Comentariul biblic al credinciosului - Noul Testament

1 Corinteni 599 printre cei întreţinuţi de biserica de la Corint se din partea Domnului. aflau şi unii învăţători cu tendinţe iudai­zante. 9:17 Dacă apostolul Pavel predica Evan­ Pavel adaugă că, deşi el a avut acest drept, el ghelia de bună voie, era normal să se aştept­e nu a uzat de el în rândul corinteni­lor, ci a răb- să aibă parte de răsplata care însoţeşte o atare dat totul, ca să nu pună vreo piedică Evanghe­ slujire, adică dreptul de a fi întreţinut. De la un liei lui Cristos. În loc să-şi revendice dreptul capăt la altul al Scripturii, atât în Vechiul, cât şi său de a beneficia de sprijin financiar din partea în Noul Testament, ni se predă foarte limpede lor, apostolul a îndurat tot felul de privaţiuni şi învăţătura potrivit căreia slujitorilor Domnului li greutăţi, pentru ca Evangheliei să nu i se pună se cuvine întreţinerea din partea copiilor nici un fel de pie­dici. Domnului. În pasajul de faţă, Pavel nu afirmă 9:13 În continuare, Pavel îşi sprijină argu- că el ar fi fost un slujitor al Domnului fără mentul pe exemplul slujitorilor din templul tragere de inimă, ci doar ţine să sublinieze că iudaic din Vechiul Testament, care erau întreţi- peste apostolia sa fusese imprimată pecetea nuţi financiar de alţii. Cei cărora li s-au încre- obligat­ivităţii divine. El accentuează această idee dinţat anumite îndatoriri oficiale în legătură cu în ultima parte a versetului. Dacă pred­ica bunul mers al slujbelor de la templu erau împotriva voinţei lui, adică dacă pred­ica sub întreţinuţi din contribuţiile financiare strânse la impulsul unui foc mistuitor din lăuntrul fiinţei templu. În felul acesta, ei trăiau din lucrurile lui, ce nu-i dădea astâmpăr până nu predica de la templu. Tot aşa, şi preoţii care slujeau la Evanghelia, asta însemna că i s-a încredinţat altar primeau o parte din jertfele aduse pe isprăvnicia Evangheliei. Cu alte cuvinte, el acţi- altar. Cu alte cuvinte, atât leviţii, care erau ona în deplină supunere de ordinele primite, însărcinaţi cu îndeplini­rea serviciilor de ordin prin urmare, nemaiavând nici un motiv de a se comun, pe lângă templu, cât şi preoţii, cărora lăuda cu fapta sa. li se încredinţas­eră îndatoriri mai sacre, îşi Deşi, trebuie s-o recunoaştem, versetul 17 nu desfăşurau lucrarea de slujire fiind întreţinuţi este din cele mai uşor de interpretat, sensul său de alţii. pare însă a fi că Pavel nu uza de dreptul de a 9:14 În fine, Pavel introduce acum însăşi fi întreţinut de corinteni pentru că lucrarea lui porunca clară primită chiar din partea Dom­ nu constituia o ocupaţie sau o profesie pe care nului, care a poruncit ca cei ce predică şi-a ales-o, ci i-a fost dăruită direct din mâna Evanghelia să trăiască din Evanghelie. Asta Domnului. Învăţătorii falşi de la Corint nu ar fi o dovadă suficientă, menită să pună capăt aveau decât să pretindă întreţinere din partea oricăror argumente, că lui Pavel i se cuvenea sfinţilor. În ce-l privea însă pe Pavel, el aştepta întreţinerea din partea corintenilor. Numai că răsplata din altă sursă. asta dă naştere întrebării: atunci de ce nu a Iată cum traduce Knox acest verset: „Pot pretins Pavel întreţinerea din partea lor? pretinde o răsplată pentru ceea ce fac, ca Răspunsul la această întrebare îl găsim dezvol- urmare a propriei mele alegeri; dar atunci tat în versetele ce urmează, 15-18. când acţionez în urma unei constrângeri, nu 9:15 Pavel explică faptul că nu s-a folosit fac altceva decât să-mi îndeplinesc misiunea de nici unul din aceste lucruri, adică nu şi-a ce mi s-a încredinţat“. Ryrie comentează şi revendicat drepturile, după cum nu a scris el: aceste lucruri pentru a-i determina să-i trim­ ită bani. Mai bine murea, decât să-i dea cuiva Pavel nu putea scăpa de convingerea respon­ prilejul de a-i răpi lauda aceasta. sabilităţii ce-i revenea de a predica Evanghelia, 9:16 Pavel spune că nu se poate lăuda cu datorită faptului că i se încredinţase o isprăvni­cie faptul că predică Evanghelia, întrucât asupra (o responsabilitate) şi că i se dăduse ordinul de a lui planează o obligativitate divină. Predicar­ea predica, chiar dacă nu i se dădea nici o plată (cf. Evangheliei nu este o vocaţie, pe care şi-a Luca 17:10).28 ales-o el singur. Ci a simţit că-l bate Cineva pe umăr şi că ar fi fost cel mai nenorocit 9:18 Prin urmare, dacă Pavel nu putea să dintre oameni, dacă nu ar fi dat curs che­mării se laude cu faptul că predica Evanghelia, cu şi împuternicii divine. Asta nu înseamn­ă că ce se putea lăuda, totuşi? Cu un lucru ce-i apostolul ar fi predicat Evanghelia din obli­ aparţinea în exclusivitate, anume cu faptul că gaţie, fără să fi fost pătruns de dorinţa proprie prezenta Evanghelia lui Cristos fără plată. de a face acest lucru, ci doar că decizia de a Era un lucru pe care-l stabilise el însuşi. El predica nu i-a aparţinut lui însuşi, ci a venit singur hotărâse să le predice corintenilor

600 1 Corinteni Evanghelia, câştigându-şi singur exis­tenţa, nefă­ 9:20 Pentru iudei el a devenit ca un când astfel uz de dreptul său deplin ce i se iudeu, ca să câştige pe iudei. Nu putem dedu- cuvenea de a trăi din Evanghelie. ce de aici că s-a supus din nou Legii lui Rezumând argumentul lui Pavel din aceste Moise, pentru ca prin aceasta să-i câştige pe versete, vom spune că el trage o linie de sepa- iudei, ci versetul constituie o ilustrare a ac­ţiunii raţie netă între lucrurile obligatorii şi cele pe care a înfăptuit-o Pavel în legăt­ură cu cir- opţionale. Ideea care se desprinde lim­pede este cumcizia lui Timotei şi a lui Tit. În cazul lui că nu predica Evanghelia cu reti­cenţă, ci cu Tit, erau unii care insistau că dacă acesta nu toată bucuria. Dar, dincolo de asta, era pătruns era circumcis, nu putea fi mântuit. Conştient de obligaţia solemnă ce i se pusese pe umeri că această acuză constituia un afront adus de a face acest lucru. Aşa se expli­că de ce nu direct evangheliei harului lui Dumnezeu, Pavel exista nici un motiv de laudă în îndeplinirea a refuzat categoric să-l circumcidă pe Tit (Gal. acestei obligaţii. În acţiunea de propovăduire a 2:3), pe când, în cazul lui Timotei, se pare că Evangheliei, el ar fi putut pretinde, cu deplină nu s-a pus problema unui atare atac împotriva legitimitate, să fie întreţ­inut financiar de creş- evanghel­iei, ceea ce l-a determinat pe apostol tini, dar n-a făcut-o, ci s-a decis să le prezinte să-şi dea consimţământul pentru circumcizia corinteni­lor Evanghe­lia fără plată. Or, întrucât lui Timotei, dacă această acţiune însemna o aceast­ă decizie depindea întru totul de voinţa sporire a receptivităţii faţă de evanghelie (Fapte lui, cu asta putea să se laude. Cum am arătat, 16:3). criticii lui Pavel insinuau că Pavel de aceea se Cu cei care sunt sub lege m-am făcut ca şi întreţi­nea singur, prin confecţionarea de corturi, când aş fi fost sub lege29 (măcar că nu sunt pentru că nu s-ar fi considerat un apostol ade- sub lege), ca să câştig pe cei care sunt sub vărat. Dar Pavel răstoarnă argu­mentul acestor lege. Cei care sunt sub lege se referă la iudei, critici, demonstrând prin faptul că se întreţinea la poporul evreu. Dar Pavel se referise deja la singur că era totuşi un apostol în cel mai relaţiile lui cu iudeii în prima parte a versetu- deplin sens al cuvântului şi că apost­olia lui lui. De ce repetă această idee aici? Explicaţia era, de fapt, de cea mai înaltă şi mai nobilă cel mai des vehiculată este că atunci când se factură. referă la iudei în prima parte a versetului În versetele 19-22, Pavel citează exemp­lul aceasta e o referire la tradiţiile lor naţionale, renunţării la drepturile legitime ce i s-ar fi pe când aici se referă la viaţa lor religioasă. cuvenit, de dragul Evangheliei. Când studiem În acest punct e nevoie de o scurtă expli­ acest pasaj, e bine să ţinem cont de faptul că caţie: Ca evreu, Pavel se născuse sub lege. El Pavel niciodată nu a sacrificat principii impor- se străduise să obţină bunăvoinţa lui Dumnezeu tante din Cuvântul lui Dumne­zeu. El nu cre- prin păzirea legii, constatând însă că era nepu- dea deloc în concepţia că scopul scuză mijloa- tincios în acest efort. Căci legea nu făcea alt- cele. În versetele de faţă el se ocupă de ches- ceva decât să-i arate ce păcătos deznădăjduit tiuni lipsite de conţinut moral [sau neutre din de mare este, în acelaşi timp osândindu-l. În punct de vedere moral]. El s-a acomodat la cele din urmă a învăţat că legea nu fusese obiceiurile şi datinile celor cu care colabora, rânduită de Dumnezeu să constituie calea pentru ca prin aceasta să-i facă pe oameni mântuirii, ci doar să-i descop­ere omului păcă- mai receptivi la predi­carea Evangheliei. Dar în toşenia lui şi faptul că are nevoie de un toate acestea el niciodată nu a făcut nici un Mântuitor. Apoi Pavel şi-a pus încrederea în lucru care ar fi putut în vreun fel compromite Domnul Isus Cristos şi prin asta s-a eliberat adevărul Evangheliei. de glasul legii, ce-l osândi­se fără încetare până 9:19 Pe de o parte, el era liber faţă de atunci. Penalizarea cerută de legea pe care o toţi oamenii. Nimeni nu putea să-şi exercite călcase el a fost plătită de Domnul Isus pe jurisdicţia asupra lui sau să-l constrângă în Crucea de la Calvar. vreun fel. Cu toate acestea, el însuşi s-a supus După convertirea sa, apostolul a învăţat că tuturor oamenilor, pentru ca prin asta să poată legea nu era calea mântuirii, nici princip­iul de câştiga şi mai mulţi din rândurile lor. Dacă conduită în viaţa celor ce au fost deja mântu- era posibil ca apostolul să facă vreo concesie, iţi. Credinciosul nu se află sub lege, ci sub ce nu presupunea sacrificarea nici unui adevăr har. Asta nu înseamnă că de-acum poate face divin, atunci el o făcea cu dragă inimă, pentru tot ce-i place, [fără să-i pese de consec­inţe]. ca astfel să poată câştiga [şi mai multe] sufle- Ci, mai degrabă, înseamnă că, întrucât acum te pentru Cristos. este pătruns de realitatea harului lui Dumnezeu,

1 Corinteni 601 nu-şi va mai putea permite să comită aceste a unei mlaştini întin­se, tot aşa liberta­tea căreia i fapte rele. De acum el va dori să trăiască o s-au impus restricţii devine o mărtur­ie mai puter- viaţă sfântă, nu de teama că va fi pedepsit nică pentru Cristos.31 pentru că a călcat legea, ci din dragostea ce i-o poartă lui Cristos, care a murit pentru el şi Cu cei care sunt fără lege Pavel s-a purtat a înviat. Sub lege, frica era singura motivaţie. ca unul care este el însuşi fără lege (deşi ştim Dar dragostea este o motivaţie cu mult mai că el nu era fără lege faţă de Dumnezeu, ci presus de frică. Niciod­ată n-ai să-i poţi deter- supus legii lui Cristos). Sin­tagma cei care sunt mina pe oameni să facă, din frică, faptele pe fără lege nu se referă la nelegiuiţi sau la cei care le vor face ei înşişi, de bună voie, atunci certaţi cu legea ori la reb­eli, ce nu recunosc când sunt îmbol­diţi de dragoste, după cum se nici o lege, ci îi defin­eşte în general pe nee- exprimă Arnot: vrei, adică Nea­mur­ile. Legea ca atare a fost dată poporului ev­reu, şi nu Neamurilor. Astfel, Metoda la care recurge Dumnezeu pentru a obţi- când Pavel s-a aflat între Neamuri, el s-a con- ne ascultarea sufletelor de El este identic­ă cu format obice­iurilor şi sentimentelor lor, în metoda folosită de El în menţinerea aştrilor pe măsura în care aceasta nu a contravenit loialită- orbitele lor – să le dea drumul, să zboare libere. ţii sale faţă de Mântuitorul. Apostolul a explicat Nu vedem nici un lanţ care să lege aceste lumi că şi atunci când a acţionat astfel, fără lege, el strălucitoare şi să le împiedice să-şi pără­sească nu a fost totuşi fără lege faţă de Dumne­zeu. gravitaţia în jurul axei lor. Ci ele sunt ancorate în El nu s-a considerat liber să se poarte după virtutea unui principiu invizibil... Şi prin aceeaşi bun­ul lui plac, ci a fost supus legii lui Cristos legătură invizibilă a dragostei – a iubirii pentru (sau sub legea lui Cristos în alte versiuni, n. Domnul care le-a cumpărat – fiinţele omen­eşti tr.). Cu alte cuvinte, el a fost hotărât să-L răscumpărate sunt constrânse să trăias­că cu scum- iubească, să-L cinstească, să-L slujească şi să-I pătate şi neprihănire şi evla­vie.30 fie plăcut Domnului Isus, de data aceasta nu prin Legea lui Moise, ci prin legea iubirii. El a După această incursiune în fondul pro­ fost astfel „legiuit“ faţă de Cristos. Avem (în blemei, să ne întoarcem acum la ultima parte limba engleză, n.tr.) zica­la: „Când eşti la Rom­ a, a versetului 20. Cu cei ce sunt sub lege m-am poartă-te ca roma­nii“. Pavel afirmă aici acelaşi făcut ca şi când aş fi fost sub lege (măcar că lucru: că at­unci când a fost în mijlocul nu sunt sub lege), ca să câştig pe cei ce sunt Neamurilor, s-a adaptat la felul lor de vieţuire, sub lege. Când era în compan­ia iudeilor, atât cât i-a permis loialitatea sa faţă de Cristos. Pavel se comporta ca iudeu, în chestiunile Trebuie să ţinem, însă, cont de faptul că acest neutre din punct de vedere moral. De pildă, pasaj se ocupă doar de ches­tiuni ce ţin de el mânca mâncărurile specifice poporului cultură, nu şi de doctrină sau de morală. evreu şi evita consumul altora, cum era car- 9:22 Versetul 22 se referă la cei ce sunt nea de porc, ce li se interzicea iudeilor s-o slabi sau prea mult tributari unor scrupule. Ei mănânce. De asemenea Pavel se ferea să se preocupau peste măsură de chestiuni lipsite lucreze în ziua de sabat, conştient că, proce- de importanţă. Cu cei slabi Pavel s-a făcut dând astfel, avea mai multe şanse de a-i face ca32 slab, ca să-i câştige. S-ar fi făcut chiar pe iudei receptivi la mesajul Evangheliei. vegetarian, pentru a nu-i ofensa pe unii ce se Ca credincios în Domnul Isus, născut din opuneau consumului de carne. Pe scurt, Pavel nou, apostolul Pavel nu era sub lege, în pri­ s-a făcut toate lucrurile pentru toţi oamenii, vinţa principiilor de conduită ale vieţii sale. El pentru ca prin orice mijloace să-i mântuiască doar se adapta la obiceiurile, datinile şi pre­ pe unii. Aceste versete nu trebuie să fie nicio- judecăţile oamenilor, pentru ca să-i poată câş- dată folosite în încercarea de a justifica sacrifi- tiga pentru Domnul. carea unor principii biblice. Mai degrabă, ele 9:21 Ryrie scrie: descriu disponibilitatea apostolului de a se aco- moda la obiceiurile şi datinile oamenilor, pen- Pavel nu dă dovadă de făţărnicie sau duplicit­ate, tru a le câştiga recep­tivitatea pentru propovă- ci mai degrabă trădează o permanentă autodisci- duirea veştii bune a mântuirii. Când Pavel plină restrictivă, pe care şi-o impun­ea cu scopul afirmă: pentru ca prin orice mijloace să-i pot de a putea sluji toate categorii­le de oameni. După mântui pe unii, nu s-a gândit nici o clipă că cum un jet de apă, forţat să curgă printr-un el însuşi l-ar putea mântui pe cineva, deoarece jgheab îngust, e mai putern­ic decât apa stătătoare el ştia că numai Domnul Isus este singura

602 1 Corinteni Persoană care poate mântui. În acelaşi timp, ce distrez, şi totuşi să concurez la lupte?“ „Ba minu­nat este să vedem că cei ce-L slujesc pe da!“ a răspuns antrenorul, „dar nu şi să câş- Cristos prin vestirea Evangheliei se identifică tigi!“ Având în minte imaginea concurenţ­ilor într-atâta cu El încât El le îngăduie chiar să la aceste jocuri, Pavel parcă îl vede pe câştigă- recurgă la cuvântul a mântui când descriu torul ce păşeşte în faţă să primească premiul. lucrarea în care sunt ei înşişi angajaţi. Ce În ce constă acest premiu? Într-o cunună poziţie de înălţare, nobleţe şi demnitate îi con- pieritoare, adică o ghirlandă de flori ce se va feră aceasta lucrării de vestire a Evangheliei! veşteji în curând. Prin compar­aţie cu premiul Versetele 23-27 descriu pericolul ce ne pân- de la luptele pământeşti, Pavel menţionează deşte de a ne pierde răsplata, dacă nu ve­ghem cununa nepieritoare ce li se va acorda tutu- şi nu exercităm autodisciplină. Pentru Pavel ror celor care au fost credincioşi în slujirea lor refuzul de a accepta ajutor financiar din partea faţă de Cristos. corintenilor a fost o formă de disciplină rigidă, autoimpusă. Îţi mulţumim, Doamne, pentru cununa 9:23 Şi fac aceasta de dragul Evangheliei, gloriei şi a vieţii; ca să fiu părtaş la ea împreună cu voi. În ver- Nu doar o biată ghirlandă dăruită omului setele precedente, Pavel arătase că subordonea- pentru muritoarele lui lupte; ză drepturile şi dorinţele sale lucrării Domnului. Ci cununa cerească, nepieritoare ca Tronul Motivul pentru care a procedat aşa? De dragul Împărăţiei Dumnezeului nostru şi al Evangheliei, pentru ca, într-o zi, să poată Fiului Său întrupat. – Hora­tius Bonar împărtăşi biruinţele Evangheliei. 9:24 Poate că pe când aşternea cuvintele 9:26 Având în vedere această cunună din versetul 24, Pavel şi-a adus aminte de nepieritoare, Pavel afirmă că, prin urmare, el jocurile istmice ce se ţineau la mică dis­tanţă aleargă nu cu nesiguranţă şi se luptă nu ca de Corint („serbări la vechii greci care se unul care loveşte în vânt. Slujirea lui nu a organizau din doi în doi ani în Istmul Corin­ fost nici inutilă, nici lipsită de un ţel precis. El tic, în timpul cărora aveau loc întreceri de a avut mereu în faţă obiectivul misiunii sale, lupte, alergări, aruncarea discului şi a suliţei conştient fiind că fiecare acţiune a sa a contat, etc,“ Dict. Etimologic, n.tr.). Credincioşii corin- că nu-şi putea permite să facă risipă de ener- teni erau fami­liarizaţi cu aceste întreceri sporti- gie. Apostolul dorea cu orice chip să evite ve. Pavel le aminteş­te că deşi la o cursă mulţi eşecurile. aleargă, nu toţi pri­mesc premiul. Viaţa creş­tină 9:27 Mai degrabă, el şi-a disciplinat trupul, este ca o cursă de alergări, în care partic­ipanţii aducându-l la o stare de supunere, pentru ca trebuie să dea dovadă de multă autodisciplină nu cumva după ce el le-a predicat altora, el şi să depună eforturi susţinu­te. Totuşi versetul însuşi să fie respins sau descalific­ at. În viaţa 24 nu susţine că în alergar­ea creştină doar creştină, e nevoie de multă stăpâ­nire de sine, unul poate câştiga premiul, ci ne spune doar de înfrânare şi de discipli­nă. Noi trebuie să că toţi trebuie să alergăm ca nişte învingători. practicăm arta stăpânirii de sine. Toţi trebuie să practicăm aceeaşi lepădare de Apostolul Pavel şi-a dat seama de pericol­ul sine de care a dat dovadă apostolul Pavel. E groaznic ca după ce el însuşi a predicat altora, limpede că premiul de aici nu este mântuir­ea, să fie chiar el descalificat. S-au iscat multe ci răsplata pentru slujirea cu credincioş­ie. dezbateri pe marginea acestui verset. Unii sus- Nicăieri nu se afirmă că mântuirea ar fi rezul- ţin că în lumina acestui verset e posibil ca o tatul credincioşiei cu care alergăm în cursa persoană să fie mântuită, iar după aceea să se creştină. Mântuirea este darul fără plată al lui piardă. Desigur, asta contravine volumului Dumnezeu, prin cre­dinţa în Dom­nul Isus mare de învăţături din Noul Tes­tament, potrivit Cristos. cărora nici o oaie adevărată a lui Cristos nu 9:25 În acest verset, Pavel trece la o altă va pieri niciodată. analogie, cu luptele greco-romane. El le amin- Alţii spun că termenul tradus prin desca­ teşte cititorilor că toţi cei ce concurează în lificat33 ar fi un cuvânt puternic, cu referire la cadrul jocurilor, adică cei ce participă la aceste eterna condamnare. Dar ei nu susţin că Pavel lupte, exercită stăpânire de sine, în toate pri- ar afirma aici că o persoană odată mântuită ar vinţele. Un sportiv de elită la luptele greco- putea să fie descalificată în sensul de a-şi pier- romane l-a întrebat odată pe antrenorul său: de mântuirea, ci doar aceea că cel ce nu a „Nu este posibil să fumez, să beau şi să mă reuşit să dea dovadă de stăpâ­nire de sine nu a

1 Corinteni 603 fost niciodată mântuit cu adevărat. Gân­dindu- recunoaşte rolul de conducător. În timp ce se la învăţătorii falşi şi la toate poftele şi plă- Moise i-a condus pe copiii lui Israel, după ce cerile în care se complăc­eau aceştia, Pavel au fost scoşi din Egipt, spre ţara făgăduinţei, stabileşte principiul general, conform căruia la început întreaga naţiune a Israelului a făgă- dacă cineva nu-şi ţine trupul în supunere, asta duit că-i va fi loială, recu­noscând în el pe e dovadă că nu a fost nicioda­tă născut din salvatorul rânduit de Dumnezeu. S-a afirmat nou şi că, şi dacă ar putea predica altora, el că expresia „sub nor“ se referă la ceea ce i-a însuşi va fi descalificat. identificat cu Dumnezeu, în vreme ce expresia O a treia explicaţie este că Pavel nu se „prin mare“ ar fi o descriere a ceea ce-i sepa- referă aici la mântuire, ci la slujire. El nu ra de Egipt. su­gerează că şi-ar putea pierde vreodată mân- 10:3 Cu toţii au mâncat aceeaşi hrană tuirea, ci că nu ar putea trece proba slujirii şi spirituală. Asta se referă la mana ce le-a fost că ar putea fi respins, în final, când se dau pusă la dispoziţie în chip miraculos israeliţi­lor, premiile. Această interpretare se potriveşte de în timpul peregrinărilor lor prin pustiu. minune cu sensul termenului descalificat şi cu Expresia hrană spirituală nu înseamnă că ar întreg contextul sportiv. Pavel recunoaşte groaz- fi fost imaterială, după cum nu înseamnă că nica posibilitate ca, după ce el însuşi le-a pre- ar fi fost invizibilă sau ireală. Mai degra­bă, dicat altora, chiar el să fie pus pe raft, ca să spirituală se referă doar la faptul că hrana spunem aşa, de către Domnul, ca instrument materială a fost un tip, un simbol a hrănirii de care El nu se mai poate folosi. spirituale şi că cel ce a scris aceste cuvinte a În orice caz, avem în faţă un pasaj cât se avut în vedere realitatea spirituală. S-ar putea poate de serios, care ar trebui să-i facă să se să fie vorba şi de ideea potrivit căreia hrana cerceteze din toată inima pe cei ce doresc aceasta le-a fost dată pe cale suprana­turală. să-L slujească pe Domnul Cristos. Fiecare din 10:4 Prin toate peregrinările lor prin pustiu, noi să aibă grijă, prin harul lui Dumne­zeu, să Dumnezeu le-a pus la dispoziţie, în chip mira- nu ajungă în situaţia de a cunoaşte sensul culos, apă de băut, care, iarăşi, a fost apă reală, acestui cuvânt pe propria-i piele. dar este numită băutură spi­rituală, în sensul În timp ce se gândea la necesitatea stăpâ­ că a întruchipat înviorar­ea spirituală şi modul nirii de sine, Pavel şi-a adus aminte de miraculos în care li s-a dat. Ei ar fi murit de ex­emplul israeliţilor. În capitolul 10, el îşi sete de multe ori, dacă Domnul nu le-ar fi dat aduce amin­te cum aceştia au ajuns să se com- această apă în chip miraculos. Expresia: au placă şi să fie delăsători în menţinerea discipli- băut din acea Stâncă spirituală care îi urma nei în trupurile lor, fiind astfel desca­lificaţi şi nu înseamnă că o stâncă reală, fizică i-ar fi dezaprobaţi. însoţit pe tot parcursul călătoriilor lor. Stânca Mai întâi de toate, el se referă la privile­ semnifică râul care a curs din ea şi i-a urmat giile lui Israel (v. 1-4); apoi la pedeapsa pe israe­liţi. Stânca era Cristos în sensul că El Israelului (v. 5); şi în cele din urmă la cauze­le a fost Cel care le-a dat-o şi Cel care o repre- căderii Israelului (v. 6-10). Apoi el explică cum zintă, asi­gurând apă vie copiilor Săi. se aplică aceste lucruri la noi înşine (v. 10:5 După ce a enumerat toate aceste pri- 11-13). vilegii minunate de care au avut ei parte, 10:1 Apostolul le aminteşte corintenilor că apostolul le aminteşte corintenilor că cei mai toţi părinţii iudaici au fost sub nor şi că toţi au mulţi dintre israeliţi nu au fost plăcuţi lui trecut prin mare. Accentul cade aici pe cuvântul Dumnezeu, căci trupurile lor au fost împrăş­ toţi. El se duce cu gândul îna­poi, la vremea tiate în pustie. Deşi toţi israeliţii au părăsit izbăvirii lor din Egipt, la modul miraculos în Egiptul şi toţi au promis că sunt alături de care au fost călăuziţi ei printr-un stâlp de nor liderul lor, Moise, cu trup şi suflet, totuşi rea- ziua şi printr-un stâlp de foc noaptea. El se litatea tristă a fost că deşi cu trupul se aflau gândeşte, de asemenea, la clipele când au tra- în pustiu, cu inima continuau să se afle în versat Marea Roşie, scăpând de primejdie în Egipt. Ei au gustat izbăvirea fizică din robia pustia ce se întindea de la celălalt mal al mării. lui Faraon, dar în inima lor pofteau mai În ce priveşte privilegiul, toţi au beneficiat de departe plăcerile păcătoase ale ţării din care călăuzirea di­vină şi izbăvirea divină. fuseseră scoşi. Dintre toţi luptătorii peste vârsta 10:2 Nu numai atât, dar toţi au fost bote- de douăzeci de ani care au plecat din Egipt zaţi în Moise, în nor şi în mare. A fi botezaţi numai doi – Caleb şi Iosua – au ajuns în ţara în Moise înseamnă a se identifica cu el şi a-i făgăduinţei. Cadavrele celorlalţi au căzut în

604 1 Corinteni pustiu, ca mărturie a dezaprobării lui ucişi de ciumă. Dumnezeu faţă de ei. 10:9 După asta Pavel se referă la vremea Observaţi contrastul dintre cuvântul „toţi“ când israeliţii s-au plâns cu privire la alimen­ din primele patru versete, şi „cei mai mulţi“ taţie, punând la îndoială bunătatea Domnu­lui. din versetul 5. Ei au fost cu toţii privilegiaţi, Atunci Dumnezeu a trimis şerpi în mijlocul dar cei mai mulţi dintre ei au pierit. Godet se lor, şi mulţi dintre ei au pierit (Num. 21:5, 6). întreabă cu uimire: Din nou, se observă că satisfacerea apetitului pentru hrană a fost cauza căderii lor. Ce spectacol trebuie să fi fost cel pe care îl înfă- 10:10 Păcatul lui Core, Datan şi Abiram ţişa apostolul înaintea ochilor corinteni­lor, cei plini este amintit în acest verset (Num. 16:14-47). de satisfacţie de sine: toate acele trupuri moar­te, Din nou, israeliţii s-au plâns împotriva Dom­ sătule de hrană şi băutură, zăcând acum împrăş­ nului, datorită situaţiei alimentelor (Num. tiate pe întinderea deşertului!34 16:14). Israeliţii nu au practicat stăpânirea de sine faţă de trupurile lor. Ei nu şi-au discipli­ 10:6 În evenimentele petrecute pe vre­mea nat trupurile, nici nu şi le-au ţinut într-o stare Exodului, vedem o învăţătură cu aplicaţ­ie la de supunere. Mai degrabă, ei au dat curs liber noi înşine. Copiii lui Israel au fost realmente poftelor firii pământeşti, care le-au adus prăbu- exemple pentru noi, arătându-ne ce ni se va şirea. întâmpla, dacă şi noi vom pofti după lucrurile 10:11 Următoarele trei versete ne oferă rele, aşa cum au făcut ei. Citind Vechiul aplicaţia practică a acestor evenimente. Mai Testament, nu trebuie să-l considerăm doar un întâi, Pavel arată că sensul acestor eveni­mente manual de istorie, ci o carte de învăţătură, nu se mărgineşte la valoarea lor isto­rică, ci ele plină de importanţă practi­că pentru viaţa noas- au o semnificaţie profundă pentru noi, cei din tră, a celor de acum. vremea de acum. Ele au fost scrise ca avertis- În versetele care urmează, apostolul va ment pentru noi, cei ce trăim în epoca de înşira câteva păcate concrete în care au căzut după încheierea erei iudaice şi în timpul erei israeliţii. E demn de remarcat că multe din Evangheliei, „nouă, celor cărora ne revin bine- aceste păcate sunt legate de satisfacerea apeti- facerile epocilor apuse“, cum se exprimă turilor trupului. Rendall Harris, atât de frumos. 10:7 Versetul 7 se referă la închinarea în 10:12 Ele constituie un avertisment la adre- faţa viţelului de aur şi la ospăţul care a urmat, sa celor care se încred în ei înşişi: Cel căruia i incident consemnat la Exod 32. Când Moise se pare că stă în picioare să ia seama să nu s-a coborât de pe Muntele Sinai, a constatat cadă. Poate că asta se referă în special la cre- că oamenii şi-au făcut un viţel de aur, căruia i dinciosul puternic, care crede că poate flirta cu se închinau. Citim în Exod 32:6 cum oamenii satisfacerea plăcerilor, fără ca aceasta să aibă s-au aşezat să mănânce şi să bea, ridicându-se urmări asupra sa. O asemen­ea persoană se află să danseze. într-un pericol cât se poate de grav de a cădea 10:8 Păcatul menţionat în versetul 8 se sub disciplina lui Dum­ne­zeu. referă la perioada în care fiii lui Israel s-au 10:13 După aceste avertismente, Pavel căsătorit în afara naţiunii lor, cu fiicele adaugă un cuvânt minunat de încurajare pen- Moabului (Num. 25). Seduşi de profetul tru toţi cei ce sunt ispitiţi, arătându-ne că Balaam, ei nu au ascultat de Cuvântul Dom­ punerile la probă, încercările şi ispitele pe care nului, căzând în imoralitate. Citim în verse­tul le înfruntăm sunt comune, nouă, tutu­ror. Dar 8 că într-o singură zi douăzeci şi trei de mii Dumnezeu este credincios şi nu va permite dintre ei au fost răpuşi. În Vechiul Testa­ment să fim încercaţi din­colo de ceea ce suntem în se spune că douăzeci şi patru de mii au căzut stare să suportăm. El nu promi­te că ne va răpuşi de ciumă (Num. 25:9). Criticii Bibliei izbăvi de ispită sau de încercare, dar promite au citat de multe ori acest verset ca exemplu că va limita intensitat­ea ei. De asemenea ne de presupusă contradicţie în cadrul Sfintelor promite că ne va pune la dispo­ziţie o cale de Scripturi. Dar dacă ar fi citit mai cu atenţie scăpare, pe care s-o putem îndura. Citind acest textul sacru, ar fi observat că nu este nici o verset, nu putem să nu fim izbiţi de mângâie- contradicţie. Aici se spune doar că douăzeci şi rea extrao­rdinar de mare pe care a adus-o trei de mii au căzut într-o singu­ră zi. În Vechiul sfinţilor încercaţi de-a lungul veacurilor. Cei Testament, cifra de două­zeci şi patru de mii se tineri în credinţă s-au ţinut cu tot dinadinsul referă la numărul total al celor care au pierit de aceast­ă făgăduinţă, ca de un colac de sal-

1 Corinteni 605 vare, iar credincioşii mai maturi s-au odihnit Acelaşi lucru este valabil şi în cazul pâinii pe ea, rezemându-şi capul pe această binecu- pe care o frângem, din cadrul Cinei Domnului. vântată pernă. Poate că unii din cititorii cărora Mâncând pâinea, noi afirmăm, de fapt, că am le-a fost iniţial adresată această epistolă tre- fost mântuiţi cu toţii prin jertfirea trupului Său ceau, pe vremea aceea, prin cumplitele ispite pe crucea Calvarului şi că acum suntem cu de a reveni la viaţa de idolatrie de care se toţii mădulare ale trupului Său. Pe scurt, paha- desp­rinseseră. Pavel voia să-i mângâie cu gân­ rul şi pâinea exprimă părtăşia cu Cristos, parti- dul că Dum­nezeu nu va îngădui să vină peste ciparea la glorioasa Sa lucrare pentru noi. ei nici o ispită pe care să n-o poată suporta. Unii au întrebat de ce sângele este amint­it În acelaşi timp, ei trebuiau să fie preveniţi că primul în acest verset, în vreme ce în instituţia nici ei nu trebuiau să se expună pericolelor Cinei Domnului pâinea este amint­ită mai întâi. ispitelor. Un răspuns posibil ar fi că Pavel se referă aici 10:14 Secţiunea de la 10:14 la 11:1 revine la ordinea evenimentelor, când intrăm în părtă- la tema cărnii jertfite idolilor, de care se ocupă şia creştină. De obicei, un nou convertit înţele- mai amănunţit aici. Mai întâi, Pavel ridică ge valoarea sângelui trupului lui Cristos, şi întrebarea dacă este potrivit ca credin­cioşii să abia după aceea recu­noaşte adevărul privitor la participe la ospeţele ţinute în temp­lele idolilor alcătuirea trupului unic. Astfel acest verset ar (v. 14-22). putea reda or­dinea în care înţelegem noi mân- De aceea, iubiţii mei, fugiţi de idolat­rie. tuirea. Poate că pentru credincioşii din Corint era o 10:17 Toţi credincioşii, deşi mulţi, sunt un adevărată punere la probă, când erau invitaţi singur trup în Cristos, reprezentaţi prin acea să participe la sărbătorile idolatre din temple. unică pâine. Toţi se împărtăşesc dintr-o singură Unii credeau că sunt mai tari decât ispita. pâine, în sensul că toţi se împărtă­şesc din Poate şi-au spus că nu poate fi nici un rău în binefacerile ce decurg din jertfirea trupului lui a participa măcar o dată la un asemen­ea Cristos. ospăţ. Dar apostolul, vorbind sub inspir­aţie 10:18 Pavel spune în aceste versete că divină, le spune să fugă de idolatrie. El nu le participarea la Cina Domnului semnifică părtă- spune să stea să se gândească la ea, să se şia cu El. Tot aşa a fost şi cu acei israel­iţi aclimatizeze cu ea sau să cocheteze cu ea, în care s-au înfruptat din jertfe, acest gest însem- vreun fel, ci doar să fugă în direcţia opusă! nând că ei aveau părtăşie cu altarul. Desigur, 10:15, 16 Pavel ştie că se adresează unor este o referire la jertfa de pace. Oamenii îşi oameni inteligenţi, care înţeleg ce le spune el. aduceau jertfele la templu. O porţiune din În versetul 16 el se referă la Cina Domnu­lui. jertfă era arsă pe altar cu foc; o altă porţiune El le spune mai întâi tuturor: „Paharul bine- le era rezervată preoţilor; dar a treia parte era cuvântării, pe care îl binecuvântăm, nu este el pusă deoparte pentru cel ce aducea jertfa şi părtăşia sângelui lui Cristos?“ Paharul bine- prietenii acestuia. Ei mâncau din jertfă în ace- cuvântării se referă la paha­rul de vin folosit eaşi zi. Pavel subli­niază că toţi cei ce mâncau în cadrul Cinei Domnului. Este un pahar ce din jertfă se identificau cu Dumnezeu şi cu ne aminteşte de extra­ordinara binecuvântare naţiunea Israel; şi, pe scurt, cu toţi cei despre de care am benefi­ciat prin moartea lui Cristos. care vorbea altarul. De aceea este numit paharul binecuvântării. Dar cum se potriveşte asta cu pasajul din Sintagma pe care îl binecuvântăm înseamnă Scriptură pe care îl studiem în prezent? „pentru care mulţumim“. Când luăm paharul Răspunsul este cât se poate de simplu. După acesta şi-l aducem la buze, noi afirmăm, prin cum împărtăşindu-ne din Cina Domnului asta, că suntem cu toţii participanţi la toate exprimăm părtăşia cu Domnul, şi după cum binefa­ce­rile ce decurg din sângele lui Cristos. israeliţii, prin împărtăşirea din jertfa de pace, Prin urmare, am putea parafraza acest verset exprimau părtăşia cu altarul lui Iehova, tot astfel: aşa a mânca la un ospăţ în cinstea unui idol de la templu exprima părtăşia cu idolii Paharul care ne aminteşte de extraordi­narele bine- respect­ivi. cuvântări ce ne-au parvenit prin sângele Domnului 10:19 Deci ce zic eu? Că un lucru jertfit Isus, şi acelaşi pahar pentru care a­ducem mulţu- idolilor este ceva? Sau că un idol este ceva? miri, oare ce este el, dacă nu o măr­turie a faptu- Vrea oare Pavel să spună prin toate acestea că lui că toţi credincioşii sunt păr­taşi ai binefacerilor alimentele jertfite idolilor îşi schimbă caracterul ce decurg din sângele lui Cristos? sau calitatea? Sau poate vrea să spună că un

606 1 Corinteni idol este real, că aude, vede şi are putere? nu ar mai fi dragoste, dacă nu i-ar rep­ugna Evident, răspunsul la ambele întrebări este infidelitatea“.35 Creştinul trebuie să se teamă „nu“. ca nu cumva să-I fie astfel ne­plăcut Domnului, 10:20 Ceea ce vrea să sublinieze Pavel ca nu cumva să-I provoac­e dreapta-I indignare. aici este că lucrurile pe care le jertfesc Nea­ Ne închipuim oare că suntem mai puternici murile le jertfesc demonilor. În chip miste­rios decât El? Adică, în­drăznim să-L întristăm şi şi ciudat, închinarea la idoli are legătură cu să riscăm atragerea judecăţii Sale disciplinare demonii. Folosindu-se de idoli, demonii con- asupra noastră? trolează inimile şi minţile celor care li se 10:23 Apostolul îşi îndreaptă acum atenţia închină acestor idoli. Există un singur diavol, asupra temei participării la ospeţele idoleşti, Satan, dar apoi sunt mulţi demoni, care sunt reliefând câteva principii generale ce ar trebui solii şi agenţii lui. Pavel adaugă: „Nu vreau să să guverneze viaţa de zi cu zi a creştinilor. aveţi părtăşie cu demonii“. Când afirmă el că toate lucrurile sunt îngădui- 10:21 Nu puteţi bea paharul Domnului şi te, nu înţelege prin asta toate lucrurile, în sens paharul demonilor; nu puteţi lua parte la absolut. De pildă, el nu lasă să se înţeleagă masa Domnului şi la masa demonilor. În ver- deloc faptul că i-ar fi îngăduit să comită crima setul acesta, paharul Domnului este o expre- de omor sau să se îmbete! Din nou, trebuie sie figurată, prin care se exprimă bine­facerile să înţelegem sintagma ca o referire strict lega- de care avem parte prin Cristos. Este o figură tă de aspectele neutre din punct de vedere de stil numită metonimie, în cadrul căreia se moral. Există o zonă din viaţa creştinului în numeşte vasul, pentru a denota conţinutul său care lucrurile sunt perfect legitime în ele înse- (sau, conform dicţio­narului de neologisme: o le, şi totuşi, din anumite motive, nu ar fi înţe- figură de stil con­stând în înlocuirea unui ter- lept ca un creştin să se angajeze în aceste men prin altul, legat de primul printr-un oare- lucruri. Astfel Pavel afirmă: „Toate lucrurile care raport, de la cauză la efect, de la abstract îmi sunt îngădui­te, dar nu toate lucrurile la concret, n.tr.). Tot aşa, aici expresia masa sunt de folos“. De pildă, un anumit lucru ar Domnului este folo­sită cu sensul figurat, nefi- fi perfect legi­tim pentru un anumit credincios, ind acelaşi lucru cu Cina Domnului, deşi ar dar ar fi o lipsă de înţelepciune să practice putea-o include pe aceasta din urmă. O masă acel lucru, dacă în contextul cultural al altui este un obiect de mobilier, pe care se aşază popor în mijlocul căruia trăieşte acel lucru ar aliment­ele şi în jurul căreia oamenii au părtă- fi neperm­ is. De asemenea, lucrurile care sunt şie. Aici masa Domnului înseamnă suma tota- îngăd­uite (legale) în ele însele s-ar putea să nu lă a binecu­vântărilor de care avem parte în fie şi edificatoare. Adică un lucru de acest fel Cristos. poate că nu l-ar zidi pe un frate în cre­dinţa Când Pavel spune că nu puteţi bea paha- lui cea mai sacră. Voi da eu, prin urmare, rul Domnului şi paharul demonilor, că nu dovadă de semeţie, afirmându-mi drepturile de puteţi să luaţi parte la masa Dom­nului şi la care dispun sau, dimpotrivă, voi avea în vede- masa demonilor, el nu vrea să spună că este re ce este mai de folos pentru edificarea frate- o imposibilitate fizică. Căci fizic ar fi posibil lui meu în Cristos? ca un credincios să meargă, de pildă, la un 10:24 În toate deciziile pe care le luăm, templu idolesc şi să participe la ospăţul de nu trebuie să ne gândim, la modul egoist, acolo. Dar ceea ce vrea să spună Pavel este doar la ceea ce ne va aduce nouă înşine folos, că acest lucru ar fi incom­patibil din punct de ci mai degrabă ar trebui să ne gândim la vedere moral cu poziţia credinciosului. Ar fi bunăstarea aproapelui nostru. Principiile pe un act de trădare şi neloialitate faţă de Domnul care le studiem în această secţiune ar putea fi Isus, să-I mărtur­iseşti, pe de o parte, credinţă aplicate, în egală măsură, la chest­iuni ce ţin de şi loialitate, iar pe de alta să te duci şi să ai îmbrăcăminte, de mâncare şi băutură, de părtăşie cu cei ce aduc jertfe idolilor! Ar fi o norme de conduită şi de distracţi­ile în care ne dovadă de cum­plită inconsecvenţă morală, ca angajăm. să nu mai spunem că ar fi total greşit! 10:25 Dacă un credincios se ducea la 10:22 Nu numai atât, dar nu ar putea să piaţa de carne să cumpere carne, el nu avea procedeze cineva în felul acesta, fără a nu-L obligaţia de a-l întreba pe comerciant dacă provoca pe Domnul la gelozie. După cum s-a respectiva carne a fost în prealabil jertfită ido- exprimat Kelly: „Dragostea nu poate fi decât lilor. Carnea propriu-zisă nu ar fi afectată în geloasă faţă de alunecările pe plan afectiv, căci nici un fel şi nu s-ar pune problema loialit­ăţii

1 Corinteni 607 faţă de Cristos. (Trebuie precizat însă că, în opinia unor 10:26 Explicând sfatul acesta, Pavel citează comentatori, Pavel nu ar face altceva aici decât din Psalmul 24:1: „Al Domnului este pămân- să menţioneze obiecţiile ridicate de corinteni tul şi tot ce cuprinde el“. Gân­dul care se des- sau, spun ei, formulează doar o întrebare reto- prinde de aici este că hrana pe care o mân- rică, la care răspunde în verse­tele următoare.) căm ne-a fost asigurată, în harul lui Dumnezeu, 10:30 Ceea ce pare să spună apostolul aici pentru a ne fi de folos. Hein­rici ne spune că este că lui i se pare o contradicţie a-I da mul- aceste cuvinte din Psalmul 24 sunt folosite de ţumiri lui Dumnezeu, pe de o parte, când, obicei între iudei, ca formă de mulţumire pen- prin acest act l-ar leza pe un frate. Mai bine tru darurile de mân­care aşezate pe masă. este să-ţi refuzi un drept legitim, decât să-I 10:27 Aici Pavel se ocupă de o altă situa- mulţumeşti lui Dumnezeu pentru un lucru ce-i ţie care le-ar putea trezi credincioşilor semne va determina pe alţii să te vorbească de rău. de întrebare. Să spunem că un necred­incios îl William Kelly comen­tează că este „mai bine invită pe un credincios la masă, în locuinţa sa. să renunţi la eul tău, nelăsând ca libertatea ta Este credinciosul liber să accepte o asemenea să fie condamnată de altul sau lucrul pentru invitaţie? Da. Dacă eşti invitat la masă în casa care aduci mulţu­miri să fie vorbit de rău“. Ce unui necredincios şi doreşti să te duci, ai liber- rost are să te foloseşti de libertatea ta, dacă tatea să mănânci tot ce ţi se pune în faţă, fără prin asta vei aduce vătămare altcuiva? Cum să pui întrebări legate de conştiinţă. mi-aş putea permite ca actul meu de mulţumi- 10:28 Dacă, în timpul mesei, este de faţă re către Dumnezeu să fie supus unor interpre- un alt creştin, cu un cuget slab, care te infor­ tări greşite sau, şi mai rău, să fie considerat mează că acea carne pe care o mănânci a fost un sacrilegiu sau un scandal? închinată idolilor, mai poţi s-o mănânci? Nu. 10:31 Există două mari principii călăuzi­ Nu ai voie să te complaci, deoarece dacă ai toare în toată viaţa noastră de cre­dinţă. Pri­ proceda aşa, ai constitui o pricină de poticnire mul este slava lui Dumnezeu şi al doilea pentru acel frate, rănindu-i conştii­nţa. Tot aşa, este binele semenilor noştri. Pavel expune, nu ar trebui să mănânci, dacă proced­ând aşa, pe larg, primul principiu în cuvintele urmă­ un necredincios ar fi împiedi­cat să-L primeas- toare: „Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că că pe Domnul. La sfârşitul verse­tului 28, este faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui citat din nou Psalmul 24:1: „Al Domnului Dumnezeu“. Mai ales tinerii creş­tini sunt este pământul şi tot ce cuprinde el“.36 confruntaţi adesea cu nevoia de a lua o 10:29 În cazul citat mai sus te-ai abţine decizie cu privire la un anumit curs de acţi- de la mâncarea respectivă nu din cauza pro- une, căutând să stabilească dacă e bine sau priei tale conştiinţe, întrucât, în ce te priveşte nu să procedeze în acel fel. În asemenea pe tine, ca credincios, ai deplina libertate să situaţii, putem pune decizia noastră în lumi­ consumi carne. Dar pe fratele slab care stă na principiului enunţat: Va da oare acţiunea alături de tine îl mustră con­ştiinţa dacă mea slavă lui Dumnezeu? Vei putea să-ţi mănâncă această carne. Prin urmare, vei renun- pleci capul, înainte de a întreprinde fapta ţa şi tu la această mâncare, din respect pentru respectivă sau de a participa la acţiunea pre- conştiinţa lui. conizată, rugându-te ca Domnul să fie prea- Întrebarea: „Căci de ce să fie judecată mărit prin ceea ce intenţionezi să faci? libertatea mea de conştiinţa altuia?“ ar putea 10:32 Al doilea principiu călăuzitor este fi parafrazată în felul următor: binele semenilor noştri. Nu trebuie să fim o pricină de poticnire nici pentru iudei, nici De ce să fac eu paradă, în mod egoist, de liber­ pentru greci, nici pentru Biserica lui tatea mea de a mânca carne, dacă – procedând Dumnezeu. Aici Pavel îi împarte pe toţi aşa – aş fi judecat de conştiinţa altuia? De ce oamenii în trei categorii. Prima – iudeii – se să-mi expun libertatea, pentru ca aceasta să fie referă, desigur, la poporul Israel. Grecii repre- condamnată de conştiinţa lui? De ce să permit zintă Neamurile neconvertite, pe când în binelui meu să fie vorbit de rău? (vezi Rom. Biserica lui Dumnezeu intră toţi credinc­ioşii 14:16). adevăraţi în Domnul Isus Cristos, proveniţi fie dintre iudei, fie dintre Neamuri. Într-o anumită Poate fi o bucată de carne atât de impor­ privinţă, nu se poate să nu-i facem să se tantă încât eu să-l fac să se poticnească pe un poticnească pe alţii şi să nu le trezim mânia, frate de credinţă în Domnul Isus Cristos? dacă le vom aduce cu credin­cioşie mărturia

608 1 Corinteni creştină. Dar textul nu se referă la această propriu-zis al acoperirii capului femeilor. În poticnire inevitabilă, ci apostolul se referă la spatele instrucţiunilor sale pe această temă stă pricinile de poticnire ce pot fi evitate. El ne faptul că orice societate demnă de respect e atrage atenţia să nu facem uz de drepturile întemeiată pe aceşti doi piloni de bază: exis- noastre în aşa fel încât să-i facem pe alţii să tenţa unei autorităţi şi supunerea în faţa acelei se poticnească. autorităţi. Nu poate exista o societate în care 10:33 Pavel a putut afirma cu toată since- lucrurile să meargă bine dacă nu sunt respec- ritatea că a căutat să placă tuturor oamenilor, tate aceste două principii de bază. Mai întâi, în toate lucrurile, necăutând folosul lui, ci Capul oricărui bărbat este Cristos; Cristos folosul multora. Puţini oam­ eni vor fi trăit o este Domn, iar bărbatul I se supune Lui. În al viaţă atât de altruistă, consacrată binelui altora, doilea rând, capul femeii este bărbatul; băr- cum a trăit marele Apostol Pavel! batului i s-a dat să fie capul, femeia aflându- 11:1 Versetul 1 din capitolul 11 s-ar cădea se sub autoritatea lui. În al treilea rând, capul să facă parte din capitolul 10. Pavel s-a referit lui Cristos este Dumne­zeu; chiar în cadrul până acum la încercarea sa de a face ca toate Dumnezeirii, o Persoană deţine poziţia de con- acţiunile sale să fie dozate în aşa fel încât să ducător, iar Alta ocupă de bunăvoie poziţia de ţină cont de efectul pe care-l vor produce asu- subordonare. Aceste exemple privitoare la pra altora. Acum el le spune corintenilor să-l căpetenie şi la supune­re au fost concepute de imite pe el, după cum şi el L-a imitat pe Însuşi Dumnezeu, fiind fundamentale în modul Cristos. Astfel el a renunţat la drepturile şi în care a alcă­tuit El universul. avantajele sale personale, de dragul celor din De la bun început trebuie subliniat că jurul lui, pe care a dorit să-i ajute. Corintenii supunerea nu presupune inferioritate. Cristos trebuie să procedeze la fel, nefăcând paradă în este supus lui Dumnezeu Tatăl, dar nu Îi este mod egoist de libertăţile lor, nepunând astfel inferior. Tot aşa, nici femeia nu este inferioa­ră piedici evangheliei lui Cristos şi nefiind o pri- bărbatului, chiar dacă i se subordonează. cină de poticnire pentru fratele mai slab. 11:4 Orice bărbat care se roagă sau pro- C. C u privire la acoperirea capului fe­meilor roceşte cu capul acoperit necinsteşte Capul său, adică pe Cristos. O atare acţiune ar echi- (11:2-16) vala cu nerecunoaşterea din partea acelui băr- Versetele 2-16 din capitolul 11 se ocupă de bat că Cristos este capul lui, fiind, prin urma- tema acoperirii capului femeilor, iar ultimele re, o totală lipsă de respect faţă de El! versete ale capitolului tratează abuzurile comise 11:5 Dar orice femeie care se roagă sau în legătură cu Cina Domn­ului (v. 17-34). proroceşte cu capul descoperit îşi necinsteşte Asupra primei părţi a capi­tolului 11 s-au iscat capul, adică pe bărbat. Prin asta ea nu face multe controverse. Unii cred că instrucţiunile ce altceva decât să afirme că nu recunoaşte pozi- ni se dau aici s-ar fi aplicat doar la epoca în ţia de cap, pe care i-a acor­dat-o Dumnezeu care a trăit Pavel. Alţii merg până acolo încât bărbatului, şi că nu i se supune.37 să afirme că aceste versete ar reprezenta preju- Dacă acesta ar fi singurul verset din Biblie decăţile lui Pavel împotriva femeilor, întrucât – pe această temă, atunci s-ar putea deduce că nu-i aşa? – el era celibatar! Mai există o a femeia poate să se roage sau să prorocească treia categorie de oameni care nu comentează, în adunare, atâta timp cât îşi acoperă capul cu ci pur şi simplu acceptă învăţătura oferită de un văl sau o altă învelitoa­re. Dar Pavel ne aceste versete, încercând să se supună pre­ învaţă în alte locuri că femeile trebuie să tacă ceptelor sale, chiar dacă nu înţeleg toate impli- în adunare (1 Cor. 14:34), că nu le este îngă- caţiile ei. duit să-i înveţe pe bărbaţi, nici să aibă autori- 11:2 Mai întâi de toate, apostolul îi elogia- tate asupra lor, ci să rămână în tăcere (1 Tim. ză pe corinteni, pentru modul în care şi-au 2:12). adus aminte de el în toate lucrurile şi s-au De fapt, chestiunea strângerilor adunării nu ţinut cu străşnicie de datinile pe care li le-a intră pe tapet decât în versetul 17, ceea ce încredinţat el. Prin datini se înţelege aici nu înseamnă că instrucţiunile date în legătură cu obiceiurile şi practicile ce s-au născut de-a acoperirea capului în versetele 2-16 nu se măr- lungul vremii în sânul bisericii, ci, în acest ginesc doar la întrunirile bisericii, ci se aplică caz, instrucţiunile de inspiraţie divină pe care oricărei situaţii în care o femeie se roagă sau le-a dat apostolul Pavel corintenilor. profeţeşte. Ea se roagă în tăcere, în adunare, 11:3 Pavel se ocupă acum de subiectul întrucât textul de la 1 Timotei 2:8 le rezervă

1 Corinteni 609 doar bărbaţilor dreptul de a se ruga în public tru bărbat. Domnul spune clar în Gene­za (textual: „celor de parte bărbăteas­că“). Ea se 2:18: „Nu este bine ca omul [bărbatul] să fie roagă cu voce tare sau în gând cu alte ocazii. singur. De aceea, îi voi face un ajutor compa- Ea profeţeşte atunci când le învaţă pe alte rabil cu el“. femei (Tit 2:3-5) sau când le predă co­piilor învăţături din Biblie la şcoala duminicală. 11:10 Datorită poziţiei ei de subordonare 11:6 Dacă o femeie nu-şi acoperă capul, faţă de bărbat, femeia trebuie să aibă pe cap mai bine ar fi să se tundă! Dar dacă este un semn al autorităţii asupra ei. Simb­ olul ruşinos pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, autorităţii este acoperirea capului, ce indică să se acopere! Capul descoperit al unei femei aici nu autoritatea ei proprie, ci supu­nerea faţă e tot atât de ruşinos ca şi când ar fi tunsă de de autoritatea soţului. tot. Desigur, apostolul nu reco­mandă aici ca De ce adaugă Pavel aici cuvintele: din femeile să se ducă, realmente, la frizer, să li cauza îngerilor? În opinia noastră, pentru că se radă capul, ci accentuează latura morală pe îngerii sunt spectatorii lucrurilor ce se petrec care ar presupune-o respec­tarea principiului actualmente pe pământ, aşa cum au asistat ei consecvenţei! odinioară la evenimentul creaţiei. În cadrul 11:7 În versetele 7-10, Pavel predă învăţă- primei creaţii, ei au văzut cum femeia a uzur- tura despre subordonarea femeii în faţa bărba- pat locul de căpetenie ce i se cuvenea soţului, tului, făcând o incursiune în pilda lăsată de căci femeia a luat decizia pe care bărbatul creaţie. Acest verset ar trebuie să constit­uie un trebuia s-o ia. Ca urmare a acestui act, păcatul temei suficient de puternic pentru a respinge a pătruns în cadrul omenirii, aducând cu el orice idei vehiculate de unii, după care învăţă- groaznicele consecinţe de mizerie şi nespusă tura lui despre acoperi­rea capului femeilor ar suferinţă. Dumnezeu nu vrea ca ceea ce s-a fi avut o valoare limitată, raport­ată la cultura întâmplat în cadrul pri­mei creaţii să se repete dominantă a epocii sale, fără să se aplice celor în cazul noii creaţii. Când îngerii privesc jos din vremea noastră! Poziţia de cap a bărbatu- pe pământ, El doreşt­e ca ei să vadă femeia lui şi supun­erea femeii au fost şi sunt întot- purtându-se supusă bărbatului, indicând această deauna rânduiala lăsată de Dumnezeu, chiar supunere prin semnul exterior al acoperirii de la început. capului ei. Mai întâi de toate, bărbatul este imagi­nea Poate că ar trebui să ne oprim aici pentru şi slava lui Dumnezeu. Asta înseamnă că băr- a sublinia că acoperirea capului nu este decât batul a fost aşezat pe pământ ca repre­zentant un semn exterior, care capătă valoare doar al lui Dumnezeu, să exercite stăpânir­ea asupra atunci când este însoţit de semnul interior, al lui. Capul descoperit al bărbatului constituie o harului. Cu alte cuvinte, o femeie poate să-şi mărturie tăcută a acestei realităţi. Femeii nu i acopere capul, şi totuşi să nu fie supusă soţu- s-a dat însă niciodată poziţia de cap, ci ea lui ei. În asemenea caz, nu ar avea nici o este, în schimb, slava bărbatului, în sensul că valoare dacă şi-ar acoperi capul. Cel mai ea „evidenţează autoritatea bărbatului“, cum important lucru este de a se asigura că este spune W. E. Vine.38 sincer supusă cu inima. Abia atunci acoperi­rea Într-adevăr, bărbatul nu trebuie să-şi capului femeii capătă sensul ei adevărat. acopere capul la rugăciune, căci dacă ar face 11:11 Pavel nu vrea să spună aici că băr- aşa, ar acoperi cu un văl slava lui Dumnezeu, batul este cu totul independent de femeie, or, asta ar fi o insultă adusă Majestăţii drept care adaugă: „Totuşi, nici bărbatul nu Divine! este independent de femeie, nici femeia nu 11:8 Apoi Pavel ne aminteşte că nu băr- este independentă de bărbat, în Domn­ ul“. batul a fost creat din femeie, ci femeia a fost Cu alte cuvinte, bărbatul şi femeia depind creată din bărbat. Bărbatul a fost primul, unul de altul. Ei au nevoie unul de altul şi după care femeia a fost luată din coasta lui. ideea subordonării nu intră în nici un conflict Prioritatea bărbatului întăreşte temeinicia învă- cu ideea interdependenţei lor reci­proce. ţăturii despre poziţia de cap a bărbatului, pro- 11:12 Femeia a venit din bărbat în cadrul povăduită de apostolul Pavel. creaţiei, adică a fost creată din coasta lui 11:9 Pentru a sublinia şi mai mult ideea Adam. Dar Pavel scoate în evidenţă că şi enunţată anterior, se face acum o referire la bărbatul vine prin femeie, referindu-se la scopul creaţiei. Şi nu bărbatul a fost creat procesul naşterii. Femeia dă naştere copilului pentru femeie, ci, mai degrabă, femeia pen- de parte bărbătească. Astfel Dumnezeu a creat acest echilibru perfect, prin care arată că unul

610 1 Corinteni nu poate exista fără celălalt. bisericile lui Dumnezeu“. Prin urmare, se Toate lucrurile sunt de la Dumnezeu mai poate oare afirma – aşa cum susţin unii înseamnă că El a rânduit în chip divin toate – că lucrurile discutate de Pavel nu sunt destul aceste lucruri, aşa încât nu avem nici un de importante pentru a merita să te cerţi pen- motiv să ne plângem. Nu numai că aceste tru ele? Oare vrea el să spună că nu exista relaţii au fost create de Dumnezeu, dar sco­ obiceiul ca femeile să-şi acopere capul în bise- pul pentru care le-a creat El este să-I dea rici? Spune el cumva că aceste învăţături sunt slavă. Toate acestea ar trebui să-l facă pe băr- opţionale şi că femeile nu ar trebui îndemnate bat smerit, iar pe femeie mulţumită. să li se conformeze, ca unor porunci din par- 11:13 Apostolul îi îndeamnă acum pe tea Domnului? Ni se pare ciudat ca cineva să corinteni să judece ei singuri dacă este ofere asemenea interpretări, de la bun început, cu­viincios ca o femeie să se roage lui Dum­ şi totuşi exact asta fac unii din vremea noas- nezeu cu capul descoperit. El apelează astfel tră. Or, a accep­ta asemenea interpretări, ar la judecata lor instinctivă. Gândul care se des- însemna că Pavel considera aceste instrucţiuni prinde de aici este că nu e cuviincios sau ca lipsite de valoare reală şi că, de fapt, a respectuos ca o femeie să intre în pre­zenţa lui risipit o jumătat­e de capitol din Sfânta Dumnezeu cu capul descoperit. Scriptură, pentru a le expune! 11:14 Nu se precizează în ce mod natur­ a Există cel puţin două explicaţii posibile ale însăşi ne învaţă că este o ruşine pentru un acestui verset, care sunt în ton cu restul bărbat să aibă părul lung. Unii susţin că Scripturii. Prima: apostolul spune, probabil, aici lăsat să crească natural, părul unui bărbat nu că se aştepta ca unii să dea naştere la certuri va creşte tot atât de lung precum codiţele unei cu privire la aceste chestiuni, drept care el femei. În primul rând, dacă un bărbat îşi lasă adaugă că noi nu avem astfel de obicei, adică părul să crească, el capătă înfăţişarea femini­nă. obiceiul de a ne certa cu privire la aceste În cele mai multe culturi bărbatul poartă părul lucruri. Noi nu polemizăm pe marginea aces- mai scurt decât al femeii. tor lucruri, ci le acceptăm ca pe învăţături date 11:15 Versetul 15 a fost înţeles greşit de de Domnul. O altă interp­retare, preferată de mulţi. Unii au sugerat că întrucât părul femeii William Kelly, este că Pavel afirmă prin acest i-a fost dat pentru acoperirea capului ei, nu verset că bisericile lui Dumnezeu nu aveau este nevoie ca ea să se mai acopere cu altce- obiceiul potrivit căruia femeile să se roage sau va. Dar o atare învăţătură violează grav între- să prorocească cu capul descoperit. gul context din acest capitol al Scriptu­rii. D. Cu privire la Cina Domnului (11:17-34) Întreg pasajul devine extrem de confuz, dacă 11:17 Apostolul îi mustră pe corinteni nu recunoaştem că este vorba de două acope- pentru faptul că se iscau dezbinări între ei, ritori – fapt ce poate fi demonstrat dacă citim atunci când se strângeau laolaltă (v. 17-19). din nou versetul 6: „Dacă o fe­meie nu-şi aco- Observaţi repetarea expresiei „când vă strân­ peră capul, să se şi tundă [de tot]“. Potrivit geţi laolaltă“, precum şi cuvintele înrudite acestei interpretări, sensul versetului ar fi: (11:17, 18, 20, 33, 34; 14:23, 26). La 11:12 „Dacă o femeie nu are păr, mai bine s-ar Pavel avusese prilejul de a-i lăuda pentru păs- tunde“ – ceea ce, desigur, este fără sens, căci trarea tradiţiilor pe care li le-a încredinţat el, dacă n-are păr, atunci cum s-ar mai putea dar era totuşi o chestiune cu privire la care nu tunde? putea să-i laude şi tocmai de această chestiune Forţa argumentului din versetul 15 con­stă ne vom ocupa aici. Când ei se adunau împre- în faptul că între domeniul spiritual şi cel ună, pentru a se închina în pu­blic, ei se strân- na­tur­al există o analogie. Dumnezeu i-a dat geau nu pentru mai bine, ci pentru mai rău. femeii o acoperitoare naturală a slavei într-o Este o serioasă atenţion­are la adresa noastră, manieră în care nu i-a dat-o bărbatului. Şi aici potrivit căreia este posibil ca să plecăm de la este o semnificaţie spirituală, care ne învaţă că un serviciu ţinut în biser­ică într-o stare mai atunci când femeia se roagă lui Dumnezeu, ea rea decât am venit. trebuie să poarte pe cap o acoperitoare. Ceea 11:18 Primul motiv pentru care îi must­ră ce este adevărat în sfera naturală trebuie să fie Pavel este existenţa dezbinărilor sau a schis- adevărat şi în sfera spirituală. melor. Asta nu înseamnă că din biserică s-ar 11:16 Apostolul încheie această secţiune fi desprins anumite partide, care au înfiinţat cu afirmaţia: „Dar dacă cineva ar vrea să se adunări separate, ci, mai degrabă, că existau certe, noi nu avem un astfel de obicei, şi nici

1 Corinteni 611 clici sau facţiuni în sânul adunării. O schismă Domnului, purtarea lor era atât de deplora­ este o partidă formată în interiorul unei gru- bilă, încât Pavel spune că ei nu îşi mai amin­ pări, pe când o sectă este o partidă nouă, care teau deloc de Dom­nul în felul în care rându­ se formează în afara comunităţii din care s-a ise El. Chiar dacă îndeplineau toate procedur­ile desprins. Pavel avea motive să creadă veştile exterioare ale Cinei Domnului, adevărata lor primite despre dezbinările din sânul lor, deoa- purtare trăda lipsa de consideraţie pentru rece ştia că corintenii sunt într-o stare firească Domnul şi cinstirea Numelui Său. (sau carnală) şi avusese prilejul anterior, în 11:21 În perioada primară a bisericii, creşti­ epistola de faţă, să-i mustre din pricina dezbi- nii sărbătoreau aşa-numită „agapă“ sau masă a nărilor lor. Iată ce scrie F. B. Hole în această iubirii, cu ocazia luării Cinei Domnu­lui. privinţă: Această agapă consta dintr-o masă obişn­uită, în cadrul căreia se serveau bucate obişnuite, Pavel era pregătit să dea – cel puţin parţial – cre- luate însă într-un spirit de dragoste şi părtăşie. zare veştilor despre dezbinările din sânul bisericii La sfârşitul agapei, creştinii adesea încheiau cu de la Corint, întrucât ştia că, datorită stării lor pomenirea morţii Dom­nului, luând Cina pro- fireşti, nu se putea să nu se ivească în sânul lor priu-zisă, constând din pâinea şi paharul de facţiuni cu păreri foarte înrădăcinate. Aici Pavel vin. Dar nu după multă vreme, au început să îşi formulează dinainte raţionamente­le, stabilind apară abuzuri în cadrul acestei mese a iubirii. legătura între starea lor şi acţiunile care vor urma, Aşa cum reiese din verse­tul acesta, masa iubi- negreşit. Ştiindu-i carnali, ca unii care se purtau rii şi-a pierdut semnific­aţia iniţială de curăţie şi doar ca nişte oameni pământeşti, el era convins evlavie. Nu numai că creştinii nu se mai că ei vor cădea victimă tendinţei înrădăcinate în aşteptau unii pe alţii, dar, cei bogaţi îi puneau mintea omenească de a-şi forma opinii foarte într-o poziţie jenan­tă pe fraţii mai săraci, adu- rigide, în jurul cărora se clădesc facţiuni, care când bucate foarte alese, pe care nu le împăr- duc, în cele din urmă, la schisme şi dezbinări. El ţeau cu aceştia. Unii plecau astfel flămânzi, mai ştia şi aceea că Dumnezeu putea învinge în timp ce alţii ajungeau de-a dreptul să se nechibzuinţa lor, profitând de situaţia creată pen- îmbete! Şi pentru că Cina Domnu­lui adesea tru a-i scoate în evidenţă pe cei ce erau aprobaţi avea loc după masa propriu-zisă, oamenii aceş- de El, ce umblau călăuziţi de Duhul şi nu de tia participau la Cina Domnului încă în stare oameni, evitându-se astfel întreaga problemă a de ebrietate. dezbi­nărilor.39 11:22 Apostolul îşi ridică glasul, indig­nat, împotriva unei conduite atât de necoresp­unză­ 11:19 Pavel a prevăzut că schismele toare, spunându-le, de fapt, corinteni­lor, că, dec­lanşate deja la Corint aveau să crească în dacă au de gând să continue aceste practici, intensitate, provocând ulterior multe proble­me. atunci să aibă măcar bunul simţ de a face Deşi, în general, acest lucru are un efect nega- acest lucru într-alt loc, nu în cadrul întrunirilor tiv asupra bisericii, totuşi ele aveau şi o latură bisericii. Căci practicarea acestei totale lipse pozitivă, întrucât cei ce erau cu adevă­rat de stăpânire în cadrul unei ocazii solemne duhovn­iceşti şi aprobaţi de Dumnezeu aveau cum este Cina Dom­nului şi de ruşinare a fra- să fie recunoscuţi în mijlocul corinten­ilor. ţilor mai săraci este în totală contradicţie cu Când Pavel afirmă în versetul acesta: „căci principiile credinţei creşti­ne. Pavel nu poate trebuie să fie şi partide [facţiuni]40 între voi, să-i laude pe sfinţii de la Corint pentru acest ca să se arate cei aprobaţi print­re voi“, asta fel al lor de a se purta. Implicit, faptul că nu-i nu înseamnă că este o necesitat­e morală.41 laudă constituie o putern­ică condamnare la Dumnezeu nu Îşi dă acordul pentru diviziunile adresa lor. ivite în sânul biseri­cii de aici. Mai degrabă, 11:23 Pentru a demonstra contrastul dintre Pavel vrea să spună că, datorită condiţiei fireşti purtarea lor şi sensul real al Cinei Domnului, a creştinil­or corin­teni, era inevitabil să nu Pavel recapitulează condiţiile în care a fost apară fac­ţiuni. Dezbinările demonstrează eşe- instituită Cina Domnului, arătând că nu a fost cul unora de a discerne gândi­rea Domnului o masă obişnuită sau un ospăţ, ci o ordonanţă Isus. [rânduială] solemnă a Domnu­lui. Pavel a pri- 11:20 Pavel îşi îndreaptă acum a doua sa mit cunoştinţele sale cu privire la aceasta mustrare împotriva abuzurilor comise în legă- direct din partea Domnu­lui. El aminteşte tură cu Cina Domnului. Când creştinii se acest lucru pentru a arăta că orice încălcare a adunau la un loc, chipurile pentru a lua Cina spiritului şi practicii Cinei Domnului constituie

612 1 Corinteni un act de încălcare a ei şi de neascultare faţă Mea, ori de câte ori veţi bea din el“. Cina de Domnul. Prin urma­re, învăţătura apostolului Domnului a fost instituită imediat după masa Pavel i-a fost dată prin revelaţie. pascală. De aceea se spune că Domnul Isus a Mai întâi de toate, el aminteşte cum Dom­ luat paharul după cină. În legătură cu paha- nul Isus în însăşi noaptea în care a fost vân­ rul, El a spus că acesta este legăm­ ântul cel dut a luat pâine. Textul original spune: „pe nou în sângele Său. Asta se referă la legă- când era vândut [sau «trădat»]“ Pe când afară mântul pe care Dumnezeu l-a promis naţiunii se desfăşura complotul murdar de a-L vinde, Israel la Iere­mia 31:31-34. Acest legământ este Domnul Isus S-a întrunit în odaia de sus cu o promis­iune necondi­ţionată, prin care ucenicii Săi şi a luat pâinea. Dumnezeu S-a angajat să fie îndurător faţă de Faptul că acest lucru a avut loc noaptea ei, în pof­ida necredincioşiei lor şi să nu-Şi nu înseamnă că Cina Domnului trebuie ţinută mai aducă aminte de fărădele­gile lor. Termenii neapărat noaptea. Pe vremea aceea [şi, se pare, Noului Legământ sunt prezentaţi şi la Evrei chiar şi astăzi], odată cu apusul soarelui la 8:10-12. Legământul este în vigoare la ora iudei începea o nouă zi. Pe când la noi, ziua actuală, dar necredinţa poporului Israel îl începe cu răsăritul soarelui. De asemenea unii împiedică să se bucure de el. Toţi cei care se au făcut observaţia că este o deosebire între încred în Domnul Isus primesc binefacerile exemplul apostolic şi precep­tele apostolice. făgăduite. Când israe­liţii se vor întoarce la Noi nu sun­tem obligaţi să facem tot ce au Domnul, ei se vor bucura de binecuvântările făcut apostolii, dar în mod cert suntem obli- Noului Legământ – lucru ce se va întâmpla în gaţi să ascultăm de toate învăţăturile pe care domnia Sa de o mie de ani pe pământ. Noul ni le-au predat ei. Legământ a fost ratificat prin sângele lui 11:24 Domnul Isus a luat mai întâi pâine Cristos, ceea ce explică de ce numeşte El şi a mulţumit pentru ea. Întrucât pâinea repre- paharul drept legământul cel nou în sân­gele zenta trupul Său, El I-a mulţumit, prin aceasta, Lui. Temelia noului legământ a fost aşezată lui Dumnezeu pentru că I-a dat un trup uman prin interme­diul crucii. în care să vină şi să moară pentru păcatele 11:26 Versetul 26 se referă la frecvenţa cu lumii. care ar trebui luată Cina Domnului. Ori de câte Când a spus Mântuitorul: „Acesta este ori mâncaţi... şi beţi... Nu ni se dau astfel nici trupul Meu“, a afirmat El oare că pâinea un fel de reguli rigide, nici o anumită dată. Din real­mente a devenit trupul Său, în realitate? Fapte 20:7 reiese clar că ucenicii aveau obiceiul Prin aşa-numita doctrină a transubstanţierii, să se adune în prima zi a săptămânii, pentru Biserica Catolică insistă că pâinea şi vinul se a-Şi aduce aminte de Domnul. Faptul că aceas- transformă literalmente în trupul şi în sân­gele tă ordonanţă nu a fost destinată doar ucenicilor lui Cristos. Iar doctrina luterană a con­ din perioada primară a bisericii este demonstrat substanţierii susţine că adevăratul trup şi conclu­dent de sintagma până va veni El. Godet sânge al lui Cristos sunt în, cu şi sub pâinea scoate în evidenţă că Cina Domnului este şi vinul de la Cina Domnului. „legătura dintre cele două veniri ale Sale, monu- Ca răspuns la aceste concepţii, e de ajuns mentul uneia şi angajamentul celeilal­te“.42 să ne amintim că atunci când Domnul Isus a În toate aceste învăţături cu privire la Cina insti­tuit acest serviciu memorial, trupul Lui nu Domnului este remarcabil faptul că nu se fusese încă dat, după cum sângele Lui nu fu­se­ pomeneşte nici un cuvânt despre vreun preot se încă vărsat. Când Domnul a spus: „Acesta sau păstor care să oficieze acest act. El este este trupul Meu“, a vrut să spună prin aceste un simplu serviciu de pomenire, care a fost cuvin­te: „Este un act simbolic pentru trupul încredinţat tuturor copiilor lui Dumnez­eu. Meu“ sau „Aceasta e o imagi­ne a trupului Creştinii se adună pur şi simplu ca credincioşi Meu, care se frânge pentru voi“. A mânca pâi­ şi preoţi, vestind astfel moartea Domnului nea înseamnă a ne aduce aminte de El în până va veni El. moart­ea Lui ispăşitoare pentru noi. Este o tan- 11:27 După ce a discutat originea şi sco­ dreţe inexprimabilă în aceste cuvinte ale Dom­ pul Cinei Domnului, apostolul îşi îndreapt­ă nului: „să faceţi acest lucru în amintirea Mea“. acum atenţia asupra consecinţelor particip­ării la 11:25 Tot astfel [în aceeaşi manieră] după acest act în mod necorespunzător. Oricine cină Domnul Isus a luat paharul, zicând: mănâncă pâinea sau bea paharul Domnu­lui „Acest pahar este legământul cel nou în sân- în chip nevrednic va fi vinovat cu privire la gele Meu; să faceţi lucrul acesta în amin­tirea trupul şi la sângele Domnu­lui. Cu toţii sun-

1 Corinteni 613 tem nevrednici să participăm la această Cină masa iubirii sau agapa, ei trebuie să se aştep­te solemnă. În sensul acesta sunt­em nevrednici unul pe altul, nu să mănânce de unii sing­uri, de oricare din îndurările sau binefacerile fără să le pese de ceilalţi sfinţi. „Aştept­aţi-vă Domnului către noi. Dar nu despre asta este unul pe altul“ contrastează cu „fiecare ia cina vorba aici. Apostolul nu se referă aici la pro- adusă de el, înaintea altuia“, din versetul 21. pria noastră nevrednicie. Curăţiţi prin sângele 11:34 Dacă-i este foame cuiva, să lui Cristos, noi ne putem apropia de Dumnezeu mă­nânce acasă. Cu alte cuvinte, masa iubirii, în toată vredni­cia Fiului Său preaiubit. Dar întrucât se servea în legătură cu Cina Dom­ Pavel se referă aici la purtarea necorespunză- nului, nu trebuia confundată cu o masă obiş- toare ce-i caract­eriza pe corinteni când se nuită. Orice nesocotire a caracterului ei sacru strângeau aceştia la Cina Domnului, întrucât se însemna că ei se adunau spre judeca­tă. făceau vinovaţi de nepăsare şi lipsă de res- Iar celelalte lucruri le voi pune în ord­ ine pect. Or, a te purta astfel înseamnă a te face când voi veni. Negreşit mai erau şi alte lucruri vinovat de trupul şi sângele Domnului. ce i se aduseseră la cunoştinţa aposto­lului în 11:28 Când ne apropiem de Cina Dom­ scrisoarea pe care o primise de la corinteni. El nului trebui să ne judecăm pe noi înşine. îi asigură aici că se va ocupa de aceste ches- Păcatul trebuie mărturisit şi uitat. Trebuie îna- tiuni personal, când va veni la ei. poiat obiectul sustras. Trebuie cerut ierta­re. În E. C u privire la darurile Duhului şi între­ general, trebuie să ne asigurăm că sun­tem într-o stare bună, cu sufletul. buinţarea lor în biserică (cap. 12–14) 11:29 A mânca şi a bea într-o manieră Capitolele 12–14 se ocupă de darurile necorespunzătoare ar însemna a ne mânca şi a Duhului. În sânul bisericii din Corint se ne bea propria judecată, prin faptul că nu dis­ co­miseseră abuzuri, în special în legătură cu cernem trupul Domnului. Trebuie să ne dăm darul vorbirii în limbi, drept care Pavel le scrie seama că trupul Domnului a fost dat pentru corintenilor, pentru a corecta aceste a­buz­uri. îndepărtarea păcatelor noastre. Dacă persis­tăm Erau la Corint unii credincioşi care pri­mi­ în păcat, participând, în acelaşi timp, la Cina seră darul vorbirii în limbi, adică pute­rea de a Domnului, înseamnă că trăim o minciu­nă. F. se exprima în limbi străine, pe care nu le-au G. Patterson scrie, în această privinţă: „Dacă studiat niciodată.43 Dar în loc să folo­sească mâncăm Cina Domnului purtând asupra noas- acest dar pentru a-L preamări pe Dum­nezeu şi tră vreun păcat ce nu a fost osândit, înseamnă a-i edifica pe alţi credincioşi, ei se făleau cu că nu discernem trupul Domnului, care a fost acest dar. Astfel se ridicau în a­dunare şi vor- frânt pentru a îndepăr­ta acel păcat“. beau în limbi pe care nimeni nu le înţelegea, 11:30 Eşecul unora dintre credincioşii bi­sericii crezând că ceilalţi vor fi impre­sionaţi de iscu- din Corint de a se judeca singuri a atras asupra sinţa lor pe plan lingvis­tic. Ei ridicau astfel la lor judecata lui Dumnezeu, prin care El i-a rang înalt darul limbi­lor, mai presus de orice disciplinat. Mulţi erau slabi şi bolnavi şi nu alte semne, pretin­zând că cei ce vorbeau în puţini dormeau. Cu alte cuvint­e, peste unii căzu- limbi ar fi supe­riori altor cre­dincioşi. Asta a se boala fizică, iar alţii fu­seseră luaţi acasă, în dus, cum era şi de aştep­tat, la mândrie de cer. Datorită faptului că nu au judecat păcatul în partea unora, trezind la alţii sentimente de viaţa lor, Domnul a fost nevoit să iniţieze o invidie, inferio­rita­te şi nevrednicie. Prin urmare, acţiune disciplinară împotriva lor. apostolul trebuia să corecteze aceste atitudini 11:31 Pe de altă parte, dacă ne judecăm greşite şi să stabilească limite în exercitarea singuri, El nu va mai fi nevoit să ne discipli­ daruril­or, în special a vorbirii în limbi şi a neze. profe­ţiei. 11:32 Dumnezeu Se poartă cu noi ca şi 12:1 El nu vrea ca sfinţii de la Corint să cu propriii Săi copii. El ne iubeşte prea mult fie în necunoştinţă cu privire la chestiunea ca să ne permită să ne afundăm în păcat. Şi manifestărilor spirituale sau a darurilor. „În ce astfel, curând vom simţi că suntem atraşi î­na­ priveşte manifestările duhovniceşti, fra­ţilor, poi la El de cârligul toiagului Său de păstor. nu voiesc să fiţi în necunoştinţă“. Maj­oritatea Sau, cum s-a exprimat cineva: „Se poate ca traducerilor adaugă cuvântul „manifestările“ sfinţii să fie adecvaţi pentru cer (în Cristos), sau „darurile“ la adjectivul „duh­ovniceşti“, dar nu şi pentru a mai rămâne aici pe pământ, pentru a face sensul mai clar. Dar din versetul ca să-I aducă mărturie“. următor reiese că Pavel s-a gândit, probabil, nu 11:33 Când credincioşii se adună să ia numai la manifestăril­e Duhului Sfânt, ci şi la

614 1 Corinteni cele ale duhurilor rele. sau mai spectaculos sau mai puternic decât 12:2 Înainte de a se converti, corintenii altul, asta nu se datorează superiorităţii persoa- fuseseră închinători la idoli, robiţi de duhur­ile nei care posedă aceste daruri, ci Dumn­ezeu rele. Ei trăiseră cu frica de aceste duhuri, fiind este Cel care dăruieşte puterea. conduşi de aceste influenţe diabolice. Ei asis- 12:7 Duhul Se manifestă în viaţa fiecăr­ ui taseră la manifestări supranaturale ale lumii credincios, dăruindu-i unul sau mai multe daruri. duhurilor şi auziseră rostiri inspirate de aceste Nu există credincios care să nu aibă de îndepli- duhuri rele. Sub influenţa duhurilor rele, ei nit vreo funcţie. Iar darurile sunt dăruite spre şi-au predat uneori controlul asupra lor înşişi, folosul tuturor, respectiv al întregului trup. Ele spunând şi făcând lucruri ce depăş­eau capaci- nu au fost dăruite credincioşilor pentru ca aceş- tăţile lor normale. tia să se fălească sau să facă paradă de ele, în 12:3 Acum, după ce fuseseră mântuiţi, cre- scopul gratificăr­ii lor personale, ci pentru a fi dincioşii trebuiau să ştie cum să judece toate de ajutor altora. Acesta este punctul central, manifestările duhurilor, adică să facă deosebire pivotul întregii discuţii. între vocea duhurilor rele şi vocea autentică a Cu această precizare absolut esenţială, ne Duhului Sfânt. Piatra de încercare este mărtu- sunt prezentate, în continuare, câteva din daru- ria cu privire la Domnul Isus. Dacă cineva rile Duhului: spune: „Isus să fie anatema!“, poţi fi sigur că 12:8 Cuvântul de înţelepciune este pute- vorbeşte sub inspiraţia demon­ilor, întrucât rea supranaturală de a vorbi sub inspiraţ­ie duhurile rele de regulă blasfe­miază şi blestemă divină, fie în rezolvarea unor probleme dificile, numele lui Isus. Duhul lui Dumnezeu nicio- fie în apărarea credinţei sau în aplan­area unor dată nu ar putea să-l călău­zească pe cineva să conflicte, în acordarea unor sfat­uri practice sau se exprime cu asemenea cuvinte la adresa în pledarea cauzei cuiva în faţa unor autorităţi Mântuitorului. Lucrarea Duhului Sfânt este ostile. Ştefan a dat dovad­ă de cuvântul înţelep- să-L preamărească pe Domnul Isus. El îi con- ciunii, cu atâta putere încât adversarii lui „nu duce pe oameni să spună că Isus este s-au putut împotrivi Duhului cu care vorbea Domnul, nu doar cu buzele lor, ci şi cu o el“ (Fapte 6:10). mărturie caldă şi putern­ică, izvorâtă din inima Cuvântul cunoaşterii sau [de cunoştinţă] şi din viaţa lor. este puterea de a transmite informaţii dăruite Observaţi că cele trei Persoane ale Trini­tăţii prin revelaţie divină. Exemple ale „cuvântului sunt menţionate în versetul 3 şi în verse­tele cunoaşterii“ le găsim în sintagma: „Iată, vă 4-6. spun o taină“ (1 Cor. 15:51) şi „Căci vă spun 12:4 În continuare Pavel arată că deşi aceasta prin Cuvântul Domnului“ (1 Tes. 4:15). e­xistă o varietate de daruri ale Duhului Sfânt Luat în înţelesul acesta primar, de transmitere în cadrul bisericii, există o unitate tripartită, de a unor noi adevăruri, „cuvântul cunoaşterii“ a bază, cuprinzând cele trei Pers­oane ale înce­tat, întrucât credinţa creştină a fost dată o Dumnezeirii. dată pentru totdeauna sfinţilor (Iuda 3). Corpul Mai întâi, sunt felurite daruri, dar acelaşi de doctrină creştină este acum înche­iat. Dar în Duh. Corintenii se purtau de parcă nu ar fi sens secundar, cuvântul cunoaş­terii conti­nuă existat decât un singur dar – cel al vorbirii în să ne fie dăruit şi în vremea noastră. Domnul limbi. Pavel spune: „Nu aşa, fraţilor, căci uni- continuă să transmită, în chip tainic, cunoştinţe tatea voastră nu constă în posedarea unui sin- divine celor care trăiesc în părtăşie strânsă cu gur dar comun, ci în a avea Duhul Sfânt, care El (vezi Psalmul 25:14). Împărtăşirea acestor este Izvorul tuturor darurilor“. cunoştinţe la alţii constituie cuvântul cunoaş- 12:5 Apoi Apostolul arată că există terii. fel­urite slujbe sau servicii în cadrul biseric­ii. 12:9 Darul credinţei este capacitatea di­vin­ă Nouă nu ni s-a încredinţat aceeaşi lucra­re, la de a muta din loc munţi de greutăţi, atunci toţi. Dar trăsătura comună care ne caracteri­ când cineva este angajat în împlinirea voii lui zează pe toţi este faptul că tot ceea ce facem Dumnezeu (13:2), precum şi capacit­atea de a este pentru acelaşi Domn şi având în vedere înfăptui lucrări mari pentru Dum­nezeu, ca răs- slujirea altora, nu a noastră perso­nală. puns la o poruncă sau promisiun­e pe care a 12:6 Din nou, deşi există o diversitate de primit-o cineva de la Dumnez­eu, aşa cum se activităţi, legate de darurile spirituale, este ace- găseşte aceasta în Cuvântul Său sau în desco- laşi Dumnezeu care îl împuterniceşte pe fie- perirea pe care i-a făcut-o Dumnezeu în mod care credincios. Dacă are un dar mai reuşit particular acelei persoane. George Müller este,

1 Corinteni 615 în această privinţă, un exemplu clasic al omului culoasă de a înţelege o limbă pe care cineva înzestrat cu darul credinţei. Fără să fi adus n-o cunoştea înainte şi de a transmite mesajul nevoile sale la cunoştinţa vreun­ui om, ci doar respectiv bisericii locale. lui Dumne­zeu, el a îngrijit de 10.000 de orfani, Nu este la voia întâmplării faptul că lista timp de şaizeci de ani. darurilor începe cu cele care au legătură mai Darurile de vindecări [„darul tămădui­ mult cu intelectul şi se încheie cu cele care se rilor“] au de a face cu puterea miraculoasă de ocupă în principal de emoţii. Corintenii inver- a vindeca boli saseră însă ordinea lăsată de Dumne­zeu, în 12:10 Puterea să facă minuni ar putea gândirea lor, ridicând în slăvi darul vorbirii în cuprinde scoaterea demonilor, transformarea limbi, mai presus de toate celelalt­e daruri. materiei dintr-o formă în alta, învierea morţi­lor Asta datorită concepţiei lor, potrivit căreia cu şi exercitarea puterii asupra elementelor naturii. cât era mai plin cineva de Duhul Sfânt, cu Filip a făcut minuni în Samaria, trezind astfel atât era mai „transportat“ de o putere din afara receptivitatea unora pentru ascultarea lui. Ei confundau puterea cu spiritualitatea. Evangheliei (Fapte 8:6,7). 12:11 Toate darurile menţionate în verse­ Darul prorociei, în sensul său primar, tele 8-10 sunt produse şi controlate de ace­laşi însemna că o persoană primea revelaţii di­recte Duh. Din nou, vedem aici că El nu dăruieşte de la Dumnezeu, pe care le transmit­ea apoi acelaşi dar tuturor, ci le distribuie fiecăruia, în altora. Uneori prorocii preziceau evenim­ entele parte, cum Îi place. Este încă un princi­piu viitoare (Fapte 11:27, 28; 21:11); dar de cele important, de care trebuie să ţinem seama: că mai multe ori ei exprim­ au pur şi simplu gân- Duhul repartizează darurile după voia Lui durile lui Dumnezeu. Asemenea apostolilor, ei suverană. De îndată ce vom pricepe acest ade- erau preocupaţi de temelia bisericii (Ef. 2:20). văr, vom scăpa, în primul rând, de mândrie, Nu ei înşişi erau temelia, ci doar puneau constatând că nu avem nici un lucru pe care temelia, prin învăţă­turile pe care le dădeau să nu-l fi primit. Pe de altă parte, va pieri oamenilor cu privire la Dom­nul Isus. De înda- starea de nemulţumire, întruc­ât Dumnezeu, în tă ce a fost pusă temelia, a încetat necesitatea nespusa Lui Înţelepciune şi Iubire, a hotărât ce existenţei pror­ocilor. Lucrarea lor a fost con- dar să primim şi deci­zia Lui este desăvârşită. semnată pentru noi în paginile Noului Ar fi greşit ca toţi să dorească să aibă acelaşi Testament. Întrucât Biblia este acum completă, dar. Dacă toţi ar cânta la acelaşi instrument, noi respingem orice aşa-zis proroc sau profet n-am mai avea orchestră simfonic­ă. Iar dacă care pretinde că posedă adevăruri suplimen­tare trupul cuiva ar fi alcătuit doar din limbă, ar fi din partea lui Dumnezeu.44 o monstruozi­tate! Într-un sens mult mai general, folosim ter- 12:12 Trupul uman este o ilustraţie adec­ menul „prooroc“ (sau „profet) când ne re­ferim vată a unităţii şi diversităţii. Trupul este unul, la un predicator, ce vesteşte Cuvântul lui dar are multe mădulare. Deşi toţi credincioşii Dumnezeu cu autoritate, în mod incisiv şi se deosebesc între ei şi îndeplin­esc funcţii ef­icace. În prorocie am putea include şi slă­ diferite, toţi alcătuiesc însă, laolaltă, o singură virea lui Dumnezeu (Luca 1:67, 68), îmbăr­ unitate: trupul. bătarea şi întărirea copiilor Săi (Fapte 15:32). Tot aşa este şi Cristos ar putea fi tradus Deosebirea (discernerea) duhurilor se mai exact: „Tot aşa este şi Cristosul“, prin referă la puterea de a sesiza dacă un proroc „Cristosul“ înţelegându-se nu numai Domnul sau oricare altă persoană vorbeşte inspirat de Isus Cristos, glorificat în cer, ci şi Capul sau Duhul Sfânt sau de Satan. Persoana înzest­rată Căpetenia din cer şi mădularele Sale de pe cu acest dar are capacitatea deosebită de a pământ. Toţi credincioşii sunt mădularele discerne, de pildă, dacă cineva este un impos- Trupului lui Cristos. După cum trupul ome­ tor sau un oportunist. În felul acesta a putut nesc este vehiculul prin care se exprimă o Pavel să-l demaşte pe Simon ca unul care era persoană faţă de alţii, tot aşa Trupul lui Cristos otrăvit de răutate şi cuprins de lanţurile fărăde- este vehiculul de pe pământ prin care El bine- legii (Fapte 8:20-23). voieşte să Se facă cunoscut lumii. Este o Darul limbilor, aşa cum am arătat deja, dovadă minunată a harului faptul că Domnul este capacitatea de a vorbi într-o limbă străină, a îngăduit ca prin expresia „Cristos­ul“ din fără s-o fi învăţat. Limbile au fost date ca acest verset să fim cuprinşi şi noi, cei care semn, în special pentru Israel. suntem mădularele trupului Său. Interpretarea limbilor este puterea mira- 12:13 Pavel explică în continuare cum am

616 1 Corinteni devenit mădulare ale Trupului lui Cris­tos. nat, doar pentru că nu poate efectua lucrarea Printr-un (sau într-un) singur Duh, noi toţi mâinii. La urma urmelor, piciorul ajută tru­pul am fost botezaţi într-un singur trup. O tra- să stea, să umble, să alerge, să urce, să dan­ ducere mai literală a acestui text ar fi: „într- seze, să lovească şi să efectueze o sume­denie un45 singur Duh“, prin asta înţelegând­u-se că de alte operaţii. Duhul este elementul în care am fost botezaţi, 12:16 Urechea nu trebuie să se simtă după cum apa este elementul în care suntem exclusă, doar pentru că nu este un ochi. Nu cufundaţi, la botezul credincio­sului. Sau ar dăm importanţa cuvenită urechilor noastre, putea însemna că Duhul este Agentul care până când asurzim. Abia atunci ne dăm seama efectuează botezul, acesta fiind cel mai proba- ce funcţie utilă joacă ele în organism. bil şi mai accesibil sens. 12:17 Dacă tot trupul ar fi ochi, am avea Botezul Duhului Sfânt a avut loc în Ziua o monstruozitate bună doar pentru circ. Sau de Rusalii. Atunci s-a născut biserica. Noi ne dacă trupul ar avea numai urechi, nu ar mai însuşim binefacerile acelui botez atunci când avea nasul, care să-l ajute, de exemplu, să suntem născuţi din nou, devenind membri ai detecteze prezenţa unei scurgeri de gaz şi, în Trupului lui Cristos. felul acesta, în curând nici nu ar mai putea Trebuie să subliniem câteva lucruri auzi, pentru că şi-ar pierde cunoştinţa sau, im­portante aici: Mai întâi, botezul Duhului poate şi mai rău, ar deceda. Sfânt este acea operaţie divină care îl aşază pe Ideea pe care vrea s-o sublinieze Pavel aici credincios în Trupul lui Cristos. Nu este iden- este că dacă trupul ar fi format numai din tic cu botezul cu apă, cum reiese clar de la limbă, ar fi ceva hidos. Şi totuşi, corinte­nii Matei 3:11; Ioan 1:33; Fapte 1:5. Nu este o subliniau atât de excesiv acest dar al limbilor lucrare a harului ulterioară mântuirii, prin care încât, practic, creau o părtăşie locală de cre­ credincioşii ar deveni mai spirituali. Toţi corin- dincioşi care tindea să fie numai o limbă. Cu tenii fuseseră botezaţi în Duhul, dar Pavel îi alte cuvinte, putea vorbi, dar nu prea mai mustră pentru că sunt fireşti (sau „carnali“) – putea face altceva! adică neduhovniceşti (3:1). Nu este adevărat că 12:18 Dumnezeu nu poate fi acuzat de a vorbirea în limbi ar fi sem­nul distinctiv sau fi creat asemenea monstruozităţi. În înţe­lepciu­ indispensabil al faptului că cineva a fost bote- nea Sa nemărginită, El a aranjat divers­ele zat de Duhul, căci se spune clar în textul de mădulare în trup... după cum I-a plăcut. Noi faţă că toţi corintenii au fost botezaţi în trebuie să-I acordăm creditul ce I se cuvine, Duhul, dar nu toţi vorbeau în limbi (12:30). pentru că a ştiut ce face! Şi trebuie să-I fim Există, în situaţii de criză, unele experienţe ale profund recunoscători pentru orice dar pe care Duhului Sfânt, atunci când un credincios se ni l-a dat, folosindu-l spre slava Lui şi spre predă cu totul control­ului Duhului, fiind apoi zidirea altora. A-l invidia pe cineva pentru umplut cu putere de sus. Dar o atare expe- darul pe care-l are acesta este păcat, răzvrătire rienţă nu e totuna cu botezul cu Duhul Sfânt împotriva planului desăvâr­şit al lui Dumnezeu şi nu trebuie confun­dată cu acesta. pentru viaţa noastră. Versetul spune în continuare că credin­cioşii 12:19 Este imposibil de conceput un trup au fost adăpaţi dintr-un singur Duh. Asta alcătuit dintr-un singur mădular. Tot aşa, şi înseamnă că se împărtăşesc cu toţii din Duhul corintenii trebuie să-şi aducă aminte că dacă lui Dumnezeu în sensul că Îl primesc, ca toţi ar avea darul limbilor, atunci nu ar mai Persoană ce locuieşte în ei, gustând şi din avea un trup funcţional. Alte daruri, deşi mai binefacerile lucrării Sale în viaţa lor. puţin spectaculoase şi mai puţin senza­ţionale, 12:14 Fără diversitatea de mădulare, nu sunt, totuşi, necesare. am avea trupul uman. Trebuie să fie multe 12:20 Dumnezeu a rânduit să existe multe mădulare, deosebite unul de celălalt, conlu­ mădulare, dar un singur trup. A­ceste fapte crând în ascultare de capul trupului şi în coo- ne sunt evidente, în legătură cu tru­pul ome- perare unele cu altele. nesc, şi ar trebui să fie tot atât de e­vidente în 12:15 De îndată ce am înţeles că diversi­ legătură cu slujirea noastră în cadrul bisericii. tatea este esenţială pentru orice trup normal şi 12:21 După cum este o nebunie ca cine­va sănătos, vom fi în măsură să ne păzim de să jinduiască la darul altuia, tot aşa este o două pericole: acela de a ne subestima (v. nebunie la fel de mare ca cineva să suba­ 15-20) şi de a-i subestima pe alţii (v. 21-25). precieze darul altuia sau să considere că nu Ar fi absurd ca piciorul să se simtă neînsem­ are nevoie de alţii. Ochiul nu poate să zică

1 Corinteni 617 mâinii: „Nu am nevoie de tine“; nici capul nu le încât ceea ce va afecta unul dintre aceste poate să zică picioarelor: „N-am nevoi­e de mădulare va avea influenţă asupra tuturor. Prin voi“. Ochiul vede lucrurile care trebu­ie făcute, urmare, în loc să fim nemulţumiţi de soarta dar nu le poate face, depinzând de mână, pen- noastră sau, pe de altă parte, în loc să avem tru realizarea lor. Tot aşa, capul poate şti că sentimentul unei inde­pendenţe de alţii, trebuie, trebuie să se ducă într-un anumit loc, dar mai degrabă, să avem simţământul adevăratei depinde de picioare ca să-l ducă acolo. solidarităţi cu Trupul lui Cristos. Tot ce vată- 12:22 Unele mădulare ale trupului... par mă un alt creştin trebuie să ne producă o mai slabe decât altele. De pildă, rinichii nu adâncă dure­re. Tot aşa, dacă îl vedem pe alt par să fie tot atât de puternici ca braţele. Dar creştin că este onorat, nu trebuie să fim rinichii sunt indispensabili, pe când braţele nu geloşi, ci să ne bucurăm împreună cu el. sunt. Noi putem trăi fără braţe şi fără picioare 12:27 Pavel le aminteşte corintenilor că sau chiar fără limbă, dar nu putem trăi fără sunt trupul lui Cristos. Asta nu înseamnă inimă, plămâni, ficat sau creier. Totuşi aceste însă trupul lui Cristos în totalitatea Lui, nici organe vitale nu se afişează niciodată pe ele un trup al lui Cristos, întrucât nu este decât însele, ci îşi desfăş­oară funcţiile în mod neos- un singur Trup al lui Cristos. Mai degrabă, ei tentativ. formează, la modul colectiv, un microcosm 12:23 Unele mădulare ale organismului sau o miniatură a Trupului lui Cristos. Fieca­ sunt atrăgătoare, pe când altele nu sunt prea re în parte este un mădular al acelei măreţe elegante. Noi compensăm această deficienţă, societăţi cooperative. Ca atare, fiecare trebui­e îmbrăcându-le pe cele ce nu sunt atât de fru- să-şi îndeplinească funcţia ce i-a fost încredin- moase. Astfel există o anumită grijă reciprocă ţată, fără trufie, independenţă, invi­die sau vreun între mădulare, care minimalizează diferenţele sentiment de nevrednicie. dintre ele. 12:28 Apostolul ne oferă acum o altă listă 12:24 Acele părţi ale trupului care sunt de daruri. Nici una din aceste liste nu trebuie prezentabile nu au nevoie de atenţie în plus. considerată completă. Şi Dumnezeu a rânduit Dar Dumnezeu a combinat toate mădularele în biserică mai întâi apostoli. Cuvântul mai diferite ale trupului într-o singură structură întâi indică faptul că nu toţi sunt apostoli. Cei organică. Unele mădulare sunt plăcute, altele doisprezece au fost bărbaţi împuterniciţi de mai puţin plăcute. Unele se descurcă minu­nat Domnul să-I fie mesageri. Ei au umblat cu El în public, altele nu prea bine. Totuşi Dumnezeu în timpul lucrării Sale pe acest pământ (Fapte ne-a dăruit instinctul de a preţui toate mădula- 1:21, 22) şi, cu excepţia lui Iuda, L-au văzut rele, de a ne da seama că toate sunt interde- după învierea Lui (Fapte 1:2, 3, 22). Dar au pendente şi de a contrabalansa deficienţele mai fost şi alţi apostoli, pe lângă cei doi­ celor care nu sunt atât de atrăgă­toare. sprezece, cel mai cunos­cut dintre ei fiind Pavel. 12:25 Grija reciprocă de mădulare preîn­ Apoi a fost Barnaba (Fapte 14:4, 14); Iacov, tâmpină dezbinarea în trup. Un mădular îi fratele Domnului (Gal. 1:19). Împreună cu pro- dă altuia ceea ce are nevoie, primind, în feţii Noului Testament, apostolii au pus temelia schimb, ajutorul pe care numai acel mădular doctrina­ră a bisericii, prin ceea ce au predat poate să i-l dea. Tot aşa trebuie să fie şi în despre Domnul Isus Cristos (Ef. 2:20). În sen- cadrul bisericii. Supraestimarea unui singur dar sul strict al cuvântului, noi nu mai avem apos­ al Duhului va duce la conflicte şi dezbi­nări. toli, printre noi. În sens mai larg, avem încă 12:26 Ceea ce afectează un mădular le soli şi săditori de biserici, trimişi de Domnul. va afecta pe toate. Este un fapt binecunoscut Prin faptul că-i numim misionari, în loc de al trupului uman. De pildă, febra nu se limi­ apostoli, noi evităm crearea impre­siei că ei ar tează la un singur mădular al trupului, ci avea autoritatea şi puterea extra­ordinară pe care afectează întregul organism. Tot aşa este şi cu o aveau apostolii din prime­le zile ale bisericii. alte tipuri de boală şi durere. Un medic oculist Apoi urmează prorocii. Deja am arătat că adesea va detecta o tumoră pe creier, o boală prorocii (sau „profeţii“) au fost purtători de de rinichi sau o infecţie la ficat prin simpla cuvânt ai lui Dumnezeu, bărbaţi care au rostit privire în ochiul pacientului. Motivul pentru chiar Cuvântul lui Dumnezeu în zilele anteri- care poate face lucrul acesta este că, deşi toate oare dării acestui cuvânt în forma sa finală, aceste mădulare sunt distincte şi separate, ele scrisă. Învăţătorii sunt cei care iau Cuvântul alcătuiesc părţi componente din acelaşi trup, lui Dumnezeu şi-l explică oamenil­or, într-o fiind legate în chip atât de vital unele de alte- manieră inteligibilă. Minunile ar putea fi o

618 1 Corinteni referire la învierea morţilor, scoat­erea demoni- Capitolul Iubirii (1 Cor. 13). Ceea ce spune el lor, etc. Vindecările au de a face cu vindeca- aici este că simpla posedare a darurilor nu rea instantanee a bolilor trupeşti, aşa cum s-a este atât de importantă ca exercitarea acestor arătat deja. Ajutorările (sau „ajutoarele“) se daruri în dragoste. Dragostea se gândeşte la referă de obicei la lucrarea diaconilor, a celor alţii, nu la ea însăşi. Ce minunat este să cărora li s-au în­credinţat treburile materiale ale vedem un om cu înzestrări deosebite ale bisericii. Pe de altă parte, darul administrări- Duhului Sfânt. Dar şi mai minunat este să lor se referă de obicei la presbiteri (bătrâni) vedem un om care foloseşte acel dar pentru sau episcopi, adică la bărbaţii care poartă de zidirea altora, în credinţă, mai degrabă decât grijă, duhov­niceşte, de biserica locală, cu toată pentru a atrage atenţia oamenilor spre el. evlavia înaintea lui Dumnezeu. Ultimul dar Oamenii au tendinţa de a rupe capitolul 13 din lista de mai sus este cel al limbilor. Noi de contextul în care a fost dat. Ei îl consi­der­ă credem că nu întâmplător a fost aşezat acest o paranteză, menită să spargă tensiunea crea­tă dar la sfârşitul listei! Pavel se referă mai întâi în legătură cu subiectul limbilor în ca­pitolele la apostoli şi în cele din urmă la limbi. 12-14. Dar nu aşa stau lucrurile. Ca­pitolul 13 Corinte­nii puneau limbile pe planul întâi, este o parte vitală a argumen­tării lui Pavel, dispreţu­indu-l, în schimb, pe apostol! stabilind continuitatea acest­eia. 12:29, 30 Când apostolul întreabă dacă fie- Abuzurile comise în legătură cu vorbirea în care credincios are acelaşi dar – adică, apostol, limbi se pare că provocaseră multe disens­iuni în profet, învăţător, făcător de minuni, vindecător, sânul adunării. Folosind darurile de care dispu- ajutor, administrator, vorbitor în limbi, interpret neau cu scopul de a se afişa pe ei înşişi, de a al limbilor – forma gramatic­ală din original se zidi pe ei înşişi şi a-şi face lor pe plac, presupune răspunsul negat­iv.46 Prin urmare, „charismaticii“ nu acţionau în dra­goste. Ei orice sugestie, exprimată sau doar subînţeleasă, dobândeau satisfacţie din faptul că vor­beau în că toţi ar trebui să vorbească în limbi, este public într-o limbă pe care n-o învăţaseră nicio- contrară Cuvântului lui Dumnezeu, fiind străi- dată, dar pentru cei din jurul lor era foarte greu nă de întreg con­ceptul trupului, cu numeroase- să stea şi să asculte cu­vinte pe care nu le înţe- le mădulare ale sale, fiecare îndeplinindu-şi legeau. Pavel insistă că toate dar­urile trebuie să funcţia proprie. fie exercitate în duhul dragostei. Ţelul urmărit Prin urmare, dacă aşa cum se arată aici, nu de dragoste este de a-i ajuta pe alţii, şi nu de toţi au darul limbilor, atunci este greşit să a-şi face sieşi pe plac. răspândească cineva învăţătura că limbile ar Şi poate că „necharismaticii“ făcuseră şi ei constitui un semn al Botezului cu Duhul Sfânt. anumite excese, acţionând fără dragoste. Ba, Căci, în acest caz, nu toţi ar putea să se poate că merseseră până acolo încât să spună aştepte la acel botez. Dar adevărul este că toţi că orice vorbire în limbi era de la diavolul. credincioşii au fost botezaţi deja de către Poate că limba lor grecească era mai rea decât Duhul (v. 13). limbile „charismaticilor“! Lipsa lor de dragoste 12:31 Când spune Pavel: „Să doriţi cu era poate mai rea decât abuzurile comise de înflăcărare darurile cele mai bune“, el se cei ce vorbeau în limbi. referă la corinteni ca biserică locală, nu ca si Prin urmare, Pavel le aminteşte, cu înţe­ credincioşi individuali. Ştim că este aşa datori- lepciune, la toţi că şi unii, şi alţii au nevoie de tă prezenţei verbului la plural, în origi­nal. El dragoste. Dacă ar proceda cu dragoste unii spune că ei, ca adunare, trebuie să dorească să faţă de alţii, problema ar fi, în mare, rezolvată, aibă în mijlocul lor un mănunchi bogat de căci nu e o problemă care să reclame exclude- daruri care să-i zidească. Cele mai bune daruri rea din biserică sau dezbina­rea, ci este nevoie sunt cele cu utilitate maximă, mai degrabă doar de dragoste. decât un grad de spectaculozit­ate. Toate daruri- 13:1 Chiar dacă o persoană ar putea vorbi le sunt dăruite de Duhul Sfânt şi nici unul nu toate limbile, omeneşti şi îngereşti, dar nu ar trebuie dispreţuit. Tot­uşi realitat­ea este că unele folosi această capacitate extraordinară în folosul sunt de mai mare folos trupului decât altele. altora, nu i-ar fi mai de folos decât sunetul Acestea sunt darurile pe care fiecare părtăşie zăngănitor al unor metale ce se bat unele de locală de credincioşi ar trebui să-L roage pe altele. Acolo unde cuvântul rostit nu este înţeles Domnul să le ridice în sânul adunării. nu e nici un folos. Este doar un sunet care te Şi totuşi eu vă voi arăta o cale nespus mai calcă pe nervi şi nu aduce nimic bun. Pentru bună. Cu aceste cuvinte, Pavel introduce ca limbile să poată fi de folos, ele trebuie inter-

1 Corinteni 619 pretate. Chiar şi atunci, ceea ce se spune trebu- mit în dar de la Dumnezeu şi că în om nu ie să fie edificator (ziditor). Limbile înger­ ilor locuieşte nici un lucru de care să poată fi ar putea să se refere metaforic la vorbirea exal- mândru. Chiar darurile Duhului Sfânt sunt tată, dar nu înseamnă neapărat o limbă necu- dăruite în mod suveran de Dumnezeu şi nu noscută, întrucât ori de câte ori îngerii le-au trebuie să-l umple pe cineva de mândrie, indi- vorbit oamenilor în Biblie au recurs la vorbirea ferent cât de spectaculos ar fi acel dar. obişnuită, lesne de înţeles. 13:5 Dragostea nu se poartă necuviin­ 13:2 Tot aşa, cineva ar putea primi reve­ cios. Dacă o persoană acţionează cu adevărat laţii minunate de la Dumnezeu. Ar putea în dragoste, va fi curtenitoare şi amabilă, înţelege tainele măreţe ale lui Dumnezeu, plină de consideraţie faţă de alţii. Dragostea adevărurile extraordinare ce nu au fost des­ nu caută folosul ei, ci este interesată de tot coperite până acum, dar care i-au fost reve­late ce va fi de folos pentru alţii. Dragostea nu acum acelei persoane. Ori ar putea primi o se aprinde de mânie, ci este dispusă să mare revelaţie de cunoştinţă divină, trans­misă îndure insultele şi umilinţele. Dragostea nu lui pe căi supranaturale. Ar putea chiar primi se gândeşte la rău, adică nu le atribuie altora credinţa eroică ce e în stare să mute munţii. motive greşite. Nu le suspectează acţiunile. Totuşi, dacă aceste daruri minunate sunt folosi- Este fără vicleşug. te doar în folosul lui propriu, şi nu pentru 13:6 Dragostea nu se bucură de nele­giuire, zidirea celorlalte mădulare ale Trupul­ui lui ci se bucură de adevăr. Există această trăsătu- Cristos, ele nu-i sunt de nici un folos real, cel ră de răutate în natura ome­nească, de a se care le deţine nefiind nimic, adică nefiind de bucura de ceea ce este neleg­iuit, în special nici un folos pentru ceilalţi. dacă actul respectiv pare să-i aducă folos ace- 13:3 Dacă apostolul şi-ar da toată ave­rea lei persoane. Nu tot aşa este duhul dragostei. pentru hrana săracilor sau chiar dacă şi-ar Dragostea se bucură de orice biruinţă a ade- da trupul să fie ars, aceste acte de mare curaj vărului. nu i-ar aduce nici un folos, dacă nu ar fi 13:7 Expresia suferă toate (suportă toate) făcute într-un duh de dragoste. Dacă nu ar ar putea însemna că dragostea îndură cu răb- face altceva decât să încerce să atragă atenţia dare toate lucrurile sau că ascunde greşelile oamenilor asupra sa, şi să-şi creeze un renu- altora. Cuvântul suferă ar putea fi tradus şi me, atunci toată parada lui de virtute ar fi fără „acoperă“. Dragostea nu dă în vileag, fără nici o valoare. rost, slăbiciunile altora, deşi treb­uie să dea 13:4 Cineva a spus: „Acest capitol nu a dovadă de fermitate, atunci când, în dragoste, fost scris iniţial cu intenţia de a constitui un va trebui să aplice disciplina. tratat despre dragoste, dar, asemenea celor­ Dragostea crede toate lucrurile, adică, lalte giuvaiere literare din Noul Testament a încearcă să pună în cea mai bună lumină ac- fost introdus iniţial în legătură cu o situaţie ţiunile şi evenimentele. Dragostea speră toate locală“. Hodge a scos în evidenţă că corinte­ lucrurile în sensul că doreşte cu ard­oare ca nii erau impacientaţi, nemulţumiţi, invidioşi, toate lucrurile să iasă bine. Dragos­tea îndură îngâmfaţi, egoişti, necuviincioşi, neatenţi faţă toate lucrurile în cazul persecu­ţiilor sau al de simţămintele şi interesele altora, suspicioşi, maltratărilor. plini de resentimente şi dornici să-i cenzureze 13:8 După ce a descris calităţile specifice pe alţii. celor ce-şi exercită darul primit de la Domnul în Iată-l însă pe apostol contrastând toate dragoste, apostolul se ocupă acum de permanenţa aceste trăsături negative de caracter cu minu­ dragostei, în contrast cu caracterul temporar al natele calităţi ale dragostei adevărate. Mai întâi darurilor. Dragostea nu dă greş niciodată (sau de toate, dragostea este îndelung răbd­ ătoare dra­gostea nu piere niciodată). De-a lungul între- şi plină de bunătate. Dragostea înd­elung răb- gii veşnicii, dragostea va continua în sensul că noi dătoare este putinţa de a îndura, când eşti vom continua să-L iubim pe Domnul şi să ne provocat. Bunătatea de aici este acti­vă, însem- iubim unii pe alţii. Pe de altă parte, aceste daruri nând să te duci şi să faci ceva în interesul sunt de durată limi­tată, sunt vremelnice. altora. Dragostea nu este invi­dioasă faţă de Există două interpretări principale asupra alţii, ci, mai degrabă, se bu­cură când alţii sunt versetelor 8-13. Părerea tradiţională este că cinstiţi şi înălţaţi. Dra­gostea nu face paradă darurile profeţiei, limbilor şi cunoştinţei vor de ea însăşi [nu se laudă] şi nu se umflă de înceta, când credinciosul va intra în starea sa mândrie, ci îşi dă seama că tot ce are a pri- eternă. Cealaltă părere susţine că aceste daruri

620 1 Corinteni au încetat deja şi că lucrul acesta s-a petrecut fraza versetele 8 la 12 sub două rubrici: atunci când s-a încheiat Canonul Scripturii. STAREA ETERNĂ şi CANON­ UL Pentru a prezenta ambele con­cepţii, vom para- ÎNCHEIAT. STAREA ETERNĂ CANONUL ÎNCHEIAT Dragostea nu va pieri (nu va înceta) nicioda- Dragostea nu va înceta niciodată. Deşi sunt tă. În contrast cu ea, profeţiile care există în profeţii (pe vremea lui Pavel), nevoia unor ase- vremea de acum se vor sfârşi când copiii lui menea revelaţii directe avea să înceteze până la Dumnezeu vor merge în cer. Deşi acum există încheierea ultimei cărţi din Noul Testament. darul cunoştinţei, acesta va înceta când vom ajun- Vorbirea în limbi era în uz pe vremea lui Pavel, ge la consumarea finală a lucrurilor, în slavă. dar avea să înceteze de la sine, după încheierea (Când Pavel spune că cunoştinţa va avea sfârşit, celor şaizeci şi şase de cărţi ale Bibliei, deoarece el nu afirmă însă că în cer nu va exista cunoştin- ele nu mai erau necesare pentru a confirma ţă, ci s-a refer­it probabil la darul cunoaşterii prin propovăduirea apostolilor şi a profeţilor (Ev. 2:3, care este dăruit cuiva adevărul divin în mod 4). Cu­noaşterea adevărului divin le era dată suprana­tural.) apostol­ilor şi profeţilor, dar şi aceasta avea să înceteze de îndată ce va fi fost dat, o dată pentru 13:9 În viaţa aceasta cunoaşterea noastră este, totdeauna, întregul corp de doctrină creştină. în cel mai bun caz, parţială. Tot aşa este şi cu Noi, adică apostolii, cunoaştem în parte (în profeţiile noastre. Există multe lucruri pe care nu sensul că continuăm să primim cunoştinţe le înţelegem în Biblie, şi multe taine în providen- inspirate prin revelaţie directă de la Dumnez­eu) şi ţa lui Dumnezeu. profeţim în parte (pentru că nu putem exprima decât revelaţiile parţiale pe care le primim). 13:10 Dar atunci când va veni ce este desă- vârşit, adică atunci când vom ajunge în starea Dar când ceea ce este perfect va fi venit, perfectă din lumea eternă, atunci darurile cunoaş- când se va fi terminat Canonul, prin adăugar­ea terii parţiale şi ale profeţiei parţiale vor înceta. ultimei cărţi la Noul Testament, atunci revelaţia periodică sau bucată cu bucată a revelaţiilor 13:11 Viaţa aceasta ar putea fi comparată cu adevărului divin va înceta, după cum va înceta copilăria, când vorbirea noastră, înţeleger­ea şi afirmarea acestui adevăr. Nu va mai fi nevoie de gândurile noastre erau foarte limitate şi imature. revelaţii parţiale, întrucât va fi disponibil întreg­ul Starea cerească se poate compara însă cu starea cuvânt al lui Dum­nezeu. de maturitate, de adult. Atunci condiţia noastră de Darurile exprimate prin semne au fost asoci- copil va fi de domeniul trecutului. ate cu starea de copilărie a bisericii. Darurile în sine nu au fost copilăreşti. Ele au fost darurile 13:12 Atâta timp cât suntem pe pământ, noi necesare ale Duhului Sfânt. Dar de îndată ce vedem lucrurile în chip înceţoşat, neclar, ca şi deplina revelaţie a lui Dumne­zeu a devenit când am privi într-o oglindă defectă. Prin con- disponibilă în cadrul Bibliei, darurile miracolelor trast, cerul va fi ca şi când am vedea faţă în nu au mai fost necesare şi au fost puse deoparte. faţă, adică fără nici un impediment care să împie- Cuvântul copil47 înseamnă aici un prunc care nu dice vederea. Acum cunoştinţa noastră este par- poate să vor­bească încă pe deplin. ţială, dar atunci vom cun­oaşte după cum suntem Acum (în timpul perioadei apostolilor) noi cunoscuţi şi noi – adică mult, mult mai deplin. vedem ca într-o oglindă, vag. Nici unul dintre Niciodată nu vom avea cunoştinţă perfectă, nici noi (apostolii) nu a primit deplina revelaţie a lui chiar în cer. Numai Dumnezeu este atotştiitor. Dumnezeu. Ea ne este dată pe porţiuni, ca ele- Dar cunoaşterea noastră va fi mult mai vastă mentele alcătuitoare ale unui mozaic. Când se va decât este în prezent. încheia Canonul Scriptur­ii, va fi îndepărtată obscuritatea şi vom vedea tabloul în totalitatea lui. Cunoştinţa noastră (de apostoli şi profeţi) este în prezent parţială. Dar atunci când ultima carte va fi fost adăugată la Noul Testament, noi vom cunoaşte mai deplin şi mai intim decât ori­când.

1 Corinteni 621 13:13 Credinţa, nădejdea şi dragostea tălmăcească, nu vorbeşte spre folosul adună­rii. sunt ceea ce Kelly numeşte „principalele prin- Dumnezeu înţelege ce spune acest om, dar cipii morale ce caracterizează creştinism­ ul“. ceilalţi din jurul lui nu înţeleg, pentru că pen- Aceste haruri ale Duhului sunt supe­rioare daru- tru ei este o limbă străină. Poate persoana rilor Duhului, fiind, în acelaşi timp, şi mai respectivă rosteşte adevăruri minunate, ce nu durabile. Pe scurt, roada Duhul­ui este mai au fost revelate până acum, dar ce folos, pen- importantă decât darurile Duhu­lui. tru că ele nu sunt inteligibile. Iar dragostea este cel mai mare dintre 14:3 Omul care proroceşte, în schimb, îi haruri, deoarece este cea mai de folos pentru zideşte pe cei din jurul lui, îi îmbărbătează şi-i alţii. Ea nu este egocentrică, ci „spre alţii“-cen­ mângâie. Şi asta pentru că vorbeşte pe înţele- trică – dacă ne putem exprima astfel. sul tuturor. Aici este deosebirea. Când Pavel Acum, înainte de a părăsi acest capitol, afirmă că prorocul zideşte, îmbărbătea­ză şi trebuie să mai facem câteva observaţii. După leagă rănile, el nu oferă o definiţie nouă, ci cum s-a arătat mai sus, o interpretare foarte spune doar că aceste rezultate vor urma de la răspândită a versetelor 8-12 este că ar consti­tui sine, ori de câte ori mesajul este transmis într- un contrast între condiţiile predominante în o limbă înţeleasă de oameni. viaţa de acum cu cele din starea eternă. 14:4 Mulţi se folosesc de versetul 4 pentru Dar mulţi creştini evlavioşi aderă la con- a justifica recurgerea la vorbirea în limbi în cepţia CANONULUI ÎNCHEIAT, cre­zând că particular, pentru edificarea proprie a persoanei scopul darurilor cu rol de semne a fost acela respective. Dar faptul că termen­ul „biserică“ de a confirma propovăduirea apostolilor înainte apare de nouă ori în acest capitol (v. 4, 5, 12, de a fi fost dat Cuvântul lui Dumnezeu în 19, 23, 28, 33, 34, 35) e o dovadă suficientă a forma sa finală, scrisă, şi că nevoia pentru faptului că Pavel nu se ocupă aici de viaţa aceste daruri miraculoase a încetat, de îndată particulară de închinăciu­ne a cuiva, ci de folo- ce s-a încheiat Noul Testam­ ent. Deşi părerea sirea limbilor în adunar­ea locală. Contextul aceasta din urmă merită să fie luată serios în arată că, departe de a recomanda folosirea considerare, nu se poate dovedi că este cea limbilor pentru edifica­rea proprie, apostolul definitivă. Chiar dacă noi credem că darurile condamnă orice folosir­e a darului vorbirii în cu rol de semne au cam luat sfârşit pe la sfâr- limbi în biserică, dacă acesta nu duce la ajuto- şitul erei apostolice, nu putem afirma cu finali- rarea altora. Dragos­tea se gândeşte la alţii, şi tate că Dumnezeu nu S-ar putea folosi din nu la sine. Dacă darul vorbirii în limbi e folo- nou – dacă ar dori – de aceste daruri în vre- sit cu dragoste, el va aduce foloase altora, nu mea de acum. Indife­rent la care opinie ade- doar persoanei care vorbeşte în limbi. răm, lecţia permanent valabilă este că, dacă Cine proroceşte edifică biserica. El nu darurile Duhului sunt parţiale şi vremelnice, face paradă de darul ce-l posedă, în interesul atunci roada Duhului este eternă şi mult mai lui propriu, ci vorbeşte constructiv într-o limbă de valoare. Dacă vom practica dragostea, ea ne pe care adunarea o înţelege. va păzi de pericolul folosirii greşite a darurilor 14:5 Pavel nu dispreţuieşte darul limbi­lor, şi de gâlceava şi dezbinările ce s-au ivit ca fiind conştient că este un dar de la Duhul urmare a folosirii lor greşite. Sfânt. El nu poate şi nu vrea să dispreţuiască 14:1 Legătura cu capitolul precedent este nici un lucru care vine de la Duhul. Când evidentă. Creştinii trebuie să urmărească dra- spune El: „Aş dori ca toţi să vorbiţi în limbi“, gostea – ceea ce înseamnă că întotdea­una vor el renunţă la orice dorinţă egoistă de a limita căuta să-i slujească pe alţii. De asemenea ei darul la el însuşi şi la câţiva favoriţi. Dorinţa trebuie să dorească cu înflăcăr­ are darurile lui este similară cu cea exprimată de Moise: spirituale pentru adunarea lor. Deşi e adevărat „De-ar fi ca tot poporul Domnului să fie alcă- că darurile sunt distribu­ite de Duhul după cum tuit din proroci şi Domnul să-Şi pună Duhul vrea El, tot atât de adevărat este că şi noi Lui peste ei!“ (Num. 11:29b) Dar, spunând putem cere daruri care să fie de cea mai mare aceasta, Pavel ştia că Domnul nu voia ca toţi valoare pentru părtă­şia locală. De aceea Pavel credincioşii să aibă acelaşi dar (vezi 12:29, sugerează că darul profeţiei este printre cele 30). mai de dorit. El explică apoi de ce profeţia Mai degrabă, el voia ca corintenii să pro- este, de pildă, un dar mult mai de folos decât rocească, pentru că dacă făceau aşa, ei se vorbirea în limbi. zideau unii pe alţii, pe când dacă vorbeau în 14:2 Cine vor­beşte într-o limbă, fără să limbi, fără să tălmăcească nimeni, ascultă­torii

622 1 Corinteni nu înţelegeau şi, prin urmare, nu puteau bene- referindu-se la numeroasele feluri diferite de ficia de această vorbire în limbi. Pavel prefera limbi din lume. Aici subiectul e mai amplu edificarea oricărui afişaj. „Ceea ce uimeşte decât cel al limbilor omeneşti, cuprinzând şi este mult mai puţin important pentru mintea modurile de a comunica ale altor creaturi. spirituală decât ceea ce edifică“, spune Poate că Pavel se gândeşte la diversele sunete Kelly.48 scoase de păsări şi de alte vieţuitoare. Aşa, de Sintagma: „afară numai dacă nu şi inter­ pildă, ştim că păsările scot sunete distincte, în pretează“ ar putea însemna „afară numai dacă funcţie de activitatea pe care o efectuează: cel ce vorbeşte în limbi nu şi interpre­tează“ când se împreunează, când migrează sau când sau „afară doar dacă nu cumva cineva va se hrănesc. De asemenea, animalele scot un interpreta“. anumit sunet distinct când trag semnalul de 14:6 Chiar dacă Pavel însuşi ar veni la alarmă. Pavel spune aici doar că toate aceste Corint vorbind în limbi, corintenilor nu le-ar fi voci au un sens bine definit. Nici una dintre de folos, dacă n-ar înţelege ce spune el. Ei ar ele nu are un su­net fără înţeles. Fiecare voce e trebui să fie în stare să recunoască spusele lui folo­sită pentru a transmite un anumit mesaj. ca descoperire şi cunoştinţă sau prorocie şi 14:11 Tot aşa este şi în cazul vorbirii învăţătură. Comentatorii sunt de acord că des- omului. Dacă cineva nu vorbeşte cu sunete coperire şi cunoştinţă au de a face cu recep- articulate, nimeni nu-l va înţelege, pentru că li tarea lăuntrică a mesajului, pe când prorocie şi se va părea că le vorbeşte în cimilituri. Puţine învăţătură au de a face cu predarea mesajului. experienţe sunt mai frustrante decât aceea de a Ideea subliniată de Pavel în acest verset este că, încerca să comunici cu cineva care nu-ţi înţe- pentru ca biserica să aibă un folos real, mesajul lege limba. trebuie să fie înţeles – fapt demonstrat de el în 14:12 Având în vedere toate acestea, co­rin­ versetele următoare. tenii trebuie să îmbine râvna lor pentru 14:7 Mai întâi, el foloseşte ilustraţia instru- daruri spirituale cu dorinţa lor de a zidi mentelor muzicale. Dacă flautul sau harpa nu [edifica] biserica. „Faceţi din edificarea biseri- dau sunete distincte, nimeni nu va şti ce se cii ţelul vostru, în această dorinţă de a excela“ cântă cu flautul sau cu harpa. Însăşi ideea este traducerea pe care o dă Moffatt acestui unei muzici plăcute presupune existen­ţa unei verset. Observaţi că Pavel niciodată nu-i descu- variaţii de note, a unui ritm distinct şi a unui rajează în râvna lor pentru daruri spirituale, ci anumit grad de claritate. doar caută să-i călăuzească şi să-i instruiască, 14:8 Acelaşi lucru este adevărat în cazul pentru ca prin folosirea acestor daruri ei să trompetei. Chemarea la luptă trebuie să fie atingă ţelul cel mai înalt. limpede şi distinctă, deoarece, în caz contrar, 14:13 Dacă un om vorbeşte într-o limbă, nimeni nu se va pregăti de luptă. Dacă trom­ el trebuie să se roage ca să poată interpreta. petistul se scoală în picioare şi dă un semnal Sau sensul versetului ar putea fi că el trebuie lung şi monoton, nimeni nu se va urni din să se roage ca cineva să poată traduce.49 Se loc. poate ca cineva care are darul vorbirii în limbi 14:9 Tot aşa este şi cu limba omului. Dacă să aibă şi darul interpretării, dar asta e excep- cuvintele pe care le rostim nu sunt inte­ligibile, ţia, mai degrabă decât regul­a. Analogia cu nimeni nu va şti ce se spune. În acest caz, ar trupul uman sugerează exis­tenţa unor funcţii fi tot atât de inutil ca şi când am vorbi în diferite pentru organele sale. vânt. (În versetul 9, „limbă“ se referă la orga- 14:14 De pildă, dacă cineva se roagă nul vorbirii, nu la o limbă străină.) În toate în­tr-o limbă la una din strângerile adunării, acestea, avem o aplicaţie practică, şi anume că duhul lui se roagă în sensul că sentimentele lucrarea de vestire a cuvântului sau de predare sale îşi găsesc expresia, chiar dacă nu în lim- trebuie să fie clară şi simplă. Dacă este „adân- bajul obişnuit. Dar înţelegerea lui este fără că“, depăşind înţelegerea oamenilor, atunci nu rod în sensul că nu-i aduce nimănui vreun le va fi de nici un folos. În acest caz, mesajul folos. Adunarea nu ştie ce spune persoana ar putea aduce o anumită satisfacţie vorbitoru- respectivă. Aşa cum vom explica în notele de lui, dar nu ar fi de nici un folos copiilor la 14:19, noi suntem de părere că prin cuvinte- Domnului. le înţelegerea mea se înţelege „felul cum mă 14:10 Pavel trece acum la altă ilustraţie a înţeleg alţii“. adevărului pe care îl prezintă în acest capitol, 14:15 Prin urmare, care este conclu­zia?

1 Corinteni 623 Este, pur şi simplu, următoarea: Pavel se va i-ar fi de folos nici lui, nici altora, nu poate fi ruga nu numai cu duhul, ci şi în aşa manieră acceptată. Rezultă tot atât de limpede din acest încât să fie înţeles. Asta se înţelege prin sin- verset că a vorbi în limbi nu însemna a vorbi tagma: „Mă voi ruga şi cu înţelege­re“. Nu într-o stare de inconştienţă mentală. Învăţătura cea înseamnă că se va ruga cu propria lui înţele- mai răspândită cu privire la natura darului este gere, ci, mai degrabă, că se va ruga în aşa fel singura care e în ton cu contextul pasajului. Pavel încât să-i ajute pe alţii să înţeleagă. spune că, deşi el ar putea vorbi în limbi străine 14:16 Că acesta e sensul corect al pasa­ mai mult decât corintenii, el preferă să vorbească jului reiese foarte clar din versetul 16. Dacă cinci cuvinte cu înţelegerea sa, adică într-un mod Pavel ar mulţumi cu duhul lui, dar nu într-o inteligibil, decât zece mii de cuvinte într-o limbă manieră care să fie înţeleasă de alţii, cum ar necunoscută. În biserică, adică, în adunare, ca să-i putea cineva, care nu înţelege limba respecti­vă, pot învăţa pe alţii (katecheo), adică să-i instruiesc să spună la sfârşit: „Amin“? oral, Gal. 6:6. Asta arată ce se înţelege prin a Cel care ocupă locul celor neinformaţi [în vorbi cu înţelegere: a vorbi în aşa fel încât a da ediţia Azimioară: cel simplu, n.tr.] în­seamnă învăţătură.51 acea persoană din cadrul asistenţei care nu înţelege limba celui care vorbeşte. Între altele, 14:20 În continuare, Pavel îi îndeamnă pe acest verset autorizează folosirea corectă a corinteni să depăşească această fază de imatu- cuvântului „Amin“ în adunările publice ale ritate în gândirea lor. Copiilor le place mai bisericii. mult joaca, decât munca, ei preferând lucrurile 14:17 Vorbind într-o limbă străină, cineva strălucitoare, celor stabile. Pavel spune: „Nu vă poate aduce mulţumiri lui Dumne­zeu, dar bucuraţi, ca nişte copii, de aceste daruri spec- alţii nu sunt edificaţi, dacă nu înţe­leg ceea ce taculoase de care faceţi atâta paradă. Copii se spune. trebuie să fiţi doar într-o singură privinţă: 14:18 Se pare că apostolul poseda capa­ aceea a răutăţii. Dar în toate celelalte privin- citatea de a vorbi mai multe limbi străine ţe, trebuie să gândiţi matur, ca nişte oameni decât toţi la un loc. Ştim că Pavel învăţase mari“. mai multe limbi, dar textul de aici se referă 14:21 În continuare apostolul citează din mai degrabă la darul vorbirii în limbi. Isaia, pentru a arăta că limbile sunt un semn 14:19 În pofida acestei performanţe ling- pentru necredincioşi, mai degrabă decât pen- vistice evident superioare, Pavel spune că mai tru credincioşi. Dumnezeu a spus că, întrucât degrabă ar spune cinci cuvinte cu înţelegere, copiii lui Israel au respins mesajul Lui şi şi-au adică cuvinte înţelese de alţii, decât zece mii bătut joc de El, El le va vorbi acum într-o de cuvinte într-o limbă străină. Pe el nu-l limbă străină (Isa. 28:11). Împlin­irea acestei interesa folosirea acestui dar în scopuri de afi- profeţii a avut loc atunci când asirienii au şaj. Scopul principal urmărit de el era să-i invadat ţara Israelului, şi israeliţii au auzit vor- ajute pe copiii lui Dumnezeu. Prin urmare, el bindu-li-se în limba asiriană. Or, asta era pen- s-a hotărât ca atunci când va vorbi să proce- tru ei un semn că au respins Cuvântul lui deze în aşa fel încât să se facă înţeles. Dumnezeu. Sintagma: înţelegerea mea [din original] 14:22 Argumentul folosit aici este că întru- este un exemplu al aşa-numitului „genitiv cât Dumnezeu a lăsat limbile ca semn pentru obiectiv“.50 Ea nu înseamnă „ceea ce înţeleg necredincioşi, corintenii nu ar trebui să insiste eu însumi“, ci „ceea ce înţeleg alţii când vor- asupra dreptului lor de a recurge la vorbirea în besc eu“. limbi cu atâta uşurinţă în adună­rile credincioşi- Hodge demonstrează că ideea care se des- lor. Ar fi mai bine dacă ei ar proroci, întrucât prinde din context nu se referă la înţele­gerea prorocia este un semn pen­tru credincioşi, iar de către Pavel a ceea ce rostea el însuşi în nu pentru necredincioşi. limbi, ci ce înţelegeau alţii când vorbea el în 14:23 Dacă toată biserica s-ar strânge la limbi: un loc şi toţi creştinii ar vorbi în limbi, fără ca cineva să interpreteze, ce ar zice străinii care Ideea potrivit căreia Pavel I-ar mulţumi lui ar intra acolo? Pentru ei nu ar fi o mărturie, Dumnezeu că era înzestrat mai mult cu darul ci ar crede că acei creştini sunt nebuni. limbilor, dacă acel dar consta în capacitatea de a Există o contradicţie aparentă între versetul vorbi în limbi pe care el însuşi nu le înţelegea, a 22 şi versetele 23-25. În versetul 22 ni se căror folosire, plecând de la această premisă, nu spune că limbile sunt un semn pentru necre­

624 1 Corinteni dincioşi, în timp ce prorocia este pentru cre­ reiese că strângerile aveau un caracter neofi­ dincioşi. Dar în versetele 23-25 Pavel spune că cial, fiind foarte libere. Duhul lui Dumnezeu limbile folosite în biserică ar putea avea darul era liber să folosească diversele daruri pe care de a-i nedumeri sau a-i face să se poticnească le dăruise bisericii. De pildă, un om avea un pe necredincioşi, pe când proro­cia ar putea să psalm, pe când altul avea de dat o învăţătură. le fie de folos. Altul vorbea într-o limbă străină. Altul prezen- Explicaţia acestei contradicţii aparente este ta o revelaţie pe care o primise direct de la următoarea: Necredincioşii din versetul 22 sunt Domnul. Pavel îşi dă acordul tacit la acest gen cei ce au respins Cuvântul lui Dum­nezeu, de „întrunire deschisă“, unde Duhul lui închizându-şi inima faţă de adevăr. Limbile sunt Dumnezeu avea libertatea de a vorbi prin un semn al judecăţii lui Dumn­ezeu asupra lor, intermediul unor fraţi. Dar după ce a început după cum au fost asupra Israelului, din pasajul aceasta, el prezintă apoi primul control în de la Isaia (v. 21). Necredincioşii din versetele exercitarea acestor daruri. Totul trebuie să fie 23-25 sunt cei ce doresc să se lase învăţaţi. Ei făcut avându-se în vedere zidirea sau edifica- sunt deschişi să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, rea creştinilor. Doar pentru că un lucru este după cum reiese din prezenţa lor la adunările senzaţional sau spectaculos, asta nu înseamnă creştine. Dacă îi vor auzi însă pe creştini vor- că îşi are locul în cadrul bisericii. Pentru a fi bind într-o limbă străină, fără să le tălmăcească acceptabil, lucrarea trebuie să aibă efectul de nim­ eni, li se va face rău, mai degrabă decât a-i zidi pe copiii lui Dumnezeu. Căci asta se bine. înţelege prin edific­­­ar­­e: creşterea duhovniceas- 14:24 Dacă vor intra nişte străini în locul că. unde creştinii prorocesc, mai degrabă decât 14:27 Al doilea mijloc de control este vorbesc în limbi, vizitatorii vor înţelege ceea faptul că în orice întrunire nu au voie să vor- ce se spune şi vor fi convinşi de toţi şi jude­ bească în limbi mai mult de trei. Dacă cineva caţi de toţi. Ceea ce subliniază apostolul aici vorbeşte într-o limbă, să fie doi sau cel mult este că nu se va produce o adevărată mustra­re trei. Nu era voie să existe nici o întrunire de şi trezire faţă de realitatea păcatului, dacă felul celei în care o mulţime de oameni se ascultătorii nu vor înţelege ceea ce se spune. ridică în picioare, pentru a-şi demonstra cursi- Când se vorbeşte în limbi, e clar că vizitato­rii vitatea cu care vorbeau în limbi străine. nu vor avea prea mult de câştigat. Cei ce pro- În continuare aflăm că cei doi sau trei care rocesc o fac în limbajul obişnuit, vorbit în aveau voie să vorbească în limbi în cadrul partea locului. Prin urmare, ascultătorii vor fi unei întruniri trebuiau să vorbească pe rând. impresionaţi de ceea ce vor auzi. Asta înseamnă că ei nu aveau voie să vor- 14:25 Tainele inimii unui om sunt desco- bească toţi deodată, ci câte unul o dată, evi- perite prin intermediul prorociei. Persoana tându-se haosul şi dezordinea care s-ar crea respectivă va avea impresia că cel ce proroceş- dacă mai mulţi ar vorbi concomitent. te i se adresează lui, direct. Duhul lui A patra regulă este că trebuie să existe un Dumnezeu va produce mustrarea de păcat în interpret. Unul să interpreteze. Dacă se ridică inima lui. Şi astfel el va cădea cu faţa la cineva să vorbească într-o limbă străin­ă, el pământ, se va închina lui Dumnezeu şi va trebuie să se asigure că există în sală cineva mărturisi că, într-adevăr, Dumnezeu este în care să poată traduce ceea ce spune el. mijlocul acelor oameni. 14:28 Dacă nu era nici un interpret de Prin urmare, ideea subliniată de Pavel în faţă, atunci persoana respectivă trebuia să tacă versetele 22-25 este că vorbirea în limbi, atunci în adunare. El putea să stea jos şi să vorbeas- când nu este tradusă, nu va produce în necre- că în gând, comunicând cu el însuşi şi cu dincioşi acea stare de mustrare de păcat pe Dumnezeu în această limbă străină, dar nu care o produce prorocia. putea să vorbească în public. 14:26 Datorită abuzurilor care s-au ivit în 14:29 Regulile care guvernează darul pro- biserică în legătură cu darul vorbirii în limbi, a rociei sunt expuse în versetele 29-33a. Mai fost necesar ca Duhul lui Dumnezeu să stabi- întâi, doi sau trei proroci să vorbeas­că, ceilalţi lească anumite reguli, menite să control­eze urmând să judece. Nu era voie să participe la folosirea acestui dar. În versetele 26-28, găsim această întrunire mai mult de trei, iar creştinii câteva din aceste controale. care ascultau trebuiau să stabi­lească dacă se Ce se întâmpla când se adunau la un loc rostea un adevăr divin sau dacă, dimpotrivă, membrii bisericii primare? Din versetul 26 omul respectiv era un profet fals.

1 Corinteni 625 14:30 Cum am arătat deja, un proroc pri­ tului Noului Testament în versete, prec­um şi mea comunicaţii directe din partea Domn­u­lui, mar­carea sa cu semnele de punctuaţie au fost pe care le transmitea apoi bisericii. Dup­ă ce op­erate cu multe secole mai târziu, după transmitea această revelaţie de la Dum­nezeu, el red­actarea textelor originale. Astfel, ultima par­ putea continua, ţinând o predi­că. Deci apostolul te a versetului 33 „ca în toate bisericile sfinţi- stabileşte regula după care dacă un proroc vor- lor“ aparţine logic versetului 34, căci se referă beşte şi i se face o desc­operire altui proroc, ce la principiul pe care-l găsim expus acolo (de stă jos, în aduna­re, primul trebuie să se opreas- fapt, unele testamente în greacă şi chiar tradu- că şi să-i dea loc celui ce tocmai a primit ceri în engleză au recurs la aceas­tă punctuaţie, revelaţia. După cum s-a arătat, motivul unei care leagă ulti­ma parte a verse­tului 33 de ver- atari acţiuni este că, dacă cineva e lăsat să vor- setul 34). De pildă, versiunea ASV sună astfel: bească prea mult, el va vorbi animat de puterea „Ca în toate bisericile sfinţilor, femeile să tacă lui prop­rie, mai degrabă decât de inspiraţia în biserici: căci nu le este permis să vorbeas- divină. Pent­ru că în orice vorbire de lungă dura- că; ci să fie supuse, cum zice şi legea“. tă există peric­olul de a trece de la cuvintele lui Instrucţ­iunile pe care le dă Pavel corintenilor Dumn­ezeu la propriile cuvinte ale vorbitorul­ui. nu se aplică doar la ei, ci sunt general valabile Dar re­velaţia este deasupra oricărei vorbiri. tuturor bisericilor sfinţilor. Mărturia uni­versal 14:31 Prorocilor trebuie să li se dea prilejul valabilă a Noul­ui Testament este că, deşi să vorbească unul câte unul. Nici un proroc femeile au multe lucrări de preţ, pe care le nu trebuie să monopolizeze tot timpul de vor- pot desfăşura pentru Domnul, lor nu le-a fost bire. În felul acesta, se realizează cel mai dat să desfă­şoare o slujbă publică în plenul mare beneficiu pentru biserică, anume faptul bisericii. Lor le-a fost încredinţată, în schimb, că toţi vor putea să înveţe şi toţi vor fi sarcina inexprimabil de importantă de a avea îndemnaţi sau îmbărbătaţi. grijă de treburile din familie şi de a creşte 14:32 Un principiu foarte important este copiii. Dar ele nu au voie să vorbească în cel expus în versetul 32. Citind printre rân­duri, public, în cadrul adunării. Locul lor este cel am putea face observaţia că corintenii trăiau de supune­re faţă de bărbat. sub impresia falsă că cu cât era cinev­a mai Noi credem că sintagma cum spune şi stăpânit de Duhul lui Dumnezeu, cu atât se legea se referă la supunerea pe care trebuie diminua stăpânirea sa de sine. Mai degra­bă, ei s-o acorde femeia bărbatului, acest fapt fiind considerau că persoana respectiv­ă este trans- clar propovăduit de lege, mai cu seamă de portată, într-o stare de extaz şi, după Godet, ei Pentateuh. Aşa, de pildă, la Geneza 3:16 se credeau că orice sporire a stării duhovniceşti spune: „dorinţa ta va fi după bărbatul tău. Şi ar duce la o scădere a activităţii intelectuale el va stăpâni asupra ta“. sau conştiinţei de sine. Conform acestor cre- Mulţi susţin că Pavel le-ar interzice în acest dincioşi, omul aflat sub controlul Duhului ar fi verset femeilor să pălăvrăgească sau să bâr- într-o stare pasivă, neputând să-şi controleze fească, în timpul desfăşurării serviciului divin. vorbirea, timpul cât vorbeşte sau acţiunile sale Dar o atare interpretare nu este susţin­ută de în general. Numai că o atare idee este respin- text. Termenul tradus prin „a vorbi“ (laleo) nu să categoric de textul din Scriptură de care ne avea sensul de „a pălăvrăgi“ sau „a bârfi“ în ocupăm în prezent: Duhurile prorocilor sunt greaca de tipul Koine, în care a fost redactat supuse proroci­lor. Asta înseamnă că prorocul textul original al Noului Testa­ment. Acelaşi nu este „transportat“ fără consimţământul lui, termen este folosit şi în verset­ul 21 al acestui împo­triva voinţei sale. El nu poate să se eschi- capitol, precum şi la Evrei 1:1, având sensul veze de la instrucţiunile date în acest capitol de „a vorbi cu autoritate“. sub pretextul că i-ar fi fost peste putinţă să se 14:35 Într-adevăr, femeile nu au voie să op­rească, căci el însuşi poate stabili când şi pună întrebări în public, în cadrul bisericii. cât de mult să vorbeas­că. Dacă voiesc să capete învăţături asupra unui 14:33 Căci Dumnezeu nu este autorul lucru, să-i întrebe pe soţii lor acasă. Vers­etul confuziei, ci al păcii. Cu alte cuvinte, dacă în acesta se referă la faptul că unele femei ar cadrul unei strângeri a credincioşilor se consta- putea încerca să scape de prohibiţia de a vorbi tă o stare de haos şi de dezordine, putem fi în public, în adunare, recurgând la tactica de a siguri că acea adunare nu se află sub contro- pune întrebări. Cu alte cuvinte, este posibil lul Duhului Sfânt! să-i înveţi pe alţii prin simplul act de a pune 14:34 După cum se ştie, împărţirea tex­ întrebări. Or, versetul acesta aduce precizarea

626 1 Corinteni menită să închidă şi această portiţă de evitare 14:39 Rezumând instrucţiunile pe care le-a a prohibiţiei referitoare la faptul că femeile nu dat cu privire la exercitarea darurilor, Pavel le au voie să vorbească în adunare. spune acum fraţilor să dorească cu înfocare Unii au pus întrebarea: cum se aplică acest să prorocească, fără să interzică oamenilor să principiu la femeia necăsătorită sau la văduvă. vorbească în limbi. Versetul acesta arată Răspunsul este că Scriptura nu se ocupă de importanţa relativă pe care o ocupă aceste fiecare caz în parte, ci doar de prezentarea două daruri – pe primul, proroc­ia, trebuie să-l principiilor generale. Dacă o femeie nu are dorească cu înflăcărare, pe când pe al doilea soţ, ea poate să-l întrebe pe tatăl ei, pe fratele nu trebuie doar să-l interzic­ă. Prorocia este ei sau pe presbiterii biseri­cii. De fapt, versetul mai de preţ decât limbile, pentru că prin inter- ar putea fi tradus şi astfel: „Să-i întrebe pe mediul prorociei ajung pă­cătoşii să fie mustraţi bărbaţii52 din famil­ie!“ Regula de bază de care de păcat şi tot prin pror­ocie sunt sfinţii edifi- trebuie să ţinem seama o găsim exprimată în caţi. Limbile fără int­erpretare nu au slujit alt cuvintele: este ruş­ inos pentru femeie să vor- scop decât acela de a-I vorbi lui Dumnezeu şi bească în bi­serică. celor care le fol­oseau, precum şi de a etala 14:36 Se pare că apostolul Pavel şi-a dat capacitatea cuiva de a se exprima într-o limbă seama că învăţătura pe care a propovăduit-o în străină, capaci­tate pe care a primit-o de la acest punct va provoca multe controverse, cum Dumne­zeu. s-a şi întâmplat! În încercarea de a răspunde 14:40 Un ultim cuvânt de îndemn din argumentelor celor care se opun­eau acestei partea lui Pavel se referă la faptul că toate învăţături, el recurge, în versetul 36, la ironie, lucrurile trebuie să se facă în chip cuviin­cios întrebând: De la voi a pornit Cuvântul lui şi cu rânduială. Este semnificativ faptul că se Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns inserează această atenţionare în acest punct al el? Cu alte cuvinte, dacă corintenii susţineau capitolului 14. De-a lungul veacurilor, cei ce că ştiu mai mult în această privinţă decât au pretins că au darul de a vorbi în limbi nu apostolul, atunci el îi va întreba dacă ei, ca s-au remarcat însă prin rânduiala sau cuviinţa biserică, au produs Cuvântul lui Dumnezeu de care au dat dovadă în cadrul serviciilor sau dacă ei au fost singurii care l-au primit. adunării. Mai degrabă, multe din adunări au Prin atitudinea lor ei păreau a se prezenta ca fost scene de emoţii ieşite de sub control şi o autoritate oficială în aceste chestiuni. Dar reali- stare generală de confuzie. tatea este că nici o biserică nu-şi poate aroga Prin urmare, rezumând, apostolul Pavel pre- meritul de a fi fost iniţiatoarea Cuvântului lui zintă următoarele condiţii care trebuie să Dumnezeu, după cum nici o biserică nu deţi- guverneze folosirea limbilor în biserica locală: ne drepturi exclusive asupra lui. 1. Nu trebuie să interzicem folosirea limbi- 14:37 În legătură cu toate instrucţiunile de lor (v. 39). mai sus, apostolul subliniază în acest punct că 2. Dacă un om vorbeşte într-o limbă, tre- ele nu reprezintă propriile sale idei sau inter- buie să existe un interpret (v. 27c, 28). pretări, ci sunt chiar poruncile Domnului şi 3. Nu pot să vorbească mai mult de trei că orice om care este proroc al Domnului oameni în limbi, la orice serviciu al adunării sau care este duhovnicesc va înţelege că aşa (v. 27a). stau lucrurile. Versetul acesta constituie un răs- 4. Ei trebuie să vorbească pe rând (v. puns suficient de întemeiat pentru a răspunde 27b). la obiecţiile ridicate de unii, conform cărora 5. Ceea ce spun ei trebuie să fie edifica­tor unele din învăţăturile lui Pavel, în special cele (ziditor) pentru alţii (v. 26b). privitoare la femei, ar reflecta propriile sale 6. Femeile trebuie să tacă (v. 34). prejudecăţi. Chestiu­nile acestea nu reprezintă 7. Toate trebuie făcute în chip cuviincios şi părerile particulare ale lui Pavel, ci sunt cu rânduială (v. 40). poruncile Domnului. Acestea sunt regulile de bază, rămase 14:38 Desigur, unii nu vor voi să le va­labile până în ziua de azi, ce trebuie în mod acc­epte ca atare, drept care apostolul adaugă şi obligatoriu să guverneze buna desfăşu­rare a cuvintele: Dacă cineva este ignorant, n-are serviciilor în cadrul adunării. de­cât să fie ignorant! Dacă o persoa­nă ref­uză IV. RĂSPUNSUL DAT DE PAVEL CEL­OR să recunoască inspiraţia acestor scrieri şi să se plece supus în faţa lor, atunci nu are al­tă CE TĂGĂDUIAU ÎN­VIE­R­ EA (cap. 15) alternativă, decât să rămână în ignoranţa lui. Avem în acest capitol cea mai clară pre-

1 Corinteni 627 zentare a subiectului învierii. Printre cre­ 15:4 Îngroparea lui Cristos a fost proro­cită dincioşii corinteni s-au strecurat unii care pro- în Isaia 53:9, iar învierea Sa în Psalmul 16:9, pagau învăţătura că învierea cu trupul nu ar fi 10. Este important de reţinut cum subliniază posibilă. Ei nu negau existenţa vieţii după Pavel mărturia Scripturilor. Lucrul acesta trebu- moarte, ci doar susţineau că în viaţa de apoi ie să constituie totdeauna un test în toate noi am fi doar nişte duhuri fără trup real. chestiunile ce ţin de credinţa noastră: „Ce Apostolul prezintă aici răspunsul lui clasic la spun Scripturile?“ aceste tăgăduiri. 15:5 În versetele 5-7, avem lista martoril­or A. Certitudinea învierii (15:1-34) oculari care au asistat la înviere. Mai întâi, 15:1, 2 Pavel le aminteşte vestea bună pe Domnul i s-a arătat lui Chifa (Petru) – fapt care le-a propovăduit-o, pe care ei au pri­mit-o cu totul mişcător, dacă ne gândim că ucenicu- şi în temeiul căreia stăteau acum în picioa­re. Ea lui odinioară lipsit de credinţă, care s-a lepădat nu constituia o doctrină nouă pentru corinteni, de Domnul de trei ori, i s-a acor­dat ulterior ci doar trebuia neapărat să li se aducă din nou privilegiul fără seamăn de mare ca Domnul să la cunoştinţă în acest moment important din i se arate lui special, după învierea Sa. O, ce viaţa lor. Căci tocmai prin Evanghelia aceasta mare este harul Domnului Isus Cristos! Apoi au fost mântuiţi corinten­ii. Apoi Pavel adaugă Domnul li S-a arătat şi celor dois­ prezece cuvintele: dacă ţineţi cu tărie cuvântul pe care ucenici. De fapt cei doi­sprezece nu erau, în vi l-am vestit – afară doar dacă nu cumva aţi acest timp, cu toţii laolaltă, ci formula cei doi- crezut în zadar. Tocmai prin Evanghelia învie- sprezece desemna grupul colectiv al ucenici- rii au fost ei mântuiţi – afară doar dacă nu lor, chiar dacă nu toţi membrii acestui grup cumva nu ar exista o atare mântuire, în care erau prezenţi la un moment dat. Trebuie caz ei nu au fost mântuiţi. Cuvântul dacă din remarcat că nu toate a­răt­ările Domnului Isus acest pasaj nu exprimă nici o îndoială cu privi- după înviere, pe care le consemnează evanghe- re la mântuire, după cum nu ne spune că ei ar liile, se găsesc în ac­eastă listă. Duhul lui fi fost mântuiţi pentru faptul că s-au ţinut cu Dumnezeu selectează a­cele arătări ale lui tărie de acest cuvânt. Mai degrabă, Pavel afirmă Cristos după învierea Sa pe care le consideră doar că, dacă nu ar exista mântuire, atunci ei cele mai pertinente scopului urmărit de El. nu ar putea fi mântuiţi. Cu alte cuvinte, cei ce 15:6 Arătarea Domnului la peste cinci sute tăgăduiau învierea cu trupul lansau un atac de fraţi deodată se crede că a avut loc în direct împotriva întregului adevăr al Evangheliei. Galileea. În vremea când şi-a redactat Pavel Pentru Pavel, învierea este fundamentală, căci această epistolă, cei mai mulţi dintre aceştia fără ea nu poate exista creştinism. Astfel verse- mai erau încă în viaţă, deşi unii plecaseră tul acesta este un îndemn adresat corintenilor să acasă la Domnul. Cu alte cuvinte, dacă cineva se ţină cu tărie de Evanghelia pe care au pri- dorea să conteste acurateţea spuselor lui Pavel, mit-o, în pofida atacurilor lansate împotriva ei. nu avea decât să-i contac­teze pe martorii ocu- 15:3 Pavel le transmisese corintenilor lari ai Învierii, care mai erau încă în viaţă. mesajul pe care-l primise şi el prin revelaţie 15:7 Nu putem şti la care Iacov se referă divină. Prima doctrină cardinală a acelui mesaj textul de aici, deşi majoritatea comentatorilor a fost faptul că Cristos a murit pen­tru păca- presupun că este fratele vitreg al Domnului. tele noastre, după Scripturi. Asta subliniază Versetul 7 ne spune de asemenea că Domnul caracterul substiţionar al morţii lui Cristos. El S-a arătat tuturor apostolilor. nu a murit pentru propriile Lui păcate sau ca 15:8 În continuare Pavel se referă la propria martir, ci a murit pentru păcatele noastre. El sa cunoştinţă cu Cristosul înviat – eveniment a murit pentru a plăti pedeapsa meritată de petrecut pe drumul Damascului, când apostolul păcatele noastre. Toate acestea s-au făcut în a văzut o mare lumină din cer şi s-a întâlnit cu conformitate cu Scripturile. Termenul Cristosul Glorificat, faţă în faţă. Unul născut „Scripturile“ se referă aici doar la Vechiul înainte de vreme (în alte e­di­ţii româneşti: „o Testament, întrucât Noul Testament nu exista stârpitură“, n.tr.) se referă la avort sau la o încă sub formă scrisă. Au prezis oare naştere prematură. Explicaţia lui Vine este că Scripturile Vechiului Testa­ment că Cristos va Pavel s-ar fi considerat inferior celorlalţi apostoli, muri pentru păcatele oamenilor? Răspunsul asemen­ea unei naşteri imature faţă de una este un hotărât „da!“ Isaia 53, versetele 5 şi 6 matură. Pavel recurge aici la un termen de sunt o dovadă sufi­cientă, în această privinţă. autoînjo­sire, datorită felului de viaţă trăit înainte de convertire, când a persecutat biserica.

628 1 Corinteni 15:9 Gândindu-se la privilegiul ce i s-a dat Evident, dacă mesajul apostolic era fals, să se întâlnească faţă în faţă cu Mântuitor­ul, atunci şi credinţa era zadarnică, şi astfel nu apostolul este pătruns de un spirit de nevredni- ne-am mai putea pune încrederea într-un mesaj cie, căci îşi aminteşte cum a perse­cutat bise- fals sau golit de sens. rica lui Dumnezeu şi cum, în pofida acestui 15:15 În acest caz, nu s-ar pune doar pro- fapt, Domnul l-a chemat să fie apostol. Prin blema că apostolii ar fi predicat un mesaj fals, urmare, el se pleacă până în ţărână, ca cel ci ar însemna, de fapt, că au mărturisit împo- mai mic dintre apostoli şi ca unul care nu triva lui Dumnezeu. Ei au mărturisit cu este vrednic să poarte numele de apostol. privire la faptul că Dumnezeu L-a înv­ iat pe 15:10 El se grăbeşte să recunoască faptul Cristos din morţi. Or, dacă Dumn­ez­eu nu a că orice ar fi în prezent, el este prin harul lui făcut acest lucru, atunci înseamnă că apostolii Dumnezeu. Pavel nu a acceptat acest har ca au depus o mărturie mincinoasă împotriva un fapt obişnuit, „de-a gata“, ci admite că în Lui. virtutea acestui har îi revine cea mai profundă 15:16 Dacă învierea este o imposibilitate, obligaţie şi că a trudit din greu, slujindu-L pe a­tunci nu pot exista nici un fel de excepţii în Cristos, care l-a salvat. Totuşi, în­tr-un sens ca­zul ei. Pe de altă parte, dacă învierea a a­vut foarte real, nu Pavel însuşi era cel ce lucra, ci totuşi loc, în cazul cu Cristos, de pildă, a­tunci harul lui Dumnezeu lucra în el. nu mai poate fi considerată o imposi­bil­itate. 15:11 În acest punct, Pavel se alătură 15:17 Dacă Cristos nu a înviat, cre­dinţa celorlalţi apostoli, afirmând că indiferent care credincioşilor este zadarnică şi lipsită de din ei ar predica, ei sunt uniţi cu toţii în măr- putere. În plus, asta ar însemna că nu este nici turia pe care o aduc Evangheliei şi în special iertare de păcate. În felul acest­a, respingerea învierii lui Cristos. învierii înseamnă respingerea valorii lucrării lui 15:12 În versetele 12-19, Pavel enumeră Cristos. consecinţele tăgăduirii învierii cu trupul. Mai 15:18 Cât priveşte pe cei ce au murit cre- întâi, asta ar însemna că Cristos Însuşi nu a zând în Cristos, situaţia acestora ar fi, con- înviat. Logica lui Pavel este imbatabilă. Unii form acestei argumentări, total deznădăj­duită. afirmau că nu este înviere cu trupul. Ei bine, Dacă Cristos nu a înviat, atunci credin­ţa lor atunci, spune Pavel, dacă aşa ar sta lucrurile, nu a avut nici o valoare. Sintagma cei ador- atunci înseamnă că nici Cristos nu a înviat. miţi în Cristos se referă la trupurile credincio- Sunteţi voi, corintenii, dispuşi să recunoaşteţi şilor, căci nicăieri în Noul Testa­ment nu se acest lucru? Bineînţeles că nu erau! Pentru a spune că sufletul ar adormi. La moartea cre- dovedi posibilitatea oricărui fapt, nu trebuie să dinciosului, sufletul lui se duce în prezenţa lui faci altceva decât să demonstrezi că deja s-a Cristos, în timp ce trupul lui este descris ca petrecut. Or, pentru a dovedi realitatea învierii fiind adormit în mormânt. cu trupul, Pavel este dispus să-şi întemeieze Trebuie să clarificăm şi cuvintele: au pie­ argumentul pe simplul fapt că Cristos deja a rit. Termenul „a pieri“ niciodată nu în­seamnă fost înviat din morţi. anihilare sau încetarea existenţei. Cum arată 15:13 Dar dacă nu este o înviere a morţi- Vine, nu înseamnă că cineva în­cetează de a lor, atunci evident nici Cristos nu a înviat. O mai fi, ci încetează de a mai fi bine. Înseamnă atare concluzie i-a învăluit pe corinteni în dis- ruinarea persoanei, în raport cu scopul pentru perare şi deznădejde. care a fost creată. 15:14 Iar dacă Cristos nu a înviat, atunci 15:19 Dacă Cristos nu a înviat, atunci propovăduirea apostolilor ar fi zadarnică credincioşii sunt într-o stare de plâns, la fel cu sau lipsită de substanţă. De ce ar fi zadarni- cei care au murit, însemnând că şi ei s-au că? Mai întâi, pentru că Domnul Isus a pro- înşelat. Înseamnă, de fapt, că ar fi cei mai de mis că va învia din morţi a treia zi. Or, dacă plâns dintre oameni. Pavel se gândeşte aici, El nu a înviat atunci, asta ar însemn­a că este negreşit, la toate durerile, suferinţele, încer­cările impostor sau rătăcit. Şi într-un caz, şi-n altul, şi persecuţiile la care sunt supuşi creştinii. Or, n-am avea cum şti că moartea Sa este mai de a îndura toate aceste suferinţe pentru o cauză preţ decât aceea a oricărei alte persoane. Dar pierdută şi falsă – ei bine, asta ar fi într-ade- prin învierea Sa din morţi, Dumnezeu a depus văr de plâns! mărturie pentru faptul că El era pe deplin 15:20 Starea de încordare dispare însă, satisfăcut de lucrarea răs­cumpărătoare săvârşită prin anunţul triumfător al lui Pavel, că învie­rea de Cristos. lui Cristos a avut totuşi loc şi a fost urmată

1 Corinteni 629 de consecinţe minunate. Dar acum, Cristos a văduvei şi a fiicei lui Iair. Dar învierea lui înviat dintre cei morţi, pârga celor adormiţi. Cristos s-a deosebit de toate acestea, prin fap- În Scriptură se face distincţ­ie între învierea tul că toţi aceştia au murit din nou, după morţilor şi învierea din morţi. Versetele anteri- învierea lor, pe când Cristos a în­viat pe veci oare s-au ocupat de învierea morţilor. Cu alte de veci, fără să mai moară vreodată. El a cuvinte, Pavel a argumentat la modul general, înviat şi acum este viu în puterea unei vieţi în sprijinul faptului că morţii înviază. Dar fără de sfârşit. Apoi El a înviat cu un trup Cristos a înviat din morţi. Asta înseamnă că glorificat. atunci când a înviat El nu au înviat şi ceilalţi A doua categorie cuprinsă în prima înviere morţi. Deci, în această privinţă, a fost o învie- este cea a celor care sunt ai lui Cristos la re limitată. Toate învierile presupun învierea prima Sa venire. Aici sunt cu­prinşi cei ce vor celor morţi, dar numai învierea lui Cristos şi a fi înviaţi cu ocazia Răpirii, precum şi acei credincioşilor este o înviere dintre cei morţi. credincioşi ce vor muri în timpul Marii 15:21 Prin om a venit prima moarte în Strâmtorări, fiind înviaţi la sfârşitul acestei lume şi omul acela a fost Adam. Prin păcatul Tribulaţii, când Cristos va reveni pentru a lui, moartea a venit peste toţi oamenii. Dum­ domni. După cum sunt faze distincte ale veni- nezeu L-a trimis pe Fiul Lui în lume ca Om, rii lui Cristos, tot aşa există etape ale învierii pentru a contracara efectele acţiunii pri­mului sfinţilor Săi. Prima înviere nu-i cuprinde pe om şi pentru a-i învia pe credincioşi la o stare toţi cei ce au murit de-a lungul timpului, ci de binecuvântare pe care nicicând n-ar fi numai pe cei ce au murit cu cre­dinţa în putut-o cunoaşte în Adam. Şi astfel prin Omul Cristos. Cristos Isus a venit învierea mor­ţilor. Unii propagă învăţătura potrivit căreia 15:22 Adam şi Cristos sunt prezentaţi numai creştinii care I-au fost fideli lui Cris­tos drept căpetenii federale. Adică ei au acţionat sau cei care au biruit vor fi înviaţi în acest în numele altor oameni. Şi toţi cei înrudiţi cu timp, dar Scripturile contrazic foarte clar aceas- ei sunt afectaţi de acţiunile lor. Toţi cei des- tă teorie. Toţi cei care sunt ai lui Cristos vor cinşi din Adam mor. Tot aşa în Cristos toţi învia la venirea Sa. vor fi făcuţi vii. Versetul acesta a fost folosit 15:24 Sintagma după aceea va veni sfârşi- de unii în încercarea de a propovădui mântui- tul se referă, în opinia noastră, la sfârşitul rea universală. Ei susţin că aceiaşi care mor în învierii. La sfârşitul Domniei de o Mie de Adam sunt făcuţi vii în Cristos şi că, prin Ani a lui Cristos, după ce El îşi va fi înfrânt urmare, toţi vor fi, în cele din urmă, mântuiţi. duşmanii, va veni învierea morţilor răi. Aceasta Dar nu asta spune versetul 22. Cuvintele cheie este ultima înviere care va avea loc. Toţi cei sunt: în Adam şi în Cristos. Toţi cei ce sunt care au murit în necredinţă se vor înfăţişa în Adam mor. Toţi cei ce sunt în Cristos vor înaintea Judecăţii de la Marele Tron Alb, ca fi făcuţi vii, adică numai credincioşii în să-şi primească osânda. Domnul Isus Cristos vor fi înviaţi din morţi, După Mileniu şi nimicirea lui Satan (Apo. urmând să trăiască apoi veşnic în prezenţa 20:7-10), Domnul Isus va preda împă­răţia lui Lui. Toţi cei ce vor fi făcuţi vii sunt definiţi Dumnezeu Tatăl. Până la acea dată, El va fi în versetul 23 drept cei care sunt ai lui Cristos abolit orice domnie, orice autoritate şi orice la venirea Sa. Aici nu sunt cuprinşi duşmanii putere. Până în acest punct, Domnul Isus lui Cristos, deoarece aceştia vor fi puşi sub Cristos va fi domnit ca Fiul Omului, slujind picioarele Sale (v. 25). Or, cum s-a exprimat de Mediator al lui Dumnezeu. La sfârşitul cineva, ce paradis ar mai fi acesta? domniei de o mie de ani, planurile lui 15:23 Urmează grupele sau categoriile ce Dumnezeu pe pământ se vor fi împlinit în vor avea parte de prima înviere. Mai întâi, chip desăvârşit. Orice opoziţie va fi fost înfrân- învierea lui Cristos Însuşi, care este numit tă şi orice duşman va fi fost nimicit. Domnia aici roadele dintâi. Roadele dintâi sunt o lui Cristos ca Fiul lui Dumnezeu va face loc mână de grâu copt luată din ogor înainte de a atunci împărăţiei eterne în cer. Domnia lui ca începe secerişul – ca un fel de garanţie sau Fiul lui Dumnez­ eu în cer va continua apoi în arvună a ceea ce va urma. Termenul nu impli- veci de veci. că neapărat că Cristos a fost primul care a 15:25 Versetul 25 subliniază cele afirma­te înviat, întrucât avem în Vechiul Testa­ment alte deja, anume că domnia lui Cristos va continua cazuri de învieri, precum şi în Noul Testament. până când orice urmă de răzvrătire şi duşmă- De exemplu: învierea lui Lazăr, cea a fiului nie va fi fost anihilată.

630 1 Corinteni 15:26 Chiar în timpul Domniei de o mie mai bine contextului este următoarea: La data de ani a lui Cristos, oamenii vor continua să când şi-a redactat Pavel această epistolă, se moară, în special cei ce se vor opune pe faţă declanşase o prigoană cumplită împotriva celor Domnului. Dar la Judecata de la Marele Tron care luau, în public, o poziţie fermă de fideli- Alb, moartea şi Hades [locuinţa morţil­or, în tate faţă de Cristos. Persecuţiile acestea au fost română, n.tr.] vor fi aruncate în iazul de foc. şi mai intense cu ocazia botezului. Adesea se 15:27 Dumnezeu a decretat ca toate întâmpla ca cei ce-şi mărturiseau în mod lucrurile să fie puse sub picioarele Domnu­ public credinţa în Cristos în apa botezului să lui Isus Cristos. Desigur, punând toate fie martirizaţi la scurt timp după aceea. Dar lu­crurile sub El, Dumnezeu S-a exceptat, în oare asta îi oprea pe alţii de a fi mântuiţi şi mod necesar, pe Sine. Versetul 27 este cam de a le lua locul în apa botezului? Nicidecum! greu de urmărit, deoarece nu este clar la cine Se pare că mereu veneau valuri noi de suflete se referă fiecare pronume. L-am putea para­ mântuite, care luau locul celor martirizaţi. fraza în felul următor: „Căci Dumnezeu a pus Când păşeau în apa botezului, în sens foarte toate lucrurile sub picioarele lui Cristos. Dar real ei erau botezaţi pentru sau în locul (hyper când Dumnezeu spune că toate lucrurile sunt în greacă) celor morţi. De unde rezultă că puse sub Cristos, este evident că Dumn­ezeu morţii se referă aici la cei ce au murit ca este exclus, El, Cel care a pus toate lucrurile urmare a mărturiei lor neînfricate pentru sub Cristos“. Cristos. Pavel argumentează aici că ar fi o 15:28 Chiar după ce toate lucrurile au nechibzuinţă ca să fie astfel botezaţi, pentru a fost puse în stare de supunere faţă de Fiul, El completa locurile rămase vacante prin moartea Însuşi va continua să fie supus lui Dumne­ celor martirizaţi pentru Cristos, dacă nu ar zeu pe veci. exista înviere din morţi. Ar fi aidoma detaşării unor trupe care să înlocui­ască efectivele unei Dumnezeu L-a făcut pe Cristos domnitor, admi­ armate angajate într-o luptă sortită eşecului sau nistrator al tuturor planurilor şi sfaturil­or Sale. ar echivala cu lupta pentru o cauză lipsită de Toată autoritatea şi puterea au fost puse în mâini- orice speranţă. Dacă morţii nu învie nicide- le Lui. Va veni o vreme când El va da socoteală cum, de ce se mai botează pentru ei? de administraţia ce I s-a încredinţat. După ce va 15:30 Şi de ce suntem noi în primejdie în fi adus toate lucrurile la supunere, El Îi va preda fiecare ceas? Apostolul Pavel era în perma- din nou împărăţia lui Dumnezeu în stare perfectă. nenţă expus primejdiilor. Datorită curajului cu După ce a realizat lucrarea de răscumpărare şi care Îl predica pe Cristos, el şi-a făcut duş- restaurar­e pentru care a devenit Om, El va reţine mani pretutindeni pe unde a trecut. Tot felul locul subordonat pe care şi l-a asumat la de comploturi au fost urzite împot­riva vieţii Încarnare. Dacă ar înceta să fie om, după ce a lui. Desigur, ar fi putut scăpa de toate acestea, adus la înfăptuire tot ceea ce plănuise şi concepu- dacă nu L-ar mai fi mărturisit pe Cristos. De se Dumnezeu, atunci însăşi veriga de legătură fapt, ar fi procedat înţelept, renunţând la toate dintre Dumnezeu şi om ar dispa­re. (Selecţie) acestea, dacă, într-adevăr, n-ar exista învierea din morţi. 15:29 Versetul 29 este probabil unul dintre 15:31 Pe lauda voastră, fraţilor, pe care o cele mai dificile şi mai obscure verset­e din am în Cristos Isus Domnul nostru, eu mor în întreaga Biblie. Multe explicaţii au fost oferite, fiecare zi ar putea fi parafrazat după cum aşa cum am arătat. De pildă, unii susţin că urmează: „Cu tot atâta certitudine cu care eu credincioşii aflaţi în viaţă pot fi botezaţi pentru mă bucur de voi, copiii mei în Cristos Isus, în cei ce au murit, fără ca aceş­tia din urmă să fi fiecare zi din viaţa mea eu sunt expus perico- îndeplinit ritualul respectiv. Desigur, o aseme- lului de a-mi pierde viaţa“. nea interpretare este străină Scripturii, trebuind 15:32 Apostolul aminteşte apoi de apri­gele să fie respinsă, căci se întemeiază pe un sin- prigoane de care s-a lovit la Efes. Noi nu gur verset şi nu benefi­ciază de suportul colec- credem că realmente a fost aruncat în a­renă, tiv al restului Scriptur­ii. Alţii cred că botezul cu fiarele sălbatice, ci mai degrabă cred­em că pentru morţi îns­eamnă că, la botez, noi ne se referă la oameni răi, pe care îi com­pară cu socotim pe noi înşine ca unii care am murit. fiarele sălbatice. În fapt, ca cet­ăţean roman, Este un sens posibil, dar nu se potriveşte prea Pavel nu putea fi forţat să lupte cu fiarele bine cu contextul versetului 29. sălbatice. Nu ştim exact la ce in­cident se refe- Interpretarea care pare să corespundă cel ră acest verset. Totuşi argu­men­tul rămâne în

1 Corinteni 631 picioare, că apostolul ar fi fost foarte nechib- ilustraţie obişnuită din natură, care demon­ zuit, dacă s-ar fi angajat în as­em­ enea lupte, strează posibilitatea învierii. O sămânţă trebuie fără să fie asigurat de învie­rea din morţi. să fie îngropată în pământ şi să moa­ră, pentru Dimpotrivă, ar fi fost mult mai în­ţelept să a putea încolţi. Ce minunată este taina vieţii adopte filosofia: „Dacă morţii nu învie, «Să ascunse în fiecare sămânţă min­usculă! Putem mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri!»“ să disecăm sămânţa şi s-o studiem la micro- Uneori îi auzim pe creştini spunând că scop, dar taina principiului vieţii rămâne de dacă totul s-ar termina cu această viaţă, nemai- nepătruns. Tot ce ştim este că sămânţa este existând viaţa de dincolo, şi atunci s-ar merita sădită în pământ şi că din acest moment inci- să fie creştini. Dar Pavel nu este de acord cu pient atât de nepromiţător va încolţi viaţa din această idee. Dacă nu ar fi nici o înviere, morţi. atunci am fi mai câştigaţi dacă am încerca să 15:37 Apoi apostolul se ocupă de a doua beneficiem la maximum de viaţa actuală, tră- întrebare, explicând că atunci când semănăm o ind pentru mâncare, îmbrăcăminte şi plăceri. sămânţă, nu semănăm planta propriu-zisă ce Atunci acesta ar fi singurul rai la care ne-am va creşte, ci doar un grăunte, fie de grâu, fie putea aştepta. Dar întrucât există o înviere, nu de altă sămânţă. Ce concluzie tragem de aici? cutezăm să ne petrecem viaţa pentru aceste Este oare planta unul şi acelaşi lucru cu lucruri trecătoare, ci avem datoria să trăim sămânţa? Nu, dar între ele există o conexiu­ne pentru viaţa de apoi, nu pentru cea de acum. vitală. Fără sămânţă nu am avea planta. Tot 15:33 Corintenii nu trebuie să se înşele în aşa, trăsăturile plantei derivă din sămânţ­ă. această privinţă. Prieteniile rele strică obice- Exact aşa este şi cu învierea. iurile bune. Pavel se referă la învăţăto­rii falşi ce se strecuraseră în biserica de la Corint, Învierea trupului se referă la o identitate de conţi- afirmând că nu ar exista înviere. Creştinii tre- nut şi continuitate a substanţei cu ceea ce se buie să-şi dea seama că este cu neputinţă să sădeşte, fiind însă purificată de strică­ciune, dezo- te însoţeşti cu oameni răi sau cu învăţături noare şi slăbiciune, fiind făcută nepieritoa­re, glori- greşite, fără să fii corupt de aces­tea. Doctrina oasă, puternică şi spiritua­lă. Este acelaşi trup, dar coruptă va avea un efect inevi­tabil asupra vie- este semănat într-o formă şi învie într-alta. ţii tale. Învăţăturile false nu vor duce la sfinţe- (Selecţie) nie. 15:34 Corintenii trebuie să se trezească la 15:38 Dumnezeu produce un trup con- neprihănire, şi nu la păcat. Ei nu trebuie să se form seminţei ce a fost semănată şi fie­care lase înşelaţi de aceste învăţături rele. Unii nu sămânţă are ca urmare felul ei de plantă. Toţi au cunoştinţă de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, factorii care determină mărimea, culoarea, nu erau credincioşi adevăraţi, ci lupi îmbrăcaţi frunza şi floarea plantei se află în germenii în piei de oi, învăţători falşi, care s-au strecu- seminţei semănate în sol. rat în mijlocul lor pe furiş. Era spre ruşinea 15:39 Pentru a ilustra faptul că gloria tru- corintenilor că acestor bărbaţi li s-a permis pului înviat se va deosebi de gloria actua­lului să-şi ocupe locul alături de creş­tini şi să pro- nostru trup, apostolul Pavel arată că nu orice page aceste învăţături nocive. Ne­vegherea care trup este la fel. De pildă, avem trupul uman, a permis unor oameni răi să pătrundă în adu- apoi trupul animalelor, trupul peştilor şi trupul nare a dus la scăderea tonu­su­lui moral al păsărilor. Ele sunt cu toate diferite, dar toate întregii biserici, pregătind tere­nul pentru conta- sunt din carne. Deci avem o asemă­nare, dar minarea lor cu tot felul de rătăciri. nu o dublare sau o copie exactă. B. Considerarea obiecţiilor formulate împo- 15:40 După cum există o diferenţă între splendoarea corpurilor cereşti (stelele, etc.) şi triva învierii (15:35-57) corpurile celor de pe pământ, tot aşa există o 15:35 În versetele 35-49, apostolul de­scrie deosebire între trupul de acum al credincio­ în detaliu modalitatea învierii. El antici­pează sului şi cel pe care-l va avea după moarte. cele două întrebări ce se vor ivi în mod inevi- 15:41 Chiar între aştrii cereşti există o tabil în mintea celor care tăgădu­iesc învierea deosebire între gloria unuia şi a celuilalt. De cu trupul. Prima este: „Cum învie morţii?“, pildă, soarele este mai strălucitor decât luna, iar a doua: „Şi cu ce trup vor veni?“ iar o stea se deosebeşte în strălucire de altă 15:36 Răspunsul la prima întrebare îl stea. găsim în versetul 36, unde se recurge la o Majoritatea comentatorilor sunt de acord că

632 1 Corinteni Pavel subliniază aici gloria trupului înviat, ce încăpere cu uşile încuiate. se va deosebi de trupul cu care suntem îmbră- 15:44 Este semănat trup natural şi învie caţi aici pe pământ. Ei nu cred că versetul 41 un trup spiritual. Aici trebuie să avem grijă ar fi un indiciu după care în cer ar exista să subliniem că prin „spiritual“ (sau „duhovni- gradaţii de slavă între credincioşi. Totuşi nu cesc“) nu se înţelege „nemate­rial“. Unii suntem înclinaţi să conchidem împreună cu oameni îşi imaginează că la învier­e vom fi Holsten că „modul în care subliniază Pavel duhuri fără trup. Nicidecum nu acesta este diversitatea din cadrul corpurilor cereşti presu- sensul versetului. Noi ştim că trupul înviat al pune existenţa unei gradaţii analoge de slavă Domnului Isus era format din carne şi din între cei înviaţi“. Reiese clar din alte pasaje oase, pentru că a spus: „Un duh n-are carne ale Scripturii că nu vom fi cu toţii identici în şi oase, cum vedeţi că am Eu“ (Luca 24:39). cer. Deşi toţi ne vom asemăna cu Domnul Diferenţa dintre un trup natural şi un trup Isus, din punct de vedere moral, adică în ce spiritual este că primul este adecvat vieţii de priveşte libertatea şi detaşarea de păcat, nu se pe pământ, în timp ce al doilea este adecvat poate deduce că ne vom asemăna şi fizic cu vieţii din cer. Primul este de obicei controlat Domnul Isus. El va rămâne cu o înfăţişare de suflet, în timp ce al doilea este controlat de distinctă toată veşnicia. Tot aşa, noi credem că duh. Un trup duhovnicesc este cel care va fi, fiecare creştin individual va avea o personalita- cu adevărat, slujitorul duhului. te distinctă şi recognoscibilă, ca atare. Dar vor Dumnezeu l-a creat pe om duh, suflet şi exista diverse grade de răsplată la Scaunul de trup şi întotdeauna la El este această ordine, în Judecată al lui Cristos, în funcţie de credincio- care duhul e pe primul loc, pentru că El a şia cu care L-a slujit fiecare. Deşi toţi vor lăsat ca duhul să aibă preeminenţa şi stăpâ­ avea parte de o fericire supremă, în cer, unii nirea. Odată cu pătrunderea păcatului, s-a vor avea o capacitate mai mare de a se întâmplat însă ceva foarte ciudat. Ordinea lui bucura, în cer. După cum există diferite grade Dumnezeu pare să fi fost răsturnată, făcân­d­u-l de suferinţă în iad, în funcţie de păca­tele pe pe om să afirme întotdeauna: „trup, suflet şi care le-a săvârşit cineva, tot aşa vor exista duh“. În felul acesta, el i-a acordat trupului diferite grade de percepere a bucuriei în cer, locul pe care trebuia să-l ocupe duhul. Nu tot în funcţie de ceea ce am făcut aici pe pământ, aşa va fi însă la înviere, când duhul va ocupa ca şi credincioşi. locul de control pe care i l-a acordat iniţial 15:42 Versetele 42-49 arată contrastul din- Dumnezeu. tre ceea ce este trupul credinciosului în prezent 15:45 De aceea este scris: „Omul dint­âi, şi ce va fi în starea lui eternă. Tru­pul este Adam, a fost făcut un suflet viu;“ cel din semănat în putrezire şi învie în neputrezire. urmă Adam, un duh dătător de viaţă. Aici În vremea de acum trupurile noastre sunt din nou omul dintâi, Adam este pus în con- supuse bolii şi morţii. Când sunt aşezate în trast cu Domnul Isus Cristos. Dumnezeu a mormânt, ele se descompun, întorcându-se în suflat în nările lui Adam suflarea de viaţă şi ţărână. Dar nu tot aşa va fi cu trupul învierii, acesta a devenit o fiinţă vie (Gen. 2:7). Toţi ci acesta nu va mai fi supus bolii sau des- cei ce descind din el poartă trăsăturile sale. compunerii. Cel din urmă Adam, Mântuitorul, a devenit 15:43 Trupul actual este semănat în necin- un duh dătător de viaţă (Ioan 5:21, 26). ste. Cu alte cuvinte, nu vedem nimic maiestu- Diferenţa este că în primul caz, lui Adam i os sau glorios la un trup neînsufleţit. Dar s-a dat viaţă fizică, pe când în al doilea caz, acelaşi trup va fi înviat în slavă. Va fi liber Cristos dă El Însuşi viaţă veşnică altora, cum de orice riduri, de orice cicatrici, de toate sem- explică şi Erdman: nele bătrâneţii, de obezitate şi de urmele păca- tului. Ca descendenţi ai lui Adam, noi suntem făcuţi să Este semănat în slăbiciune şi învie în pute- fim ca el, suflete vii, locuind în trupuri muri­toare, re. Odată cu înaintarea în vârstă, slăbi­ciunea purtând chipul unui părin­te părintesc. Dar ca înaintează tot mai mult, până când moartea urmaşi ai lui Cristos, vom fi îmbrăcaţi cu trupuri însăşi îl deposedează pe om de orice vlagă. În nemuritoare şi vom purta chipul Domnu­lui nostru eternitate, trupul nu va mai fi supus acestor ceresc.53 jalnice limitări, ci va poseda puteri de care nu dispune în prezent. De pildă, Domnul Isus 15:46 Apostolul prezintă acum o lege fun- Cristos, după învierea Sa, a putut intra într-o damentală din universul lui Dumnezeu, potrivit

1 Corinteni 633 căreia: întâi vine nu ce este duhov­nicesc, ci ce adus la cunoştinţa noastră. este natural; ce este duhovni­cesc vine pe Nu toţi vom adormi, adică, nu toţi credin- urmă. Asta se poate înţelege în mai multe cioşii vor trece prin experienţa morţii. Unii vor feluri. Adam, omul natural, a păşit primul pe fi în viaţă când va reveni Domn­ul. Dar fie că scena istoriei umane; apoi Isus, Omul duhov- am murit, fie că suntem încă în viaţă, când nicesc. În al doilea rând, noi ne naştem pe vine El, toţi vom fi schimbaţi. Adevărul învierii lume ca fiinţe naturale. Apoi ne naştem din în sine nu este o taină, întrucât ea apare în nou, devenind fiinţe duhovniceşti. În fine, Vechiul Testament, dar faptul că nu toţi vom mai întâi primim trupurile naturale, şi apoi, muri, precum şi schim­barea sfinţilor aflaţi în la înviere, primim trupurile duhovniceşti. viaţă la Venirea Domnului este un lucru ce nu 15:47 Primul om a fost făcut din pă­mânt, fusese făcut cunoscut până atunci. făcut din ţărână. Adică originea lui a fost din 15:52 Schimbarea va avea loc instanta­neu, pământ şi trăsăturile lui au fost păm­ ânt­eşti. El într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâm- a fost făcut din ţărâna pă­mân­tului în primul biţă. Cea din urmă trâmbiţă de aici nu rând şi în viaţa lui el a părut, în sens foarte înseamnă sfârşitul lumii, nici trâmbiţa din urmă palpabil, un om legat de pământ. Al doilea Om de care se vorbeşte la Apocalipsa, ci se referă este Domnul54 din cer. la trâmbiţa lui Dumnezeu, care va răsuna 15:48 Dintre cei doi oameni menţionaţi în când va veni Cristos în văzduh să-Şi ia sfinţii versetul 45, Isus a fost al doilea. El există din (1 Tes. 4:16). Când va suna trâmbiţa, morţii toată veşnicia, dar ca Om, El a venit după vor învia nesupuşi putre­zirii şi noi vom fi Adam. El a venit din cer, şi tot ce a făcut şi schimbaţi. Ce clipă de nespusă înălţare va fi a spus El a fost ceresc şi duhovni­cesc, mai aceasta, când pământul şi marea vor ceda ţărâ- degrabă decât pământesc sau sufletesc. na tuturor celor ce şi-au pus încrederea în Cum este cu aceste două căpetenii fede­ Cristos de-a lungul veacurilor! Minţii omeneşti rale, tot aşa este şi cu urmaşii lor. Cei ce sunt îi este aproape cu neputinţă să priceapă mag- născuţi din Adam moştenesc trăsăturile lui. Tot nitudinea unui asemenea eveniment; dar cre- aşa, cei născuţi din Cristos sunt oameni dinciosul smerit îl poate accepta prin credinţă. cereşti. 15:53 Noi credem că versetul 53 se referă 15:49 După cum am purtat caracteristic­ile la cele două categorii de credincioşi aflaţi la lui Adam, în ce priveşte naşterea noastră natu- Venirea lui Cristos. Ce este supus putrezirii se rală, tot aşa vom purta55 şi chipul lui Cristos referă la acele trupuri care s-au întors în ţărână. în trupurile noastre înviate. Ele se vor îmbrăca cu neputrezirea. Pe de 15:50 În continuare apostolul se ocupă de altă parte, ceea ce este muritor, adică cei ce subiectul transformării care va avea loc în tru- sunt încă în viaţă, în trupul supus morţii. Aceste purile credincioşilor, vii şi morţi, când Se va trupuri vor fi îmbrăcate în nemurire. întoarce Domnul. Drept prefaţă la aceste 15:54 Când morţii în Cristos vor fi înviaţi, remarci, el adaugă cuvintele: carnea şi sângele iar cei vii vor fi schimbaţi împreună cu ei, nu pot să moştenească împărăţia lui atunci se va împlini cuvântul care este scris: Dumnezeu. Prin asta vrea să spună că trupul „Moartea a fost înghiţită de biruinţă“ (Isa. nostru actual nu este adecvat pentru împără- 25:8). Ce minunat! După cum se exprimă şi ţia lui Dumnezeu în aspectul ei etern, respec- C. H. Mackintosh: tiv, casa noastră cerească. Tot atât de adevărat este că nici putrezirea nu poate să moşte- Ce sunt moartea, mormântul şi descompune­rea, nească neputrezirea. Cu alte cuvinte, trupuri- în prezenţa unei asemenea puteri? Să mai spună le noastre actuale, supuse cum sunt bolilor, cineva că e greu să fii mort patru zile! Milioane deteriorării şi descompune­rii, nu ar fi adecvate ce au mucezit în ţărână de mii de ani vor ţâşni pentru a trăi într-o stare în care nu există într-o clipită la viaţă, nemu­rire şi glorie eternă, la putrezire. Asta naşte întreb­area: cum vor fi auzul glasului Celui binecuvântat.56 atunci adecvate trupurile credincioşilor aflaţi în viaţă la venirea Dom­nului ca să trăiască în 15:55 Versetul acesta ar putea fi imnul cer? triumfal intonat de credincioşi, în timp ce se 15:51 Răspunsul îl găsim sub forma unei înalţă ca să-L întâmpine pe Domn­ul în văz­ taine. Cum s-a arătat deja, o taină este un duh. E ca şi când ar sfida moart­ea, întru­cât adevăr necunoscut înainte, care este descop­erit pentru aceasta şi-a pierdut boldul. Ei sfi­dează de Dumnezeu apostolilor şi, prin ei, ne este şi hadesul (locuinţa morţilor), pent­ru că în

634 1 Corinteni cazul lor a pierdut bătălia, ne­maiputân­du-i ţine de biserica din Corint, ajutoarele urmând să legaţi. Moartea nu-i mai poate înfricoşa, deoa- fie trimise sfinţilor săraci din Ierusalim. Nu rece ei ştiu că păcatele le-au fost iertate şi că se cunoaşte cauza exactă a sărăciei lor. Unii stau în faţa lui Dumne­zeu în starea de perfec- au sugerat că a fost urma­rea foametei (Fapte tă acceptabili­tate a preaiubi­tului Său Fiu. 11:28-30). Un alt motiv posibil a fost faptul 15:56 Moartea nu ar avea nici un bold că iudeii care măr­turiseau credinţa în Cristos pentru nimeni, dacă n-ar fi păcatul. Conş­tii­nţa au fost ostra­cizaţi şi boicotaţi de rudele, priete- păcatelor nemărturisite şi neiertate este aceea nii şi concetăţen­ii lor necredincioşi. Pesemne care le provoacă oamenilor teama de moarte. ei îşi vor fi pierdut slujbele, fiind supuşi în Dacă ştim că păcatele ne sunt iertate, putem nenu­mărate feluri la presiuni economice meni- înfrunta moartea cu încredere. Pe de altă parte, te să-i for­ţeze să se lase de mărturisirea lor de dacă păcatul apasă pe conştiinţa noastră, moar- credinţă în Cristos. Pavel dăduse deja po­runci tea este un lucru groaznic – chiar începutul biseric­ilor din Galatia în legătură cu această pedepsei veşnice. ches­tiune, iar acum le dă corintenilor indicaţii Puterea păcatului este legea, adică, legea să răspundă în acelaşi mod în care au fost îl condamnă pe păcătos. Ea pronunţă pierzarea sfătuiţi să procedeze şi sfinţii gala­teni. tuturor celor care nu au ascultat de preceptele 16:2 Deşi indicaţiile din versetul 2 au fost sfinte ale lui Dumnezeu. Bine s-a afirmat că date pentru o anumită colectivitate de credin- dacă n-ar fi păcat, n-ar fi nici moarte. Iar dacă cioşi, totuşi principiile cuprinse în ele au o n-ar fi lege, n-ar fi nici condamnare. valoare universală. Mai întâi, strânger­ea de fonduri trebuia să se facă în prima zi a săptă- Tronul morţii se reazemă pe doi piloni: păcatul, mânii. Avem aici un indiciu clar al faptului că care reclamă condamnarea, şi legea, care o pro- primii creştini nu mai considerau că trebuie să nunţă. În consecinţă, asupra acest­or două puteri ţină sabatul sau ziua a şaptea. În fond, Domnul s-a axat lucrarea Izbăvitoru­lui.57 înviase în prima zi a săptă­mânii. Rusaliile au fost în prima zi a săptă­mânii, iar ucenicii s-au 15:57 Prin credinţa în El, noi avem biru- strâns la frângerea pâinii în prima zi a săptă- inţa asupra morţii şi a mormântului. Moartea mânii (Fapte 20:7). Acum ei trebuie să pună este văduvită de boldul ei. Este un fapt cunos- deoparte câte ceva pentru sfinţi, în prima zi a cut că atunci când anumite insecte înţeapă o săptămânii. persoană, ele lasă acul împlântat în carnea Al doilea principiu important este că indi- persoanei, şi astfel, aceste insecte, fiind văduvi- caţiile privitoare la strângerea de ajutoare erau te de „boldul“ lor, mor. În sens cât se poate destinate fiecăruia. Şi bogaţi, şi săraci, şi de real, moartea s-a înţepat singură cu prilejul sclavi, şi liberi, toţi trebuiau să ia parte la jert- morţii Domnului nostru Isus Cristos pe cruce, fa strângerii de ajutoare din ce avea fiecare. iar acum muma terori­lor este văduvită de Mai mult, strângerea de ajutoare trebuia să teroarea ei, în ce-l pri­veşte pe credincios. se facă în mod sistematic. În prima zi a săptă- mânii ei trebuiau să pună deoparte câte ceva, C. Un ultim apel, în lumina învierii (15:58) strângând. Lucrarea acesta nu trebuia să se Prin urmare, având în vedere certitudinea facă la întâmplare sau doar în ocazii speciale. învierii şi faptul că credinţa în Cristos nu este Darul trebuia pus deoparte separat de alţi bani în zadar, apostolul Pavel îi îndeamnă pe prea- şi destinat unor scopuri speciale, cerute de iubiţii lui fraţi să fie statornici, neclintiţi, tot- împrejurări. Dărnicia lor trebuia să se facă pro- deauna abundând în lucrul Domnului, ştiind că porţionat: după câşti­gul lui (sau, cum se spune truda lor nu este zadarnică în Dom­nul. în versiunea eng­leză: „după bunăstarea fiecă- Adevărul învierii transformă totul, dăruindu-ne ruia“ sau „cum va prospera“, n.tr.). nădejde şi statornicie, învrednic­indu-ne să mer- Ca să nu se strângă ajutoarele când voi gem înainte, în pofida unor împrejurări dificile, veni eu. Apostolul Pavel nu a dorit ca strânge- ba chiar copleşitor de dificile. rea de ajutoare să fie o chestiune de ulti­mul moment. El şi-a dat seama de posibi­litatea ca V. UN ULTIM SFAT DIN PARTEA LUI cineva să dăruiască fără să se fi pregătit temei- PAVEL (cap. 16) nic pentru aceasta, fără să-şi fi cercetat inima şi punga. A.Cu privire la strângerea ajutoarelor 16:1-4) 16:3 Versetele 3 şi 4 ne oferă indicii de 16:1 Primul verset din capitolul 16 pri­veşte mare preţ cu privire la ceea ce trebuie făcut strângerea de ajutoare ce trebuia efectuată

1 Corinteni 635 cu fondurile strânse în adunarea creştină. Mai referitoare la Timotei. Dacă acest tânăr devotat întâi, trebuie să observăm că fondurile nu tre- Domnului avea să vină la Corint, ei trebuiau buiau încredinţate unei singure persoa­ne. Nici să-l primească fără frică. Poate să fie o referire măcar Pavel însuşi nu putea fi deţinătorul unic la faptul că Timotei era timid din fire, drept care al acestor fonduri. În al doilea rând, observăm ei trebuiau să ve­gheze ca nu cumva să accentu- că delegarea persoan­elor care să aibă grijă de eze şi mai mult această tendinţă. Pe de altă bani nu se făcea în mod arbitrar de către parte, mai poate însemna că Timotei trebuia să apostolul Pavel. Mai degra­bă, această decizie poată veni la ei fără frica de a nu fi acceptat ca era lăsată pe seama adun­ării locale. De îndată slujitor al Domnului. Faptul că varianta aceasta ce ei vor fi ales solii, Pavel avea să-i trimită din urmă este cea corectă e indicat de cuvintele la Ierusalim. următoare rostite de Pavel: „Căci el este prins ca 16:4 Dacă se va hotărî că ar fi bine ca şi şi mine în lucrul Domnului“. apostolul să meargă la Ierusalim, atunci fraţii 16:11 Datorită slujirii pline de credincioş­ie din partea locului îl vor însoţi. Observaţi cum a lui Timotei faţă de Domnul Isus Cris­tos, se exprimă Pavel: „ei vor merge cu mine“, şi nimeni nu avea voie să-l dispreţuiască. Mai nu „eu voi merge cu ei“. Poate că este o alu- degrabă, trebuia făcut totul pentru a-l conduce zie la autoritatea de apostol a lui Pavel. Unii în pace, ca Timotei să vină înapoi la Pavel, la comentatori propun că factorul care va stabili timpul cuvenit. Apostolul aştepta cu bucurie să dacă Pavel se va duce sau nu va fi amploarea se reîntâlnească cu Timotei şi cu fraţii. darurilor strânse, dar noi nu putem concepe că 16:12 Cât pentru fratele Apolo, Pavel îl un apostol atât de mare ca Pavel s-ar fi putut rugase stăruitor să le facă o vizită fraţilor de călăuzi după un asemenea principiu. la Corint. Apolo nu considerase că Dom­nul B. C u privire la planurile sale personale voia ca el să se ducă la Corint atunci, dar a lăsat să se înţeleagă că se va duce acolo când (16:5-9) se va ivi prilejul nimerit. Versetul 12 ne este 16:5 Pavel discută planurile sale person­ale de mare preţ, întrucât ne arată duhul de dra­ în versetele 5-9. Din Efes, unde se afla când goste şi înţelegere ce domnea în rândul slu­ redacta această scrisoare, el plănuia să treacă jitorilor Domnului. Cineva a definit a­ceastă prin Macedonia. Apoi spera să ajungă în situaţie drept un tablou minunat de „drag­oste sud, la Corint. şi respect, lipsite de orice urmă de gel­ozie“. 16:6-8 Poate că Pavel va putea ierna De asemenea, ne arată libertatea de ca­re împreună cu sfinţii de la Corint, după care be­neficia fiecare slujitor al Domnului de a se aceştia urmau să-l petreacă încotro avea să se lăsa călăuzit de Domnul, fără să-i dictez­e ducă mai departe. Pentru moment însă, nu nimeni ce trebuie să facă. Nici măcar a­pos­­ avea să-i vadă, în drumul său spre Macedon­ia, tolul Pavel nu era autorizat să-i spună lui Ap­­o­ dar se gândea cu bucurie că mai târziu va ­lo ce să facă. În legătură cu aceasta, Irons­­ide putea petrece un timp în mijlocul lor, dacă va face următoarele comentarii: „Sub nici o formă îngădui Domnul. Înainte de a pleca spre nu aş concepe să scot din Biblia mea acest Macedonia, Pavel se aştepta să rămână totuşi capitol, deoarece mă ajută să în­ţeleg modul în în Efes până la Cincizecime. De aici, din ver- care îşi călăuzeşte Dumne­zeu slu­jitorii în setul 8, aflăm că epistola 1 Corinteni a fost lucrarea lor de slujire faţă de El“.58 redactată la Efes. 16:13, 14 În continuare, Pavel le transmi­te 16:9 Pavel şi-a dat seama că la Efes se sfinţilor o serie de îndemnuri pline de miez. i­v­ ise un prilej minunat de a-L sluji pe Cris­tos. Astfel, ei trebuie să vegheze în perman­enţă, În acelaşi timp, el era conştient că erau şi să stea tari în credinţă, să fie cura­joşi şi să foarte mulţi împotrivitori. Este exact situaţia cu fie tari. Poate că Pavel se gândeşte din nou la care au fost confruntaţi dintotdea­una cei ce au pericolul învăţătorilor falşi. Sfinţii au datoria să dorit să-L slujească pe Crist­os: pe de o parte, fie mereu cu ochii în patru. Ei nu trebuie să holdele sunt coapte, gata de secerat; pe de cedeze nici un centimetru de teren vital, ci alta, vrăjmaşul care nu doarme caută să pună trebuie să se dea dovadă de un adevărat curaj. piedici, să dezbine şi să se împotriv­ească pe În fine, ei trebuie să fie tari în Domnul. În tot toate căile posibile! ceea ce fac, ei trebuie să dea dovadă de dra- C. Îndemnuri finale şi salutări (16:10-24) goste. Asta înseamnă că vor trăi o viaţă de 16:10 Apostolul adaugă aici câteva cuvinte devotament faţă de Dumnezeu şi de alţii, ceea ce va presupune dăruire de sine.

636 1 Corinteni 16:15 În continuare avem un îndemn privi- tit să se ducă. tor la casa lui Ştefana. Aceşti scumpi creştini 16:20 Toţii fraţii din adunare se alătură lui au constituit cele dintâi roade ale Ahaiei, adică Pavel, trimiţând salutările lor pline de dragoste primii convertiţi din Ahaia. Se pare că încă din fraţilor şi surorilor lor credincioşi din Corint. momentul convertirii lor ei s-au dedicat cu totul Apostolul îşi îndeamnă cititorii să se salute în slujba sfinţilor. Ei s-au consacrat slujirii unii pe alţii cu o sărutare sfântă. Pe vremea copiilor lui Dumnezeu. Casa lui Ştefana a fost aceea sărutul era un salut obişnuit, chiar între pomenită anterior, la 1:16. Acolo Pavel afirma bărbaţi (cum, de altfel, continuă să fie în estul că i-a botezat pe cei din această casă. Mulţi Europei, n.tr.). O sărutare sfântă înseamnă un susţin că în expre­sia casa lui Ştefana ar fi fost salut fără prefăcătorie şi fără impuritate. În incluşi şi copiii mici, drept care au încercat să societatea noastră actuală, obsedată de sex, în justifice prin asta botezul pruncilor. Numai că care perversiunile sunt atât de răspândite, recur­ din acest verset reiese limpede că nu erau copii gerea la forma de salut prin sărut ar putea mici în această casă, întrucât se spune clar că prezenta ispite serioase, ducând la grave eşe- membrii acestei case s-au dedicat cu totul în curi pe plan moral. Din această pricină, sărutul slujba sfinţilor. (cel puţin între creştinii din ţările de limbă 16:16 Apostolul îi îndeamnă pe creştini să engleză) a fost înlocuit cu strângerea de mână. fie supuşi unor astfel de oameni şi fiecăruia De obicei, nu trebuie să permitem unor consi- care ajută la lucrare şi munceş­te. Aflăm din derente de ordin cultural să ne împiedice de a învăţăturile generale ale Noul­ui Testament că adera întru totul la cuvintele Scripturii. Dar cei ce se dedică slujirii lui Cristos trebuie să într-un caz ca acesta, în care dacă ar fi să beneficieze de respectul şi dragostea tuturor dăm ascultare literei, am putea cădea în păcat copiilor lui Dumnezeu. Dacă acest lucru s-ar sau da naştere unei impresii de păcat, datorită practica pe scară mai largă, ar preveni multe condiţiilor ce domină societ­atea noastră, proba- cazuri de gelozie şi dezbinare. bil nu ar strica să în­locuim sărutul cu strânge- 16:17 Venirea lui Ştefana, Fortunat şi rea de mână. Ahaic i-a umplut lui Pavel inima de bucurie, 16:21 Pavel avea obiceiul să dicteze conţi- pentru că ei au împlinit ce lipsea din partea nutul scrisorilor sale unuia dintre cola­boratorii corintenilor. Asta ar putea însemna că ei şi-au săi. Dar la sfârşit el lua în mână pana şi adău- arătat dragostea faţă de apostol înt­r-un fel în ga câteva cuvinte scrise chiar de mâna lui, care corintenii au neglijat să-l facă. Sau o dând apoi salutul său caracteristic. Este exact variantă mai plauzibilă ar fi că ceea ce corin- ceea ce face în acest verset. tenii nu puteau face, datorită depărtă­rii lor faţă 16:22 Anatema ar putea fi tradus prin de Pavel, oamenii aceştia reuşise­ră să facă. blestemat. Cei care nu-L iubesc pe Domnul 16:18 Ei i-au adus lui Pavel veşti de la Isus Cristos sunt condamnaţi deja, dar osând­a Corint şi, la rândul lor, au dus cu ei veşti din lor va deveni evidentă la venirea Domnul­ui partea apostolului către adunarea din care Isus Cristos. Un creştin este cel ce-L iu­beşte făceau parte. Din nou, Pavel îi elogiază pentru pe Mântuitorul. El Îl iubeşte pe Domn­ul Isus respectul plin de dragoste pe care-l aveau faţă mai mult decât pe oricare altă per­soană sau de biserica locală. lucru de pe lume. Eşecul de a-L iubi pe Fiul 16:19 Bisericile din Asia se referă la adu- lui Dumnezeu este o crimă îm­potriva lui nările din provincia Asia (în prezent Asia Dumnezeu Însuşi. Ryle spune: Mică), a cărei capitală era oraşul Efes. Acuil­a şi Priscila se pare că locuiau în această vreme Sfântul Pavel nu permite nici o portiţă de scăpar­e la Efes. Cândva ei locuiseră la Corint şi astfel omului care nu-L iubeşte pe Cristos. El nu îngă- erau cunoscuţi de sfinţii de acolo. Acuila trăia duie nici o scuză, nici o derogare. S-ar putea ca din confecţionatul corturilor şi lucrase împreu- cineva să nu posede toate cunoştinţele inte­lectuale, nă cu Pavel în această ocupaţ­ie. Expresia şi totuşi să fie mântuit. S-ar putea să nu fie cura- biserica din casa lor ne oferă o imagine clară jos şi chiar biruit de frica de oameni, asemenea a modului simplu de a se aduna al bisericii lui Petru. S-ar putea să cadă groaznic, ca David, din vremea aceea. Creştinii se strângeau în dar după aceea să se ridice. Dar dacă cineva case, pentru a se închina, a se ruga şi a avea nu-L iubeşte pe Cristos nu se află pe calea vieţii, părtăşie. Apoi se duceau şi predicau ci blestemul este asupra lui. El se află pe drumul Evanghelia, la locul de muncă, în piaţă, la lat, ce duce la pier­zare.59 închisoarea din localitate şi oriunde le era sor- Maranatha! este un termen aramaic, tra-

1 Corinteni 637 dus prin O, Doamne, vino! şi era un salut des cuţi din nou. folosit de creştinii de la început. Dacă se des- 13(6:13) Erdman, First Corinthians, p. 63. parte astfel: „maran atha“, înseamnă „Domnul 14(6:17) A. T. Pierson, Knowing the nostru a venit“, iar cealaltă despăr­ţire posibilă: Scriptures, p. 147. „marana tha“ înseamnă „Dom­nul nostru, 15(6:20 Edward Herbert Bates. Spiritual vino!“. Thoughts from the Scriptures of Truth, p. 137. 16:23 Harul a constituit tema de predi­ 16(6:20) Textul NU omite aici referirea la lecţie a lui Pavel. Astfel constatăm că îi plăcea duh. să înceapă şi să încheie Epistolele sale pe 17(7:5) Larry Christenson, The Christian această notă înălţătoare. Este unul din semnele Family, p. 24. paternităţii pauline a epistolelor sale. 18(7:14) W. E. Vine, First Corinthians, p. 16:24 Pe tot parcursul epistolei am auzit 97. bătaia fierbinte a acestui apostol devotat al lui 19(7:15) J. M. Davies. Nu dispunem de alte Cristos. Am ascultat cum el a căutat să-i documente. zidească pe credincioşi, să-i edifice, să-i mân- 20(7:17) W. E. Vine, The Divine Plan of gâie şi să-i mustre pe copiii în credinţă. Missions, p. 63. Dragostea ce le-o purta nu putea fi pusă la 21(7:19) William Kelly, Notes on the First îndoială. Când ei au citit aceste cuvinte de Epistle to the Corinthians, p. 123. încheiere, poate s-au simţit ruşinaţi că le-au 22(7:29) Harry A. Ironside, First Epistle to permis învăţătorilor falşi să se strecoare în the Corinthians, p. 223. mijlocul lor, că au pus la îndoială apostolia lui 23(7:29) Vine, First Corinthians, p. 104. Pavel şi că s-au îndepărtat de la dragostea ce 24(7:33) Ibid., p. 105. i-o purtau iniţial. 25(7:36) Dar termenul obişnuit din greacă pentru virginitate este substantivul abstract NOTE FINALE parthenia, iar dacă Pavel s-a referit la acesta, 1(1:18) Albert Barnes, Notes on the New atunci ne întrebăm de ce a folosit termenul Testament, 1 Corinthians, p. 14. simplu pentru „fecioară“, ca la Matei 1:23. 2(1:19) S. Lewis Johnson, “First Corin­ 26(7:38) „El însuşi“ au fost adăugate, nefi­ thians,” The Wycliffe Bible Commentary, p. ind prezente în textul grec. 1232. 27(8:12) Barnes, 1 Corinthians, p. 147. 3(1:27) Erich Sauer, The Dawn of World 28(9:17) Charles C. Ryrie, The Ryrie Study Redemption, p. 91. Bible, New King James Version, p. 1771. 4(1:30) Robert Traill, The Works of Robert 29(9:20) Textul NU adaugă aici nota expli- Traill, vol. 2, Edinburgh: editura Banner of cativă: „eu însumi nefiind sub lege“. Trust, retipărit în 1975, p. 234. 30(9:20) William Arnot, The Church in the 5(1:30) Arthur T. Pierson, The Ministry of House, p. 467, 468. Keswick, First Series, p. 104. 31(9:21) Charles C. Ryrie, The Grace of 6(2:14) Vance Havner. Nu dispunem de God, p. 83. altă documentaţie. 32(9:22) Textul NU omite „ca“, dar el pare 7(3:9) Charles R. Erdman, The First Epistle important pentru argumentaţia lui Pavel – el of Paul to the Corinthians, p. 40. nu a devenit realmente slab. 8(3:15) E. W. Rogers, Concerning the 33(9:27) O mare parte a problemei rezultă Fu­ture, p. 77. din folosirea de către ediţia KJV a lui „casta- 9(3:18) Frédéric L. Godet, Commentary on way“ (lepădat). Dar termenul din greacă First Corinthians, p. 195. a-dokimos nu înseamnă altceva decât „neapro­ 10(4:8) H. P. Barker, Coming Twice, p. 80. bat“. Ca termen din domeniul atletis­mului, se 11(5:2) Erdman, First Corinthians, p. 55. pretează foarte bine la va­rianta modernă „des- 12(6:9) Unii fac o deosebire între „a intra“ calificat“. în împărăţie şi „a moşteni“ împărăţia. Astfel ei 34(10:5) Godet, First Corinthians, p. 59, susţin că un credincios ar putea să nu-şi învin- 60. gă un păcat din viaţa sa, şi totuşi să fie mân- 35(10:22) Kelly, First Corinthians, p. 166. tuit. În acest caz, el ar „intra“ în împără­ţie, 36(10:28) Textul NU omite repetiţia. dar nu ar avea decât o mică moştenire sau 37(11:5) Reiese clar din versetele 4 şi 5 că nici o moştenire (răsplată) în ea. Dar acest în situaţii în care sunt implicate rugăciunea şi pasaj se ocupă de cei răi, adică de cei nenăs- prorocia, o femeie trebuie să-şi acopere capul,

638 1 Corinteni ori de câte ori pentru aceste situaţii capul unui din greacă conţine şi îndemnul suplimen­tar: bărbat trebuie să fie descoperit. Femeile căro- „Să purtăm...“. ra le este greu să ştie ce trebuie să facă şi 56(15:54) C. H. Mackintosh, The Mackin­ când s-o facă ar trebui să urmă­rească exem- tosh Treasury: Miscellaneous Writings by C. H. plul bărbatului, făcând exact opusul. Mackintosh, p. 125. 38(11:7) Vine, Expository Dictionary, la 57(15:56) Godet, First Corinthians, p. 446. termenul Glory, p. 154. 58(16:12) Ironside, First Corinthians, p. 39(11:18) F. B. Hole, “The Administrat­ion 542. of the Mystery” (broşură), p. 5. 59(16:22) J. C. Ryle, Holiness, p. 235. 40(11:19) În greacă este haireseis, dar aici nu are sensul dobândit ulterior, de „erezie“. BIBLIOGRAFIE Vezi nota de la Tit 3:10. Barnes, Albert. Notes on the New Testament. 41(11:19) De obicei în greacă se foloseşte opheilo pentru necesitate morală. Aici Pavel (Vol. V, 1 Corinthians). Londra: Blackie & foloseşte termenul obişnuit pentru necesitate Son, n.d. logică, adică dei. Bates, Edward Herbert. Spiritual Thoughts 42(11:26) Godet, First Corinthians, p. 163. from the Scriptures of Truth. Londra: 43(12:Intro) Glossa („limbă“) este terme­nul Pickering & Inglis, n.d. obişnuit din greacă pentru „limbă“. Davies, J. M. The Epistles to the Corinthia­ ns. 44(12:10) O mare parte din ceea ce unii Bombay: Gospel Literature Service, 1975. oameni numesc în vremea noastră „prorocie“ Erdman, Charles R. The First Epistle of Paul to este fie o redare cu alte cuvinte a textelor din the Corinthians. Philadelphia: West­minster Biblie, fie prezentarea unor învăţături greşite, Press, 1928. ce nu se împlinesc în realitate. Ambele sunt Godet, F. L. The First Epistle to the adesea redate într-o nereuşită imitaţie a engle- Corinthians. Grand Rapids: Zondervan zei King James, ca şi când Dumnezeu nu ar Pub­lishing House, 1971. putea să comunice în lim­bajul actual, al zilelor Grant, F. W. “1 Corinthians,” The Numerical noastre! Bible. Vol. 6, Acts to 2 Corinthians. New 45(12:13) Termenul din greacă pentru en York: Loizeaaux Bros., 1901. poate fi tradus prin în, cu sau prin, toate fii­nd Hodge, Charles. An Exposition on the First exacte, în funcţie de context, dar noi con­s­iderăm Epistle to the Corinthians. New York: că „în“ este traducerea cea mai „li­terală“, întru- George H. Doran Company, 1857. cât are legătură cu grecescul en. Ironside, H. A. Addresses on the First Epist­le to 46(12:29, 30) Aceste întrebări încep cu me the Corinthians. New York: Loizea­ux în greacă, sugerând o parafrazare de genul: Brothers, 1955. „Negreşit, nu toţi vorbesc în limbi“ ş.a.m.d. Johnson, S. Lewis. “First Corinthians,” în The 47(13:11) Termenul este nepios (cf. Ev. Wycliffe Bible Commentary. Chicag­o: 5:13). Moody Press, 1962. 48(14:5) Kelly, First Corinthians, p. 229. Kelly, William. Notes on the First Epistle to the 49(14:13) Dar nu există nici un indiciu în Corinthians. Londra: G. Morrish, 1878. original că subiectul lui „ar putea interpreta“ Luck, G. Coleman. First Corinthians. Chica-­ ar fi diferit de cel al lui „vorbeşte“. go: Moody Press, 1958. 50(14:19) Redarea literală este: “under­ Morgan, G. Campbell. The Corinthian Let­ters standing of me” (înţelegere a mea), în care „a of Paul: An Exposition of I and II mea“ este în cazul genitiv, fiind obiectul Corinthians. New York: Fleming H. Revell ac­ţiunii sugerate de substantiv. Aceeaşi formă Company, 1946. poate fi şi genitiv subiectiv. Context­ul stabileş- Morris, Leon. The First Epistle of Paul to the te care formă trebuie folosită. Corinthians. Grand Rapids: Wm. B. 51(14:19) Charles Hodge, First Corinthi­ans, Eerdmans Publishing Company, 1966. p. 292. Robertson, Archibald and Alfred Plummer. A 52(14:35) Acelaşi termen grec andres poate Critical and Exegetical Commentary on the însemna „soţi“ sau „bărbaţi“. First Epistle of St. Paul to the Corinthians. 53(15:45) Erdman, First Corinthi­ans, p.148. Edingburgh: T. & T. Clark, 1911. 54(15:47) Textul NU omite „Domnul“. Vine, W. E. First Corinthians. Londra: 55(15:49) Textul majoritar al manuscrise­lor Oliphants Ltd., 1951.

A DOUA EPISTOLĂ CĂTRE CORINTENI Introducere „Transparenţa revelaţiei lui Pavel [în 2 Corinteni] este, după părerea mea, fără egal în toată literatura sacră“. – Sadler I. Locul unic în Canon este o epistolă mult iubită şi mult citată. După Dacă din 1 Corinteni se predică foarte ce o veţi studia, veţi fi mai în măsură să înţe­ mult, această epistolă fiind foarte mult stu­ legeţi motivul pentru care ea şi-a dobândit diată, atunci tot atât de adevărat este că 2 această faimă binemeritată. Co­rinteni este o epistolă foarte mult neglija­ II. Paternitatea tă de predicatori. E trist să constatăm acest Aproape nimeni nu neagă faptul că Pavel a lucru, deoarece 2 Corinteni este o epistolă scris 2 Corinteni, deşi unii au avansat diverse foarte importantă. Atitudinea de neglijare a teorii, potrivit cărora în textul epistol­ei s-ar fi acestei epistole se datorează în parte stilului strecurat aşa-numite „interpolări“. Totuşi unita­ ironic şi greu de redat în traducere în care tea cărţii (în pofida unor digres­iuni atât de este redactat limbajul ei. Numărul mare de caracteristice scrierilor lui Pa­vel) este de ne­ cuvinte tipărite cu italice în versiunile KJV contestat. şi NKJV reflectă greut­ăţile întâmpinate de Dovezile externe ale cărţii 2 Corinteni sunt traducătorii în engleză ai acestei epistole, temeinice, deşi de dată relativ mai târzie decât care au fost nevoiţi să suplimenteze termeni în cazul epistolei 1 Corinteni. Surprind­e faptul subînţeleşi, pentru a explicita contextul. că Clement din Roma nu citează din ea. În Prin urmare, trebuie să acceptăm că episto­ schimb, Policarp, Irineu şi Ciprian se referă la la de faţă este, într-adevăr, dificilă. Sensul ea. Marcion o cataloghează pe locul trei în multor versete este greu de desluşit, dacă nu rândul celor zece epistole pau­line pe care le chiar total învăluit în mister. Există mai multe acceptă acesta. 2 Corinteni este trecută, de motive în măsură să explice această stare de asemenea, în Canonul Murat­orian. Începând lucruri, după cum urmează: (1) În 2 Corinteni cu anul 175 al erei creştine, dovezile paternită­ Pavel recurge de multe ori la procedeul satirei, ţii lui 2 Corinteni sunt extrem de numeroase. dar dificultatea constă în a stabili când proce­ Dovezile interne ale paternităţii pauline a dează el astfel. (2) Pentru a înţelege sensul lui 2 Corinteni sunt copleşitoare prin număr­ul deplin al unor fragm­ ente, ar fi necesar să ni şi forţa lor. Cu excepţia epistolei către Fil­imon, se dea informaţii suplimenta­re cu privire la 2 Corinteni este cea mai personală şi mai pu­ itinerarul exact parcurs de Pavel în călătoriile ţin doctrinară epistolă pe care a scris-o Pavel. sale şi al în­soţitorilor săi, precum şi scrisorile Aluziile la chestiuni personale din viaţa apos­ pe care le-a scris. (3) Epistola are un pronun­ tolului, la particularităţi ale sale ieşite din co­ ţat caracter personal, cuvintele lui Pavel re­flec­­­­­ mun, precum şi evidentele conexiuni cu 1 tând sentimentele izvorâte din inima lui. Or, Corinteni, Galateni, Romani şi Fapte – sunt tot se ştie că acest limbaj, izvorât din inimă, nu atâtea probe ce vin în sprijinul afirmaţiei că se pretează întotdeauna la o înţelegere lesni­ Pavel este cel ce a redactat 2 Corinteni. Peste cioasă. tot găsim în ea dovezi concludente că scrisoa­ În pofida acestor dificultăţi, nu trebuie să rea a fost scrisă de acelaşi autor şi se adresea­ ne dăm bătuţi. Din fericire, ele nu afectează ză aceleiaşi adunări ca în Prima Epistolă, a adevărurile de bază ale epistolei, ci numai as­ cărei paterni­tate paulină a fost unanim accepta­ pecte secundare. tă. În fine, trebuie să spunem că 2 Corinteni 639

640 2 Corinteni III. Data nu dispunea de competenţa juridică ne­cesară 2 Corinteni a fost scrisă, probabil, la mai pentru a judeca această cauză. puţin de un an de la redactarea primei episto­le După proces, Pavel a rămas în Corint mul­ către corinteni, acest lucru făcându-se în Ma­ te zile, după care s-a deplasat în Chenc­rea, cedonia (deşi în unele traduceri timpurii se dă Efes şi chiar mai departe, în Cezarea şi Antio­ oraşul Filipi ca loc al apariţiei ei). Ma­jo­ritatea hia. cercetătorilor agreează anul 57 al er­ei creştine, Cu ocazia celei de-a treia călătorii misio­ ca dată a apariţiei cărţii, deşi mulţi preferă nare, el revine la Efes, unde stă doi ani. În anul 55 sau 56, iar Harn­ack se pronunţă în timpul şederii sale acolo a fost vizitat de o favoarea anului 53. delegaţie de fraţi din Corint, care i-au cerut IV. Fondul şi tema epistolei apostolului sfatul în privinţa mai multor chesti­ Unul din motivele care ne determină să uni. Prima epistolă către Corinteni a fost re­ iubim a doua epistolă către Corinteni este fap­ dactată tocmai ca răspuns la aceste întrebări. tul că are un ton atât de personal. Se pare că Ulterior apostolul şi-a manifestat dorinţa ar­ aici reuşim să ne apropiem de inima lui Pavel zătoare de a afla cum a fost primită de co­ mai mult decât în oricare alte scrieri ale sale, rinteni prima lui scrisoare, în special fragmen­ putând să ne facem o idee despre entuziasmul tul privitor la disciplinarea aceluia dintre ei extraordinar ce-l anima pe apostol în vederea care se făcuse vinovat de un păcat grav. Prin lucrării Domnului. Înţele­gem într-o măsură urmare, Pavel părăseşte Efesul, îndreptându-se mai mare ca în oricare altă carte din Scriptură spre Troa, unde spera să-l întâlnească pe Tit. demnitatea ce se degajă din cea mai nobilă Nereuşind însă, apostolul a traversat apoi [ma­ chemare a vieţii. Apoi nu avem cuvinte să rea], ajungând în Mace­donia. Aici în sfârşit ia descriem uimirea ce ne cuprinde când citim legătura cu Tit, care îi aduce veşti – şi bune, despre toate sufe­rinţele pe care le-a îndurat şi rele. Într-adevăr, sfinţii l-au disciplinat pe apostolul. Şi resimţim noi înşine intensitatea sfântul care păcătui­se – şi această disciplină a indignării cu care a răspuns el la criticile for­ dus la refacerea spirituală a acestuia. Asta era mulate împot­riva sa de oameni fără scrupule. vestea bună. Vestea mai puţin bună a constat Cu alte cuvinte, Pavel pare să ne îngăduie aici în faptul că creştinii din Corint nu s-au ţinut acces nestin­gherit la toate ungherele sufletului de promisiun­ea de a trim­ ite banii pentru ajuto­ său. rarea sfinţilor nevoiaşi de la Ierusalim. După Prima vizită efectuată de Pavel la Corint o care a urmat vestea proastă: Tit îl înştiinţează găsim consemnată în Fapte 18. Ea s-a înscris pe Pavel că învăţătorii falşi făceau ravagii la în a doua sa călătorie misionară, la scurt timp Corint, subminând lucrarea apostolului şi pu­ după ce ţinuse memorabila cuvân­tare pe Co­ nând sub semnul îndoielii autoritatea sa de lina Marte din Atena. slujitor al lui Cristos. În Corint, Pavel a lucrat împreună cu Acu­ Aşadar acestea sunt împrejurările care au ila şi Priscila la confecţionarea de cor­turi, para­ reclamat redactarea – în Macedonia – a celei lel cu vestirea cuvântului în sinagog­ă. Sila şi de-a doua epistole către Corinteni. Timotei au venit din Macedonia, pentru a i se În prima sa epistolă către Corinteni, Pav­el alătura în acest demers evan­ghelistic, ce a du­ îşi asumă rolul de învăţător, iar în a doua rat cel puţin un an şi jumă­tate (Fapte 18:11). ad­optă rolul de păstor. Dacă ascultaţi cu luare După ce majoritatea iudeilor au respins aminte, veţi distinge bătăile inimii celui care propovăduirea lui, Pavel şi-a îndreptat aten­ţia i-a iubit atât de mult pe copiii lui Dum­nezeu spre Neamuri. După ce au fost mântuite o şi le-a dorit, cu atâta dăruire, binele. seamă de suflete – atât dintre iudei, cât şi Prin urmare, să purcedem la drum, în dintre Neamuri – liderii iudeilor l-au adus pe această măreaţă aventură. Studiind aceste „gân­ apostol înaintea proconsulului Gallio. Numai duri inspirate şi cuvinte arzătoare“ – cum le-a că acesta a respins pricina, sub motiv­aţia că numit cineva – s-o facem rugând­u-L pe Du­ hul Sfânt al lui Dumnezeu să ne lumineze.

2 Corinteni 641 SCHIŢA I. PAVEL ÎŞI EXPUNE SLUJBA (LUCRAREA DE SLUJIRE) (cap. 1–7) A. Salutul (1:1, 2) B. Slujba de mângâiere în suferinţă (1:3-11) C. Explicaţia schimbării intervenite în planurile lui Pavel (1:12–2:17) D. Acreditările lui Pavel pentru slujbă (3:1-5) E. Contrast între vechiul şi noul legământ (3:6-18) F. Obligaţia de a predica o evanghelie curată (4:1-6) G. Un vas de lut cu un destin ceresc (4:7-18) H. Necesitatea de a trăi în lumina faptului că ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Cristos (5:1-10) I. Pavel participă la această slujbă cu un cuget curat (5:11–6:2) J. Purtarea lui Pavel în desfăşurarea slujbei (6:3-10) K. Îndemnul lui Pavel la o atitudine de deschidere şi afecţiune (6:11-13) L. Îndemnul lui Pavel la separarea de lume pe care o cere Cuvântul lui Dumnezeu (6:14–7:1) M. Bucuria lui Pavel la primirea veştilor bune de la Corint (7:2-16) II. ÎNDEMNUL LUI PAVEL DE A DUCE LA BUN SFÂRŞIT STRÂNGEREA DE AJUTOARE PENTRU SFINŢII DE LA IERUSALIM (cap. 8, 9) A. Pilde minunate de dărnicie (8:1-9) B. Îndemnuri minunate în vederea încheierii strângerii de ajutoare (8:10, 11) C. Trei principii minunate pentru dărnicie (8:12-15) D. Trei fraţi minunaţi care să pregătească strângerea de ajutoare (8:16-24) E. Îndemnul adresat de Pavel corintenilor de a fi pe măsura elogiilor ce le-au fost aduse (9:1-5) F. Răsplăţile minunate rezultate în urma dărniciei (9:6-15) III. PAVEL ÎŞI APĂRĂ APOSTOLIA (cap. 10–13) A. Răspunsul dat de Pavel acuzatorilor săi (10:1-12) B. Principiul călăuzitor în viaţa lui Pavel: să desţelenească noi terenuri pentru Cristos (10:13-16) C. Ţelul suprem urmărit de Pavel: să aibă parte de aprobarea Domnului D. (10:17, 18) E. Pavel îşi afirmă apostolia (11:1-15) F. Suferinţele îndurate de Pavel pentru Cristos susţin apostolia sa (11:16-33) G. Revelaţiile avute de Pavel susţin apostolia sa (12:1-10) H. Semnele lui Pavel susţin apostolia sa (12:11-13) I. Vizita pe care urma s-o efectueze Pavel la Corint (12:14–13:1) J. Apostolia lui Pavel susţinută chiar de corinteni (13:2-6) K. Dorinţa lui Pavel de a le face bine corintenilor (13:7-10) Pavel îşi ia rămas bun de la ei, invocând peste ei binecuvântarea Sfintei Comentariu I. PAVEL ÎŞI EXPUNE SLU­JBA (cap. 1–7) puternicit de Domnul. La care Pavel răspunde A. Salutul (1:1, 2) că nu el a ales slujba, din proprie iniţ­iativă, 1:1 Pavel se prezintă chiar de la începu­tul după cum nu a fost ordinat de oameni, ci a epistolei sale ca apostol al lui Isus Cris­tos fost lansat în lucrare de Isus Cristos, prin voia prin voia lui Dumnezeu. Este important ca lui Dumnezeu. Chemarea sa la apostolie a Pavel să precizeze acest lucru de la bun înce­ survenit pe drumul Damas­cului – acea experi­ put, întrucât existau unii la Corint care puneau enţă de neuitat din viaţa sa. Or, tocmai conşti­ la îndoială că Pavel ar fi fost cu adevărat îm­ inţa acestei chemări divine este aceea care l-a

642 2 Corinteni susţinut pe apostol în toate ceasurile de grea Dum­nezeu Tatăl nostru este izvorul, iar încercare. Adesea, în slujirea lui Cristos, când Domnul Isus Cristos este canalul prin care se era apăsat peste măsură, poate ar fi fost ispitit scurg aceste binecuvântări. Pavel nu ezită să-L să se dea bătut şi să se retragă din lucrare, aşeze pe Domnul Isus Cristos alături de dacă nu ar fi avut această asigurare a chemării Dumnezeu Tatăl, întrucât, ca membru al Tri­ divine. nităţii, Cristos este egal cu Tatăl. Faptul că Timotei este menţionat în verse­ B. Slujba mângâierii în suferinţă (1:3-11) tul întâi nu înseamnă că el a contribuit la re­ 1:3 În versetele 3 până la 11, apostolul dactarea epistolei, ci doar consemnează că izbucneşte în expresii de mulţumire pentru acesta era în compania lui Pavel, la data când mângâierea de care a avut parte în mijlocul a fost redactată 2 Corinteni. În afară de aceas­ suferinţelor şi încercărilor prin care a trecut. tă menţiune, nu posedăm alte indicii sig­ure cu Fără îndoială, mângâierea a constituit-o ves­ privire la deplasările lui Timotei în această tea bună pe care i-a adus-o Tit în Mace­donia. perioadă. Apostolul arată apoi în continuare că şi în Scrisoarea este adresată bisericii lui Dum- strâmtoare, şi în mângâiere, toate lu­crează îm­ nezeu care este în Corint, împreună cu toţi preună spre binele final al credin­cioşilor cărora sfinţii care sunt în toată Ahaia. Sintagma bi- le este destinată slujba lui. Mulţumirile sunt serica lui Dumnezeu înseamnă că era o adu­ adresate lui Dumnezeu şi Tatălui Domnului nare de credincioşi ce aparţineau lui Dumne- nostru Isus Cristos. Acesta este titlul plenar zeu. Nu era o adunare păgână sau o aso­ciaţie al lui Dumnezeu în Noul Testament, unde El laică de oameni, ci o companie de creştini nu mai este invocat ca Dumnezeul lui Avra­ născuţi din nou, chemaţi din mijlocul lumii, am, Dumnezeul lui Isaac sau Dumnezeul lui să-I aparţină Domnului. Negreşit, pe când scria Iacov. Acum El este Dumnezeul şi Tatăl aceste cuvinte, Pavel îşi va fi a­mintit de zilele Domnului Isus Cristos. Apropo, numele aces­ când a venit prima oară la Corint, predicând ta presupune măreţul adevăr, potrivit căruia Evanghelia. Cum oameni dedaţi la idolatrie şi- Domnul Isus este [simultan]: şi Dumnezeu, şi au pus încre­derea în Cristos ca Domn al lor, Om. Dum­nezeu este Dumnezeul Domnului fiind mân­tuiţi prin harul Său minunat. În pofi­ nostru Isus Cristos – ceea ce se referă la rela­ da tutu­ror dificultăţilor care s-au ivit ulterior în ţia Sa cu Isus, Fiul Omului. Dar Dumnezeu adunarea de la Corint, inima apostolului va fi este şi Tatăl Domnului nostru ­Isus Cristos – fost cuprinsă de bucurie la gândul că în viaţa prin asta înţelegându-se relaţia Sa cu Cristos, acestor oameni atât de dragi lui au intervenit Fiul lui Dumnezeu. În plus, Dumnezeu este schimbări atât de mari. Scrisoarea este adresa­ descris ca Părintele îndurărilor şi Dumne­ tă nu numai corintenilor, ci şi tuturor sfinţi- zeul oricărei mâng­ âieri. Din El se revarsă lor care sunt în Ahaia. Ahaia desemna porţiu­ toate îndurările şi mângâierile. nea sudică a Greciei, în vreme ce Macedonia, 1:4 În toate strâmtorările prin care a trecut, despre care vom citi în această epistolă, con­ Pavel a fost conştient de prezenţa lui Dumne­ stituia secţiunea de nord a acestei ţări. zeu, care l-a mângâiat. Aici el ne prezintă 1:2 Har... şi pace sunt elementele ce com­ unul din numeroasele motive pentru care pun minunatul salut al apostolului Pavel, cu Dumnezeu l-a mângâiat, şi anume pentru ca care ne-am familiarizat deja. Când arată ce le şi el, la rândul lui, să-i poată mâng­âia pe alţii doreşte el în primul rând copiilor lui Dumne­ cu aceeaşi mângâiere cu care a fost şi el zeu, Pavel nu menţionează lucruri mater­iale, ca mângâ­iat de Dumnezeu. Pentru noi cuvântul aurul şi argintul, deoarece el ştie prea bine că „mâng­âiere“ înseamnă de obicei un fel de acestea sunt trecătoare. Mai degrabă, el le do­ consolare când trecem prin întristări. Dar în reşte binecuvântări duhovnic­eşti, cum ar fi accepţia Noului Testament, termenul are un harul şi pacea, în care sunt cuprinse toate înţeles mult mai cuprinzător, referin­du-se la binefacerile la care se poate aştepta un biet îmbărbătarea şi îndemnul pe care le primim păcătos în viaţa de aici, până nu a ajuns în de la cineva care este alături de noi în mo­ cer. Denney spune: „Evanghe­lia se deschide şi mente de strâmtorare. Cu toţii ar trebui să se încheie cu harul, iar pacea – acea stare de punem în practică acest verset, aducându-ne desăvârşită adecuateţe spirituală – este lucrarea aminte atunci când suntem mângâiaţi că şi isprăvită a lui Cristos în sufletul [omului]“.1 noi, la rândul nostru, avem datoria de a trans­ Aceste bine­cuvântări decurg de la Dumnezeu mite mai departe această mângâiere către alţii. Tatăl nostru şi de la Domnul I­ sus Cristos.

2 Corinteni 643 Nu trebuie să fugim de încăperile în care unii unicul fiu e mult mai în măsură s-o mângâie zac bolnavi sau de casele aflate în doliu, ci să pe o altă mamă care tocmai a fost strivită de ne apropiem îndată de oricine are nevoie de această sfâşietoare durere. Sau, exemplul su­ îmbărbătarea noastră. Nu confortul pe care-l prem al unui Tată, care şi-a pierdut singurul aduce mângâierea trebuie să-l căutăm, ci mai Fiu, fiind acum cel mai capabil să-i mângâie degrabă ca noi înşine să fim mângâietori. pe cei ce au suferit pierderea unor fiinţe apro­ 1:5 Motivul pentru care Pavel îi poate piate. mângâia pe alţii este faptul că mângâierile lui 1:7 Apostolul îşi exprimă acum încrede­rea Cristos sunt egale cu suferinţele îndurate de că, aşa după cum corintenii au cunoscut ei apostol pentru El. Suferinţele lui Cristos din înşişi ce înseamnă să suferi de dragul lui Cris­ acest context nu se referă nicidecum la sufe­ tos, tot aşa acum ei aveau să trăiască experi­ rinţele îndurate de Mântuitor, în lucrarea Sa enţa mângâierii pe care le-o va da Cristos. ispăşitoare, căci acestea sunt unice, nepu­tând fi Suferinţele nu vin niciodată singure pentru împărtăşite de nici un om. Mai degrab­ă, creş­ creştin, ci sunt întotdeauna însoţite de mângâ- tinii pot să sufere şi chiar suferă datorită aso­ ierea lui Cristos. Şi noi putem fi siguri de cierii lor cu Domnul Isus. Ei suferă ocări, acest lucru, cum era şi Pavel. Ediţia Living respingeri, ostilitate, ură, opro­biul oamenilor, Bible parafrazează versetele 3-7 în felul urmă­ lepădarea lor de ei şi trădarea din partea lor. tor: Toate acestea sunt numite suferinţele lui Cris- tos pentru că El le-a îndurat când a trăit pe Ce Dumnezeu minunat avem – El e Tatăl Dom­ pământ şi pentru că încă le îndură atunci când nului nostru Isus Cristos, izvorul orică­rei îndurări, mădularele trupul­ui Său trec ele însele prin cel care, în chip atât de minunat, ne mângâie şi aceste suferinţe. În toate strâmtorările prin care ne întăreşte în toate greutăţile şi încercările noas­ trecem, El este strâmtorat împreună cu noi tre! Şi oare de ce face asta? Pentru ca atunci (vezi Isaia 63:9). Ideea pe care o scoate însă când şi alţii trec prin necazuri, având nevoie de Pavel în evidenţă aici este că toate aceste sufe­ compasiunea şi îmbărbătarea noastră, să le putem rinţe au parte de o mare răsplătire, adică faptul transmite ajutorul şi mângâi­erea pe care ni le-a că avem parte în egală măsură de mângâie- dat Dumnezeu. Să fiţi siguri de acest lucru: cu rea lui Cristos şi mângâierea aceasta este în­ cât suferim mai mult pentru Cristos, cu atât ne tru totul de ajuns. va copleşi şi El mai mult cu mângâierile şi încu­ 1:6 Pentru apostol atât strâmtorările sale, rajările Sale. Datorită acestor necazuri v-am putut cât şi starea de mângâiere îi aduceau numai aduce mângâierea şi mântui­rea lui Dumnezeu. bine, căci ambele au fost sfinţite de cruce. Dar, în necazul nostru, Dumn­ezeu ne-a mângâiat Astfel dacă era în necaz, asta avea drept urma­ – şi aceasta pentru ca să vă ajutăm pe voi; anu­ re mângâierea şi mântuirea sfinţilor – nu mân­ me, să vă arătăm din experienţa noastră personală tuirea sufletelor lor, ci mântuire în sensul izbă­ cu câtă duioşie vă mângâie Dumnezeu când tre­ virii sau întăririi lor atunci când treceau prin ceţi prin aceleaşi suferinţe. El vă va da tărie să încercări. Ei erau atunci îmbăr­bătaţi şi îmboldiţi rezis­taţi. (Citatul a fost luat din „Noul Testament de răbdarea lui Pavel în încercări, socotind că pe înţelesul tuturor“, ediţia I, 1984, publicat de dacă Dumnezeu i-a dat lui harul de a suferi, le Living Bibles International, n.tr.) putea dărui şi lor acest har. Ori de câte ori Samuel Rutherford se afla în „pivniţa vitregiei“ 1:8 După ce s-a referit în termeni gene­rali – şi asta nu de puţine ori s-a întâmplat – el la suferinţe şi mângâieri, Pavel menţion­ează căuta îndată „vinurile cele mai alese“ ale Dom­ acum pe larg marea încercare prin care a tre­ nului. Poate că a învăţat să facă aşa din pilda cut. El nu vrea ca fraţii corinteni să fie în ofe­rită de Pavel, care întotdeauna părea să vadă necunoştinţă de necazul care a venit peste el curcubeul printre lacrimi. în Asia. („Asia“ nu se referă aici la conti­ Mângâierea pe care a primit-o apostolul nentul cu acelaşi nume, ci doar la o provin­cie avea să-i umple şi pe corinteni de mângâier­ e, din partea de vest a acestui continent, cunos­ inspirându-i să rabde în tăcere când treceau cută azi sub denumirea de Asia Mică.) La ce prin aceleaşi prigoane de care avuse­se parte şi necaz anume se referă aici apostolul Pavel? el. Numai cei ce au trecut prin adânci încer­ Poate la periculoasa tulburare ce a avut loc la cări şi puneri la probă ştiu să aleagă cuvintele Efes (Fapte 19:23-41). Unii sugerează că a potrivite de mângâiere pentru cei ce trec prin fost o boală de moarte, în timp ce alţii cred aceleaşi încercări. O mamă care şi-a pierdut că se referă la veşti triste de la Corint. Din

644 2 Corinteni fericire, valoarea şi savura­rea acestui pasaj nu ne pot aduce acum mulţumiri pentru faptul depind de cunoaşterea chestiunilor sale de că rugăciunile le-au fost ascultate. amănunt. C. E xplicaţia schimbării intervenite în pla- Totuşi necazul respectiv a fost atât de grav încât Pavel a fost foarte doborât, peste putinţa nurile lui Pavel (1:12–2:17) fizică de a îndura, aşa încât nu mai avea 1:12 Motivul pentru care Pavel consideră nădej­de de viaţă. că se poate bizui pe rugăciunile credincio­şilor În acest punct ne va fi de folos să consul­ este faptul că întotdeauna a fost deschis în tăm parafrazarea făcută de Phillips acestui ver­ relaţiile cu ei. El se poate lăuda cu integri­tatea set: „Pe vremea aceea erau cu totul cople­şiţi; manifestată faţă de ei, iar conştiinţa lui poartă povara era peste putinţa noastră de a o purta; mărturie faptului că purtarea lui a fost caracte­ de fapt, ne-am zis că de-acum s-a sfârşit cu rizată de simplitate şi sinceritate, adică de noi“. acea neprefăcătorie şi transparenţă ce vin de la 1:9 Moralul apostolului era atât de scăzut Dumnezeu. El nu s-a pretat la metodele oa­ încât se considera un om condamnat la moar- menilor fireşti, ci a lucrat cu curăţie faţă de te. Dacă cineva l-ar fi întrebat: „Ce­al­egi: ei, fără nici un vicleşug, punând în joc toată moartea sau viaţa?“ probabil Pavel ar fi răs­ put­erea (harul) primită de la Dumnezeu. De puns: moartea. Dumnezeu i-a permis robului asta corintenii trebuia să-şi fi dat seama cu Său să fie adus în această situaţie de extremă pri­sosinţă. încercare, pentru ca el să nu se încreadă în 1:13 Integritatea ce a caracterizat toate pur­ sine, ci în Dumnezeul care învie morţii. tările apostolului faţă de corinteni se degajă şi „Dumnezeul care învie morţii“ este, evident, o din conţinutul acestei scrisori. El scrie exact referire la Dumnezeu Cel atotpu­ternic. Cel ca­ ceea ce vrea să spună, fără ocoliş­uri, fără ca re poate învia morţii este singur­a nădejde pe ei să trebuiască să citească „printre rânduri“. care o mai are un om osândit să moară – Sensul cuvintelor sale se poate desluşi chiar cum, negreşit, se considera apostolul că este în de la început, în termeni cât se poate de clari. acest punct. Este exact ceea ce ştiu şi recunosc ei, iar 1:10 În tradiţia traducerii King James (şi a apostolul îşi exprimă speranţa că ei vor conti­ majorităţii manuscriselor) Pavel se referă la iz­ nua să recunoască acest lucru până la sfârşit, băvire în trei timpi gramaticali: trecutul (izbă- adică cât vor trăi. vit), prezentul (ne izbăveşte) şi viitorul (ne va 1:14 Adunarea de la Corint îi recunoscu­se izbăvi).2 Dacă a avut în vedere tulbur­area de meritele lui Pavel, în parte – adică unii dintre la Efes, atunci Pavel se referă la modul în credincioşi îi dăduseră recunoaşterea ce o me­ care i s-a pus subit capăt, el reuşind să scape rita, dar nu toţi. Cei loiali au înţeles aceste (Fapte 20:1). Apostolul ştie că acelaşi Dumne­ două fapte – că ei se cuvine să fie mândri de zeu care l-a izbăvit în trecut este în stare să-l el şi el de ei în ziua Domnului Isus. Ziua izbăvească zi de zi şi va continua să-l izbă- Domnului Isus se referă la eve­nimentul viitor vească până în acel mo­ment măreţ când el va al judecăţii de la scaunul de judecată al lui fi complet eliberat de necazurile şi prigoanele Cristos, când se va evalua slujirea celor răs­ acestei lumi. cumpăraţi şi li se vor da răsplăţi. Ori de câte 1:11 Aici Pavel, din spirit de generozit­ate, ori Pavel privea spre acel tribunal, el vedea presupune că creştinii corinteni s-au rugat pen­ feţele celor care fuse­seră mântuiţi prin lucrarea tru el, în timpul marii sale încercări. În realita­ lui, cei ce aveau să constituie cununa lui de te, mulţi dintre credincioşii de acolo au adoptat bucurie şi slavă. La rândul lor, ei aveau să se o atitudine destul de critică la adresa marelui bucure de faptul că el fusese instrumentul de apostol, ce nu sugera deloc că ei şi-ar fi adus care Se folosise Dumnezeu pentru a-i conduce aminte de el în faţa tronului de har. Dar apos­ la Cristos. tolul este dispus să le acorde aici credit pentru 1:15 Sintagma: cu toată încrederea în­ atitudinea pe care s-ar fi cuvenit s-o aibă faţă seamnă încrederea cu care se bucurau ei de el. Sintagma darul care ne este făcut prin el, ca apostol adevărat al lui Isus Cristos, ca multe persoane se referă la darul izbăvirii lui unul de a cărui sinceritate ei nu se puteau în­ Pavel, realizat prin rugăciunile multor persoa- doi. El dorea să vină la ei pe deplin asigur­at ne. El vede izbăv­irea sa ca pe o urmare di­ de încrederea, stima şi afecţiunea lor. El inten­ rectă a mijlocirii sfinţilor. Şi astfel, afirmă Pa­ ţiona să vină la ei înainte de a se duce în vel, pentru că mulţi s-au rugat, multe persoa- Macedonia, urmând să-i viziteze din nou la

2 Corinteni 645 întoarcerea din Macedonia. Astfel ei puteau strămutare“. Argumentul constă în faptul că avea al doilea har în sensul că erau vizitaţi de nici un om care Îl predică pe Domn­ul Isus în două ori. Duhul nu ar putea să se poarte în felul în 1:16 Acest al doilea har este explicat în care îl acuzau criticii săi pe Pavel că s-ar fi continuare de versetul 16. După cum am arătat, purtat el. Denney spune: „Argumentul lui Pa­ planul iniţial al lui Pavel era ca la plecarea din vel din acest punct ar fi putut fi folosit de un Efes să treacă prin Ahaia, unde se afla Corin­ ipocrit, dar nici un critic nu l-ar fi putut inven­ tul, şi apoi să se îndrepte spre nord, ajungând ta“. Cum ar fi putut el oare predi­ca un Dum­ în Macedonia. După ce va fi propovăduit aco­ nezeu credincios, în timp ce el însuşi s-ar fi lo, apostolul urma să revină la Corint, deplasân­ purtat cu necredincioşie faţă de propriul său du-se din nou spre sud. El spera că credincioşii cuvânt? corinteni îi vor acorda sprijinul în drumul său 1:20 Oricâte făgăduinţe ale lui Dumne­ spre Iudeea – înso­ţindu-l cu rugăciunile şi ospi­ zeu ar fi, toate îşi găsesc împlinirea în Cris­tos. talitatea lor, dar nu şi cu banii lor, întrucât citim Toţi cei ce găsesc în El împlinirea făgă­ la 11:7-10 că Pavel era hotărât să nu accepte duinţelor lui Dumnezeu vor spune Amin la bani din partea lor. toate acestea: 1:17 Planul iniţial al lui Pavel nu a putut fi pus în aplicare. El a călătorit din Efes la Când ne deschidem Bibliile, dăm de o făgăd­uinţă. Troa, şi, negăsindu-l pe Tit, s-a dus direct în Ne ridicăm apoi privirile spre Dumn­ezeu, iar Macedonia, eliminând Corintul din itinerarul Dumnezeu ne spune: „Toate aces­tea le poţi avea său. Prin urmare, el pune aici întrebarea: prin Cristos“. Punându-ne apoi încrederea în Cris­ „Pro­punându-mi aceasta, am lucrat eu cu tos, Îi spunem lui Dumnezeu: „Amin“. Dumne­ uşurătate?“ Probabil detractorii lui exact de zeu vorbeşte prin Cristos, iar noi credem în asta îl acuzau: „Nestatornicul de Pavel! Una Cristos; Cris­tos se apleacă spre noi, iar cre­dinţa spune şi alta face! Poate oare fi omul acesta se înalţă spre culmi şi astfel fiecare făgăd­uinţă a un apostol adevărat?“ – vor fi spus ei. Aposto­ lui Dumnezeu este împlinită în Isus Cristos. În El lul îi confruntă pe corinteni în privin­ţa acuza­ şi prin El noi ne însuşim şi apli­căm la noi înşine ţiei ce i s-a adus că ar fi nestatornic: Când aceste făgăduinţe, spunând: „Da, Doamne, mă face un plan, oare îl face în funcţie de moti­ încred în Tine“.3 vele fireşti ce ar putea rezulta, spunând o dată da, pentru ca apoi să spună nu? Se călăuzeşte Toate acestea sunt spre slava lui Dum­ el oare în funcţie de consideren­tele de confort nezeu prin noi. Denney scrie şi el: „El este sau avantaj personal? Phillips redă foarte bine proslăvit atunci când sufletele omeneşti îşi dau spiritul acestui verset, în parafraza lui: „Doar seama că El a rostit lucruri bune cu privire la pentru că am fost nevo­iţi să ne modificăm ei, dincolo de speranţele lor cele mai îndrăzne­ planul [iniţ­ial], se cuvine oare să fim conside­ ţe, şi că acele lucruri bune se pot desluşi cu raţi nes­tatornici? Sau credeţi cumva că eu îmi certitudine şi siguranţă indubi­tabile în Fiul întocmesc planurile cu duplicitate, spunând Său“. «da», când în realita­te voiam să spun «nu»?“ Cele două sintagme: prin noi au darul de 1:18 Pavel pare să treacă aici de la cu­ a le aminti corintenilor că prin propovădui­rea vântul lui privitor la planurile sale de călăto­ unor oameni ca Silvan, Timotei şi Pavel au rie la propovăduirea lui. Poate că criticii lui ajuns ei în posesia făgăduinţelor făcute de spuneau că dacă nu te poţi bizui pe el în Dumnezeu în Cristos. Dacă apostolul ar fi un conversaţiile obişnuite, atunci nu poţi avea în­ impostor, cum susţineau duşmanii lui, atunci credere nici în predicarea lui. ar însemna că Dumnezeu S-a folosit de un 1:19 Pavel argumentează că acţiunile lui şarlatan şi un mincinos, pentru a-Şi aduce la nu pot fi puse la îndoială, deoarece Mântui­ îndeplinire lucrări atât de minunate! Desigur, torul pe care Îl predica el este Cel divin şi realitatea este că Pavel primise cu adevărat neschimbător, în care nu este nici o strămu­tare apostolia de la Dumnezeu. şi urmă de schimbare. Când a vizitat el prima 1:21 În continuare Pavel arată legătura din­ oară Corintul, împreună cu Silvan şi Timotei tre corinteni şi el, în cadrul global al vieţii. (Fapte 18:5), L-au predicat pe Fiul lui Dum- Dumnezeu i-a statornicit în credinţă, confir­ nezeu cel vrednic de încredere. Or, „mesajul mându-i în Cristos, calificându-i, împuternicin­ nu a fost instabil, deoarece Îl privea pe Fiul du-i şi învăţându-i. lui Dumnezeu în care nu era nici urmă de 1:22 De asemenea El i-a pecetluit şi le-a

646 2 Corinteni dat Duhul în inimile lor ca o arvună. Aici doctrină, cât la comportamentul bisericii în avem încă două lucrări ale Duhului Sfânt. Pe­ viaţa practică. cetea este semnul proprietăţii şi siguranţei. Du- 2:1 Versetul acesta continuă gândul din hul care locuieşte în credincios este semnul că ultimele două versete ale capitolului 1. Pavel credinciosul aparţine acum lui Dumnezeu şi că explică în continuare motivele pentru care nu este pe veci sigur. Desigur, pecetea este invizi­ s-a dus la Corint, cum plănuise iniţial, anume bilă. Oamenii nu ştiu că suntem creştini dato­ faptul că nu a dorit să le provoace întristarea rită faptului că purtăm vreun ecuson special, ci ce ar fi urmat în mod inevitabil mustrării pe numai prin dovada trăirii unei vieţi de sfinţe­ care le-ar fi aplicat-o. Cuvintele: am judecat nie, pline de Duhul. Dumnezeu le-a dat arvu­ în mine însumi să nu mă întorc la voi cu în- na Duhului în inima lor, ca o garanţie a între­ tristare lasă să se înţeleag­ă că se văzuse cu gii moşteniri ce va urma. Când Dumnezeu îl corintenii cu ocazia altei vizite, dureroase, pe mântuieşte pe cineva, îl şi umple cu Duhul care o găsim descrisă la Fapte 18:1-17. Această Sfânt. Tot atât de sigur precum este faptul că vizită interimară poate fi dedusă şi din 2 Co­ noul credin­cios este umplut cu Duhul este şi rinteni 12:14; 13:1. faptul că el va primi toată moştenirea lui 2:2 Dacă apostolul ar fi venit la Corint, Dumnezeu. Aceleaşi binecuvântări pe care le aducând cu el mustrarea destinată unor creş­ transpune Duhul Sfânt în viaţa noastră, făcân­ tini, negreşit i-ar fi întristat. Dar şi el însuşi s- du-le o realitate în vremea de acum, vor fi ale ar fi întristat, pentru că el aştepta de la aceşti noast­re în măsură deplină la o dată viitoare. oameni un prilej de bucurie sau, cum se ex­ 1:23 În versetele 1:23 la 2:4, Pavel revin­e primă Ryrie: „Dacă vă voi întrista, cine mă va la acuzaţia de şovăială ce i s-a adus, explicând mai putea îmbucura pe mine? Nişte oameni pe larg de ce nu a vizitat Corintul aşa cum trişti? Ce mângâiere ar mai fi în asta?!“ plănuise. Întrucât nici un om nu putea discer­ 2:3 În loc să dea naştere la această întris­ ne adevăratele motive lăuntrice ce l-au deter­ tare reciprocă, printr-o vizită personală, aposto­ minat pe Pavel să procedeze în felul acela, el lul Pavel s-a decis să le scrie corinte­nilor o apelează la Dumnezeu, luân­du-L ca martor al scrisoare, sperând că prin aceasta va obţine acestui fapt. Dacă aposto­lul ar fi vizitat Corin­ efectul dorit: anume faptul că corinten­ii vor tul la data pe care o planificase iniţial, ar fi recurge la disciplina bisericii, în legătură cu fost nevoit să se ocupe foarte energic de situa­ fratele care păcătuise. În felul acesta, când va ţia de acolo. Ar fi fost nevoit să-i mustre as­ veni Pavel din nou la ei, relaţiile dintre el şi pru pe sfinţi pentru neglijenţa de a fi tolerat aceşti creştini pe care-i iubea atât de mult nu păcatul în sânul adunării. Or, tocmai pentru a vor mai fi încordate. nu-i îndurera şi întrista şi-a amânat Pavel Aici se ridică o întrebare: scrisoarea la care călăto­ria la Corint. se referă prima parte a versetului 3 este prima 1:24 Dar după ce face această afirmaţie, epistolă a lui Pavel către corinteni, sau o altă apostolul Pavel nu vrea ca cineva să creadă că epistolă ce nu s-a păstrat? Mulţi cred că nu se poartă ca un dictator faţă de corinteni. Prin poate fi vorba de 1 Corinteni, datorită descrie­ urmare el adaugă aici următoarele cuvinte: rii din versetul 4, că a fost scrisă cu multă „Nu doar că am avea stăpânire peste credin- întristare şi lacrimi. Alţi învăţaţi sunt de părere ţa voastră, ci suntem împre­ună lucrători la că descrierea de aici e în ton cu conţin­utul bucuria voastră: căci prin cred­ inţă staţi voi primei epistole. Probabil că Pavel a scris-o în picioare“. Apostolul nu voia să fie stăpân după trista vizită (2 Cor. 2:1) şi că i-a încre­ peste credinţa lor creşti­nă, după cum nu voia dinţat-o lui Tit să o dea corintenilor. Tot la să fie văzut de ei ca un ti­ran. Mai degrabă, el această scrisoare se referă, probabil, şi versete­ şi conlucrătorii lui cont­ribui­au la bucuria lor, le 2:4, 9; 7:8, 12. adică el nu voia să facă decât ceea ce le pu­ Indiferent care ar fi versiunea corectă, gân­ tea fi de folos pe cărarea credinţei, sporindu-le dul ce se desprinde din versetul 3 este că Pa­ astfel bucuria. vel le-a scris pe tonul pe care le-a scris pentru Ultima parte a versetului 24 ar putea fi ca atunci când îi va vizita cu adevărat să nu redată şi astfel: „căci în credinţă voi staţi ta­ primească întristare de la cei de la care se aş­ re“. Adică, nu era nevoie să-i corecteze cu tepta să aibă parte de bucurie. În con­textul de privire la credinţa lor, întrucât în sfera aceea faţă, concluzia care se desprinde este că atunci erau destul de statornici. Chestiunile asupra când problema disciplinei este tratată cu evla­ cărora dorea să-i îndrepte nu se refereau la vie, ea duce, în final, la bucu­rie şi de o parte,

2 Corinteni 647 şi de alta. zeu loc să conducă, trebuie să se ajungă la o 2:4 În versetul acesta ne putem forma o acţiune unanimă. idee despre inima plină de dragoste şi com­ 2:7, 8 Acum, după ce omul s-a pocăit cu pasiune a marelui păstor. Pavel era profund adevărat, corintenii trebuie să-l ierte şi să caute îndurerat de faptul că adunarea de la Corint să-l întărească, primindu-l din nou în părtăşia tolerase păcatul în mijlocul ei. Asta i-a pro­ lor. Altfel, dacă nu vor face acest lucru, există vocat multă mâhnire şi strângere de ini­mă, pericolul ca omul să fie copl­eşit de prea mul- obrajii fiindu-i scăldaţi de lacrimi fierbinţi de tă mâhnire, adică ar putea intra într-o depri­ întristare. E limpede că păcatul de la Corint îl mare, îndoindu-se de realita­tea iertării sale. afecta mai mult pe apostol decât pe corinteni! Corintenii îşi pot reînnoi sentimentele de Nu trebuia ca ei să interp­reteze această scri­ dragoste faţă de el, deschizându-şi larg braţele soare ca pe o încercare de a-i jigni, ci mai către el şi reprimindu-l în mijlocul lor cu bu­ degrabă ca pe o dovadă a iubirii ce le-o pur­ curie şi duioşie. ta. El spera că, scriindu-le, ei vor avea sufici­ 2:9 Prin prima epistolă pe care le-a scris-o, ent timp pentru a îndrepta lucrurile, aşa încât Pavel i-a pus pe sfinţii de la Corint la încer- o nouă vizită la ei să fie un prilej de bucurie. care. Acum ei aveau prilejul de a dovedi as­ „Fidele sunt rănile provocate de un prieten!“ cultarea lor faţă de Cuvântul Dom­nului, aşa Nu trebuie să ne supărăm când suntem sfătuiţi cum le fusese vestit de apostolul Pavel. Cu prieteneşte sau avertizaţi cu evlavie, ci, mai acea ocazie, el le sugerase că trebuie să-l dea degrabă, ar trebui să ne dăm seama că cine afară pe omul acela din sânul bisericii – ceea procedează astfel ne vrea binele. Mustrarea ce au şi făcut corintenii, dovedindu-se astfel făcută cu evlavie trebuie luată ca din mâna ascultători. Acum Pavel vrea ca ei să facă încă Domnului şi trebuie să trezească în noi un un pas, reprimindu-l pe fratele respectiv în sentiment de recunoştinţă. părtăşia lor. 2:5 În versetele 5-11 apostolul se referă 2:10 Phillips parafrazează versetul 10 ast­ mai amănunţit la incidentul ce provocase atâta fel: „Dacă voi iertaţi o persoană, să fiţi siguri întristare. Observaţi delicateţea şi con­sideraţia că şi eu o voi ierta. În măsura în care am creştinească de care dă dovadă apostolul când avut personal ceva de iertat, eu însumi îl iert, face acest lucru. Nici măcar o singură dată nu ca înaintea lui Cristos“. Pavel vrea ca sfinţii să pomeneşte numele făptuit­orului sau al faptei ştie că el este într-o stare de deplină părtăşie reprobabile săvârşite de acesta. Sintagma: „da- cu ei, în privinţa iertării pe care o acordă celui că a fost cineva o pricină de întristare“ se re­ ce se făcuse vinovat de păcatul menţionat. feră, probabil, la păcatul de incest săvârşit de Dacă era ceva ce trebuia iertat de el însuşi, omul de la 1 Corinteni 5:1 sau la o altă per­ atunci el ierta cu dragă inimă, din pricina co­ soană care provocase tulburare în sânul adună­ rintenilor şi asta în prezenţa lui Cristos. rii. Noi credem că se referă la primul caz. Accentul pus de această epistolă pe disci­ Pavel nu considera acest păcat o ofensă adusă plina bisericii arată cât de mare e importanţa împotriv­a lui personal, ci o pricină de întristare ei în viaţa creştină. Din nefericire însă su­ pentru toţi credincioşii. biectul acesta nu este tratat aproape deloc în 2:6 Credincioşii de la Corint conveniseră bisericile evanghelice de azi. Este încă un caz să-i aplice celui vinovat măsuri disciplinare, de mărturisire cu gura a credinţei noastre în excluzându-l, după câte se pare, din biserică. inspiraţia Scripturii, fără ca să transpunem cre­ Ca urmare a acestei acţiuni, omul respectiv zul acesta pe planul trăirii practice şi ascultării s-a pocăit cu adevărat şi a fost repus în părtă­ de principiile din care constă. şie cu Domnul. Acum Pavel le spune corinte­ 2:11 După cum o adunare este în pericol nilor că pedeapsa aplicată acestui om a fost dacă nu ia măsurile disciplinare ce se impun suficientă şi că nu mai are rost s-o prelun­ în anumite situaţii, tot aşa există pericolul de a gească. În ultima parte a versetului găsim nu acorda iertarea atunci când a avut loc o sintagma: care i-a fost dată de cei mulţi. Unii pocăinţă adevărată. Satan este întotdeauna ga­ cred că prin „cei mulţi“ se înţeleg­e majorita- ta să intervină în astfel de situaţii, cu vicleşu­ tea. Alţii susţin că ar fi fost vorba de toţi gurile sale. În primul caz, el va căuta să năru­ membrii bisericii, cu excepţia celui disciplinat. ie mărturia unei adunări ce tolerează păcatul Aceştia din urmă susţin că nu este suficientă în mijlocul ei, iar în al doilea, el îl va copleşi o decizie a majorităţii, în asemenea chestiuni pe cel ce s-a pocăit de întristare, dacă aduna­ şi că acolo unde I se dă Duhului lui Dumne­ rea va refuza să-l primească din nou în mijlo­

648 2 Corinteni cul ei. Dacă Satan nu va putea distruge prin Fără nici un cuvânt de explicaţie, Pavel se smulge imoralitate, el va încerca s-o facă prin nesfârşi­ din mlaştina deznădejdii, înălţându-se, ca o pasăre, ta întristare ce urmează pocăinţei. spre culmile bucuriei. Apoi, ca un vultur, urcă în Comentând pe marginea sintagmei: „noi... zare, uitându-se triumfă­tor în văile din care s-a nu suntem în necunoştiinţă de pla­nurile lui“, ridicat.5 J. Sidlow Baxter face următoa­rele comentarii: Pavel recurge aici la o analogie cu proce­ Satan se foloseşte de tot felul de stratageme pen­ siunile triumfale ale cuceritorilor romani, care, tru a abate sufletele de la adevăr: astfel el recurge atunci când reveneau în patrie, după repurtarea la o sită, pentru a-i „cerne“ (Luca 23:21), la „pla­ unor biruinţe însemnate, purtau prizonierii de-a nuri“ pentru a-i păcăli (ca în textul nostru), la lungul străzilor capitalei. De o parte şi de alta „buruieni“ pentru a „înă­buşi“ (Mat. 13:22), „la a traseului triumfal merg­eau cei ce răspândeau vicleşuguri“ pentru a ţese intrigi (Ef. 6:11), la ră­ tămâia, a cărei mi­reasmă cuprindea întreaga getul unui leu, pentru a sădi groaza (1 Pet. 5:8), scenă. Tot aşa Pavel şi-L imaginează pe Dom­ la deghiza­rea într-un înger [de lumină] pentru a nul, mărşălui­nd cu pas de Cuceritor, de la înşela (2 Cor. 11:14) şi la „curse [mreje]“ pentru Troa la Mace­donia, avându-l în urma Sa pe a-i prinde în ele pe credincioşi (2 Tim. 2:26).4 apostol. Ori­unde merge Domnul, prin slujitorii Lui, va exista biruinţă. Mireasma cunoştinţei 2:12 Pavel reia acum tema schimbării inter­ lui Cristos se răspândeşte pretutindeni, prin venite în planurile sale din punctul unde rămă­ apostol, după cum arată şi F. B. Meyer: sese în versetul 4 – respectiv, faptul că nu s-a dus la Corint aşa cum anunţase că va proceda. Oriunde mergeau ei, oamenii erau mai în măsur­ă Versetele anterioare explicaseră că nu se dusese să-L cunoască pe Isus, nespusa frumuseţe a ca­ la Corint pentru a nu fi nevoit să-i mustre cu racterului Învăţătorului deve­nindu-le limpede. Oa­ asprime. În versetele 12-17, Pavel le spune în menii luau contact cu acea mireasmă fină, ce amănunt ce anume s-a întâmplat în acest punct îmbăta văzduhul, atrăgându-i spre Omul din Na­ important din misiun­ea sa. Cum am arătat, Pa­ zareth.6 vel a plecat de la Efes, sosind la Troa, în spe­ ranţa că se va întâlni cu Tit acolo şi că va pu­ Astfel Pavel nu consideră că a suferit vreo tea afla veşti despre Corint. Când a ajuns la înfrângere în lupta cu Satan, ci că Dom­nul a Troa, Domnul i-a deschis o uşă minunată pen­ câştigat biruinţa, din care se înfruptă şi Pavel. tru vestirea Evangheliei lui Cristos. 2:15 În procesiunile triumfale la care se 2:13 În pofida acestei oportunităţi de aur, referă Pavel aici, mireasma de tămâie semni­ duhul lui Pavel era tulburat, asupra inimii fica, pentru cuceritori, glorioasa lor biruinţă, în apostolului apăsând greu povara bisericii co­ schimb pentru captivi ea însemna osândă. Ast­ rintene. Oare să stea la Troa („Troas“ în origi­ fel apostolul notează că predicarea Evangheliei nal) şi să predice Evanghelia lui Cristos? Sau are un efect dublu, însemnând un lucru prin- să meargă mai departe în Macedonia? Până la tre cei ce sunt mântuiţi şi cu totul altul prin- urmă a luat decizia să meargă în Macedonia. tre cei care pier. Pentru cei ce o primesc, ea Ne între­băm care va fi fost reacţia corintenilor este garanţia unui viitor glorios, iar pentru alţii când au citit aceste cuvinte. Şi-au dat ei sea­ ea prevesteşte osânda. Dar Dumnezeu este ma, fiind un pic ruşinaţi, că tocmai comporta­ proslăvit, şi într-un caz, şi în celălalt, după rea lor a fost cea care a produs această neli­ cum arată F. B. Meyer: nişte în viaţa apostolului, ducând la anularea unui minunat prilej de vestire a Evangheliei, Prin urmare, atunci când ni se spune că putem fi doar de dragul de a afla de starea lor duhovni­ pentru Dumnezeu o aromă plăcută, negreşit asta cească? se referă la faptul că putem trăi în aşa fel încât 2:14 Pavel nu era înfrânt. Indiferent unde să-I aducem aminte lui Dum­nezeu cum era Isus mergea, în slujba lui Cristos, avea parte de în ipostaza Sa de muri­tor. Este ca şi cum, fiind biruinţă, ceea ce-l face să izbucnească în ex­ priviţi zi de zi de Dumnezeu, El ar trebui să-L clamaţii de mulţumire: Dar mulţumiri fie vadă pe Isus în noi şi să-şi amintească (omeneş­te aduse lui Dumnezeu, care ne conduce tot- vorbind) de acea viaţă binecuvântată ce a fost deauna în carul Lui de biruinţă în Cristos. adusă ca jertfă de o mireasmă plăcută lui Dum­ A. T. Robertson spune, în această privinţă: nez­eu. 7