament, prin care se înţelege un Poate că, scriindu-i lui Timotei, Pavel era con- om cu purtare evlavioasă. Ar putea fi un indi- ştient că într-o zi va trebui să-şi dea viaţa ciu că Timotei avea darul profeţiei. Reversul pentru mărturia depusă de el pentru Domnul omului lui Dumnezeu este „omul păcatului“, Isus. Dacă aşa se va întâmpla, atunci este bine aşa cum citim la 2 Tesaloniceni 2. Omul ca acest războinic tânăr să-şi aducă aminte că păcatului va fi însăşi întruparea păca­tului. Dumnezeu este Cel care dă viaţă tuturor Toate lucrurile legate de acest om îi vor face lucrurilor. Chiar dacă oamenii vor reuşi să-l pe oameni să se gândească la păcat. Timotei omoare pe Timotei, credinţa lui este în Cel trebuie să fie un om al lui Dumnezeu, un om care învie morţii. care îi va determina pe alţii să se gândească În al doilea rând, sarcina este încredinţată la Dumnezeu şi să-L slăvească pe Dumnezeu. în faţa lui Cristos Isus. El este marea pildă a În slujirea sa pentru Cristos, Timotei trebu- mărturiei frumoase. Înaintea lui Ponţius ie să fugă de îngâmfare (v. 4), necurăţie (v. Pilat El a făcut acea frumoasă mărturie. 5), un duh nemulţumit (v. 6-8), pofte nebune Deşi aceste cuvinte se referă probabil la toate şi periculoase (v. 9) şi de iubirea banilor (v. cuvintele şi acţiunile Mântuitorului înaintea 10). El trebuie să cultive, în schimb, caracterul guvernatorului roman, ele au în vedere mai cu creştin – singurul lucru pe care îl poate lua cu seamă afirmaţia Sa de la Ioan 18:37: „Eu pen- el în cer. Aici ne sunt prezentate elementele tru aceasta M-am născut şi pentru aceasta am caracterului creştin: neprihănirea, evlavia, venit în lume: ca să măr­turisesc despre adevăr. credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu“. Neprihănirea se referă la dreptate, justiţie Această mărtur­ie neclintită a fost pre­zentată în şi integritate în relaţiile noastre cu semenii. faţa lui Timotei ca un exemplu de urmat în Evlavia este calitatea de a fi ca Dumnezeu. mărturi­sirea despre adevăr. Credinţa ar putea însemna cre­dincioşie sau

926 1 Timotei 926 6:14 Lui Timotei i se încredinţează sarcina 54), dar Dumnezeu are nemurirea în El de a păzi porunca. Unii cred că asta se refe- Însuşi. ră la porunca de a lupta lupta cea bună, men- Apoi se spune despre Dumnezeu că locu- ţionată anterior. Alţii susţin că se referă la ieşte într-o lumină de care nu te poţi apropia. întreaga sarcină pe care i-a încredinţ­at-o Pavel Asta se referă la slava strălucitoare şi nespus lui Timotei în această epistolă. Iar alţii cred că de luminoasă ce înconjoară tronul lui porunca este mesajul Evangheliei sau revela- Dumnezeu. Omul, în condiţia sa naturală, ar fi ţia lui Dumnezeu, aşa cum ne este dată în mistuit îndată de aşa splendoare. Numai cei cuvântul lui Dumnezeu. Noi credem că este care sunt acceptaţi în Preaiubitul, care sunt sarcina de a menţine adevărul despre credinţa desăvârşiţi în Cristos se pot apropia de creştină. Dumnezeu fără să fie nimiciţi prin aceasta. Sintagma: fără pată şi fără vină se aplică În fiinţa Sa esenţială, nici un om nu L-a în cazul lui Timotei, mai degrabă decât al văzut pe Dumnezeu şi nu-L poate vedea. În porunc­ii. În păzirea poruncii, Timot­ei trebuie VT, oamenii au văzut arătări ale lui Dumne­ să menţină o mărturie care să fie fără pată şi zeu, numite teofanii. În NT, Dumnezeu S-a ireproşabilă. revelat desăvârşit în Persoana Preaiubitului Său În NT, arătarea Domnului nostru Isus Fiu, Domnul Isus Cristos. Cristos este mereu înfăţişată privirilor cre­ Dar rămâne valabil adevărul că Dumnez­eu dinciosului. Credincioşia faţă de Cristos în este invizibil ochilor muritorilor. lumea aceasta va fi răsplătită la Judecata lui Acestuia I se cuvin cinstea şi puterea veş- Cristos. La rândul lor, aceste răsplăţi se vor nică şi Pavel încheie îndemnurile sol­emne pe arăta atunci când Domnul Isus va reveni pe care i le încredinţează lui Timotei cu atribuirea pământ ca să-Şi stabilească împărăţia. Atunci de omagii lui Dumne­zeu. se vor vădi cu claritate rezultatele credincio­şiei 6:17 Pavel s-a referit anterior pe larg la cei sau necredincioşiei. care doresc să se îmbogăţească. Aici el se 6:15 Învăţaţii Bibliei nu sunt de acord cu ocupă de cei care sunt deja bogaţi. Acestora privire la faptul dacă pronumele din versetul Timotei trebuie să le poruncească să nu se acesta şi cel următor se referă la Dumnezeu îngâmfe, căci aceasta este ispita celor bogaţi. Tatăl sau la Domnul Isus Cristos. Luat sepa­rat, Ei au tendinţa de a-i privi de sus pe cei ce nu versetul 15 pare să se refere la Domnul Isus, au mulţi bani, ca şi când aceştia ar fi necio­ pentru că El este hotărât cel numit Rege al pliţi, inculţi sau, în orice caz, nu prea inteli­ regilor şi Domn al domnilor la Apoc­alipsa genţi. Desigur, în realitate nu totdeauna aşa 17:14. Pe de altă parte, versetul 16 pare să se stau lucrurile. În Noul Testament, marile bogă- refere în mod deosebit la Dum­nezeu Tatăl. ţii nu sunt un indiciu al binecuvântării lui În orice caz, sensul versetului 15 pare să Dumnezeu, cum erau în Vechiul Testa­ment. fie următorul: Când Domnul Isus va reveni Pe când bogăţiile erau semnul distin­c­t­iv al pentru a domni pe pământ, oamenii îşi vor da oblăduirii divine sub lege, marea bine­cuvântare seama cine este binecuvântatul şi singur­ ul a noii dispensaţii este suferinţa. Potentat. Arătarea va vădi cine este adevăra- Bogaţii nu trebuie să se încreadă în „nesi- tul Rege. Când i-a scris Pavel lui Timotei, guranţa bogăţiilor“. Banii au obiceiul de a Domnul Isus era Cel respins, aşa cum conti- prinde aripi, luându-şi îndată zborul. Deşi nuă să fie şi în ziua de azi. Dar va veni o zi marile resurse dau impresia că-ţi procură o când se va arăta limpede că El este Regele mare siguranţă, realitatea este că singura certi- peste toţi care domnesc şi că El este Domn tudine din lumea aceasta este în cuvânt­ul lui peste toţi cei ce domnesc ca domni. Dumnezeu. Binecuvântat înseamnă nu numai vred­nic Prin urmare, bogaţii sunt sfătuiţi să se de a fi lăudat, ci şi Unul care are în El Însuşi în­creadă în Dumnezeul Cel viu, care ne dă plinătatea tuturor binecuvântărilor. toa­te din belşug, ca să ne bucurăm de ele. 6:16 La arătarea Domnului Isus, oamenii Unul din marile laţuri care-i pasc pe bogaţi îşi vor da seama, de asemenea, că numai este că e greu să posezi bogăţii fără să-ţi pui Dumnezeu posedă nemurirea. Asta înseam­ încre­derea în ele. Dar aceasta este o formă de nă că El este Singurul care deţine nemurirea idol­atrie. Este o negare a adevărului potrivit în mod inerent. Îngerilor li s-a conferit de căruia Dumnezeu este Cel care ne dă toate asemenea nemurirea, iar la înviere credin­cioşii din belşug, ca să ne bucurăm de ele. Această vor primi trupuri nemuritoare (1 Cor. 15:53, afirmaţie nu scuză traiul în huzur, ci doar

927 1 Timotei 927 afirmă că Dumnezeu este Izvorul ade­văratei De toţi aceştia Timotei trebuie să se depăr­teze. plăceri şi savurări, şi că lucrurile materiale nu Asta s-ar referi în vremea noastră la cultele pot produce această plăcere sau bucurie. false cum ar fi „Ştiinţa Creştină“. Sistemul 6:18 Creştinului i se aminteşte că banii pe acesta pretinde că este creştin în caracter şi că care-i posedă nu sunt ai lui, ci i-au fost daţi posedă cunoştinţa adevărată, dar este pe ca să-i administreze. El poartă răspunde­rea de nedrept numit astfel. Nu este nici creştin, nici a-i folosi spre slava lui Dumnezeu şi bunăsta- ştiinţă! rea semenilor săi. El trebuie să-i întrebuinţeze Versetul acesta poate fi aplicat şi la nume- în facerea de fapte bune şi în disponibilitatea roasele forme ale ştiinţelor naturii,26 aşa cum sa de a-i împărţi cu săracii. sunt acestea predate în şcolile de azi. De fapt, Regula de viaţă a lui John Wesley era nici o descoperire adevărată a ştiinţei nu poate aceasta: „Fă cât mai mult bine, pe toate căile să contrazică vreodată Biblia, pentru că secre- posibile, în toate locurile pe unde vei merge, tele universului au fost plasat­e în univers de ori de câte ori vei avea prilejul, cât mai mult Cel care a scris Biblia, Însuşi Dumnezeu. Dar timp posibil“. multe din aşa-numi­tele fapte ale ştiinţei nu Prin „disponibili să împartă“ se înţelege că sunt în realitate nimic altceva decât teorii nede- trebuie să fie gata să folosească banii pe care monstrate. Orice ipoteze de acest gen, care îi are, ori de câte ori Domnul îi arată că tre- contrazic Biblia, trebuie respinse. buie să procedeze aşa. 6:21 Pavel şi-a dat seama că unii din cei 6:19 Versetul acesta subliniază adevărul potri- ce-şi spuneau creştini au fost furaţi de aceste vit căruia este posibil să folosim lucru­rile materi- învăţături false şi s-au rătăcit în ce priveşte ale din viaţa aceasta aşa încât ele să ne aducă credinţa. Aceste versete de încheiere ne pre­ dividenzi în veşnicie. Prin folos­ir­ea fondurilor zintă marile pericole ale aşa-numitului inte­ noastre pentru lucrarea Dom­nului în vremea de lectualism, raţionalism, modernism, liberal­ism acum, noi ne strâng­em o comoară... o bună şi toate celelalte „ism“-uri care, fie că Îl temelie pentru viitor. În felul acesta noi apucăm ne­socotesc pe Cristos, fie că încearcă să-L viaţa care este cu adevărat viaţă. dilueze. 6:20 Am ajuns la ultimul îndemn dat de Harul să fie cu tine! Această benedicţie e Pavel lui Timotei, în care îl încurajează să pă­­ „semnul distinctiv“ al lui Pavel, pentru că zească ce i s-a încredinţat. Asta se referă pro­ numai harul lui Dumnezeu poate să-i ţină pe babil la doctrinele adevărate ale credinţei creş­ ai Săi „pe calea dreaptă şi îngustă“. Amin. tine. Nu se pune aici problema sufletului sau mântuirii lui Timotei, ci este o referire la ade- NOTE FINALE vărul Evangheliei harului lui Dumnezeu. Introducerea la epistolele pastorale Aidoma banilor depuşi la bancă, adevărul 1Albert Barnes, Notes on the New Testa­ încredinţat lui Timotei trebuia păstrat „intact, ment: Thessalonians, Timothy, Titus, Philem­ on, integru şi nevătămat“. p. 289. El trebuie să evite vorbele goale şi lumeşti şi împotrivirile ştiinţei pe nedrept numite 1 Timotei astfel. Prin vorbele goale se înţelege pălăvră- 1(Introducere la 1 Timotei) Citat din geala cu privire la chestiuni lipsite de impor- L’Eglise chrétienne, p. 95, de George Salmon tanţă. în A Historical Introduction to the Study of the Pavel îşi dădea seama că Timotei va întâm- Books of the New Testament, p. 413. pina o serie de învăţături care vor poza drept 2(1:8) Guy King, A Leader Led, p. 25. cunoştinţe adevărate, dar care, în realit­ate, vor 3(1:16) William Kelly, An Exposition of the fi opuse revelaţiei creştine, după cum arată şi Two Epistles to Timothy, p. 22. episcopul Moule: 4(1:19) Hamilton Smith, alte documente nu sunt disponibile. Gnosticii din vremea lui Pavel pretindeau că-i pot 5(1:20) Termenul grec blasphemee (a duce pe discipolii lor „mai presus de ceata cre­ defăima, a blasfemia) e folosit atât cu refe­rire dincioşilor de rând, ridicându-i, chipurile, la un la Dumnezeu, cât şi la om. Derivatul englez cer superior, populat cu iniţiaţi, care ar cun­ oaşte (dar şi cel român, n.tr.) este rezervat aproape tainele fiinţei şi care prin atari cunoşt­inţe ar trăi exclusiv lui Dumnezeu şi lucrurilor sfinte. o viaţă emancipată şi eliberată de robia ma­teriei, 6(2:9) Ioan Gură-de-aur, citat de Alfred lăfăindu-se în voie în lumea spiritu­lui“.25

928 1 Timotei 928 Plummer în The Pastoral Epistles, p. 101. 215. 7(2:15) J. P. Lilley, The Pastoral Epistles, 24(6:10) Din relatări de presă despre p. 94. Howard Hughes. 8(3:2) Creştinii care împărtăşesc această 25(6:20) H. C. G. Moule, Studies in II vedere subliniază loialitatea prezbiterului faţă Timothy, p. 91. de o singură femeie, ce s-ar deduce din con- 26(6:20) Termenul latin scientia înseamnă. strucţia greacă: „un bărbat de genul: o singură pur şi simplu, „cunoaştere“ sau “cunoştinţe“. femeie“. Derivatul englezesc „science“ (textul ediţiei din 9(3:3) Întrucât diaconii nu trebuie să fie 1611) are acum un înţeles mult mai restrâns, iubitori de bani (3:8), pare improbabil ca Pavel de unde şi schimbarea pe care a operat-o edi- să fi omis această calitate chiar şi pentru cei ţia NKJV. mai responsabili dintre prezbiteri. 10(3:11) Probabil nu devenise încă o funcţie BIBLIOGRAFIE pentru femei la această dată timpurie. Vezi (Epistolele pastorale) nota din Ryrie Study Bible, NKJV, p. 1850. Bates, Edward Herbert. Spiritual Thoughts 11(3:16) J. N. Darby, “Notes of a Lecture from the Scriptures of Truth. London: on Titus 2:11-14,” The Collected Writings of J. Pickering & Inglis, n.d. N. Darby, VII:333. Berhard, J. H. The Pastoral Epistles. Cam­ 12(3:16) Numele sacre ale lui Dumnezeu, bridge: University Press, 1899. Cristos, Duhul Sfânt, etc. au fost abreviate în Erdman, Charles R. The Pastoral Epistles of manuscrisele străvechi. Abrevierea greacă pen- Paul. Philadelphia: Westminster Press, tru Dumnezeu seamănă leit cu termenul „cine“ 1923 plus o liniuţă orizontală care diferen­ţiază un Fairbairn, Patrick. Commentary on the Pastoral theta de un omicron şi o altă liniuţă deasupra Epistles. Edinburgh: T. & T. Clark, 1874. cuvântului, pentru a arăta că este o abreviere. Fairbairn, Patrick. Commentary on the Pastoral Manuscrisele conţin fie varianta: „Dumnezeu“ Epistles. Edinburgh: T. & T. Clark, 1874. (TR şi textul majoritar), fie „care“ (NU). Noi Guthrie, Donald. The Pastoral Epistles, (TBC). acceptăm varianta tradiţion­ală a manuscrisului Grand Rapids: Wm. B. Eerdmans majoritar, urmată de KJV şi de NKJV. Publishing Co., 1957. 13(4:3) Mary Baker Eddy, Science and Hiebert, D. Edmond. First Timothy. Chicago: Health with Key to the Scriptures, p. 64, 65. Moody Press, 1957. 14(4:10) Textul critic (NU) conţine va­rianta: _____. Second Timothy. Chicago: Moody „care trudesc şi se luptă“. Press, 1958. 15(4:12) King, Leader, p. 79. _____. Titus and Philemon. Chicago: Moody 16(5:4) Atât manuscrisele cele mai vechi, Press, 1957. cât şi cele majoritare nu conţin cuvintele „bun Ironside, H. A. Addresses, Lectures, Exposi­ şi“ înainte de „acceptabil“. Neîndoios versiu­ tions on Timothy, Titus, and Philemon. New nea scurtă este cea originală. York: Loizeaux Bros., 1947. 17(5:16) Omiterea omului credincios din Kelly, William. An Exposition of the Epis­tle of acest verset din NU este probabil acciden­tală. Paul to Titus. Londra: Weston, 1901. Pare foarte improbabil ca Pavel să fi scris _____. An Exposition of the Two Epistles to numai despre acele văduve care erau îngrijite Timothy, a treia ediţie. Oak Park, IL: Bible de femeile credincioase. Truth Publishers, n.d. 18(6:4) R. C. H. Lenski, The Interpretat­ion Kent, Homer A. The Pastoral Epistles. of St. Paul’s Epistles to the Thessalonia­ ns, to Chicago: Moody Press, 1958. Timothy, to Titus and to Philemon, p. 700. King, Guy H. A Leader Led: A Devotional 19(6:5) Ibid, p. 701, 702. Study of I Timothy. Fort Washington, Pa.: 20(6:5) Textul NU omite această propozi­ Christian Literature Crusade, 1944. ţie. _____. To My Son: An Expositional Study of II 21(6:7) Edward Herbert Bates, Spiritual Timothy. Fort Washington, Pa.: Chris­tian Thoughts from the Scriptures of Truth, p. 166. Literature Crusade, 1944. 22(6:9) Albert Barnes, Notes on the New Lilley, J. P. “The Pastoral Epistles” Handb­ooks Testament: Thessalonians, Timothy, Titus, for Bible Classes. Edinburgh, Scoţia: T & Philemon, p. 199. T Clark, 1901. 23(6:10) J. C. Ryle, Practical Religion, p.

929 1 Timotei 929 Lock, Walter. A Critical and Exegetical Epistles. Londra: R. Scott, 1914. Commentary on the Pastoral Epistles (ICC). Van Oosterzee, J. J. “The Pastoral Letters.” Edinburgh: T & T. Clark, 1924. Lange’s Commentary on the Holy Scrip­ Moule, H. C. G. Studies in II Timothy. Grand tures. Vol. 23. Grand Rapids: Zondervan Rapids: Kregel Publications, 1977. Publishing House, n.d. Vine, W. E. Exposition of the Epistles to Plummer, Alfred. The Pastoral Epistles. New Timothy. Londra: Pickering & Inglis, 1925. York: George H. Doran Company, n.d. Wuest, Kenneth S. The Pastoral Epistles in the Greek New Testament. Grand Rap­ids: Wm. Smith, Hamilton. The Second Epistle to B. Eerdmans Publishing Co., 1953. Timothy. Wooler, Northumberland, An­glia: Central Bible Hammond Trust Ltd., n.d. Stock, Eugene. Plain Talks on the Pastoral

930 1 Timotei

A DOUA EPISTOLĂ CĂTRE TIMOTEI Introducere „A doua epistolă către Timotei... este expresia inimii lui [Pavel], care, în afara Palestinei, a întemeiat şi clădit, sub călăuzirea lui Dumnezeu, adunarea lui Dumnezeu pe pământ. [Epistola] a fost scrisă având în vedere eşecul adunării şi îndepărtarea ei de la principiile pe care o statornicise el“. – J. N. Darby I. Locul unic în Canon III. Data Ultimele cuvinte rostite de oamenii renu­ Doi Timotei a fost scrisă din închisoare miţi sunt, în general, preţuite de cei ce i-au (tradiţia susţine că a fost vorba de Închisoa­rea iubit. Deşi 2 Timotei nu constituie, literal­ Mamertină, din Roma, aflată şi azi pe traseul mente, ultimele cuvinte ale lui Pavel, episto­la turistic al oraşului). Ca cetăţean roman, Pavel este totuşi ultima sa scriere adresată creş­tini­lor nu putea fi aruncat la lei sau răstignit, ci care se cunoaşte, trimisă iniţial preaiub­i­tului „merita“ o execuţie prin decapi­tarea cu sabia. său asistent, Timotei. Întrucât el a fost ucis sub domnia lui Nero, Stând în celula sa mohorâtă din Roma, în care a murit la 8 iunie, anul 68, data redactării care abia răzbătea lumina printr-o mică feres­ cărţii 2 Timotei trebuie situată în intervalul truică din tavan, şi aşteptându-şi execu­tarea cuprins între toamna anului 67 şi primăvara prin decapitare, duhovnicescul, intelig­entul şi anului 68. caldul apostol, ajuns acum la bătrân­eţe, cu IV. Tema sănătatea şubrezită de pe urma îndelungatei şi Tema cărţii 2 Timotei ne este prezentată statornicei sale alergări pentru Dumnezeu, îi foarte clar la 2:15: „Străduieşte-te să te pre­zinţi adresează lui Timotei un ultim îndemn, să se aprobat înaintea lui Dumnezeu, ca un lucrător ţină cu toată fermitatea de adevărul şi viaţa ce care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte i-au fost prezentate. drept Cuvântul adevărului“. În contrast cu 1 Asemenea altor scrieri din categoria: „A Timotei, unde se subliniază conduita colectivă, doua epistolă către...“, 2 Timotei se ocupă de a întregii adunări, aici sunt proeminente res­ învăţătorii falşi şi de apostaţii din zilele de pe ponsabilitatea şi conduita individuală. Prin urmă. Nu putem să nu remarcăm că o mare urmare, tema cărţii ar putea fi: „Res- parte a atacurilor făţişe dezlănţuite împotriva ponsabilitatea individuală, într-o vreme de eşec autenticităţii cărţii 2 Timotei (şi a celor şi mai colectiv“. înverşunate îndreptate asupra lui 2 Petru) se Multă decădere colectivă a bisericii măr­ datorează faptului că scepticii lideri religioşi turisite se constată în această scrisoare. S-a care formulează aceste teorii negative sunt înregistrat o mare îndepărtare de la credinţă osândiţi ei înşişi de faptul că se folosesc de şi adevăr. Ce efect va avea această îndepărta­ religie ca de o pulpa­nă sub care se ascund, re asupra credinciosului indivi­dual? Îl absol­ făcându-se vinovaţi chiar de păcatul asupra vă ea de a mai căuta să se ţină cu tot dina­ căruia ne previne Pavel (3:1-9). dinsul de adevăr şi să trăiască o viaţă evla­ Indiferent ce ar spune unii, avem mare vioasă? ­Răspun­sul dat de 2 Timotei este un trebuinţă de 2 Timotei – carte care îşi dov­e­ categoric Nu! „Străduieşt­e-te să te prezinţi deşte cu prisosinţă autenticitatea! aprobat“. II. Paternitatea Situaţia tânărului Daniel la curtea împăra­ Pentru discuţia pe marginea paternităţii lui tului Babilonului (Dan. 1) constituie o ilust­raţie Doi Timotei, vezi Introducerea la Epistol­ele elocventă în acest sens. Datorită îndel­ungatei Pastorale. persistări a israeliţilor în răutate, Daniel, împre­ 931

932 2 Timotei ună cu alţii au fost duşi robi în Babilon de consem­nează răspunsul minunat şi strălucitor către împăratul Nebucadn­eţar. Ei au fost pri­ pe care l-a dat însă Daniel, prin viaţa de cre­ vaţi de posibilitatea practicării formelor exteri­ dinţă trăită în împrejurări aparent atât de vitre­ oare ale religiei iudaice – aducerea de jertfe, ge. slujba preo­ţească, închi­narea în templu, etc. Tot aşa şi 2 Timotei se adresează fiecărui Toate acestea aveau să fie în curând suspenda­ copil al lui Dumnezeu, care constată că măr­ te, când, după numai câţiva ani, Ierusal­imul turia colectivă a bisericii este departe de sim­ avea să fie nimicit şi întreaga naţiune dusă în plitatea şi sfinţenia de care dădea dovadă în captivitate. În aceste condiţii, îl vedem noi zilele de demult, de la începutul Noului oare pe Daniel spunân­du-şi: „Ce rost mai are Testament. Fiecare credincios şi fiecare cre­ să mă ţin de Lege şi de Proroci? Oare n-ar fi dincioasă are în continuare responsabilit­atea mai nimerit să mă deprind cu practicile, nor­ „să trăiască cu evlavie în Cristos Isus“ (2 mele şi morala de aici, din Babilon“? Istoria Timotei 3:12). SCHIŢA I. SALUTĂRI INTRODUCTIVE ADRESATE LUI TIMOTEI (1:1-5) II. ÎNDEMNURI ADRESATE LUI TIMOTEI (1:6–2:13) A. Să fie fidel (1:6-18) B. Să rabde (2:1-13) III. FIDELITATEA FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU APOSTAZIA (2:14–4:8) A. Fidelitatea faţă de adevăratul creştinism (2:14-26) B. Apostazia viitoare (3:1-13) C. Resursele omului lui Dumnezeu, în contextul apostaziei (3:14–4:8) IV. CÂTEVA CERERI ŞI REMARCI PERSONALE (4:9-22) Comentariu I. S ALUTĂRI INTRODUCTIVE într-o concordanţă deplină cu planul acesta, a ­ADRESATE LUI TIMOTEI (1:1-5) devenit Pavel apostol“.1 V. Paul Flint expune cele cinci referiri la 1:1 Pavel se prezintă pe sine de la înce­ viaţă din această epistolă, după cum urmeaz­ă: putul scrisorii ca apost­ol al lui Isus Cristos. 1:1, promisiunea vieţii; 1:10, prezentarea vie­ El fusese împuternicit şi uns ca apostol cu o ţii; 2:11, participarea vieţii; 3:12, modelul misiune specială de către proslăvitul nostru vieţii; şi 4:1, scopul vieţii. Domn. Această ungere nu s-a făcut de către 1:2 Lui Timotei i se spune iubitul meu oameni sau prin intermediul oamenilor, ci în fiu. Nu se poate demonstra conclusiv că chip nemijlocit prin voia lui Dumnezeu. De Timotei a fost realmente convertit prin lucrar­ea asemenea, Pavel spune că apostolia lui este lui Pavel. La Fapte 16:1 se consemnează prima prin voia lui Dumnezeu, potrivit făgăduinţ­ei lor întâlnire, unde Timotei e înfăţişat ca fiind vieţii care este în Cristos Isus. Dumne­zeu a deja un ucenic, înainte ca Pavel să fi sosit la făgăduit că toţi cei care cred în Cristos Isus Listra. În orice caz, apostolul îl considera un vor primi viaţa veşnică. Chemarea lui Pavel de fiu iubit în credinţa creşti­nă. a fi apostol s-a făcut în armonie cu această Ca la 1 Timotei, salutul lui Pavel cuprin­de: făgăduinţă. De fapt, dacă n-ar fi fost această har, îndurare şi pace. S-a arătat la co­mentariul făgăduinţă, n-ar mai fi fost nevoie de un apos­ asupra lui 1 Timotei că atunci când le scrie tol ca Pavel. bisericilor, Pavel în mod obişn­ui­t le adresează Cum se exprimă şi Vine: „După planul har şi pace. Când îi scrie lui Ti­motei, el adau­ divin, viaţa aceasta, care era în Cristos Isus în gă cuvântul îndurare. Guy King sugerează că trecutul etern, ne-a fost dăruită şi nouă. Or, e nevoie de har pentru ori­ce slujire, de îndura­

2 Timotei 933 re pentru orice eşec şi de pace pentru orice Cristos. El cunoştea dificultăţile cu care va fi împrejurare. Bine a spus ci­neva: „Har celor conf­runtat, ceea ce-l îndemna să se roage nevrednici, îndurare celor ne­ajutoraţi şi pace necon­tenit pentru acest tânăr ostaş al credinţei. celor neliniştiţi“. Hiebert def­ineşte harul drept: 1:4 Ce mişcată trebuie să fi fost inima lui „dragostea şi îndura­rea spontană şi autodeclan­ Timotei când a citit aceste cuvinte! După cum şată a lui Dumne­zeu, care Îl face să Se poarte se exprimă Moule, apostolul Pavel era cuprins cu compasiune şi dulce afecţiune cu cei neno­ de „dorul“ de a-l revedea. Asistăm aici la o rociţi şi întris­taţi“.2 expresie de neasemuită dragoste şi preţuire Aceste binecuvântări izvorăsc de la pentru tânărul său colaborator, care subliniază Dumnezeu Tatăl şi de la Cristos Isus, Domnul cu elocvenţă gingăşia, tandreţea şi smerenia lui nostru. Iată un alt exemplu în care îl vedem Pavel. pe Pavel dându-I cinste Fiului, întocmai cum Poate că la ultima lor despărţire, Timotei Îi dă cinste Tatălui. va fi izbucnit în lacrimi de întristare, care vor 1:3 În stilul său caracteristic, Pavel izbuc­ fi avut o profundă înrâurire asupra lui Pavel. neşte acum în exclamaţii de mulţumire. Să nu Hiebert crede că acest moment a survenit uităm unde se afla pe când înălţa aceste mul­ atunci când poliţia sau ostaşii rom­ ani „l-au ţumiri: în carcera de la Roma, unde fu­sese smuls“ pe Pavel de lângă Timot­ei4 – clipă de întemniţat pentru propovăduirea Evangheliei, neuitat pentru Pavel, care acum îşi exprimă fiind tratat acum ca un deţinut de drept dorul nespus de a putea fi din nou alături de comun. Credinţa creştină era în această perioa­ Timotei, pentru a se umple de bucurie. Nu dă supusă de către guvernul roman unui val găsim la Pavel nici o dojană pentru lacrimile de reprimare făţişă. Mulţi creştini fuseseră vărsate de Timotei, nimic care să sugereze că omorâţi deja la această dată. În pofida acestor le-ar fi considerat un gest „nebărbătesc“ sau împrejurări vitrege, Pavel găseşte resursele de că în creştinism nu ar fi loc pentru emoţii. J. a-şi începe scris­oarea către Timotei cu cuvinte­ H. Jowett avea obiceiul să spună: „Inimile le: „Îi mul­ţumesc lui Dumnezeu!“ lipsite de lacrimi nu vor putea fi nicicând ves­ Apostolul Îl slujea acum pe Dumnezeu cu titoare ale pasiunii. Când inima noastră nu o conştiinţă curată, cum făcuseră şi strămo- mai simte durerea, vom înceta de a mai fi şii lui. Deşi strămoşii lui nu erau creştini, ei slujitorii pasiunii“. erau credincioşi în Dumnezeul Cel viu. Ei I 1:5 Într-un fel sau altul, Pavel va fi luat se închinau Lui şi căutau să-I slujească. Ei cunoştinţă despre credinţa neprefăcută a lui nutreau „nădejdea în învierea morţilor“, cum Timotei. Credinţa sa era autentică, sinceră şi arătase Pavel la Fapte 23:6. De aceea a putut adevărată, neascunsă după nici o mască.5 el afirma, mai încolo, la Fapte 26:6, 7a: „Şi Dar Timotei nu a fost primul din familia acum sunt aici ca să fiu judecat pentru nădej­ lui care a primit mântuirea. Se pare că buni­ dea făgăduinţei pe care Dumnezeu a făcut-o ca lui evreică Lois auzise vestea bună a mân­ părinţilor noştri şi a cărei împlinire o aşteaptă tuirii şi Îl primise pe Domnul Isus ca pe cele douăsprezece seminţii ale noastre, care Mesia. Iar fiica ei Eunice, evreică şi ea (Fapte slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi şi noapte“. 16:1), devenise, de asemenea, creştină. În felul Astfel Pavel avea temei să spună că sluji­ acesta, Timotei a ajuns să cunoască marile rea sa faţă de Domnul se desfăşura după pilda adevăruri ale credinţei creştine, repre­zentând a strămoşilor săi. Termenul întrebuinţat de el treia generaţie din acea familie care şi-a pus pentru verbul a sluji3 se referă la loiali­tate şi încrederea în Mântuitorul. Nu ni se spune devotament. El dădea deplină recun­oaştere nimic în Scriptură dacă tatăl lui Timotei era Dumnezeului Celui adevărat. convertit. În continuare Pavel se referă la neconte­nita Deşi mântuirea nu se poate moşteni de la pomenire a lui Timotei în rugăciunile sale, zi părinţi credincioşi, este totuşi adevărat că în şi noapte. Ori de câte ori marele apostol stă­ Scriptură există acest principiu al familiei creş­ tea de vorbă cu Domnul în rugăc­iune, îşi tine. Se pare că lui Dumnezeu Îi face plăcere amintea de preaiubitul şi tânărul său colabora­ să mântuiască familii întregi. Nu este voia Lui tor, pomenindu-i numele înain­tea Tronului de ca vreun membru al acestor familii să lipseas­ Har. Pavel ştia că sorocul slujirii sale se apro­ că din ceata celor mântuiţi. pia cu repeziciune de sfârşit. El ştia că Timotei Observaţi ce spune apostolul, că credinţ­a a va rămâne – omeneşte vorbind – singur, tre­ locuit în Lois şi Eunice. Cu alte cuvint­e, ea buind să ducă mai departe mărturia sa pentru nu a fost un oaspete ocazional, ci o prezenţă

934 2 Timotei necurmată în viaţa lor. Pavel era încredinţat un act formal din partea apostolului, Domnul că tot aşa stăteau lucrurile şi cu Timotei. Era l-a înzestrat pe Timotei cu un dar. Bătrânii au o credinţă autentică, pe care Timotei avea s-o recunoscut ceea ce a făcut Dumnezeu prin exercite neabătut, în pofida tuturor încercărilor punerea mâinilor lor. Iar acţiunea aceasta nu a la care avea să fie supus din pricina ei. constituit un act de ordinare, prin care să se II. ÎNDEMNURI A­DRESATE LUI transmită un dar sau o funcţie ecleziastică.6 TIMOTEI (1:6–2:13) Sau, cum rezumă Stock: „Darul a fost A. Să fie fidel (1:6-18) transmis «prin» mâinile lui Pavel, dar «cu» 1:6 Datorită familiei evlavioase din care mâinile prezbiterilor“. provenea şi propriei sale credinţei, Timotei este 1:7 Deşi era confruntat cu perspectiva mar­ îndemnat să înflăcăreze darul lui Dumnezeu tirajului, Pavel şi-a găsit timp să-i amint­ească care este în el. Nu ni se spune în ce consta lui Timotei că Dumnezeu nu ne-a dat un duh darul lui Dumnezeu. Unii cred că se referă de frică sau de laşitate. Nu e timpul să ne la Duhul Sfânt. Alţii sunt de părere că a fost lăsăm timoraţi sau intimidaţi. o deprindere anume pe care i-a conferit-o Ci Dumnezeu ne-a dat un duh de putere. Domnul pentru o slujbă creştină deosebită – Avem la dispoziţia noastră tărie nelimitată. de pildă, darul de evanghelist, pastor sau învă­ Prin învrednicirea Duhului Sfânt, credincio­sul ţător. Din textul epistolei reiese clar că Timotei poate sluji cu vitejie, poate îndura, poate suferi fusese chemat la slujba creştină, fiind, în acest biruitor şi, dacă trebuie, poate muri glorios. sens, înzestrat cu un dar special. Aici el este Dumnezeu ne-a dat şi un duh de dragos­ îndemnat să înflăcăreze darul. Să nu se lase te. Dragostea noastră pentru Dumnezeu este descurajat de starea gen­erală de decădere din cea care alungă frica, făcându-ne să fim dis­ jurul lui. După cum este prevenit să nu facă puşi să ne dăruim lui Cristos, pe de-a-ntregul, din slujir­ea lui pentru Domnul o simplă ocu­ oricât ne-ar costa acest lucru. Dra­gostea noas­ paţie, să nu-şi des­fă­şoare lucrarea mecanic, ca tră pentru semenii noştri este aceea care ne pe o rutină co­modă. Mai degrabă, este îndem­ face să fim dispuşi să îndurăm tot felul de nat să dea tot mai multă posibilitate de persecuţii, la care să răspundem întotdeauna cu exprimar­e darului său, pe măsură ce zilele bunătate. sunt tot mai sumbre. În fine, Dumnezeu ne-a dăruit un duh de Darul acesta fusese sădit în Timotei prin minte sănătoasă sau de disciplină. Cuvinte­le punerea mâinilor apostolului. A nu se con­ minte sănătoasă nu transmit integral ideea funda această punere a mâinilor cu serviciul cuprinsă în acest verset, sugerând, mai degra­ de ordinare practicat actualmente în cercurile bă, că creştinul trebuie să fie totdeauna sănătos clerice. Cuvintele din versetul de faţă au exact la minte, fără să aibă crize nervoase sau alte sensul transmis: anume că darul i-a fost tulburări psihice. Versetul acesta a fost adesea încredinţat lui Timotei în momentul în care supus unor interpretări greşite, din care s-a Pavel şi-a pus mâinile peste el. Aposto­lul a formulat învăţătura potrivit căreia creştinul care fost canalul prin care i s-a conferit lui Timotei trăieşte aproape de Domnul nu ar putea fi acest dar. afectat niciodată de tulburări psihice. Dar În acest moment se ridică imediat între­ această învăţătură e lipsită de temei biblic, barea: „Se mai petrece acest lucru şi în vre­ pentru că multe boli psihice se datorează unor mea noastră?“ Răspunsul este: nu. Puter­ea de carenţe moştenite, în timp ce altele pot surve­ a conferi un dar prin punerea mâinilor i-a fost ni în urma altei condiţii fizice ce nu are nici o dată lui Pavel ca apostol al lui Isus Cristos. legătură cu viaţa spirituală a acelei persoane. Întrucât azi nu mai avem apostoli în acelaşi Ceea ce ne învaţă versetul de faţă este că înţeles al cuvântului, nu mai avem puterea de Dumnezeu ne-a dat un duh de stăpânire de a săvârşi minuni apostolice. sine. Cu alte cuvinte, trebuie să fim circum­ Versetul acesta trebuie studiat în legătură specţi, să chibzuim bine înainte de a între­ cu 1 Timotei 1:18 şi 4:14. Însăilând aceste trei prinde o acţiune, evitând să ne pripim sau să versete, constatăm următoarea ordine a desfă­ acţionăm impulsiv şi nechibzuit. Indiferent cât şurării evenimentelor, reliefată de Vine. Prin de ostile ar fi împrejurările în care ne aflăm, rostire apostolică, Pavel a fost călăuzit să se suntem chemaţi să cumpănim bine lucrurile, îndrepte spre Timotei, ca spre unul ridicat [de procedând cu multă băgare de seamă. Domnul] în vederea unei slujiri speciale. Printr- 1:8 Lui Timotei i se spune să nu-i fie ruşine. În versetul 12, Pavel afirmă că lui nu-i

2 Timotei 935 este ruşine. În fine, în versetul 16, citim că lui ce i-a iubit Dumnezeu pe păcătoşii nele­giuiţi Onisifor nu-i era ruşine. atât de mult încât a fost dispus să-L trimită pe Predicarea Evangheliei era un delict pe vre­ propriul Său Fiu să moară pentru ei? Ce L-a mea aceea. Cei ce căutau să-L mărturisească în determinat să plătească un preţ atât de mare, public pe Domn­ul şi Mântuitorul lor erau pri­ ca să-i salveze de iad şi să-i ducă în cer, pen­ goniţi. Timotei nu trebuie însă să se lase înfricat tru a petrece veşnicia alături de El? Singurul de aceste prigoane. Lui nu trebuie să-i fie ruşi­ răspuns posibil este: după planul şi harul Lui. ne de Evanghelie, chiar dacă ea presupune Motivul care a stat la baza acţiunii Lui nu stă suferinţ­ă, după cum nu trebuie să-i fie ruşine în noi, ci în inima Lui nespus de mare şi de apostolul Pavel, care se află în închisoare. În plină de iubire. Ne-a iubit pentru că ne-a acest punct, unii creştini îi întorseseră deja spa­ iubit! tele, negreşit de teama ca nu cumva solidariza­ Bunăvoinţa Sa ne-a fost dată în Cristos rea lor cu el să le aducă persecuţii şi chiar Isus înainte de a fi început timpul. Asta moartea. înseamnă: în veşnicia trecută, Dumnezeu a Timotei este îndemnat să-şi ia partea la hotărât acest minunat plan al mântuirii. El a suferinţele care însoţesc Evanghelia şi să le decis să-i mântuiască pe păcătoşii vinovaţi prin îndure prin puterea lui Dumnezeu. Să nu lucrarea înlocuitoare a scumpului Său Fiu. El încerce să evite ocara ce le-ar putea însoţi, ci S-a hotărât să ofere viaţa veşnică tuturor celor să îndure alături de Pavel această umilire. ce aveau să-L primească pe Isus Cristos ca 1:9 Apostolul l-a îndemnat pe Timotei să Domn şi Mântuitor. Metoda prin care puteam fie plin de râvnă (v. 6, 7) şi curaj (v. 8). noi fi mântuiţi a fost concepută nu numai Acum Pavel explică de ce este aceasta singu­ra înainte de a ne naşte noi, ci înainte de a fi atitudine raţională pe care o putem adopta – început timpul. care se regăseşte în minunatele relaţii, statorni­ 1:10 Aceeaşi Evanghelie, ce a fost conce­ cite în har, prin care tratează Dumne­zeu cu pută în eternitate, a fost revelată în timp. A noi. Mai întâi, El ne-a mântuit. Asta înseam­ fost revelată prin arătarea Mântuitorului nă că ne-a izbăvit de pedeapsa păca­tului. Apoi nost­ru Isus Cristos. În zilele când Se afla în El ne izbăveşte necontenit de puterea păcatu­ trup [pe pământ], El a propovăduit în public lui, iar într-o zi ne va izbăvi de însăşi prezen­ vest­ea bună a mântuirii, învăţându-i pe oam­ eni ţa păcatului. De asemenea, El ne-a eliberat de că El trebuie să moară, să fie îngro­pat şi să lume şi de Satan. învie din morţi, pentru ca Dumnez­eu să-i În plus, Dumnezeu ne-a chemat cu o che- poată mântui, cu dreptate, pe păcă­toşi. mare sfântă. Nu numai că ne-a izbăvit de El a abolit moartea. Cum vine asta, când rău, ci ne-a înzestrat cu toate binecuvântăr­ile noi ştim că moartea este încă o prezen­ţă atât duhovniceşti în locurile cereşti în Cristos Isus. de vizibilă pe pământ? Versetul subli­niază Chemarea sfântă a creştinului este descrisă ideea că El a anulat moartea sau a dezafec­ amănunţit în capitolele 1-3 din Efeseni, dar tat-o, a scos-o din funcţie. Înainte de învierea mai cu seamă în capitolul 1. Acolo aflăm că lui Cristos, moartea domnea ca un tiran nemi­ suntem aleşi, predestinaţi, fii adoptaţi, acceptaţi los peste oameni, trona ca un duşman de în Preaiubitul, răscumpă­raţi prin sângele Lui, temut. Frica morţii îi ţinea pe oameni în robie. iertaţi, pecetluiţi cu Duhul Sfânt şi ni s-a dat Dar învierea Domnului Isus este chezăşia fap­ arvuna moştenirii noastre. (Pe lângă această tului că toţi cei ce se încred în El vor învia chemare sfântă, noi mai avem şi o chemare din morţi şi nu vor mai muri niciodată. În înaltă, Filipeni 3:14 şi o chemare cerească, Ev. acest sens a anulat El moartea, prin faptul că 3:1.) a deposedat-o de boldul ei. Moart­ea este acum Această mântuire şi chemare nu sunt după solul lui Dumnezeu, care duce sufletul credin­ faptele noastre. Cu alte cuvinte, ele ne-au ciosului în cer. Acum ea este slujitoarea, iar fost dăruite prin harul lui Dumnezeu. Asta nu stăpâna noastră. înseamnă că nu le-am meritat, că, de fapt, Nu numai că Domnul Isus a anulat moar- meritam exact contrariul. Şi nici nu le puteam tea, dar a şi adus la lumină viaţa şi nemuri- dobândi prin merite, după cum nici nu le-am rea prin Evanghelie. În perioada Vechiului căutat. Ci Dumnezeu ni le-a dăruit fără plată, Testament, cei mai mulţi oameni aveau doar o necondiţionat şi fără să ne ceară vreun preţ. vagă şi ceţoasă idee despre viaţa de dincolo Acest lucru e explicat în continuare de de moarte. Ei considerau că cei dragi ai lor se cuvintele: după planul şi harul Lui. Oare de duceau în Şeol, adică intrau în starea invizibilă

936 2 Timotei a duhurilor celor trecuţi în lumea cealaltă. apostolul Pavel va fi dat la moarte, Evanghelia Deşi le era înfăţiş­ată nădejdea cerească, de nu va fi stăvilită. Dimpotrivă, cu cât i se vor cele mai multe ori ei n-o înţelegeau prea împotriv­i mai mult oamenii, cu atât mai mult bine. va propăşi ea. Dar după venirea lui Cristos noi avem Cel mai nimerit mi se pare să luăm sin­ mult mai multă lumină asupra acestui su­biect. tagma în sensul ei cel mai larg. Pavel era De pildă, ştim că atunci când un cred­incios încredinţat că situaţia sa se afla în mâinile cele moare, duhul lui se duce la Cristos, ceea ce mai bune. Deşi era confruntat cu moart­ea, este mult mai bine. El este absent din trup, nu-l încercau sentimente de nesiguranţă. Isus dar acasă cu Domnul. El intră în viaţa veşni­ Cristos era Domnul său Atotputernic. Or, la El că, în toată plinătatea ei. nu poate exista înfrângere sau eşec. Nu avea, Cristos nu numai că a adus la lumină prin urmare, de ce să se teamă. Mântuirea lui viaţa, ci şi nemurirea. Nemurirea se referă Pavel era asigurată, după cum tot atât de certă la învierea trupului. Când citim la 1 Corint­eni era şi victoria finală a slujirii sale pentru 15:53 că „ceea ce este supus putrezirii trebuie Cristos aici pe pământ. să se îmbrace în neputrezire“, noi ştim că deşi Ziua aceea este sintagma preferată a lui trupul este aşezat în mormânt, întorcându-se în Pavel, referindu-se la venirea Domnului Isus ţărână, totuşi la venirea lui Cristos acelaşi trup Cristos şi în special la Scaunul de Judecată al va fi înviat din morţi şi plăsmuit într-un trup lui Cristos, când se va trece în revistă slujirea de slavă, similar cu cel al Domnului Isus noastră pentru El şi când Dumnezeu va răs­ Însuşi. Sfinţii din VT nu posedau aceste plăti cu bunătatea Lui credincioşia oamenilor. cunoştinţe. Ele însă ne-au fost aduse nouă 1:13 Versetul ar putea fi înţeles în două prin arătarea Mântuitoru­lui nostru, Isus modalităţi. Mai întâi, Timotei este îndemnat să Cristos. se ţină strâns de modelul cuvintelor sănătoa- 1:11 Tocmai pentru propovăduirea aces­tei se. Nu este chemat doar să fie loial adevărului Evanghelii slăvite a fost Pavel predica­tor, cuvântului lui Dumnezeu, ci trebuie să se ţină apostol şi învăţător al Neamurilor. Un predi- strâns chiar de expresiile prin care este trans­ cator este un vestitor a cărui misiune este de mis adevărul acesta. Poate că n-ar strica să a vesti un mesaj. Un apostol este un om tri­ explicităm conceptul printr-un exemplu. În vre­ mis divin, dotat divin şi împuternicit divin. Un mea noastră, ni se suge­rează uneori că ar tre­ învăţător este unul a cărui misiu­ne este de bui să renunţăm la expresii chipurile „demoda­ a-i îndoctrina pe alţii, explicân­du-le adevărul te“ de genul: „născut din nou“ sau „sângele într-o manieră inteligibilă, pentru ca alţii să lui Isus“. Asta pentru că oamenii ar simţi poată răspunde prin credinţă şi ascultare. Al nevoia de a folosi un limbaj „mai elevat“! Neamurilor7 subliniază misiun­ea specială ce Numai că aici se ascunde un pericol foarte i-a fost încredinţată lui Pavel de a vesti şi sluji subtil. Prin aban­donarea modului scriptural de naţiunile neevreieşti. exprima­re, adesea ei renunţă la înseşi adevăru­ 1:12 Întemniţarea lui Pavel s-a datorat toc­ rile pe care le transmit aceste expresii. Prin mai faptului că şi-a îndeplinit cu credin­cioşie urmare, Timotei trebuie să se ţină strâns de misiunea! El nu a şovăit să vestească adevărul însuşi modelul cuvintelor sănătoase. lui Dumnezeu; nici o teamă pentru siguranţa Dar versetul acesta mai sugerează şi faptul lui personală nu a reuşit să-i închi­dă buzele. că vorbele lui Pavel trebuiau să slujească de Deşi Pavel nu s-a bucurat de certitudinea că model sau de tipar pentru Timot­ei. Tot ce va fi nevătămat, totuşi El a fost pe deplin urma să predea Timotei de atunci încolo tre­ încrezător cu privire la Cel în care a crezut. buie să fie în armonie cu schiţa sau şablonul Deşi Roma părea că va reuşi să-l dea la ce i s-a încredinţat. Îndep­linindu-şi slujba, moarte pe apostol, oamenii nu-L puteau atinge Timotei trebuia să facă acest lucru în cre­dinţa pe Domnul Său. Pavel ştia că Cel în care s-a şi dragostea care sunt în Cristos Isus. încrezut are putere. Are putere pentru ce? Are Credinţa înseamnă nu numai încreder­e, ci şi putere să păzească ce I-am încredinţat, până bizuire. Dragostea cuprinde nu numai dra- în ziua aceea. Comentatorii sunt împărţiţi aici gostea faţă de Dumn­ezeu, ci şi dragostea în opinia lor cu privire la sensul avut în vede­ faţă de fraţii şi surori­le noastre de credinţă şi re de apostol. Unii cred că Pavel s-a referit la faţă de lumea care piere în jurul nostru. mântuirea sufletului său. Alţii cred că se referă 1:14 Lucrul acela bun se referă la la Evanghelie. Cu alte cuvinte, chiar dacă Evanghelie. Mesajul iubirii răscumpărătoare i-a

2 Timotei 937 fost încredinţat lui Timotei. El nu are voie să peste casa lui Onisifor. Îndurarea – ni se adauge la el sau să încerce să-l îmbun­ătăţească arată la Matei 5:7 – este răsplata celor care au în vreun fel, ci el are responsabi­litatea de a-l fost îndurători. Nu ni se spune în ce fel păzi prin Duhul Sfânt, care locuieşte în noi. anume l-a înviorat Onisifor pe Pavel. Poate Pe când scria Pavel această scrisoare, el era că i-a adus alimente şi îmbrăcăminte în carce­ conştient de marea îndepărt­are de la credinţă ra plină de igrasie şi întuneric de la Roma. În ce ameninţa biserica. Din multe direcţii aveau orice caz, lui nu i-a fost ruşine să-l viziteze pe să fie lansate atacuri la adresa credinţei. Pavel în închisoare. N-a ţinut cont de pericolul Timotei este îndemnat aşadar să rămână fidel la care se expunea, dorind cu orice preţ să cuvântului lui Dumn­ezeu. El nu va fi însă vină în ajutorul unui prieten aflat la nevoie, nevoit să facă acest lucru cu puterea lui pro­ cum arată superb Jowett: prie, ci Duhul Sfânt, care locuieşte în el, îi va pune la dispoziţie tot ceea ce are nevoie pen­ Distingem o trăsătură minunată a caracterului lui tru a-şi aduce la înde­plinire sarcina. Onisifor în cuvintele apostolului: „Nu i-a fost 1:15 Gândindu-se la norii negri ce se adu­ ruşine de lanţul meu“. De îndată ce eşti pus în nau deasupra bisericii, Pavel îşi aduce aminte lanţuri, prietenii ţi se împuţinează simţitor. De cum creştinii din Asia l-au părăsit. Întrucât pildă, lanţul sărăciei îi va îndepărta pe mulţi de chiar pe când scria Pavel această scrisoare, tine; tot aşa şi lanţul nepopularităţii. Când cineva Timotei se afla, după câte se pare, la Efes, ştia este în culmea popularităţii, nu duce lipsă de prie- prea bine la ce se referă apostol­ul. eni. Dar când i se atârnă un lanţ, unul câte unul, Se pare că creştinii din Asia au întrerupt prietenii îl părăsesc. Dar slujitorilor brizei dimine­ legăturile cu Pavel, când au aflat că a fost ares­ ţii le place să se adune sub umbra serii. Îşi tat şi întemniţat. Ei l-au părăsit chiar atunci găsesc plăcerea în a sluji pe melaguri bântuite de când el avea mai mare nevoie de ei. Probabil deznădejde, unde sufletele zac ferecate în lanţuri că au făcut-o din raţiuni de ordin personal, de tot felul. „Nu i-a fost ruşine de lanţul meu“. temându-se să nu păţească şi ei la fel. Gu­vernul Lanţul a fost o atracţie pentru Onisifor, făcând roman urmărea depistarea tuturor celor care să-i sfârâie călcâiele şi să se avânte cu şi mai propagau credinţa creştină. Apostolul Pavel era mare râvnă în slujirea sa.8 unul din cei mai cunos­cuţi reprezentanţi ai creşti­nismului. Prin urmare, oricine ar fi încercat Versetul acesta a fost adesea supus unor să ia legătura cu el risca să fie încondeiat ime­ interpretări greşite, susţinându-se că ar aprob­a diat ca adept al cauzei sale. rugăciunea pentru cei morţi. Argumentul de la Nici nu se afirmă, nici nu se lasă să se care pleacă susţinătorii acestui punct de vedere înţeleagă că aceşti creştini L-ar fi părăsit pe este că la ora când scria Pavel aceste rânduri, Domnul sau biserica. Totuşi a fost un act de rugându-L pe Dumnezeu să-Şi arate îndurarea laşitate şi necredincioşie să-l părăsească pe faţă de casa lui, Onisifor murise deja. Dar nu Pavel în ceasul încercării sale. avem absolut nici un indiciu că Onisifor ar fi Poate că Figel şi Hermogen erau lideri ai murit deja. Susţinătorii acestui punct de vedere mişcării ce milita pentru desolidarizarea de sunt adepţii unor vorbării goale şi lipsite de Pavel. În orice caz, ei şi-au atras ruşine şi sens, agăţându-se de un pai, pentru a-şi propti dezaprobare veşnică pentru refuzul lor de a o practică total nebi­blică. purta ocara lui Cristos alături de robul Său. 1:17 Când Onisifor a sosit la Roma, el a Guy King comentează că: „numele urâte avut cel puţin trei alternative. Mai întâi, putea n-aveau cum să şi le schimbe, dar caracterul să evite orice contact cu creştinii. În al doilea urât şi l-ar fi putut drege întrucâtva“. rând, se putea întâlni cu credincioşii în taină. 1:16 Există două curente de gândire cu Şi, în fine, putea să se expună pericol­ului de privire la Onisifor. Unii cred că şi el l-a a-l vizita pe Pavel în închisoa­re, intrând în părăsit pe Pavel şi că de aceea apostolul se contact direct cu autorităţ­ile roman­e. Spre roagă acum ca Domnul să-Şi arate îndurarea meritul lui etern, el a ales această alternativă faţă de el. Alţii sunt de părere că el este din urmă. El l-a căutat pe Pavel cu multă amintit aici ca o excepţie salutară faţă de cei grijă şi l-a găsit. pe care apostolul i-a descris mai sus. Noi cre­ 1:18 Apostolul se roagă ca prietenul său dem că această variantă din urmă este cea credincios să capete îndurare de la Domn­ ul corectă. „în ziua aceea“. Îndurare are aici sensul de Pavel Îl roagă pe Domnul să dea îndu­rare răsplată. Iar ziua aceea, aşa cum s-a arătat, se

938 2 Timotei referă la ziua când se vor împărţi răsplăţile, 2:3 Adesea s-a arătat că Pavel foloseşte o adică Scaunul de Judecată al lui Cristos. sumedenie de comparaţii în acest capitol, când Încheind secţiunea aceasta, apostolul Pavel îl descrie pe Timotei. Astfel îl numeşte (1) fiu îi aminteşte lui Timotei felul cum l-a slujit (v. 1); (2) ostaş (v. 3, 4); (3) atlet (v. 5); (4) Onisifor pe Pavel la Efes în felurite feluri. plugar (v. 6); (5) lucrător (v. 15); (6) vas (v. B. Să rabde (2:1-13) 21); (7) rob (slujitor) (v. 24). 2:1 A fi tare în harul care este în Cris­tos Ca un bun ostaş al lui Cristos, Timotei tre­ Isus înseamnă a fi plin de curaj, în tăria pe buie să îndure9 suferinţe şi greutăţi. (Vezi 2 care o asigură harul Lui, de a merge cu cre­ Cor. 11:23-29, unde găsim lista multor greutăţi dinţă înainte pentru Domnul, având împu­ pe care şi Pavel le-a îndurat.) ternicirea pe care El ne-o dă, fără s-o meri­ 2:4 Ostaşul descris în acest verset este cel tăm, prin unirea cu El. aflat în serviciu activ. Ba mai mult, el este 2:2 Dar Timotei trebuie să se întărească chiar în mijlocul luptei încinse. Nici un ostaş nu numai pe el însuşi, ci să asigure întărire aflat în împrejurări atât de grele nu se încurcă duhovnicească şi altora. El are răspunderea de în treburile acestei vieţi. a transmite altora învăţăturile inspirate pe care Să însemne oare aceasta că cei ce sunt în le-a primit de la apostolul. Pavel avea să plece slujba Domnului nu trebuie să se angajeze în curând de pe pământ. El îl învăţase cu deloc în ocupaţii seculare? Nicidecum nu aces­ credincioşie pe Timotei în prezenţa mul­tor ta e sensul versetului, căci Pavel însuşi a lucrat martori. Chiar şi slujirea lui Timotei nu va la confecţionarea de corturi, paralel cu predi­ dura foarte mult, drept care el avea dato­ria s-o carea Evangheliei şi sădirea de bise­rici. El a pună la punct, în aşa fel încât alţii s-o poată mărturisit că şi-a purtat de grijile pământeşti duce mai departe, ca învăţători. cu propriile sale mâini. Versetul acesta nu sprijină ideea unei suc­ Accentul trebuie pus pe cuvântul încurc­ ă. cesiuni apostolice, după cum nu se referă la Ostaşul nu trebuie să permită împrejurăr­ilor practica zilelor noastre de a ordina oameni obişnuite ale acestei vieţi să devină obiectul pentru slujirea în biserică. Mai degrabă, este principal al existenţei sale. De pildă, el nu doar îndrumarea dată de Domnul bisericii, trebuie să facă scop suprem în viaţă din ago­ pentru a asigura o succesiune de învăţători nisirea hranei şi a îmbrăcăminţii. Mai degrabă, competenţi. slujirea lui Cristos trebuie să ocupe locul pri­ Adesea s-a arătat că există patru generaţii mordial în viaţa lui, celelalte lucruri ale acestei de credincioşi în versetul acesta, după cum vieţi fiind ţinute pe plan secund. Kelly spune: urmează: „A te încurca în afacerile aces­tei vieţi înseam­ 1. Apostolul Pavel. nă a renunţa la separarea de lume, ocupând 2. Timotei şi mulţi martori. un loc în afacerile externe, ca un partener 3. Oameni credincioşi. autentic al acesteia“.10 4. Alţii. Un ostaş aflat la datorie rămâne într-o stare Scriptura subliniază importanţa ca fiecare de expectativă, gata să primească ordi­ne de la membru al bisericii să fie angajat în evan­ cartierul general, căci doreşte să-i fie plăcut ghelizare. Dacă fiecare credincios şi-ar face celui care l-a înrolat la oaste. Desigur, cre­ par­tea, lumea ar putea fi evanghelizată într-o dinciosul a fost înrolat de Domn­ul şi dragostea sin­gură generaţie. Dar lucrul acesta este doar noastră pentru El trebuie să ne facă să nu ne i­pot­etic, având în vedere perversitatea voinţ­ei angrenăm în lucrurile aces­tei lumi. omului, a „evanghelizării“ rivale din partea 2:5 Acum Pavel trece la imaginea unui religiilor şi cultelor deraiate ale lumii, pre­c­um atlet, care concurează la jocuri. Pentru a şi a multor altor obstacole. În latura poz­itivă primi premiul, el trebuie să respecte regulile însă un lucru e sigur: totdeauna este loc pen­ jocului. Tot aşa este şi în slujirea creştină. Ce tru mai bine, în lucrarea creştini­lor! mulţi sunt aceia care cad înainte de a ajunge Observaţi că Timotei trebuie să încre­ la linia de sosire, fiind descalificaţi pentru că dinţeze adevărul unor oameni de încredere, nu au rămas într-o stare de ascultare necon­ adică unor oameni pe care te poţi bizui. diţionată de Dumnezeu şi de cuvântul Său! Aceşti oameni trebuie să fie în stare să-i înve­ Iată câteva reguli privitoare la slujirea creş­ ţe pe alţii. Dar asta presupune un anumit grad tină: (1) Creştinul trebuie să practice autodisci­ de competenţă în slujba de predare. plina (1 Cor. 9:27). (2) El nu trebui­e să lupte cu armele firii, ci cu cele duhov­niceşti (2 Cor.

2 Timotei 939 10:4). (3) El trebuie să se păstreze curat. (4) afirmarea faptului că Isus este Cristosul, des­ El nu trebuie să se certe, ci să fie răbdător. cendentul lui David, în care se împlinesc Cineva a zis: „Cel care e creştin doar în făgăduinţele mesianice ale lui Dumnezeu. timpul său liber este o contradicţie în ter­meni, Pentru toţi cei ce doresc să-L slujească, pentru că întreaga viaţă a cuiva trebuie să fie este de trebuinţă să li se amintească şi să-şi o străduinţă continuă de a trăi în prac­tică creş­ aducă ei înşişi aminte de Persoana Mântuito­ tinismul său, în toate clipele vieţii sale şi în rului. În special pentru cei confruntaţi cu sufe­ toate sferele“. rinţe şi chiar cu moartea, este o mare îmbăr­ 2:6 Fermierul harnic trebuie să fie primul bătare să-şi aducă aminte că Însuşi Domnul care să se înfrupte din recolte. Potrivit tuturor Isus a ajuns la slava din cer prin calea crucii principiilor neprihănirii, cel care munceşte din şi a mormântului. greu pentru ca să se facă recolta are întâieta­ 2:9 Or, tocmai pentru că a vestit tea la seceriş. Evanghelia schiţată în versetul 8 era acum Deşi Darby este de acord că versiunea de Pavel înt­emniţat în lanţuri într-o închisoare mai sus este o variantă posibilă în care se roman­ă. El era privit ca un răufăcător, ca un poate reda textul original grec, el sugerează că in­fractor de drept comun. Şi dacă stăm bine sensul pasajului ar fi acela că plugarul trebuie să ne gândim, existau multe lucruri care l-ar fi să lucreze pentru a putea avea parte de recoltă. pu­tut descuraja. Nu numai că guvernul ro­man Prin urmare, Darby traduce astfel acest verset: era hotărât să-l condamne la moarte, dar chiar „Gospodarul trebuie să trudească înainte de a şi unii dintre prietenii lui creştini l-au părăsit. avea parte de roade“. Această traducere păstrea­ Şi totuşi, în pofida acestor împrejurări ză ideea necesităţii: Ostaşul trebuie să îndure; amare, duhul fericit al lui Pavel se înalţă dea­ atletul trebuie să respecte regulile; fermierul tre­ supra zidurilor carcerei. El uită jalnica lui stare buie să lucreze din greu. pământească, când îşi aminteşte că cuvântul 2:7 Dar în aceste ilustrări ale slujirii creşti­ lui Dumnezeu nu este în lanţuri. După cum a ne găsim lucruri mai profunde decât se poate spus, atât de frumos, şi Lenski: „Glasul viu al observa la suprafaţă. Timotei este îndemnat să apostolului putea fi înecat în propriul sânge, se gândească şi să mediteze la acestea. Iar dar ceea ce a rostit Dumnez­eu prin el încă Pavel se roagă11 ca Domnul să-i dea înţelege- răsună în toată lumea“. Toate oştile lumii nu re în toate lucrurile. El îşi va da seama că vor putea împiedica răspândirea cuvântului lui lucrarea creştină se aseamănă cu câmpul de Dumnezeu. E ca şi când ar încerca să opreas­ bătălie, cu atletismul şi cu fermier­it­ul. Fiecare că ploaia sau zăpada să cadă pe pământ (Is. din aceste ocupaţii îşi are res­pons­abilităţile şi 55:10, 11). Harvey spune: răsplăţile proprii. 2:8 În acest punct, apostolul atinge cum­ Cu o energie irezistibilă şi divină, cuvântul lui păna apelor în seria de încurajări adresate Dumnezeu înaintează în drumul său triumfător, în tâ­nărului Timotei. El ajunge la pilda Domnu­lui pofida faptului că apărătorii săi suferă întemn­iţări Isus, după care nu poate merge mai departe, şi chiar martiriu. Oamenii mor, dar Cristos şi căci Domnul este o pildă de suferinţ­ă urmată Evanghelia Sa trăiesc şi triumfă de-a lungul vea­ de slavă. Adu-ţi aminte de Isus Cristos, din curilor.13 sămânţa lui David, înviat dintre cei morţi după Evanghelia mea. Ideea care se desprin­ 2:10 Datorită naturii irezistibile a de de aici nu este aceea că Timotei trebuie Evangheliei, Pavel era dispus să îndure toate să-şi aducă aminte de anumite lucruri despre lucrurile de dragul celor aleşi. Termenul cei Domnul Isus, ci mai degrabă că el trebuie aleşi se referă aici la cei aleşi de Dumne­zeu să-şi amintească de Însăşi Persoana Sa, de Cel pentru mântuirea veşnică. Deşi Biblia ne înva­ viu dintre cei morţi. ţă că Dumnezeu îi alege pe oameni să fie Într-o anumită privinţă, versetul acesta este mântuiţi, nicăieri nu ni se spune că îi selectea­ un rezumat scurt al Evangheliei pe care a ză pe unii să fie condamnaţi. Cei ce sunt vestit-o Pavel. Punctul crucial al Evangheliei mântuiţi sunt mântuiţi prin harul suve­ran al lui este învierea Mântuitorului. Iată ce scrie Dumnezeu. Cei ce sunt pierduţi sunt pierduţi Hiebert despre aceasta: „Nu viziunea unui Isus prin propria lor alegere delibe­rată. crucificat, ci viziunea unui Domn înviat îi este Nimeni nu are voie să se certe cu Dum­ prezentată lui Timotei“.12 nezeu în privinţa doctrinei alegerii. Această Sintagma: din sămânţa lui David este doar doctrină nu face altceva decât să-I acorde lui

940 2 Timotei Dumnezeu rolul ce I se cuvine: acela de şi domni împreună cu Cristos. Credinţa ade­ Dumnezeu, de Suveran al universului, care îi vărată are întotdeauna calitatea de perma­nenţă tratează pe oameni cu har, dreptate, nepri­ şi în acest sens toţi credincioşii îndu­ră. hănire şi dragoste. El nu săvârşeşte niciodată Dar nu trebuie scăpat din vedere nici fap­ nici un act nedrept sau lipsit de dragoste, ci tul că nu toţi vor domni cu Cristos în acelaşi adesea manifestă îndurarea Sa faţă de cei ce grad. Când El va reveni pe pământ, ca să nu o merită deloc. domnească, sfinţii Lui vor reveni împreună cu Apostolul şi-a dat seama că prin suferinţa El, împărţind această domnie. Dar gradul de sa de dragul Evangheliei, sufletele erau mântu­ răspândire al domniei fiecăru­ia va depinde de ite şi că înseşi aceste suflete aveau să participe credincioşia cu care L-a slujit în viaţa de cândva la slava veşnică împreună cu Cristos acum. Isus. Această viziune a păcătoş­ilor vinovaţi, Pe cei care Îl tăgăduiesc pe El şi Cristos mântuiţi prin harul lui Dumne­zeu şi slăviţi îi va tăgădui. În acest verset nu este vorba împreună cu Cristos Isus, a fost suficientă despre o tăgăduire trecătoare a Mântuitorul­ui, pentru a-l inspira pe Pavel să rabde toate sub presiune, cum a fost în cazul lui Petru, ci lucrurile. Prin aceasta, ni se aminteşte de una permanentă, susţinută de regul­ă. Aceste cuvintele ce i-au fost atribuite evlaviosului cuvinte se referă la un necredinc­ios – unul Rutherford:14 care niciodată nu L-a îmbrăţişat pe Domnul Isus prin credinţă. De toţi aceştia Se va lepăda O, dacă un singur suflet din Anwoth Domnul în acea zi, indiferent cât de pioase ar Mă va întâlni la dreapta lui Dumnezeu, fi fost cuvintele mărturisirii lor. Cerul meu va însemna două ceruri 2:13 Versetul acesta îi descrie tot pe necre­ În patria lui Emanuel. dincioşi. Dinsdale Young explică: „Dumnezeu nu poate fi inconsecvent cu El Însuşi. Or, ar 2:11 Versetele 11-13 sunt considerate de fi un gest de inconsecvenţă faţă de caracterul unii ca făcând parte dintr-o cântare creştină Său să-i trateze la fel, şi pe cre­dincioşi, şi pe din era primară. Dacă aşa stau lucrurile sau necredincioşi. El este în veci de veci fidel nu, ele ne prezintă fără doar şi poate câteva neprihănirii, indiferent cum am fi noi“.16 principii inflexibile cu privire la relaţia omului Cuvintele acestea nu trebuie interpretat­e în cu Domnul Isus Cristos. Hiebert scrie: sensul că credincioşia lui Dumnezeu ar fi „Adevărul central al acestor afirmaţii pline de demonstrată prin faptul că-i susţine pe cei necre­ miez este că credinţa în Cristos îl identifică pe dincioşi. Nu este deloc acesta sensul versetului. credincios cu El în toate, în timp ce necredin­ Dacă oamenii sunt necredincioşi, El trebuie să fie ţa îi separă cu tot atâta certitudine pe oameni credincios propriului Său caracter, trebuind să-i de El“.15 Acesta este al patrulea cuvânt demn trateze în consecinţă. După cum se exprimă Van de crezare în episto­la lui Pavel către Timotei. Oosterzee: „El este tot atât de credincios în ame­ Primul principiu este că dacă am murit cu ninţările Sale ca în făgăduinţele Sale“.17 Cristos, vom şi trăi împreună cu El. Acest lucru este valabil în cazul tuturor cred­incioşilor. III. FIDELITATEA FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU În sens duhovnicesc, noi am murit împreună APOSTAZIA (2:14–4:8) cu El în clipa în care ne-am pus încrederea în El ca Mântuitor al nostru. Noi am fost îngro­ A. Fidelitatea faţă de adevăratul creşti­nism paţi cu El şi am înviat dintre cei morţi împre­ (2:14-26) ună cu El. Cris­tos a murit ca Reprezentant şi Înlocuitor al nostru. Noi trebuia să fi murit 2:14 Timotei trebuie să le aducă aminte de pentru păcate­le noastre, dar Cristos a murit în aceste lucruri, adică de lucrurile din versetele locul nostru. Dumnezeu ne socoteşte ca pe 11-13. Dar la cine se referă Pavel când spune unii care am murit împreună cu El şi asta că trebuie să le aducă aminte? Probabil se înseamnă că vom şi trăi cu El în cer. referă, în sens general, la toţi ascultătorii lui Poate că acest verset se aplică şi la cei Timotei şi, în mod special, la cei ce introdu­ care mor ca martiri creştini. Cei care Îl urmea­ ceau învăţături străine. Lucrul acesta reiese din ză în acest fel în moarte Îl vor urma la fel şi ultima parte a versetului, unde cei ce ocupau, în înviere. vădit, locul de învăţători şi predicatori sunt 2:12 Într-o privinţă, mai este adevărat şi în preveniţi să nu facă luptă de cuvinte. Se pare cazul tuturor creştinilor că ei îndură şi că vor că existau unii la Efes care făceau mare caz din sensul formal al anumitor termeni. În loc să-i edifice pe sfinţi în adevărul cuvântului lui

2 Timotei 941 Dumnezeu, ei nu făceau altceva decât să sub­ nismul uman, distrugând toate ţesuturile întâl­ mineze credinţa unora dintre ascultătorii lor, nite în cale. cum arată şi Dinsdale Young: Cuvântul cancer ar mai putea fi redat şi prin „cangrenă“.20 Cangrena se referă la tume­ Este atât de uşor să devii un fanatic în pro­ fierea unei părţi din organism, atunci când i se blemele teologice – adică să te îngropi în între­ întrerupe alimentarea cu sânge şi substanţe bări care nu au nici o valoare trainică. Viaţa este nutritive. prea scurtă şi avem prea multe de realizat în ea, În alte locuri din NT, doctrina rea este pentru ca să ne putem permite să risipim energii­ asemănată cu aluatul (drojdia), care, dacă este le noastre mentale şi sufleteşti cu lucruri care nu lăsat să se răspândească, va afecta, în cele din au nimic de a face cu şlefuirea caracte­rului nos­ urmă, toată plămădeala. tru. Sunt pomeniţi doi oameni ale căror învăţă­ Când o lume întreagă aşteaptă să fie evan­ turi corupeau biserica locală: Imeneu şi Filet. ghelizată, nu se cuvine să ne ciorovăim mereu, Pentru că aceştia nu au mânuit corect cuvântul apucând-o pe căile doctrinare lăturalnice. Să adevărului, au ajuns să ocupe un loc în ceea rămânem pe căile principale. Să fim fideli mar­ilor ce este în ochii lui Dumnezeu galeria ruşinii. adevăruri. Să nu emulăm victimele cuprinse de 2:18 Învăţăturile lor false sunt demascate panică din vremea lui Şamgar şi a lui Iael, care aici. Astfel, ei le spuneau oamenilor că învie- au părăsit drumul cel mare, lăsân­du-l neocupat, şi rea deja ar fi avut loc. Poate că ei înţelegeau s-au abătut pe căi lăturalnice.18 că atunci când cineva este mântuit şi înviat la o viaţă nouă cu Cristos, asta este singura în- 2:15 Timotei trebuie să se străduiască să viere la care se poate aştepta. Cu alte cuvinte, se prezinte aprobat înaintea lui Dumnezeu. ei spiritualizau învierea şi luau în derâdere Ef­­orturile lui trebuie să se concentreze asup­ra ideea unei învieri literale a trupul­ui din mor­ ţelului de a deveni un lucrător care nu are de mânt. Pavel a văzut în acest fapt o gravă ce să-i fie ruşine. Acest lucru îl poate înfăptui ameninţare la adresa adevărului creştinismul­ui, împărţind drept Cuvântul adevă­rului – prin cum arată şi Hamilton Smith: care se înţelege mânu­irea corectă a Scripturii, „rămânerea pe linia Bibliei“ sau, cum s-a Dacă învierea ar fi avut deja loc, atunci concluz­ia exprimat Alford, „a reuşi corect să tratăm ade­ evidentă este că sfinţii au atins condiţia lor finală vărul pe deplin, fără să-l falsificăm“.19 încă de pe pământ, urmarea fiind că Biserica 2:16 Vorbăriile goale şi lumeşti sunt învă­ încetează de a mai aştepta venirea Domnului, ţături nereverenţioase, rele şi nefolosit­oare. Nu pierzând adevărul destinului ei ceresc şi renun­ţând le este de nici un folos copiilor lui Dumnezeu la caracterul ei de „străin şi călător“ pe acest să aibă de a face cu aceste învăţăt­uri, ci trebu­ pământ. Or, odată ce şi-a pierdut caracterul ceresc, ie să se ferească de ele. Timotei nu este biserica se face comodă aici pe pământ, asumân­ îndrumat să combată aceste învăţă­turi, ci, mai du-şi un rol în sistemul de reformare şi de guver­ degrabă, să le trateze cu dispreţ, necatadicsind nare a acestei lumi.21 nici măcar să le dea atenţie. Un lucru foarte grav la aceste vorbării Prin faptul că au răsturnat credinţa unora, goale este faptul că niciodată nu stau pe loc, oamenii aceştia şi-au câştigat un loc nedorit în ci mereu înaintează în nelegiuire. Tot aşa cartea eternă a lui Dumnezeu. este cu orice formă de rătăcire şi învăţătură 2:19 Gândindu-se la Imeneu şi Filet şi la greşită. Cei care predau învăţături greşite se învăţătura falsă propagată de aceştia, Pavel îşi simt nevoiţi să adauge mereu la ele. Asta dă seama că peste biserică vor veni zile întu­ explică motivul pentru care mereu apar dogme necate. În biserica locală au fost primiţi necre­ şi rostiri noi, ce sunt în permanenţă puse în dincioşi. Viaţa duhovnicească a atins o tempe­ circulaţie de sistemele religioase false. Inutil ratură atât de scăzută, încât adesea e greu de s-o mai spunem: cu cât se lăţesc aceste rătă­ deosebit creştinii adevăraţi de cei ce doar se ciri doctrinare, cu atât mai multă nelegiuire intitulează creştini. Creştinătatea este un ames­ apare ca rezultat. tec amorf, care produce în jur o dev­astatoare 2:17 Modul de răspândire a acestor învăţă­ stare de confuzie. turi rele este comparat cu cancerul. Cei mai În mijlocul unei asemenea stări, Pavel mulţi dintre noi ştim prea bine cât de rapid se găseşte mângâiere în asigurarea că temelia răspândeşte această maladie groaznică în orga­ tare a lui Dumnezeu stă neclintită. Unii au

942 2 Timotei sugerat că ar fi vorba de biserica adevărată. există o distincţie cu privire la destinul lor Alţii spun că expresia se referă la făgădu­inţa final. Vasele de lemn şi de lut sunt aruncate lui Dumnezeu, la credinţa creştină sau la doc­ după o vreme, dar cele de aur şi de argint trina alegerii. Dar oare nu este cât se poate de sunt păstrate, datorită valorii lor. limpede că temelia lui Dumnezeu se referă la Sintagma: unele pentru onoare, iar altele tot ceea ce face Domnul? Dacă El trimite pentru dezonoare a primit diverse interpretări. cuvântul Său, nimic nu poate opri răspândirea Unii sugerează că prin dezonoa­re s-ar înţele­ lui, cum spune Hamilton Smith: „Nici un eşec ge „un grad mai mic de onoa­re“. În cazul al omului nu poate muta din loc temelia pusă acesta, toate vasele reprezintă pe adevăraţii de Dumnezeu, după cum nu-L poate împiedi­ credincioşi, unii dintre ei fiind folosiţi pentru ca pe Dumnezeu să-Şi aducă la îndeplinire scopurile cele mai înalte, iar alţii pentru cele ceea ce a început.... Cei care sunt ai Domnului, mai de jos. Alţii cred că vasele pentru onoa- deşi sunt ascunşi în masa de oameni, nu vor re se referă la oameni ca Pavel şi Timotei, în putea fi, în cele din urmă, pierduţi“.22 timp ce vasele pentru dezonoare s-ar referi la Temelia lui Dumnezeu are o pecete cu oameni ca Imeneu şi Filet. două feţe, cea divină şi cea umană. Dinspre 2:21 Interpretarea acestui pasaj depinde în faţa divină, Domnul îi cunoaşte pe cei ce sunt mare măsură de modul în care înţelegem fie­ ai Lui. El îi cunoaşte, nu numai în sensul care sensul termenului ultim: acestea [din recunoaşterii, ci şi al aprobării şi aprecierii lor. urmă], din propoziţia: „Deci, dacă cineva se Lenski spune că El îi cunoaşte „cu dragoste curăţeşte de acestea...“ efectivă şi cuprinzătoare“23. Latura umană a Se referă oare acestea la vasele de lemn peceţii constă în faptul că oricine rosteşte şi de lut? Se referă la învăţăturile false men­ Numele Domnului24 tre­buie să se depărteze ţionate anterior în acest capitol? Sau se referă de fărădelege. Cu alte cuvinte, cei ce mărturi­ în general la oamenii răi? sesc că sunt creştini pot dovedi realitatea măr­ Sensul cel mai natural pare să fie acela de turiei lor prin viaţa de sfinţenie şi evlavie pe a pune termenul acestea în legătură cu vasele care o trăiesc. Creştinul adevărat nu trebuie să pentru dezonoare. Timotei este îndru­mat să se aibă nimic de a face cu fărădelegea. separe de oamenii răi şi în special de învăţăto­ Pecetea este semnul distinctiv, indicând rii răi, de felul celor tocmai amin­tiţi de Pavel: dreptul de proprietate asupra unui obiect şi o Imeneu şi Filet. emblemă de garanţie şi securitate. Astfel pece- Timotei nu este însă îndrumat să pără­ tea de pe temelia lui Dumnezeu semni­fică sească biserica, după cum nu i se spune să dreptul Lui de proprietate asupra celor care părăsească rândurile creştinătăţii, ca atare. În sunt credincioşi adevăraţi şi garanţia că toţi cei fapt, el nu ar putea face asta, fără ca prin ce au fost convertiţi vor dovedi realitatea noii acest gest să nu renunţe şi la mărturisirea sa lor vieţi prin depărtarea de fărădelege. de credinţă, întrucât în creştinătate sunt cuprinşi 2:20 În această ilustraţie, noi înţelegem că toţi cei ce mărturisesc că sunt cre­dincioşi. Mai cuvintele casă mare se referă la creşti­nism în degrabă, se pune problema separării de răufă­ general. În sens mai larg, creştinism­ ul îi cători şi evitarea contami­nării cu doctrina lor cuprinde pe credincioşi şi pe cei ce doar îşi rea. spun credincioşi – adică pe cei născuţi din Dacă cineva se va feri de tovărăşiile rele, nou şi pe cei ce sunt creştini doar cu nume­ va fi un vas de onoare. Dumnezeu nu Se poate le. folosi decât de vase curate în slujirea sfântă. Vase de aur şi argint s-ar referi, prin urma­ „Fiţi curaţi, voi care purtaţi vasele Domnului“ re, la credincioşi autentici. ni se spune la Isaia 52:11. Un atare om va fi Vasele de lemn şi de lut nu se referă la şi sfinţit, în sensul că va fi pus deoparte pen­ necredincioşi în general, ci în particular la cei tru slujirea lui Dumnezeu, fiind despărţit de ce ce erau lucrători răi, ce răspândeau doct­rine este rău. El va fi folosi­tor Stăpânului – o false, de genul lui Imeneu şi Filet (ver­setul calitate mult dorită de toţi cei ce Îl iubesc pe 17). Domnul. În fine, el va fi pregătit pentru Câteva lucruri trebuie menţionate în legătu­ orice lucrare bună. El va fi gata în orice ră cu vasele. Mai întâi, există o distincţ­ie moment să se lase folosit în orice fel va găsi importantă între materialele din care sunt făcu­ de cuviinţă Stăpânul lui. te vasele. În al doilea rând, există o dife­renţă 2:22 Timotei nu numai că trebuie să în întrebuinţările care li se dau. În fine, mai se­pare de cei nelegiuiţi, ci trebuie să se separe

2 Timotei 943 de poftele cărnii (firii). Poftele tine­reţii se răpească timpul şi să pro­ducă confuzii şi pole­ referă probabil nu numai la apetitu­rile fizice, ci mici. şi la pofta după bani, faimă şi plăceri. Aici 2:24 Robul Domnului este traducerea sunt cuprinse probabil şi dorinţa de a ni se corectă aici, nu doar slujitorul Domnului. Este face pe voie, impacienţa, mândria şi uşurăta­ foarte nimerit ca acest titlu să fie folosit în tea. Cum am arătat, se crede că Timotei avea acest context, în care se vorbeşte despre gin­ cam treizeci şi cinci de ani, în această perioa­ găşie şi răbdare. dă. Prin urmare, poftele tine­reţii nu înseamnă Deşi robul Domnului trebuie să se lupte neapărat acele pofte ce-i caracte­rizează de obi­ pentru adevăr, el nu trebuie să fie arţăgos sau cei pe adoles­cenţi, ci se referă la toate dorinţe­ polemic. Mai degrabă, el trebuie să fie blând le rele (nelegiuite) care i se înfăţişează unui cu toţii şi să-i abordeze pe oameni cu scopul slujitor al Domnului, căutând să-l abată de la de a-i învăţa, iar nu cu acela de a ieşi învin­ cărarea curăţiei şi a neprihănirii. gător în polemicile avute cu ei. El trebuie să Lui Timotei i se spune nu doar să fugă, ci fie răbdător cu cei care înţeleg mai greu şi şi să urmărească. Adică latura negativă şi cea chiar cu cei care nu par dispuşi să accepte pozitivă. adevărul cuvântului lui Dumnezeu. El trebuie să urmărească neprihănirea. 2:25 Robul Domnului trebuie să exercite Adică toate relaţiile lui cu semenii, şi cu cei blândeţe şi smerenie în relaţiile cu cei împo­ mântuiţi, şi cu cei nemântuiţi, trebuie să fie trivitori. O persoană îşi face rău propriului caracterizate de onestitate, dreptate şi corec­ său suflet când refuză să se plece în faţa titudine. cu­vântului lui Dumnezeu. Asemenea oameni Credinţa ar putea însemna aici credin­ trebuie îndreptaţi, ca nu cumva ei să mearg­ă cioşie sau integritate absolută. Pe de altă parte, mai departe, în neştiinţa lor, crezând eronat că ar putea cuprinde şi o bizuire perma­nentă pe vederile lor sunt în concordanţă cu Biblia. Domnul. Hiebert o numeşte: „o încredere sin­ În nădejdea că Dumnezeu le va da înt­r-o ceră şi dinamică în Dumne­zeu“.25 zi pocăinţa, ca să cunoască adevăr­ ul. La Dragostea nu se poate limita aici doar la prima vedere, aceste cuvinte ar părea să dragostea faţă de Dumnezeu, ci trebuie să însemne că se poate pune sub semnul întrebă­ cuprindă şi dragostea pentru fraţi şi pentru rii dorinţa lui Dumnezeu de a le dărui acestor lumea de păcătoşi pierduţi. Dragostea întot­ oameni pocăinţa. Dar nu aşa stau lucru­rile. deauna se gândeşte la alţii; este esenţialment­e Adevărul este că Dumnezeu aş­teaptă să-i ierte, altruistă, neegoistă. numai să vină la El, mărturi­sindu-şi păcatul şi Pacea transmite ideea armoniei şi com­ pocăindu-se! Dum­nezeu nu-i refuză nimănui patibilităţii. pocăinţa, dar oamenii de cele mai multe ori Aceste virtuţi trebuie urmărite împreun­ ă nu vor să recunoască că au greşit. cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă 2:26 Robul Domnului trebuie să se ocupe curată. După cum în versetul 21, Timotei a de cei greşiţi în aşa fel încât aceştia să-şi vină fost prevenit să se despartă de oamenii răi, tot în fire şi să scape din cursa diavol­ului, în care aşa aici i se spune să se asocieze cu creştinii au fost prinşi, ca să-i facă voia. Adică au fost care umblă în curăţie înaintea Dom­nului. El ca vrăjiţi sau ademeniţi şi îmbătaţi de el. nu trebuie să urmeze virtuţile vieţii creştine în B. Apostazia viitoare (3:1-13) izolare, ci trebuie să-şi ocupe locul ca membru 3:1 Apostolul îi prezintă acum lui Timot­ei în Trupul lui Cristos, căut­ând să lucreze cu condiţiile care vor domni în lume înaintea ceilalţi me­mbri pentru binele Trupului. venirii Domnului. Mulţi au scos în evidenţă că 2:23 În cursul slujbei sale creştine, Ti­motei lista păcatelor de mai jos este foarte similară va fi adesea confruntat cu întrebări nebune şi cu descrierea păgânilor fără Dumne­zeu de la nefolositoare. Asemenea întrebări izvorăsc din Romani 1. Remarcabil este că tocmai condiţii­ minţi neştiutoare şi needucate. Prin urmare, nu le care domnesc în mijlocul păgânilor, aflaţi în ar fi de nici un folos să aibă de a face cu ele. starea lor de sălbăticie şi necivilizaţie, îi vor Asemenea dispute trebuie refuzate, pentru că caracteriza pe cei ce-şi spun credincioşi în ele nu fac altceva decât să dea naştere la cer­ zilele din urmă. Este un gând care ne îndeam­ turi. E de prisos să spunem că aceste întrebări nă la reflecţie! nu se referă la marile teme de bază ale cre­ Zilele din urmă menţionate aici sunt inter­ dinţei creştine, ci mai degrabă la probleme valul dintre perioada apostolică şi apari­ţia lui fără sens care nu ar face altceva decât să-i

944 2 Timotei Cristos pentru a-Şi întemeia împărăţia. rel­igioşi, făcând caz de creştinismul lor, dar 3:2 Nu putem studia aceste versete fără să acţiunile lor sunt mai grăitoare decât cuvin­tele nu fim izbiţi de repetarea cuvântului iubitori. lor. Prin comportarea lor neevlavioasă, ei Aşa, de pildă, în versetul 2 citim: iubitori de dem­ onstrează că trăiesc o minciună. Nu este sine şi iubitori de bani. În versetul 3, sin­ nici o dovadă a puterii lui Dumnezeu în viaţa tagma: „dispreţuitori ai binelui“ înseamnă lite­ lor. Chiar dacă s-a produs o anumită reformă ralmente: „neiubitori de bine“. În versetul 4 în viaţa lor, nu a existat o regenerare adevă­ citim: „iubitori ai plăcerii, mai degrabă decât rată, o autentică naştere din nou. Weym­ outh iubitori de Dumnezeu“. traduce astfel acest verset: „Ei întreţin în conti­ În versetele 2-5, ne sunt prezentate nouă­ nuare acest simulacru de pioşenie, dar îi exclud sprezece trăsături caracteristice ale zilelor din puterea“. Iar Moffatt traduce în felul următor: urmă. Ne vom mulţumi să redăm lista lor, „Deşi întreţin o formă de re­ligie, ei nu au explicând prin sinonime sensul lor: nimic de a face cu aceasta ca o forţă [în viaţa Iubitori de sine – egoişti, vanitoşi şi ego­ lor]“. Phillips redă versetul astfel: „Ei menţin centrici. această faţadă de «religie», dar purtarea lor Iubitori de bani – lacomi după bani, neagă validitatea ei“. Cu alte cuvinte, ei doresc avari. să fie religioşi şi, totodată, să continue practi­ Lăudăroşi – folosind cuvinte pompoa­se şi carea păcatelor lor (cf. Apo. 3:14-22). Hiebert plini de sine. ne previne: „Găsim aici o înfricoşătoare înfăţi­ Mândri – aroganţi, orgolioşi, înfumu­raţi. şare a creştinătăţii apostate, un nou păgânism Insultători (în engleză: hulitori) – vorbitori ce se deghizează sub numele de creşti­ de rău, folosind un limbaj murdar, cuvinte nism“.26 grele, „spurcaţi la gură“, dispreţui­tori, insultă­ De toţi aceşti oameni Timotei este tori. în­demnat să se depărteze. Acestea sunt vase­ Neascultători de părinţi – răzvrătiţi, ieşiţi le descrise în capitolul precedent, de care el de sub control, necuviincioşi. trebuie să se curăţească. Nemulţumitori – ingraţi, fără simţ de 3:6 Dintre oamenii corupţi din vremurile apreciere. de pe urmă Pavel îi singularizează acum pe Fără evlavie – profani, ireverenţioşi, cei dintr-o categorie aparte, respectiv liderii şi oameni pentru care nimic nu e sfânt. învăţătorii din cultele deraiate. Această descrie­ 3:3 Neiubitori – cu inima împietrită, duri, re detaliată a caracterului lor şi a metodelor nesimţitori din fire, insensibili. folosite de ei îşi găseşte împlini­rea în cultele Neiertători – implacabili, refuzând să se (sectele) deraiate din vremea noastră. împace, refuzând eforturile în direcţia reconci­ Mai întâi, citim că ei se strecoară (sau se lierii. introduc) prin case. Nu întâmplător acţiun­ea Defăimători – care răspândesc zvonuri şi lor este asemănată cu mişcarea unui şarpe. ştiri false, maliţioase. Dacă şi-ar dezvălui adevărata identitat­e, ei nu Neînfrânaţi – oameni cu pasiunile dezlăn­ ar reuşi să pătrundă în multe case, dar ei ţuite, fără stăpânire de sine, desfrânaţi şi des­ recurg la diverse subterfugii şi şiretli­curi, vor­ trăbălaţi. bind despre Dumnezeu, despre Biblie, despre Brutali (neîmblânziţi) – sălbatici, neprin­ Isus (chiar dacă ei nu cred ce spune Scriptura cipiali. despre acestea). Dispreţuitori de bine – care urăsc tot ce Apoi se spune că prind în cursă femei e bine şi pe toţi cei buni; care se opun cu credule (sau, în versiunea română: „ademe­ desăvârşire la tot ce este bine, în orice formă. nesc femei uşuratice“). Este o trăsătură 3:4 Trădători – insidioşi, duplicitari. ca­racteristică a acestor lideri de culte false, Încăpăţânaţi (în versiunea română: obraz­ căci îşi programează vizitele la domiciliu nici) – tari la cerbice, care nu cedează, care atunci când soţul e de obicei la serviciu sau în vor să li se facă totdeauna pe plac, repe­ziţi. altă parte. Istoria se repetă. Satan s-a apropiat Îngâmfaţi – înfumuraţi, găunoşi, plini de de Eva în grădina Eden şi a înşelat-o. Ea a pretenţii deşarte. uzurpat autoritatea soţului ei, aşezând­u-se dea­ Iubitori mai mult de plăceri decât de supra lui şi luând decizia ce-i aparţinea de Dumnezeu – cei ce iubesc plăcerile senzu­ale, drept lui. Şi astăzi el se apropie de femei cu dar nu pe Dumnezeu. învăţăturile lui false, făcându-le captive. 3:5 Pe dinafară, oamenii aceştia par Femeile acestea sunt credule în sensul că

2 Timotei 945 sunt slabe şi instabile. Nu că le-ar lipsi inteli­ adevărului. genţa, ci nu au tăria de caracter de a se împo­ În versetul al optulea, Pavel reia tema trivi. lid­erilor şi învăţătorilor din cadrul cultelor Ele sunt prezentate ca fiind împovărate de de­raiate, pe care îi compară cu Iane şi Iam­ păcate şi stăpânite de felurite pofte. Asta bre, cei care s-au împotrivit lui Moise. Cine sugerează, mai întâi de toate, că ele sunt au fost oamenii aceştia? În realitate, num­ ele împovărate de sentimentul păcatului, res­imţind lor nu sunt pomenite în VT, dar mai toţi învă­ o nevoie în viaţa lor. Ce trist e că cei ce ţaţii sunt de părere că au fost doi dintre vrăji­ cunosc adevărul cuvântului lui Dum­nezeu nu torii de frunte ai Egiptului, pe care i-a chemat dau dovadă de mai multă râvnă pentru a Faraon, ca să imite miracolel­e săvârşite de întinde o mână de ajutor acestor suflete chinu­ Moise. ite! În al doilea rând, citim că ele sunt stăpâ- Aici se ridică întrebarea de unde a ştiut nite de felurite pofte. Wey­mouth percepe sen­ Pa­vel cum îi cheamă. Răspunsul nu trebuie să sul acestor cuvinte astfel: „stăpânite de veşnic fie dificil, întrucât, chiar dacă numele ac­estora schimbătoarele capricii“, iar Moffatt le numeş­ nu au fost transmise de tradiţia iudaic­ă, nimic te: „creaturi dărănate, dom­ inate de impulsuri“. nu ne împiedică să presupu­nem că ele au fost Ideea care se des­prinde de aici este că, datori­ comunicate apostolului prin revelaţie divină. tă conştienţei poverii lor de păcate, căutând să Important este că aceştia s-au împotrivit lui scape de presiunea lor, ele sunt dispuse să se Moise, imitându-i lucrările, prin miracole con­ expună la orice vânt de învăţătură şi la tot trafăcute. Este exact situaţia aderenţilor la cultele felul de noutăţi de ordin religios. deraiate. Ei se împotrivesc lucrării lui Dumnezeu 3:7 Sintagma: care totdeauna învaţă... nu prin faptul că o imită. Ei au biblia lor proprie, înseamnă că ele învaţă în permanenţă despre calea lor de mântuire – pe scurt, ei posedă un Domnul Isus şi despre cuvântul lui Dumnezeu. corespondent, cu care înlocuiesc fiecare adevăr Mai degrabă, înseamnă că ele mereu alunecă din cadrul creştinis­mului. Ei se împotrivesc ade­ ba într-un cult deraiat, ba în altul, nefiind însă vărului lui Dumnezeu prin prezentarea unei niciodată în stare să ajun­gă la cunoştinţa ade- perversiuni ieftine, recurgând uneori la magie. vărului. Însuşi Domnul Isus este Adevărul. Oamenii aceştia sunt stricaţi la minte. Femeile acestea par să se apropie foarte de Arthur Way traduce astfel: „minţile lor sunt mult de El, uneori, fiind însă ţinute prizoniere putrede până în miezul lor“. Minţile lor sunt de duşmanul sufletelor lor şi neobţinând nicio­ denaturate, deformate şi depravate. dată odihna ce se găseşte în Mântuitorul. Când sunt supuşi la probă cu privire la Trebuie să remarcăm în acest punct că credinţa creştină, ei sunt găsiţi nevrednici membrii diverselor culte deraiate întotdeauna (dezaprobaţi) şi rătăciţi. Testul cel mai bun la pot fi auziţi afirmând: „Eu învăţ (sau stud­iez) care pot fi supuşi este să le pui o întrebare cultul (religia) cutare...“, pomenind sistemul simplă, dar capitală: „Este Isus Cristos Dum­ din care fac parte. Aşadar, niciodată nu sunt nezeu?“ Mulţi vor încerca în acest punct să-şi în stare să afirme cu finalitate realitat­ea unei ascundă falsa învăţătură, admiţând că Isus este răscumpărări definitiv realizate prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, dar înţelegând prin aceasta Isus Cristos. că El este un fiu al lui Dumnezeu în acelaşi Pe lângă gândurile exprimate anterior, ver­ sens în care şi alţii sunt copiii lui Dumnezeu. setul acesta ne aminteşte de faptul trist că, în Când sunt însă confruntaţi cu întrebarea: „Este pofida extraordinarei creşteri a cunoaşterii din Isus Cristos Dumnezeu?“ ei îşi dau arama pe zilele noastre, în toate domeniile cerce­tării faţă. Nu numai că neagă Dumnezeirea lui Isus umane, a extraordinarului accent pus pe educa­ Cristos, ci, de obicei, se mânie că li se pun ţie, era în care trăim a dat dovadă de un astfel de întrebări. Acest lucru este valabil în groaznic eşec când vine vorba de a-i aduce pe cazul spiritiştilor, cristadelfienilor, marto­rilor lui oameni la cunoaşterea adevărului. Iehova şi al celor din gruparea intitu­lată 3:8 În această epistolă sunt amintite trei „Calea“. categorii de oameni: 3:9 Pavel îl asigură pe Timotei că aceşti Figel şi Hermogen (1:15) – care s-au ruşi- învăţători falşi nu vor mai înainta. Ceea ce ne nat de adevăr. vine greu să înţelegem este cum se face Imeneu şi Filet (2:17, 18) – care s-au abă- atunci că în toate veacurile ei par să prospere tut de la adevăr, şi pe toate căile şi nimic nu pare să le poată Iane şi Iambre (3:8) – care s-au împo­trivit opri înaintarea în lume?

946 2 Timotei Probabil sensul versetului este că orice sis­ Întrucât Timotei era din Listra, el avea pro­ tem de învăţătură greşită va fi, în cele din babil cunoştinţe despre persecuţiile care s-au urmă, dat pe faţă şi demascat. Sistemele false abătut peste Pavel acolo şi în cetăţ­ile înveci­ vin şi pleacă, unul după altul. Deşi în aparenţă nate Antiohia şi Iconia. În cartea Fapte ne ele par să prospere, ba chiar uneori multă este prezentată consemnarea inspira­tă a acest­or vreme, totuşi va veni vremea când falsitatea suferinţe, după cum urmează: Antiohia: Fapte lor va fi dată pe faţă, ca toţi s-o vadă. Ei îi 13:45, 50; Iconia: Fapte 14:3-6; Listra: Fapte vor conduce pe oameni până la un punct, 14:19, 20. oferind chiar un anumit grad de reform­ ă, dar Pavel se bucură nespus de mult pentru în cele din urmă vor da greş, pentru că nu faptul că Domnul l-a izbăvit din toate aceste posedă naşterea din nou şi nu le pot oferi crize. Domnul nu l-a izbăvit de necaz­uri, ci oamenilor eliberarea de sub pedeapsa şi pute­ l-a izbăvit din necazuri. Cu alte cuvinte, nu ni rea păcatului. Ei nu pot da viaţă. se făgăduieşte că vom fi scutiţi de greutăţi, dar Iane şi Iambre au reuşit să-l imite pe ni se promite că Domnul va fi cu noi şi ne Moise până la un punct, prin magia lor. Dar va scoate cu bine din ele, însoţindu-ne cu când a venit momentul să producă viaţă din prezenţa Sa. moarte, ei au fost cu totul neputincioşi să 3:12 Persecuţiile sunt o parte integrantă săvârşească un atare act. Tocmai aici este din viaţa unui creştin devotat. Este bine ca chestiunea în care adepţii cultelor false îşi fiecărui Timotei tânăr să i se amintească acest găsesc înfrângerea. lucru. Altminteri, când vom fi chemaţi să tre­ 3:10 În contrast marcant cu aceşti învăţă­ cem prin ape adânci, am putea fi ispitiţi să tori falşi s-au aflat viaţa şi lucrarea lui Pavel. credem că am fost părăsiţi de Domnul sau că Timotei era bine pus la punct cu cele nouă L-am supărat cu ceva pe Domnul. Realit­atea trăsături proeminente ce-l caracterizau pe acest este că prigoanele sunt inevitabile pentru toţi slujitor al Domnului. El îl urmase pe Pavel cei ce doresc să trăiască în evlavie în Cristos. îndeaproape şi putea depune mărturie pentru Motivul pentru care avem parte de pri­ faptul că acest om era fidel lui Cristos şi goane este cât se poate de simplu. O viaţă cuvântului Său. evlavioasă pune în evidenţă răutatea celor din Doctrina sau învăţătura apostolului era fide­ jur. În loc să se pocăiască de răutatea lor şi să lă cuvântului lui Dumnezeu şi loială Persoanei se întoarcă la Cristos, ei caută să-l distrugă pe Domnului Isus Cristos. Maniera lui de viaţă cel ce le-a demascat adevărata stare. Desigur, sau conduita sa era consecventă cu mesajul comportarea lor este total iraţională, dar este predicat, în acord, în ton cu acesta. Scopul lui trăsătura caracteristică a omului căzut. în viaţă a fost să se separe de răul moral şi 3:13 Pavel nu-şi făcea iluzii cu privire la doctrinar. Credinţa de aici ar putea însemna ideea cu care se amăgesc unii că, chipurile, încrederea lui Pavel în Domnul sau propria sa lumea va deveni tot mai bună, până când toţi fidelitate. Timotei îl cunoştea ca pe unul care se oamenii vor fi, în cele din urmă, convertiţi. bizuia în întregim­ e pe Domnul şi, în acelaşi Mai degrabă, el ştia prin revelaţie divină că timp, ca pe un om onest şi vrednic de încrede­ exact invers se prezintă lucrurile. Oamenii răi re. Îndelunga răbdare a apostolului s-a vădit şi impostorii vor merge din rău în mai rău. în atitudinea avută faţă de prigonitorii şi criticii Ei vor deveni tot mai rafinaţi în metod­ele lor lui, prec­um şi faţă de suferinţele fiz­ice prin care şi tot mai neruşinaţi în atacurile dezlănţuite de a trecut. Cât priveşte dragostea, el s-a consa­ ei. Nu numai că îi vor înşela pe alţii, ci ei crat cu abnegaţie şi devotament Domnului şi înşişi vor fi prinşi în mreje de înseşi învăţătu­ semenilor săi. Cu cât era mai puţin iubit de rile false cu care au încercat să-i prindă în alţii, cu atât mai hotărât era să iubească el cursă pe ascultătorii lor. După ce vor fi propa­ însuşi. Perseverenţa din acest verset („stăru­ gat atâta amar de vreme min­ciunile lor, vor inţa“ în versiunea română, n.tr.) înseamnă lite­ ajunge în cele din urmă să creadă în ele chiar ralmente „răbdarea în condiţiile de pres­iune“, ei înşişi. fortitudinea, capacitatea de a rezista la presiuni. C. R esursele omului lui Dumnezeu, în con- 3:11 Unele din prigoanele şi suferinţele la care a fost supus Pavel sunt descrie la 2 textul apostaziei (3:14–4:8) Corinteni 11:23-28. Aici el se gândeşte însă 3:14 De nenumărate ori lui Timotei i se mai cu seamă la cele îndeobşte cunoscute de aminteşte să stăruie necontenit în învăţătu­rile Timotei, prin prisma propriei sale exper­ienţe. cuvântului lui Dumnezeu. Aceasta va fi marea

2 Timotei 947 lui resursă în ziua când doctrinele false vor tura, negreşit el are în vedere întreg Vechiul ţâşni din toate părţile. Dacă el cunoştea şi Testament, dar şi acele părţi din Noul Testa­ asculta de cuvântul Scripturilor, însemna că nu ment care existau deja. La 1 Timotei 5:18, el va fi derutat de aceste rafinate învăţături false. ci­tează din evanghelia după Luca (10:7), tra­ Timotei nu numai că a învăţat marile tând-o ca pe Sfânta Scriptură. Iar Petru, la adevăruri ale credinţei, ci a şi fost personal rând­ul lui, numeşte epistolele lui Pavel Scripturi asigurat de ele. Negreşit i se va fi spus de (2 Pet. 3:16). Astăzi suntem îndrep­tăţiţi să către unii că atari învăţături sunt demodate, că aplicăm versetul la întreaga Biblie. nu corespund nivelului cultural şi intelec­tual Acesta este unul din cele mai importante din vremea lui. Dar el este îndemnat să nu versete din toată Biblie pe tema inspiraţiei. El renunţe la adevăr, în favoarea unor teorii sau ne învaţă că Scripturile sunt insuflate de speculaţii pur omeneşti. Dumnezeu27 (că Dumnezeu a turnat suflarea Apostolul îl sfătuieşte în continuare să-şi Lui în ele). În chip miraculos, El a comuni­cat aducă aminte de la cine a învăţat aceste ade­ cuvântul Lui oamenilor, conducându-i în văruri. Există unele deosebiri de vederi cu redactarea sa, pentru a fi păstrat pentru toate privire la persoana pe care o reprezintă pronu­ generaţiile. Ceea ce au scris aceştia a fost mele care din acest verset. Este vorba despre însuşi cuvântul lui Dumnezeu, inspirat şi infa­ Pavel, despre mama sau bunica lui Timotei, ilibil. Deşi este adevărat că în acest act nu s-a sau despre apostoli în general? În orice caz, suprimat stilul literar al fiecăruia dintre redac­ ideea care se desprinde este că Sfintele torii cuvântului lui Dumnezeu, tot atât de Scripturi îi fuseseră predate de către cei ale adevărat este că înseşi cuvintele folosite de ei căror vieţi puseseră în evidenţă reali­tat­ea cre­ au fost cele date lor de Duhul Sfânt. Astfel dinţei lor. Fuseseră oameni evlav­ioşi, care au citim la 1 Corinteni 2:13: „Şi rostim aceste trăit cu un singur ţel în viaţă: să dea slavă lui lucruri nu în cuvinte învăţate de înţelepciunea Dumnezeu. omenească, ci cu cele învă­ţate de Duhul Sfânt; 3:15 Este un verset cât se poate de evo­ comparând lucrurile spirituale cu cele spiritua­ cator, în care suntem informaţi că din copi­ le“ (verset redat după versiunea engleză, n.tr.). lărie Timotei a ajuns să cunoască sfintele Dacă e să reţinem ceva din acest verset, atunci scrieri sau epistole. Ba chiar reiese din acest în primul rând trebuie să reţinem că scriitorii verset că atunci când mama lui Timotei i-a inspiraţi au folosit CUVINTELE învăţate de predat primele noţiuni de scris şi citit, s-a Duhul Sfânt. Asta se înţelege prin inspiraţie folosit ca abecedar de Sfintele Scripturi ale verbală. Vechiului Testament! Din fragedă pruncie el Scriitorii Bibliei nu au dat lucrurilor inter­ s-a aflat sub înrâurirea scrierilor inspirate, drept pretarea lor particulară, ci au scris mesa­jul care sub nici o formă nu are voie să dea uită­ transmis lor de către Dumnezeu. „Ştiind mai rii acea binecuvântată Carte ce i-a modelat întâi că nici o profeţie din Scriptură nu este caracterul şi viaţa, pentru Dumne­zeu şi pentru de o interpretare particulară, căci nici o profe­ tot ce este bun. ţie nu a fost adusă prin voia omului, ci Sfintele Scripturi – ni se spune în acest oameni sfinţi ai lui Dumnezeu au vorbit fiind verset – pot să le dea necurmat oamenilor mişcaţi de Duhul Sfânt“ (2 Pet. 1:20, 21). înţelepciune spre mântuire. Asta înseamnă, mai Este fals să se afirme că Dumnezeu doar întâi de toate, că oamenii află de calea mân- le-a dat gândurile respective scriitorilor tuirii din Biblie. Dar versetul mai poate suge­ in­dividuali, permiţându-le apoi să exprime ac­este ra că siguranţa mântuirii vine prin cu­vântul lui gânduri în cuvintele lor proprii. Ade­vă­rul susţi­ Dumnezeu. nut fără echivoc de Scripturi este că înseşi Mântuirea este prin credinţa care este în cuvintele iniţial transmise de Dum­ne­zeu oame­ Cristos Isus. Să luăm bine seama la aceste nilor au fost insuflate de Dumne­zeu. cuvinte: ea nu este prin faptele bune, prin Pentru că Biblia este cuvântul lui Dumn­e­ botez, prin apartenenţa la o biserică, prin con­ zeu, ea este de folos. Fiecare porţiune din ea firmare, prin ascultarea de cele Zece Porunci, este de folos. Deşi mulţi se întreabă în leg­ătură prin păzirea Regulii de Aur sau prin orice altă cu unele genealogii sau pasaje ob­scure, mintea cale ce presupune efortul sau meritul uman. învăţată de Duhul îşi va da în­să seama că Mântuirea este prin credinţa în Fiul lui există hrană spirituală în fiecare cuvânt ce a Dumnezeu. ieşit din gura lui Dumne­zeu. 3:16 Când Pavel se referă la toată Scrip­ Biblia este de folos ca să înveţe. Ea ne pre­

948 2 Timotei zintă mintea (gândirea) lui Dumnezeu cu pri­ Toată slujirea noastră trebuie făcută fiind con­ vire la teme cum ar fi Treimea, îngerii, omul, ştienţi de faptul că este urmărită de ochiul păcatul, mântuirea, sfinţirea, biserica şi eveni­ atotvăzător al lui Dumnezeu. mentele viitoare. În versetul acesta Domnul Isus este numit Apoi ea este de folos să mustre (în ver­ Cel care va judeca viii şi morţii la arătarea siunea română: „să convingă“, n.tr.). Pe mă­sură Sa şi a împărăţiei Sale. Termenul „at“ (la) din ce citim Biblia, constatăm că ne arată cu pre­ limba engleză ar putea sugera că atunci când cizie acele lucruri din viaţa noastră ce nu sunt se va întoarce Mântuitorul pe pământ pentru plăcute lui Dumnezeu. De asemenea, ea este a-şi stabili împărăţia, va fi o înviere generală de folos pentru infirmarea învăţături­lor greşite şi o judecată generală. Dar în textul original şi pentru răspunsurile care trebuie date ispitito­ grec kata29 înseamnă literal­mente „potrivit cu“ rului. sau „în conformitate cu“. Apoi cuvântul lui Dumnezeu e de fo­los să Domnul Isus este Cel care va judeca viii îndrepte. El nu numai că ne scoate în ev­i­­ şi morţii, dar nu se precizează timpul când o denţă ce este greşit, ci prezintă şi calea prin va face. Arătarea lui Cristos şi a împărăţiei care se poate îndrepta această greşeală. De Sale sunt prezentate de Pavel ca motive pen­ pildă, Scripturile nu spun doar: „Cine fu­ră să tru a-L sluji cu credincioşie. nu mai fure“, ci adaugă: „Mai de­grabă, să Noi ştim din alte texte din Scriptură că A lucreze cu mâinile sale cea ce este bine, pen­ Doua Venire a lui Cristos nu este timpul când tru ca să aibă să dea la cel ce duce lipsă“. El îi va judeca pe cei vii şi pe cei morţi. Prima parte a versetului am putea-o conside­ra Morţii răi nu vor fi judecaţi decât la sfârşitul mustrarea, iar a doua îndrepta­rea. Domniei de o mie de ani a lui Cristos, potri­ În fine, Biblia este de folos ca să instru­ vit textului de la Apocalipsa 20:5. iască în neprihănire. Harul lui Dumnezeu ne Slujirea credinciosului va fi răsplătită la învaţă să trăim o viaţă evlavioasă, dar cuv­ântul Scaunul de judecată al lui Cristos, dar aceste lui Dumnezeu prezintă în amănunt luc­rurile răsplăţi se vor manifesta la arătarea lui din care e alcătuită o viaţă evlavioa­să. Cristos şi a împărăţiei Sale. Se pare că răs­ 3:17 Prin cuvânt, omul lui Dumnezeu plăţile vor consta în acordarea unor pos­turi de poate să fie complet sau matur. El este astfel conducere sau administraţie în timpul cu totul echipat cu toate cele de trebuinţă Mileniului. De pildă, cei ce au fost credin­cioşi pentru a săvârşi orice lucrare bună, acesta vor conduce peste zece cetăţi (Luca 19:17). din urmă fiind ţelul mântuirii sale (Ef. 2:8-10). 4:9 Având în vedere faptul că în prezent Asta e în contrast izbitor cu concepţiile moder­ Dumnezeu îi observă pe slujitorii Săi, prec­um ne care susţin că oamenii trebuie să fie echi­ şi faptul că în viitor credincioşilor li se vor da paţi sau dotaţi cu diplome academice. Iată ce răsplăţi, Timotei are datoria de a vesti cuvân- scrie Lenski în această privinţă: tul. El trebuie să facă acest lucru în regim de urgenţă, prevalându-se de toate oportunităţile. Scriptura este astfel într-o poziţie unică, nesufe­ Mesajul este la timp în orice clipă, chiar rind nici o comparaţie; nici o altă carte, bibliote­că atunci când unii cred că ar fi nelatimp. Ca sau orice alt lucru din lume nu poate să-l facă pe slujitor al lui Cristos, Timotei va fi chemat să un păcătos pierdut înţelept în vederea mântui­rii; mustre, adică să confirme sau să infirme anu­ nici o altă scriptură, întrucât îi lipseşte inspi­raţ­ia mite lucruri. El va trebui să certe lucrurile lui Dumnezeu, indiferent de folosul pe care l-ar false. Apoi i se va cere să îndemne sau să aduce pe alt plan, nu poate fi de nici un fol­os încurajeze păcătoşii să creadă, iar pe sfinţi să pentru realizarea acestor obiective: să ne în­veţe rămână statornici în Domnul. În toate acestea, elementele de bază ale mântuirii – să inf­irm­ e el trebuie să fie îndelung răbdător, predând cu minciunile şi amăgirile celor care neagă a­ces­te­ statornicie învăţătura doctrinei sănătoase. adevăruri – să-l restaureze pe un păcătos sau pe 4:3 În versetele 3-6, apostolul enumeră un creştin căzut de la poziţia dreaptă – să educe, două motive puternice pentru însărcinarea toc­ să pregătească, să antreneze şi să-l disc­ip­lineze pe mai încredinţată lui Timotei. Primul este faptul cineva în neprihănirea autentic­ă.28 că se va produce o îndepărtare genera­lă de la doctrina sănătoasă. Al doilea este că vremea 4:1 Pavel îşi începe acum însărcinarea fina­ plecării lui Pavel s-a apropiat. lă adresată lui Timotei. El face aceasta înaintea Apostolul prevede vremea când oamenii nu lui Dumnezeu şi a Domnului Isus Cristos. vor mai putea suporta învăţătura dătătoare de

2 Timotei 949 sănătate, îndepărtându-se de cei ce propo­ cuvinte: (1) Era mai întâi termenul folosit de văduiesc adevărul cuvântului lui Dumne­zeu. Îi marinari, pentru „dezlegarea“ unui vas, ridica­ vor gâdila urechile să audă doctrine plăcut­e şi rea ancorei. (2) Era un termen folosit de plu­ confortabile. Pentru a-şi satisface pofta lor de gari, denotând „desjugarea“ animalelor de trac­ doctrine noi şi satisfăcătoare, ei îşi vor aduna ţiune istovite după o zi de muncă grea. (3) un grup de învăţători care să le spună doar Era expresia folosită de călători, sugerând ceea ce doresc să audă. „ridicarea“ ţăruşilor unui cort, înaintea pornirii 4:4 Pofta după predicatori inofensivi îi va la drum. (4) Apoi era termenul folosit de filo­ face pe oameni să-şi întoarcă urechea de la sofi, semnificând „soluţia“ (analiza) la care s-a adevăr spre mituri. Dar acesta e un târg ine­ ajuns în eluci­darea unei probleme. Iată aşadar chitabil – adică să dai adevărul în schimb­ul bogăţia deosebită a vocabularului lui Pavel şi unor basme – totuşi aceasta e răsplata neno­ expre­sivitatea deosebită a limbajului său. rocită a celor care refuză doctri­na sănă­toasă. 4:7 La prima vedere s-ar părea că Pavel se 4:5 A fi veghetor în toate lucrurile laudă în acest verset. Dar lucrurile nu stau înseamnă a fi treaz în toate lucrurile. Timo­tei deloc aşa, ideea subliniată nefiind aceea că a trebuie să fie serios în lucrarea sa, cumpă­tat şi luptat o luptă oarecare, ci mai degrabă că a echilibrat. El nu trebuie să fugă de suferinţe, luptat şi încă luptă lupta cea bună, adică ci trebuie să sufere de bună voie adversităţile lupta credinţei. El îşi cheltuise energiile în care s-ar putea să vină peste el în slujba lui concursul cel bun. Luptă nu înseamnă aici Cristos. neapărat situaţie combatantă, ci, mai degra­bă, Există diferenţe de opinie cu privire la o întrecere de atletism. sintagma: fă lucrarea unui evanghelist. Unii Chiar pe când scria aceste cuvinte, el îşi cred că Timotei realmente era un evanghelist dădea seama că epuizanta cursă era pe termi­ şi că aici Pavel îi spune să-şi desfăşoare cum nate. El a alergat bine în cursa ce i-a stat trebuie slujba. Alţii cred că Timotei nu avea înainte, acum fiind aproape de linia de sosire, darul evanghelizării, fiind probabil un pastor pe care o şi vedea deja. sau învăţător, dar că asta nu-l împiedica să Apoi Pavel a păzit credinţa. Asta îns­eamnă predice Evanghelia când se ivea prilejul. nu numai că Pavel însuşi a continuat să crea­ Probabil Timotei realmente era un evanghelist, dă şi să asculte de marile doctrine ale credin- iar cuvintele lui Pavel sunt o încurajare pentru ţei creştine, ci şi aceea că, în calitate de el să fie tot ce trebuie să fie un evanghelist. ispravnic, el a păzit doctrina ce i s-a încredin­ În toate privinţele, el trebuie să-şi împli­ ţat şi a transmis-o mai departe, în toată purita­ nească bine slujba, consacrându-şi toate tea ei iniţială. tal­entele şi energiile tuturor aspectelor sluj­bei 4:8 Apostolul îşi exprimă aici încrederea sale. că neprihănirea de care a dat dovadă în 4:6 Al doilea motiv pentru care Pavel îi slujirea sa va fi răsplătită de Domnul cel dă această solemnă însărcinare lui Timotei este drept, la Scaunul de Judecată al lui Cristos. faptul că moartea lui este foarte aproape, el Domnul este numit aici Judecătorul cel fiind gata să fie turnat ca o jertfă de băutu- drept, dar nu cel al unei instanţe judecăto­reşti, ră. El aseamănă vărsarea de sânge din cadrul ci, mai degrabă, arbitrul unei întreceri sportive. martiriului cu vărsarea unei ofrande de băutu- Spre deosebire de judecătorii pă­mânteşti, El nu ră peste o jertfă (vezi Ex. 29:40; Num. 15:1- va da dovadă de părtinire faţă de nimeni, ci 10). Pavel îşi comparase anterior moartea cu o va cântări atât faptele propriu-zise, cât şi moti­ ofrandă de băutură la Filipeni 2:17. Hiebert vaţiile care au stat la baza acestor fapte, iar spune: „Întreaga lui viaţă a fost prezentată lui judecăţile rostite de El vor fi exacte şi impar- Dumnezeu ca o jertfă vie; acum moartea sa, ţiale. comparabilă cu vărsarea vinului ca act final Cununa neprihănirii de aici este o ghir­ din cadrul ceremoniei de sacrificiu, va încheia landă (nu o diademă), care va fi dată acelor actul jertfirii“.30 credincioşi care au etalat nepri­hănire în sluji­ Timpul plecării mele este aproape. rea lor. Într-adevăr, ea va fi dată tuturor Termenul grec analusis (textual „dezlegare“, celor care au iubit arătarea lui Cristos. Dacă de unde provine şi termenul de „analiză“), pe cineva aşteaptă cu dor venirea lui Cristos şi care îl foloseşte Pavel aici pentru a des­crie trăieşte în lumina acelui evenim­ ent, atunci plecarea sa este modalitatea cea mai expresi­ viaţa lui va fi neprihănită şi el va fi răsplătit vă, transmiţând cel puţin patru imag­ini în pe măsură. Aici ni se aminteşte din nou că