Comentariul biblic al credinciosului - Noul Testament

850 1 Tesaloniceni Apocalipsa 3:11: „Eu vin curând!“ 22:7: „Iată, conştientă, după cum se exprimă şi James Eu vin curând!“ 22:12: „Şi iată, Eu vin Denney: curând“. 22:20: „«Da, Eu vin curând». Amin! Vino, Doamne Isuse!“ Caracterul unui creştin este singurul său capital cu care porneşte el la lucru. În mai toate celelal­te Creştinul ştie că s-ar putea să treacă prin îndeletniciri din viaţă, e posibil ca cineva să îna­ moarte, dar mai ştie şi aceea că Domnul inteze, indiferent de natura caracterului său, cu poate veni în orice clipă şi că, în acest caz, el condiţia ca soldul contului său de la bancă să fie va intra în cer fără să mai treacă prin moarte. pozitiv. În schimb, când un creştin şi-a pierdut Nici o profeţie din Scriptură nu mai trebu­ caracterul, şi-a pierdut totul.6 ie să se împlinească înainte de venirea lui Cristos ca să-i ia pe ai Săi la El. Venirea Misionarul martir Jim Elliot a scris în jur­ Domnului este următorul mare eveniment din nalul său: programul lui Dumnezeu. Noi nu am putea aştepta revenirea Dom­ În lucrarea spirituală, ca în nici o altă lucrare, nului în orice clipă, dacă mai întâi ar trebui să caracterul lucrătorului va imprima calitatea lucrării intervină o altă perioadă de timp. Dar concep­ sale. Shelley şi Byron au scris poezie de calitate, ţia potrivit căreia Răpirea va avea loc înaintea în pofida faptului că au fost pe plan moral nişte Marii Strâmtorări este singura care îi permite libertini. Wagner a creat muzică de calitate, în credinciosului să aştepte venirea lui Cristos în pofida imoralităţii sale. Nu tot aşa stau lucrurile ziua de azi. Alte concepţii presupun repudierea în lucrarea pentru Dumnezeu. Pavel nu avea nici caracterului iminent al revenirii Sale. o ezitare în a îndrepta pri­virile oamenilor spre Cel pe care Îl aşteptăm noi este Isus, caracterul şi modul său de viaţă, ca dovadă a Izbăvitorul nostru de mânia viitoare. Acest cuvântului vestit de el tesalon­icenilor. De nouă mod de a descrie venirea Mântuitorului poate ori în această epistolă el exclamă: „Voi ştiţi“, fi înţeles în două feluri: referindu-se prin aceasta la prilejul tesalonicenilor 1. El ne izbăveşte de pedeapsa veşnică de a fi observat nemijloc­it viaţa particulară şi pentru păcatele noastre. Pe cruce El a îndurat publică a apostolului. Pavel s-a dus la Tesalonic şi mânia lui Dumnezeu împotriva păcatelor a trăit o viaţă prin care a ilustrat cu prisosinţă noastre. Prin credinţa în El, nouă ni se atri­buie mesajul predicat. Ba mai mult, de la ilustraţie a acum valoarea lucrării Sale, ni se trece în con­ trecut la o dovadă convingătoare, de necontestat. tul nostru. De acum înainte, nu mai este nici Nici nu e de mirare că azi se face atâta lucru de o condamnare pentru noi, deoarece noi suntem mântuială în Împărăţie, dacă privim la caracterul în Cristos Isus (Rom. 8:1). unora dintre lucrători!7 2. De asemenea, El ne izbăveşte de acea perioadă de judecată ce va veni, când mânia Poate că în aceste versete apostolul se lui Dumnezeu va fi turnată peste lumea care apără de acuzaţia falsă adusă de criticii săi. În L-a respins pe Fiul Său. Această perioadă se orice caz, mai întâi el aminteşte tesaloni­cenilor numeşte Tribulaţia (Strâmtorarea), precum şi că lucrarea lui a fost rodnică, ei înşişi fiind o Necazul lui Iacov (Dan. 9:27; Mat. 24:4-28; 1 dovadă concludentă în acest sens. Ei ştiau că Tes. 5:1-11; 2 Tes. 2:1-12; Apocalipsa 6:1– vizita lui nu fusese în zadar. Ei înşişi fuseseră 19:10). convertiţi, constituindu-se apoi în­tr-o adunare. B. R ecapitularea slujbei, mesajului şi condu- 2:2 Apoi slujba lui fusese neînfricată. Toate împotrivirile de care a avut parte, toate maltra­ itei lui Pavel la Tesalonic(2:1-12) tările la Filipi, inclusiv întemniţarea sa împreu­ 2:1 În ultima parte a versetului 1:5, Pavel nă cu Sila, nu l-au înfricoşat, nu l-au descura­ a făcut o scurtă aluzie la caracterul şi condu­ita jat şi nu l-au intimidat pe apostol, ci el a mers sa, pe timpul şederii sale la Tesalonic. Acum înainte, ajungând până la Tesalo­nic. Acolo, el se lansează într-o recapitulare mai detaliată îmboldit de un curaj pe care numai Dumnezeu a slujbei, mesajului şi stilului său de viaţă. putea să i-l dea, el a pred­icat Evanghelia în Ideea centrală este că slujba principală a pofida multor conflicte. O persoană mai puţin unui creştin este o slujbă de caracter. Cu alte robustă ar fi găsit negreşit suficiente motive cuvinte, ceea ce suntem este cu mult mai teologice care să justifice o presupusă chemare important decât ceea ce spunem. Influenţa din partea lui Dumnezeu de a vesti Evanghelia inconştientă pe care o răspândim are o înrâu­ unui audito­riu mult mai dispus să asculte rire mult mai profundă decât influenţa noas­tră

1 Tesaloniceni 851 mesajul. Nu şi Pavel însă! El a predicat mesa­ Dumnezeu. Ca apostoli ai lui Cristos, atât el, jul fără teamă, în pofida multor împotriviri, cât şi colegii săi erau îndreptăţiţi să primească pentru că era plin de Duhul. ajutor financiar (numit aici slavă) din partea 2:3 Îndemnul adresat de apostol de a crede tesalonicenilor. Dar ei erau hotăr­âţi să nu fie o în Evanghelie era adevărat cu privire la sursă, povară pentru ei, drept care au lucrat zi şi curat ca motivaţie şi fiabil ca metodă. În ce noapte, pentru a-şi asigura singuri cele necesa­ priveşte sursa, îndemnul nu izvora dintr-o doc­ re traiului. La Corint alta fusese situaţia. Acolo trină falsă, ci din adevărul lui Dumnezeu. În Pavel a lucrat pentru a nu le da criticilor săi ce priveşte motivaţia, apostol­ul îi privea pe vreun temei să-l acuze că a pred­icat pentru tesaloniceni neegoist, având în vedere doar bani. La Tesalonic el a lucrat pentru că sfinţii binele lor, fără nici o dorinţă ascunsă sau erau săraci şi prigon­iţi, nevoind să mai adauge necurată. În ce priveşte metoda, nu exista nici la povara pe care trebuiau s-o ducă. un plan ascuns de a-i înşela. Se pare că duş­ 2:7 În loc să facă pe şeful cu beneficiarii manii lui geloşi îl acuzau de erezie, de pofte făgăduinţelor lui Dumnezeu, apostolul a fost şi de viclenie. blând în mijlocul lor, ca o doică ce îngrijeşte 2:4 Pentru Pavel slujba constituia o mis­iune cu drag de copiii ei. Pavel şi-a dat seama că sacră ce i s-a încredinţat. El era un ispravnic noii convertiţi aveau nevoie de creştere şi ast­ aprobat de Dumnezeu, iar Evanghelia era fel şi-a desfăşurat misiunea cu toată solici­ comoara de mare preţ pe care i-o încredinţa- tudinea unei mame devotate. se Dumnezeu. El avea responsabi­litatea de a-I 2:8 Atât de profund a fost ataşamentul lui fi plăcut lui Dumnezeu prin vestirea cu cre­ faţă de ei, încât apostolul a fost gata să împar­ dincioşie a mesajului, indife­rent de reacţia tă cu ei ce avea, mai degrabă decât să ia de omului! Lui Pavel îi era limpede că nu putea la ei. Asta pentru că apostolul Pavel nu vestea să placă atât lui Dumne­zeu, cât şi omului, Evanghelia lui Dumnezeu într-o manieră drept care s-a hotărât să-I fie plăcut lui rece, detaşată, ci vărsându-şi tot sufletul pentru Dumnezeu, care ne cercet­ează inimile, răs­ ei. El i-a iubit. Or, dragostea nu se uită la plătindu-ne apoi cum se cuvine. preţul pe care trebuie să-l plă­tească. Asemenea Un administrator (ispravnic) are obligaţia Stăpânului său, Pavel nu a venit să i se slu­ de a fi pe placul celui ce-i dă simbria. jească, ci să slujească el însuşi şi să-şi dea Predicatorii sunt ispitiţi uneori să nu predice viaţa (Marcu 10:45). tot adevărul, de teama repercusiunilor ce şi le 2:9 O altă dovadă a altruismului lui Pavel vor atrage din partea celor care contribuie la se poate observa aici, anume în faptul că el a sprijinul lor financiar. Dar Dumnezeu este lucrat în meseria de confecţionare de corturi, Stăpânul şi El ştie atunci când mesajul este pentru a-şi câştiga existenţa şi a nu fi o pova­ diluat sau suprimat. ră pentru ei, în vestirea Evangheliei şi slujirea 2:5 În versetele 5-12 Pavel relatează com­ lor. Deşi este drept că predicatorul Evangheliei portamentul lui la Tesalonic; procedând astfel, este îndreptăţit să primească sprijin financiar el a lăsat un splendid model de urmat pentru din partea altor creştini, este recomandabil ca toţi slujitorii lui Cristos. el să se lipsească, din când în când, dacă este Mai întâi, el nu s-a pretat niciodată la fla­ nevoie, de acest suport financiar. Un adevărat tare sau nesinceritate pentru a-şi realiza obiec­ slujitor al lui Cristos va continua să predice tivele. Cuvintele lui au fost cinstite şi transpa­ Evanghelia, fie că va primi bani, fie că va rente, iar motivele sale nefăţarnice. trebui să-şi câştige existenţa prin munca sa În al doilea rând, el nu s-a folosit nicio­dată proprie. Observaţi sintagmele: oboseala şi de lucrarea Domnului ca de o haină sub care truda noastră şi zi şi noapte. Evanghelia nu să se ascundă vreo dorinţă egoistă de a se i-a costat pe tesalo­niceni nici un ban, dar pe îmbogăţi. Slujba lui nu a fost un paravan după Pavel l-a costat foarte mult. care să se ascundă lăcomia. 2:10 Credincioşii au putut da mărturie Pentru a infirma orice acuzaţie de flatare, pentru comportamentul exemplar al lui Pavel el apelează la sfinţi. Dar pentru a infirma faţă de ei; în plus Însuşi Dumnezeu a fost orice idee de lăcomie, el apelează la Dum­ Martor al faptului că el este devotat (sau nezeu, Singurul care poate citi până în adân­ sfânt), drept (sau neprihănit) şi fără vină. Sfânt, cul inimii omului. adică alipit de Dumnezeu şi despărţit de păcat. 2:6 Avem aici încă un prilej de a cunoaş­te Drept sau neprihănit în caracter şi conduită. caracterul ireproşabil al acestui mare om al lui Fără vină faţă de Dumnezeu şi faţă de om.

852 1 Tesaloniceni Dacă cea mai bună predică este o viaţă de Dumn­ ezeu fără încetare, pentru că atunci sfinţenie, atunci Pavel a fost negreşit un mare când voi aţi primit cuvântul lui Dumnezeu predicator. Nu ca alt predicator, a cărui eloc­ pe care l-aţi auzit de la noi, l-aţi îmbrăţişat nu venţă era mai strălucită decât purtarea sa: când ca pe cuvântul oamenilor, ci aşa cum şi este se afla la amvon, oamenii doreau ca omul în rea­ litate: ca pe cuvântul lui Dumnezeu, acesta să nu mai plece, dar când în sfârşit care lu­crează cu eficacitate şi în voi cei care părăsea amvonul, nu voiau ca el să se mai cre­deţi. întoarcă acolo! 2:11 În versetul 7, el se comparase cu o Pavel este plin de mulţumire pentru mo­dul mamă care alăptează, sau după alte versiuni în care au primit şi acceptat mesajul cu o doică. Acum el se aseamănă cu un tată Evangheliei. Este încă un exemplu al altruis­ devotat. Dacă prima imagine sugerează tandre­ mului său. Cei mai mulţi dintre noi am dori ţea şi afecţiunea, a doua imagine transmite ca alţii să creadă ceea ce spunem doar pentru ideea de înţelepciune şi sfat. Ca un tată el i-a că noi am spus aşa. Dar cuvântul omului for­ îndemnat să trăiască o viaţă sfânt­ă, încurajân­ mează o temelie foarte şubredă a credinţ­ei. du-i să rămână statornici în Domnul, în pofida Numai în Dumnezeu putem avea deplină prigoanelor şi a fost martorul binecuvântărilor încredere şi numai atunci când credem în de care au avut parte ca urmare a faptului că cuvântul Lui se produc rezultate în inima şi în au ascultat de voia lui Dumnezeu şi de cuvân­ viaţa noastră. Exact aşa s-a întâmplat cu tesa­ tul Său. lonicenii, în a căror viaţă cuvântul a rodit din 2:12 Obiectivul slujbei lui Pavel a fost ca plin deoarece ei au crezut, cum arată şi Walter sfinţii să se poarte într-un chip vrednic de Scott: Dumnezeu, care i-a chemat la împărăţia şi slava Sa. Cuvântul Lui – Biblia – este inspirat sau in­suflat În noi înşine nu avem nici o vrednicie de Dumnezeu, în toate cărţile şi părţile sale, aşa pentru Dumnezeu sau pentru un loc în cer: cum au fost ele compuse în original. E singura singura vrednicie pe care o avem se găseşte în noastră autoritate pentru toate lucrurile, în toate Domnul Isus Cristos. Dar ca fii ai lui împrejurările şi în toate timpu­rile. E nevoie de o Dumnezeu, se aşteaptă de la noi să ne pur­tăm generaţie de oameni care să tremure în faţa vrednici de înalta chemare. Noi putem face Cuvântului lui Dumnezeu, care este călăuza vieţii, acest lucru supunându-ne controlului Duhului harta ce ne oferă traseul pe care trebuie să-l Sfânt şi mereu mărturisind şi lăsân­du-ne de urmăm; lumina noastră şi pavăza morală. Slavă păcatele din viaţa noastră. Domnului pentru Sacrul Volum!8 Toţi cei mântuiţi sunt supuşii împărăţiei lui Dumnezeu. În vremea de acum, împărăţia 2:14 Ce rezultate a produs Biblia în viaţa aceea este invizibilă, iar Regele e absent. Dar acestor credincioşi? Nu numai că au fost mân­ învăţăturile morale şi etice ale împărăţiei se tuiţi, ci au fost şi învredniciţi să stea tari în aplică la noi, în prezent. Când va reveni faţa unor cumplite prigoane, acest fapt consti­ Domnul Isus, ca să domnească, împărăţia va tuind o dovadă de netăgăduit a conver­tirii lor. fi stabilită în forma ei vizibilă,, iar noi ne vom Prin răbdarea şi statornicia lor, ei au devenit împărtăşi din gloria Regelui. imitatori ai bisericilor creştine din Iudeea. C. R ecapitularea răspunsului dat de tesalo- Singura deosebire a fost faptul că tesalonicenii au suferit din partea propriilor lor concetăţeni niceni la Evanghelie (2:13-16) neevrei, pe când credincioşii din Iudeea au 2:13 Acum apostolul abordează o altă temă fost persecutaţi de iudei. pe care o începuse la 1:5a: răspunsul tesaloni­ 2:15 De îndată ce îi pomeneşte pe iudei, cenilor la predicarea Evangheliei. Când ei au apostolul începe să-i condamne ca pe nişte primit mesajul, adică l-au auzit, ei nu l-au potrivnici înverşunaţi ai Evangheliei, ca unul primit, adică nu l-au acceptat ca pe cuvântul care îi cunoştea mai bine decât oricine. Oare oamenilor, ci ca pe cuvântul lui Dumnezeu. nu fusese el însuşi cândva capul cetei de iudei Traducerea NKJV (cea folosită pe tot parcursul ce încercaseră să eradicheze credinţa creştină? comentariului) scoate în evidenţă foarte bine Apoi, după convertirea sa, el însuşi a simţit acest adevăr: ascuţişul prigoanei lor. Din această pricină, şi noi Îi mulţumim lui Păcatul culminant al iudeilor a fost faptul că L-au ucis pe Domnul Isus. Deşi răstigni­rea

1 Tesaloniceni 853 propriu-zisă a fost executată de romani, iudeii partea lor de vină (1 Cor. 2:8). au fost cei care i-au incitat s-o facă. Acesta a D. Explicaţia eşecului lui Pavel de a reve­ni la fost punctul culminant al veacurilor de prigoni­ re a prorocilor pe care i-a trimis Dumnezeu Tesalonic (2:17-20) naţiunii Israel (Mat. 21:33-39). 2:17 În următoarele patru versete aposto­lul În era creştină, ei deja îl prigoniseră pe explică de ce nu a putut să revină la Tes­alonic. Pavel şi pe alţi apostoli, crezând eronat că Îi Poate că înverşunaţii lui critici l-au ac­uzat că erau astfel plăcuţi lui Dumnezeu. Acţiunile lor nu a venit din laşitate, pentru că s-ar fi temut Îi erau însă total neplăcute, ei făcându-se de opoziţia ce-l aştepta acolo. împotrivitori tuturor oamenilor. Mai întâi, Pavel arată clar că despărţirea 2:16 Ba mai mult, ei nu s-au mulţumit să era doar pe plan fizic. Sintagma: după ce am respingă Evanghelia pentru ei înşişi, ci au luat fost despărţiţi de voi pentru un timp înseam­ hotărârea ca să-i împiedice pe Pavel şi pe aso­ nă că ei au fost lăsaţi orfani prin plecarea ciaţii lui de a predica mesajul către Neamuri. tatălui lor spiritual. Dar grija plină de dragoste Nimic nu-i înfuria mai mult decât să audă că pe care le-o purta el nu a înce­tat nici o clipă. Neamurile pot fi mântuite în acelaşi fel ca Observaţi intensitatea iubirii lui: am avut cu iudeii. atât mai mult dorinţa să vă vedem faţa. În împotrivirea lor faţă de voia lui Dum­ 2:18 De două ori a încercat el să revină la nezeu, ei nu făceau altceva decât să continue Tesalonic, dar de două ori Satan l-a ceea ce făcuseră şi părinţii lor: umplând împ­ iedicat. Nu se precizează natura exactă a măsura păcatelor lor. Era ca şi când voiau opoziţiei din partea lui Satan. cu tot dinadinsul ca paharul vinovăţiei lor să De asemenea, nu se precizează de unde fie tot timpul plin până la refuz. ştia Pavel că Satan a fost cel care i-a pus Dar osânda lor era deja hotărâtă, căci i-a piedici, şi nu Domnul. La Fapte 16:6 citim că ajuns din plin mânia lui Dumnezeu. Pavel nu Pavel şi cei ce-l însoţeau au fost împiedicaţi precizează în ce constă această mânie. Poate de Duhul Sfânt să predice cuvântul în Asia. că este o afirmaţie generală a judecăţii ce se În versetul următor ni se spune că de acolo va abate negreşit asupra lor ca urmare a au voit să meargă în Biti­nia, dar că Duhul nu umplerii măsurii vinovăţiei lor. Noi ştim că în le-a permis. De unde ştim când ne opreşte numai douăzeci de ani de la această dată, în Duhul şi când ne pune piedici Satan? Poate anul 70 d.Cr., Ierusalimul a fost distrus, iar că o mo­dalitate ar fi aceasta: când ştim că iudeii care au supravieţuit au fost împrăştiaţi suntem în voia lui Dumnezeu, orice piedici pe tot pământul. care se ivesc în cale nu reprezintă lucrarea Din pasaje ca acestea unii au sugerat că Duhului, ci a diavolul­ui. De asemenea, e de Pavel ar fi fost un antisemit şi că Noul Tes­ aşteptat ca Satan să se împotrivească, ori de tament ar fi o carte antisemită. Adevărul este câte ori avem binec­uvântarea lui Dumnezeu. însă că Pavel avea o iubire fierbinte pentru Dar Dumn­­ezeu întotdeauna învinge opoziţia concetăţenii săi, evreii, încât ar fi mers până lui Satan. În acest caz, neputinţa lui Pavel de acolo încât el însuşi să fie despărţit de Cris­tos, a se duce la Tesal­onic a avut drept urmare dacă ar fi putut obţine mântuirea lor prin re­dactarea acestei scrisori. La rândul ei, Scri­ aceasta (Rom. 9:1-3). Deşi misiunea lui se soarea a avut drept urmare slăvirea lui adresa în principal Neamurilor, el niciodată nu Dumnezeu şi binecuvân­tarea noastră. şi-a pierdut râvna pentru evanghelizarea iudei­ 2:19 De ce a dorit apostolul atât de mult lor, până acolo încât uneori această râvnă pare să-i vadă din nou pe tesaloniceni? Pentru că ei să eclipseze misiunea sa primor­dială. erau copiii lui în Domnul. El este cel care îi Ceea ce spune apostolul Pavel aici de­spre îndreptase spre Cristos, drept care se simţ­ea liderii iudei este un fapt istoric, iar nu o ieşire răspunzător pentru creşterea lor spiritu­ală. El personală de mânie. Şi apoi să nu uităm că ştia că va trebui să dea socoteală de ei, într-o Dumnezeu este Cel care l-a îmbol­dit să scrie zi. Ei erau nădejdea lui de răsplată la Scaunul ceea ce a scris. Antisemitismul este un act de Judecată al lui Cristos. El dorea ca atunci necreştinesc şi nu poate fi justifi­cat sub nici o să se poată bucura din pric­ina lor. Ei vor fi formă. Dar nu este un act de antisemitism să cununa lui de bucurie înaintea Domnului Isus spui că pe poporul evreu Dumnezeu îl acuză Cristos la venirea Lui. de moartea Fiului Său (Fapte 2:23), după cum Deducem din acest verset că Pavel se şi Neamurile sunt trase la răspundere pentru

854 1 Tesaloniceni aştepta ca să-i poată recunoaşte pe tesalonic­eni „Căci după cum în Adam toţi mor, tot aşa în cer, după cum conchidem că şi noi îi vom în Cristos toţi vor fi făcuţi vii. Dar fiecare la putea recunoaşte pe cei dragi ai noştri în cer. rând­ul lui. Cristos este cel dintâi rod; apoi, la În versetul 19, Pavel îi numeşte pe copiii ve­nirea Lui, cei care sunt ai lui Cristos“ lui în credinţă drept cununa sa. Citim şi în (1 Cor. 15:22, 23). alte locuri din NT despre cununi: cununa „Dar eu nu vreau ca voi, fraţilor, să fiţi în neprihănirii (2 Tim. 4:8); cununa vieţii (Iac. necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să 1:12; Apo. 2:10); cununa de slavă (1 Pet. 5:4) nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. – toate fiind nepieritoare (1 Cor. 9:25). Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, 2:20 Sfinţii erau slava şi bucuria lui. El tot aşa credem că Dumnezeu va aduce înapoi investise în personalitatea umană şi răsplata lui împreună cu El pe cei care au adormit în o constituiau fiii şi fiicele spirituale care aveau Isus. Iată, în adevăr, ce vă spuneam prin să se închine Mielului lui Dumnezeu în veci Cuvântul Domnului: noi cei vii care rămâ­nem de veci. până la venirea Domnului, nu vom lua-o îna­ intea celor care au adormit. Căci Însuşi VENIREA DOMNULUI Domnul, cu un strigăt de strângere laolaltă, cu În versetul 19 se foloseşte pentru prima glasul arhanghelului şi cu trâmbiţa lui oară termenul venire în cartea 1 Tesalonic­eni Dumnezeu, Se va coborî din cer şi întâi vor cu privire la revenirea Domnului. Pent­ru că învia cei morţi în Cristos. Apoi noi cei vii aceasta este tema principală a epistol­ei, vom care rămânem vom fi răpiţi împreună cu ei, în zăbovi asupra ei, explicând ceea ce credem nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh noi că este învăţătura biblică în această pri­ şi astfel vom fi totdeauna cu Dom­nul. vinţă. Mângâiaţi-vă deci unii pe alţii cu aceste cuvin­ În textul original grec al Noului Testa­ment te“ (1 Tes. 4:13-18). se folosesc trei termeni cu privire la întoarce­ „Acum, fraţilor, cu privire la venirea Dom­ rea lui Cristos: nului nostru Isus Cristos şi la strângerea noas­ parousia: venire şi prezenţă ulterioară tră laolaltă la El“ (2 Tes. 2:1). apokalupsis: dezvelire, revelaţie „Fiţi îndelung răbdători, fraţilor, până la epiphaneia: manifestare. venirea Domnului. Iată, plugarul aşteaptă Termenul folosit cel mai des este parous­ ia, roada scumpă a pământului, având răbdare care înseamnă prezenţă sau venire alătu­rată. până primeşte ploaie timpurie şi târzie. Fiţi şi Vine spune că termenul denotă atât actul sosi­ voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci rii, cât şi prezenţa care urmează. Când ne venirea Domnului este aproape“ (Iacov 5:7, gândim la venirea Domnului, tre­buie să o con­ 8). cepem nu doar ca pe un evenim­ ent de o „Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pen­ clipă, ci ca o perioadă de timp. tru ca, atunci când Se va arăta El, să avem Chiar în engleză termenul coming (venir­e) îndrăzneală şi, la venirea Lui, să nu rămânem e folosit cu acest sens. De pildă: „Venirea lui de ruşine înaintea Lui“ (1 Ioan 2:28). Cristos în Galileea a avut drept urmare vinde­ 2. Durata sau cursul parousiei cuprinde carea mulţimilor“. Aici nu ne referim la ziua Scaunul de Judecată al lui Cristos când se vor când a sosit El în Galileea, ci la întreaga peri­ împărţi răsplăţi credincioşilor care au slujit cu oadă de timp pe care a petrecut-o în zonă. Tot credincioşie: aşa, când ne gândim la veni­rea lui Cristos, „Căci cine este nădejdea sau bucuria sau trebuie să avem în vedere o perioadă de timp, cununa noastră de laudă? Nu sunteţi voi, îna­ mai degrabă decât un eveniment izolat. intea Domnului nostru Isus Cristos la venirea Dacă analizăm toate versetele în care apare Lui?“ (1 Tes. 2:19). termenul parousia în NT, constatăm că ele „Acum Dumnezeul păcii să vă sfinţească descriu o perioadă de timp marcată de (1) un El Însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul început, (2) o durată, (3) o manifestare şi (4) vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără un punct culminant. vină, la venirea Domnului nostru Isus Cristos“ 1. Începutul parousiei este Răpirea, care (1 Tes. 5:23). este descrisă în următoarele pasaje, în care Un alt eveniment care ar trebui probabil termenul din traducere ce reprezintă parou­sia inclus în cursul paruousiei este Nunta Mie­ din original este redat cu litere cursive: lului. Din locaţia ei în cartea Apocalipsei, noi ştim că ea va avea loc înainte de glorioa­sa

1 Tesaloniceni 855 domnie a lui Cristos. Noi o includem aici Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci, de chiar dacă nu se foloseşte termenul venire în când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa legătură cu ea. cum erau de la începutul creaţiei (2 Pet. 3:4). Şi am auzit ca un glas de mare mulţime, ca În acest capitol citim despre batjocoritorii vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete care se vor ridica în zilele de pe urmă, care puternice, zicând: „Aleluia! Domnul, Dumnezeul vor nega probabilitatea revenirii lui Cristos. La nostru, Cel Atotputernic, a început să împă­ ce aspect al parousiei se referă ei? răţească. Să ne bucurăm şi să ne înveselim şi Se referă ei oare la Răpire? Nicidecum, să-I dăm slavă, fiindcă nunta Mielului a venit şi căci probabil habar nu aveau despre Răpire. soţia Lui s-a pregătit!“ Şi i s-a dat să se îmbrace Se referă ei la venirea lui Cristos pentru a cu in subţire, străluc­ itor şi curat. Inul subţire domni? E limpede că nu. Întregul context sunt faptele drepte ale sfinţilor. Apoi mi-a zis: arată că ei ridiculizează pedepsirea finală a „Scrie: «Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii tuturor răufăcătorilor de către Domnul. Ei se Mielului!»“ (Apocalipsa 19:6-9). referă la o judecată culminantă, de pe urmă, a 3. Manifestarea venirii lui Cristos este lui Dumnezeu pe pământ sau ceea ce ei întoarcerea Sa pe pământ cu putere şi mare numesc „sfârşitul lumii“. Argumentul lor este slavă ca să domnească ca Rege al regilor şi că nu au de ce să se îngrijoreze. Dumnez­eu, Domn al domnilor. Răpirea nu va fi văzută spun ei, nu a intervenit în istorie şi nu va de lume. Ea va avea loc într-o fracţiune de interveni nici în viitor. Prin urmare, ei se simt secundă. Dar orice ochi Îl va vedea pe ­C­ristos liberi să continue în vorbele şi faptele lor când El va veni să domnească. De aceea este rele. numită manifestarea paruousiei. Este faza a Petru răspunde batjocurilor lor atrăgând treia a venirii Lui. atenţia la acea perioadă de timp de după dom­ Şi cum stătea El jos pe Muntele Măslini­lor, nia de o mie de ani a lui Cristos, când cerurile ucenicii Lui au venit la El la o parte şi I-au zis: şi pământul în forma în care le cunoaştem în „Spune-ne: când se vor întâmpla aceste lucruri? prezent vor fi total distruse. Acest punct cul­ Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului minant al parousiei lui C­ ristos este situat veacului?“ (Mat. 24:3) după Mileniu (mia de ani) şi la inaugurarea Căci, aşa cum iese fulgerul de la răsărit şi se stării eterne. arată până la apus, aşa va fi şi la veni­rea Fiului Pe lângă parousia, celelalte două cuvinte Omului (Mat. 24:27). folosite în textul original al NT pentru a Cum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi la descrie venirea Domnului sunt apokalupsis şi venirea Fiului Omului (Mat. 24:37) epiphaneia. ..şi n-au ştiu nimic, până când a venit poto­ Apokalupsis înseamnă dezvelire sau reve­ pul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea laţie. Cercetătorii Bibliei se împart în două Fiului Omului (Mat. 24:39). cete, cu privire la faptul dacă termenul întot­ Ca să vi se întărească inimile şi să fie fără deauna se referă la a treia fază a venirii lui vreo învinuire, în sfinţenie, înaintea lui Cristos – venirea Sa pe pământ cu putere şi Dumnezeu şi a Tatălui nostru, la venirea Dom­ slavă – sau dacă s-ar putea referi la Răpire, nului nostru Isus împreună cu toţi sfinţii Lui (1 când va fi descoperit doar Bise­ricii. Tes. 3:13). În următoarele versete ar putea să se re­fere Şi atunci se va descoperi acel nelegiuit, pe fie la Răpire, fie la revenirea Sa pe pă­mânt care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii pentru a domni peste el: Sale şi-l va desfiinţa la arătarea venirii Lui (2 Încât nu duceţi lipsă de nici un fel de har, în Tes. 2:8). aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Căci v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Cristos (1 Cor. 1:7). Domnului nostru Isus Cristos, nu urmărind Pentru ca autenticitatea credinţei voastre, nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care fiind cu mult mai de preţ decât aurul care piere, am văzut noi înşine, cu ochii noştri, măreţia Lui şi care totuşi este încercat prin foc, să fie găsită (2 Pet. 1:16). [Aici Petru se referă la manifes­ spre laudă, onoare şi slavă la des­coperirea lui tarea parousiei lui Cris­tos aşa cum a fost Isus Cristos (1 Pet. 1:7). prezentată aceasta în avanpremieră pe Muntele De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voas­ Schimbării la Faţă.] tre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul 4. În fine avem punctul culminant al paro­ care va fi adus la descoperirea lui Isus Cristos usiei, descris în următoarele versete: (1 Pet. 1:13, sublinierea îmi aparţine, n.tr.).

856 1 Tesaloniceni Dimpotrivă, bucuraţi-vă în măsura în care Domnului, am văzut că aceasta se referă la o aveţi parte de suferinţele lui Cristos, pentru ca perioadă de timp, mai degrabă decât la un atunci când va fi descoperită slava Lui, să vă singur eveniment şi că această perioadă de bucuraţi şi voi nespus de mult (1 Pet. 4:13). timp are diverse faze sau etape. Există, desi­ Într-un alt pasaj acest cuvânt pare să se gur, un început, apoi desfăşurarea prop­­riu-zisă refere foarte limpede la venirea lui Cristos a evenimentului, urmată de mani­festarea şi de pentru a domni: punctul său culminant. Venirea Dom­nului înce­ Şi să vă dea, vouă care sunteţi întristaţi, pe cu Răpirea, cuprinzând apoi Scaunul de odihnă împreună cu noi, atunci când Domnul Judecată al lui Cristos, fiind apoi manifestată Isus va fi descoperit din cer, cu îngerii Lui puter­ vizibil când Cristos va reveni pe pământ, după nici (2 Tes. 1:7). care se va sfârşi a­tunci când cerurile şi pămân­ Epiphaneia înseamnă manifestare sau tul, în forma lor actuală, vor fi distruse de arătare. Din nou, unii sunt de părere că se foc. ‡ referă atât la arătarea lui Cristos pentru sfinţii E. M isiunea lui Timotei la Tesalonic Săi, cât şi la arătarea Lui împreună cu sfinţii (3:1-10) Lui; alţii susţin însă că se referă doar la ulti­ Cuvintele credinţa voastră apar de cinci ma. Termenul figurează în următoarele pasaje: ori în capitolul 3 (în versetele 2, 5, 6, 7, 10), Şi atunci se va descoperi acel nelegiuit, pe ele fiind cheia înţelegerii pasajului. Tesaloni­ care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii cenii treceau prin prigoane cumplite şi Pavel Sale şi-l va desfiinţa cu arătarea venirii Sale (2 era dornic să afle cum rezista credinţa lor în Tes. 2:8). faţa acestui test. Astfel capitolul respectiv este Să păzeşti porunca fără pată şi fără vină, o lecţie despre importanţa continuării lucrării, până la arătarea Domnului nostru Isus Cristos după ce a fost vestită Evanghelia şi primită de (1 Tim. 6:14). un număr de oameni. Nu este de ajuns să-i Te rog fierbinte înaintea lui Dumnezeu şi conducem pe păcătoşi la Mântuito­rul, ci trebu­ înaintea Domnului Isus Cristos, Care va judeca ie să-i ajutăm să crească în harul şi în cunoş­ viii şi morţii la arătarea împărăţiei Lui (2 Tim. tinţa Domnului. 4:1). 3:1 În capitolul 3 continuăm să auzim De acum mă aşteaptă cununa neprihănir­ ii, bătaia inimii lui Pavel, pe măsură ce el îşi pe care Domnul, Judecătorul Neprihănit, mi-o exprimă interesul nepieritor pentru sfinţii de la va da în Ziua aceea, şi nu numai mie, ci şi tutu­ Tesalonic. Când s-a aflat la Atena, l-a cuprins ror celor ce au iubit arătarea Lui (2 Tim. 4:8). un dor nespus să afle cum se desc­urcau con­ Aşteptând binecuvântata nădejde şi slăvita vertiţii lui. Satan îl împiedicase să revină per­ arătare a marelui nostru Dumnezeu şi sonal. În cele din urmă însă n-a mai putut Mântuitor Isus Cristos (Tit 2:13). răbda şi s-a decis să-l trimită pe Timotei la Primul şi al treilea dintre versete descriu în tesaloniceni, el rămânând mai departe la Atena mod clar arătarea lui Cristos lumii întregi. (Aici se recurge la aşa-numitul noi editorial.) Celelalte ar putea să se refere şi la Răpire. Un Se degajă de aici o anumită tristeţe la gândul lucru e sigur: că atât Răpirea, cât şi venirea că Pavel rămăse­se singur la Atena, unde tablo­ lui Cristos pentru a domni sunt prezentate ul impunătoar­elor clădiri ale oraşului nu-l credinciosului ca evenimente pe care acesta le impresiona cu nimic pe apostol, care purta în aşteaptă cu nerăbdare. La Răpire el Îl va inimă povara grijii sale faţă de biserici. vedea pe Mântuitorul şi va primi trupul său 3:2 Observaţi diversele grade care însoţ­esc slăvit. Când se va întoarce Cristos pe pământ, numele lui Timotei: fratele nostru şi slujitorul credinciosul va apărea cu El în slavă (Col. lui Dumnezeu şi împreună luc­ rător cu noi în 3:4). Atunci se vor manifes­ta răsplăţile credin­ Evanghelia lui Cristos. Termenul „minister“9 ciosului. Răsplăţile acestea vor fi date în prea­ – arată autorul co­mentariului – din acest labil, la Scaunul de Judeca­tă al lui Cristos, dar pasaj, ca de altfel în tot NT înseamnă doar vor fi văzute de toţi când Cristos va veni să slujitor. (Evident, autorul se referă aici la folo­ domnească. Care sunt aceste răsplăţi? La Luca sirea termenului de minister în engleza con­ 19:17-19 se face o aluzie că ele vor avea de a temporană cu sensul de prelat, de cleric, n.tr.) face cu stăpânirea locală în cadrul Mileniului. Ideea unei clase separate de clerici a apărut O persoană este făcută dregător peste zece mult mai târziu. cetăţi, alta peste cinci. Ce privilegiu a avut Timotei să-şi facă uc­e­ Prin studierea diverselor referiri la veni­rea

1 Tesaloniceni 857 nicia sub conducerea preaiubitului frate Pav­el! ocolim crucea, în drum spre cunună. Oare Acum, după ce şi-a dovedit vrednicia, este tri­ care dintre noi nu este nevoit să se roage: mis singur într-o misiune la Tesalon­ic. „Iartă-mă, Doamne, pentru că de atâtea ori am Scopul călătoriei este de a-i întări pe sfinţi găsit căile prin care am ocolit suferinţa şi jert­ şi a-i încuraja în credinţa lor. Ei fusese­ră pri­ fa pe care le implică ucenicia. Întăreşte-mă goniţi din pricina faptului că L-au mărtu­risit astăzi să umblu cu Tine, indiferent cât m-ar pe Cristos, într-o perioadă foarte critică pentru costa“. tinerii convertiţi, când Satan probabil le sugera Dacă Satan ar fi reuşit să-i determine pe acestora că au greşit, când s-au creştinat! sfinţi să se lepede de mărturia lor, atunci pen­ Ar fi interesant să auzim pledoaria făcută tru Pavel aceasta ar fi însemnat că a trudit de Timotei acestor tineri în credinţă, pe care degeaba. i-a sfătuit să se aştepte la împotrivire, s-o 3:6 Timotei a revenit de la Corint cu veşti îndure cu bărbăţie şi să se bucure că au parte bune despre tesaloniceni. Mai întâi, el l-a asi­ de ea. Ei aveau nevoie de încurajare, ca să nu gurat pe Pavel de credinţa şi dragost­ea lor. cedeze în faţa presiunii opoziţiei. Nu numai că ei rămâneau fideli înv­ăţăturilor 3:3 În vâltoarea prigoanelor, era uşor ca credinţei creştine, ci manifestau virt­utea dis­ tesalonicenii să considere un lucru ciudat fap­ tinctă a dragostei. Întotdeauna ­aici este proba tul că au ajuns să sufere atât de crunt şi să se supremă a realităţii: faptul că nu e vorba doar întrebe dacă nu cumva Dumnezeu era de o acceptare drept-credin­cioasă a crezului nem­ ulţumit de ei. Timotei le aminteşte însă că creştin, ci de „credinţa care luc­rează prin dra­ ceea ce li se întâmplă nu este deloc un fapt goste“ (Gal. 5:6). Nu doar „cre­d­inţa voastră în ciud­at, ci cu totul normal pentru creştini, pen­ Domnul Isus“, ci şi „drag­ostea voastră pentru tru ca ei să nu se clatine şi să nu-şi piar­dă toţi sfinţii“ (Ef. 1:15). cumpătul. Este oare semnificativ faptul că Timotei a 3:4 Pavel le aminteşte că pe când se afla menţionat credinţa şi dragostea lor, omi­ţând la Tesalonic el însuşi le-a spus că creştinii sunt însă orice referire la nădejdea lor? Să fi reuşit rânduiţi să sufere. Prezicerea lui s-a împlinit în oare diavolul să le clatine încrederea în reveni­ viaţa lor, aşa cum au avut ei prilejul să con­ rea lui Cristos? E posibil, căci, aşa cum arată state din plin! William Lincoln: „Diavolul urăşte această doc­ Încercările formează o disciplină necesa­ră trină [învăţătura despre venirea Domnului, n. în viaţa noastră: tr.], pentru că el cunoaşte puter­ea ei în viaţa 1. Ele dovedesc realitatea credinţei noas­tre, noastră“. Dacă nădejdea tesa­lonicenilor lăsa de fiind un proces de selecţie prin care cei ce dorit, atunci Pavel îşi propune să o reînvie doar se numesc creştini se separă de la sine prin această epistolă a nădejdii. de adevăraţii credincioşi (1 Pet. 1:7). Timotei îi mai aduce lui Pavel vestea des­ 2. Ele ne învrednicesc să ne mângâiem şi pre amintirile plăcute pe care le purtau tesalo­ să ne încurajăm unii pe alţii, când trecem prin nicenii despre apostol şi prietenii lui şi despre încercări (2 Cor. 1:4). faptul că doreau să se revadă cu Pavel, Sila şi 3. Ele dezvoltă anumite haruri, cum ar fi Timotei cât mai curând. capacitatea de a îndura, în caracterul nostru 3:7 Vestea aceasta a fost ca o gură de apă (Rom. 5:3). rece pentru sufletul însetat al lui Pavel (Prov. 4. Ele ne fac să răspândim Evanghelia cu 25:25). În toate întristările şi suferinţ­ele prin şi mai multă râvnă (Fap.4:29;5:27-29; 8:3,4). care a trecut, el a fost încurajat peste măsură 5. Ele ne ajută să scăpăm de zgura din de credinţa lor. viaţa noastră (Iov 23:10). 3:8 El exclamă: „Acum, da, trăim, fiind- 3:5 Apostolul repetă esenţa versetelor 1 şi că voi staţi tari în Domnul“. Apostolul fus­ese 2: când n-a mai putut suporta nici o amân­are, într-un suspans, neştiind ce se întâm­plă cu ei l-a trimis pe Timotei să vadă cum rezistau – a fost ca o moarte conştientă. Dar iată că creştinii de acolo în furtuna care i-a cuprins. viaţa a revenit de îndată ce a aflat că toate Pe Pavel îl preocupa în mod deose­bit pericolul sunt bune cu ei. Ce mult spune această afir­ ca nu cumva diavolul să-i fi păcălit să renunţe maţie despre devotamentul altru­ist al acestui la puternica lor mărturie creştină, în schimbul mare om al lui Dumnezeu! unei atenuări a prigoa­nelor. Aceasta e o ispită 3:9 Cuvintele apostolului nu erau de ajuns permanentă pentru noi, să renunţăm la loialita­ să exprime întru totul faţă de Dumne­zeu tea noastră faţă de Cristos, din comoditate, să mulţumirile ce-i umpleau inima. Cupa bucu-

858 1 Tesaloniceni riei lui era plină până la refuz, ori de câte ori Răsplăţile se vor fi împărţit deja. Dar aceste îşi aducea aminte de ei înaintea Dumnezeului răsplăţi se vor manifesta pentru a putea fi său. văzute de toţi când Mântuitorul va reveni pe 3:10 Viaţa de rugăciune a lui Pavel era o pământ ca Rege al regilor şi Domn al domni­ chestiune de formaţie, de obicei, iar nu ceva lor. sporadic. Pavel se ruga zi şi noapte. Apoi Sfinţii din acest context sunt probabil cre­ rugăciunile sale erau fierbinţi: Îl rugăm ne­spus dincioşii care au fost răpiţi la cer când a avut de mult. Erau concrete: să vă putem vedea loc Răpirea (1 Tes. 4:14). Unii cred că ar fi faţa. Şi erau altruiste: să putem împlini ce vorba de îngeri, dar Vincent spune că se refe­ mai lipseşte credinţei voastre. ră la oamenii sfinţi şi glorificaţi ai lui F. Rugăciunea concretă a lui Pavel (3:11-13) Dumnezeu. El scoate în evidenţă faptul că 3:11 Capitolul se încheie cu rugăciunea lui îngerii nu au nimic de a face cu această epis­ Pavel ca să poată să-i viziteze din nou şi să tolă, ci mai degrabă credincioşii glorific­aţi sunt vadă dragostea lor crescând şi mai mult. strâns înrudiţi cu subiectul care îi preocupase Cererea este adresată Dumnezeului şi Tatăl­ui pe tesaloniceni. Vincent adaugă: „Asta nu Însuşi, Domnului nostru Isus Cristos. Apoi exclude participarea îngerilor la venirea acest subiect multiplu este urmat de un verb Domnului, dar când Pavel se referă la această la singular, indicându-se prin aceasta participare, el spune: cu îngerii puterii sale, ca Dumnezeirea lui Cristos şi unitatea Dumne­ la 2 Tesaloniceni 1:7“.10 zeirii. III. ÎNDEMNURI PRACTICE (4:1–5:22) 3:12 Tesalonicenii se făcuseră într-ade­văr vrednici de toată lauda prin autentica dragoste Sfinţirea ce împlineşte voia lui Dumne­ creştină de care au dat dovadă, dar întotdeau­ zeu (4:1-8) na mai e loc la acest capitol. Şi astfel el se 4:1 Formularea: în fine nu înseamnă că roagă pentru ca ei să cunoască o măsură Pavel este pe punctul de a-şi încheia scrisoa­ îndoită a acestei iubiri: Domnul să vă îmbo- rea, ci indică doar trecerea la o altă temă, găţească şi să vă facă să creşteţi tot mai mult respectiv abordarea unor sfaturi practice. (În în dragoste. Dragostea lor trebuie să cuprindă versiunea românească folosită de traducător s-a pe ceilalţi credincioşi şi pe toţi oamenii, inclu­ folosit termenul mult mai adecvat: Încol­o, siv duşmanii lor. Mode­lul sau şablonul trebuie care are sensul rezumativ avut în vedere de să fie dragostea apostolilor: cum facem şi noi apostol, n.tr.) faţă de voi. La sfârşitul capitolului trei, am avut trei 3:13 Rezultatul dragostei în viaţa de aici termeni care au ieşit în evidenţă: sfinţenie, este starea de nevinovăţie în viaţa de apoi. dragoste şi venire. Aceste cuvinte formează Dacă ne iubim unii pe alţii şi-i iubim pe toţi temele principale ale capitolului 4: (1) Sfinţenia oamenii, vom sta fără vreo învinuire în sfin- (v. 1-8), (2) Dragostea (v. 9, 10) şi (3) Venirea ţenie înaintea Dumnezeului nostru când (v. 13-18), la care se mai adaugă o altă temă Cristos va veni cu toţi sfinţii Lui, deoarece importantă: hărnicia (v. 11, 12). dragostea este împlinirea legii (Rom. 13:8; Iac. Capitolul 4 se deschide cu îndemnul de a 2:8). umbla în sfinţenie, pentru a-I fi astfel plăcuţi Cineva a parafrazat rugăciunea astfel: lui Dumnezeu, şi se încheie cu ridicar­ea la cer „Domnul să vă învrednicească tot mai mult să a sfinţilor. Pavel s-a gândit proba­bil la Enoh vă petreceţi vieţile în preocuparea pentru alţii, când a scris aceste cuvinte. Ob­servaţi similari­ pentru ca El să poată statornici în voi caracte­ tatea: (1) Enoh a umblat cu Dumnezeu (Gen. rul creştin acum, aşa încât voi să puteţi fi 5:24a); (2) Enoh a fost plăcut lui Dumnezeu absolviţi de orice învinuire care ar putea fi (Ev. 11:5b); şi (3) Enoh a fost răpit la cer adusă împotriva voastră“. (Gen. 5:24b; Ev. 11:5a). Apostolul îi elogiază În capitolul 2 am văzut că venirea lui pe credincioşi pentru sfinţenia lor practică, dar Cristos are mai multe faze sau etape: un înce­ îi îndeamnă să înainteze spre noi niveluri de put, o durată, o manifestare şi un punct culmi­ realizări. Sfinţenia este un proces, nu o realiza­ nant. Versetul 13 se referă la a treia fază: re în sine. venirea Domnului nostru Isus Crist­os cu toţi 4:2 Pe când se afla în mijlocul lor, Pavel sfinţii Lui. Judecata de la scaunul de judecată i-a îndemnat mereu, pe baza autorităţii ce i-o al lui Cristos va fi avut deja loc în cer. dăduse Domnul Isus, să-I fie plăcuţi lui

1 Tesaloniceni 859 Dumnezeu prin trăirea unei vieţi de sfinţenie În schimb, când un păgân se atinge de o practică. femeie, aceasta devină strâmbă“. 4:3 Voia lui Dumnezeu pentru oamenii Neamurile cred că sexul este un mijloc Lui este sfinţirea lor. A sfinţi înseamnă a de gratificare a aprinderii poftei. Pentru ei pune deoparte pentru uz divin. Într-o priv­inţă, castitatea este o slăbiciune, iar căsătoria un toţi credincioşii au fost puşi deoparte, des­părţiţi prilej de a legaliza păcatul. Prin conversaţia lor de lume şi ataşaţi slujirii Domnului – aceasta murdară şi prin înscrisurile lor obscene de pe fiind aşa-numita sfinţire poziţio­nală, care este pereţi, ei preamăresc ruşinea lor. desăvârşită şi completă (1 Cor. 1:2; Ev. 10:10). 4:6 Imoralitatea sexuală (sau desfrâul) este Dar, în altă privinţă, cred­incioşii trebuie să se un păcat împotriva Duhului Sfânt al lui sfinţească pe ei înşişi, adică, să se dezlipească Dumnezeu (1 Cor. 6:19); este un păcat împo­ de toate form­ ele de păcat – aceasta fiind aşa- triva propriului trup al celui ce-l săvâr­şeşte (1 numita sfinţire practică sau progresivă. Ea este Cor. 6:18); dar mai este şi un păcat împotriva un proces care îşi va urma cursul până la tuturor celorlalte persoane. Prin urmare, Pavel moart­ea credinciosului sau până la întoarcerea adaugă: pentru ca nimeni să nu profite de Domnului. Or, tocmai cu acest sens este folo­ fratele său şi să nu se poarte cu nedreptate sit termenul sfinţire în versetul 3. (Vezi discu­ faţă de el în această privin­ţă. Cu alte cuvinte, ţia ce urmează mai jos pe marginea sfinţirii la creştinul nu are voie să iasă din perimetrul 5:23.) căsătoriei înşelându-şi fratele prin faptul că Păcatul concret asupra căruia le atrage fură afecţiunile soţiei fratelui său. Deşi aceste Pavel atenţia este cel al activităţii sexuale nele­ abateri nu sunt pedepsite de tribunalele din giuite şi în acest fragment probabil acest păcat vremea noastră, Domnul este Răzbunătorul este totuna cu adulterul. Este unul din princi­ tuturor aces­tor lucruri. Păcatele sexuale au palele păcate ale lumii păgâne. Îndem­nul: să consecinţe groaznice pe plan fizic şi mental, vă feriţi de imoralitate sexuală este la fel de provocând tot felul de tulburări şi dezordini în binevenit şi necesar astăzi ca în primul veac al viaţa de acum a celui care le comite, ca să nu existenţei bisericii. mai spunem de consecinţele şi mai groaznice 4:4 Programul creştin este ca fiecare... să pe care le vor avea în veşnicie, dacă aceste ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi în păcate nu vor fi mărturisite şi iertate. Pavel îi cinste. Termenul vasul din acest verset se avertizase deja pe tesaloniceni cu privire la referă probabil la soţie sau la trupul bărbat­ului. aceste lucruri. La 1 Petru 3:7 este folosit cu referire la soţie, Unul dintre cei mai talentaţi scriitori brita­ iar la 2 Corinteni 4:7 se referă la trup. nici din veacul al nouăsprezecelea, care a Traducerea RSV înclină în favoarea sensu­ căzut în păcat sexual, sfârşind în închisoare şi lui de soţie al acestui termen: „ca fiecare din dizgraţie, a scris următoarele: voi să ştie să-şi ia o soţie în sfinţenie şi în onoare“. Zeii mi-au dăruit aproape tot ce mi-am dorit. Dar Traducerea NEB adoptă varianta sensului eu m-am lăsat înduplecat de îndelungatele interva­ de trup: „fiecare din voi trebuie să înveţe să-şi luri de plăcere senzuală şi fără rost.. Sătul de a stăpânească trupul, să-l sfinţească şi să-l onore­ mai fi pe culmi, m-am coborât de bună voie în ze“. căutarea unor noi senzaţii... Am ajuns să nu-mi mai Dacă lăsăm contextul să decidă, atunci pese de vieţile altora. Mi-am găsit plăcerea unde sensul termenului vas este: soţia bărbatului. am vrut, mergând apoi mai departe. Am uitat că Învăţătura care se desprinde de aici este că orice acţiune, cât de mică, pe care o întreprindem fiecare bărbat trebuie să-şi trateze soţia cu în viaţa de toate zilele duce fie la formarea, fie la cinste şi cu decenţă, necoborându-se niciodat­ă deformarea caracte­ru­lui şi că, prin urmare, ceea ce la nici o formă de infidelitate maritală. Este a făcut cineva în cămăruţa lui ascunsă va fi vestit întărit din nou principiul monogamiei, care într-o bună zi de pe acoperişurile caselor. Am reprezintă voia lui Dumnezeu pentru omenire încetat să mai fiu stăpân peste mine însumi. Nu (vezi şi 1 Cor. 7:2). mai eram căpitan­ul sufletului meu şi nici nu mai 4:5 Concepţia creştină despre căsnicie con­ ştiam acest lucru. Am permis plăcerii să mă domi­ trastează enorm cu aceea a oamenilor fără ne şi am sfârşit într-un oribil dezastru.11 Dumnezeu, după cum s-a exprimat un comen­ tator: „Când Isus şi-a pus mâinile pe femeia El a devenit astfel nepăsător faţă de vieţile din Luca 13:13, viaţa acesteia a fost îndreptată. altora sau, cum se exprimă Pavel, s-a purtat cu

860 1 Tesaloniceni viclenie şi cu nedreptate faţă de fratele său, în C. V iaţa care le vorbeşte celor din afară această privinţă. (4:11, 12) 4:7 Dumnezeu nu ne-a chemat pe baza necurăţiei morale, ci în legătură cu o viaţă 4:11 Pavel i-a încurajat pe sfinţi să caute de sfinţenie şi puritate. El ne-a chemat afară să facă trei lucruri, care, traduse în limbajul din cloaca de degradare, iniţiind în noi un zilelor noastre, ar fi, după cum urmează: proces de o viaţă întreagă, menit să ne facă să 1. Nu căutaţi să fiţi în centrul atenţiei. Cu ne asemănăm tot mai mult cu El. alte cuvinte: mulţumeşte-te să fii „mic şi 4:8 Oricine respinge aceste instrucţiuni nu-l nec­unoscut, iubit şi preţuit numai de ­Cristos“. dispreţuieşte doar pe un om, ca Pavel, ci sfi­ 2. Vedeţi-vă de treburile voastre, refu­zând dează, nesocoteşte, încalcă şi respinge pe Însuşi să vă implicaţi în treburile altora. Dumnezeu – care ne-a dat12 Duhul Lui cel 3. Întreţineţi-vă singuri. Nu fiţi paraziţi sau Sfânt. Termenul Sfânt este accentuat aici. Cu trântori, care trăiesc pe spinarea altora. alte cuvinte, cum poate cineva, în care locuieş­ 4:12 Faptul că suntem creştini şi că te Duhul Sfânt, să se bălăcească în păcate aşteptăm venirea lui Cristos nu ne absolvă sexuale? de responsabilităţile cotidiene ale acestei Observaţi că toţi membrii Trinităţii sunt vieţi. Să nu uităm că lumea ne priveşte cu menţionaţi în acest paragraf. Tatăl (v. 3), Fiul atenţie. Oamenii Îl judecă pe Mântuitorul (v. 2) şi Duhul Sfânt (v. 8). Ce gând minu­ prin prism­ a noastră. De aceea, noi trebuie nat! Toate Persoanele Dumnezeirii sunt intere­ să ne purtăm cuviincios faţă de necredin­ sate şi implicate în sfinţirea credincio­sului. cioşi, fiind într-o stare de independenţă Acum se face o trecere de la tema poftei financiară faţă de ei. (v. 1-8) la dragoste (v. 9-12). Dacă în prima D. Nădejdea care-i mângâie pe credin­cioşi parte li se spune credincioşilor să se abţină, acum li se spune să abunde. (4:13-18) B. Dragostea care se gândeşte la alţii 4:13 Credincioşii din Vechiul Testament (4:9, 10) aveau o cunoştinţă nedesăvârşită şi incom­pletă 4:9 Nu e de ajuns ca credinciosul să-şi privitoare la ceea ce se întâmplă cu omul ţină în stăpânire trupul, ci el mai trebuie să când moare. Astfel, termenul Şeol reprezenta aibă şi o inimă plină de iubire pentru fraţii săi starea desprinderii de trup, care se aplica şi la în Domnul. Dragostea este cuvântul cheie al credincioşi, şi la necredincioşi. creştinismului, după cum păcatul e cuvântul Ei credeau că toţi oamenii vor muri, în definitoriu pentru păgânism. cele din urmă, şi că va fi o înviere generală, Nu era nevoie să li se scrie tesaloniceni­lor la sfârşitul lumii, când va avea loc judecata de despre această virtute, întrucât ei deja fus­eseră apoi. Această concepţie se desprinde şi din învăţaţi de Dumnezeu să-şi iubească fra­ţii, atât cuvintele Martei: „Ştiu că (Lazăr) va învia la în virtutea instinctului divin (1 Io­an 2:20, 27), înviere, în ziua de pe urmă“ (Ioan 11:24). cât şi prin îndrumările date de învăţătorii creş­ Domnul Isus a adus „la lumină viaţa şi tini. Credincioşii de la Te­salonic se distingeau nemurirea prin Evanghelie“ (2 Tim. 1:10). Noi prin dragostea lor pentru toţi creştinii din toată cei de azi ştim că atunci când moare, credin­ Macedonia. Şi astfel, prin faptul că-i elogiază, ciosul se duce în prezenţa lui Cristos (2 Cor. Pavel îi imortal­izează. 5:8; Filip. 1:21, 23). Despre necred­incios se 4:10 După cum s-a arătat, bunătatea faţă spune însă că merge în Hades (Luca 16:22, de fraţi nu este o realizare pe care s-o poţi 23). Noi ştim însă că nu toţi credincioşii vor trece la activ, ci o virtute pe care trebuie s-o muri, dar că toţi vor fi trans­formaţi (1 Cor. practicăm încontinuu. De aceea, Pavel îi 15:51). Ştim că vor fi mai multe învieri. La îndeamnă pe credincioşi să sporească tot mai Răpire, numai credincioşii vor fi înviaţi (1 mult în acest har. Cor. 15:23; 1 Tes. 4:16); morţii răi vor fi învi­ De ce este iubirea de fraţi atât de impor­ aţi la sfârşitul domniei de o mie de ai a lui tantă? Pentru că acolo unde este iubire, este şi Cristos (Apo. 20:5). unitate; iar acolo unde este unitate, este şi Când a venit Pavel la Tesalonic prima oară, binecuvântarea Domnului (Ps. 133:1, 3). le-a dat creştinilor învăţătura privitoare la veni­ rea lui Cristos, ca să domnească, şi la eveni­ mentele care vor urma. Dar între timp s-au

1 Tesaloniceni 861 ivit probleme legate de cei care muriser­ă. Vor judecata ce-i aşteaptă. rămâne trupurile lor în mormânt până în ziua Sintagma: ca alţii care nu au nici o nădej- de apoi? – s-au întrebat aceşti creştini. Vor fi de îmi aduce aminte întotdeauna de o înmor­ ei excluşi de la participarea la venirea lui mântare la care am participat, când rudele Cristos şi de la slăvita Sa împără­ţie? Aşadar, îndurerate s-au adunat în jurul sicriu­lui persoa­ din dorinţa de a răspunde la întrebările ridicate nei nemântuite, tânguindu-se şi rostind cu de ei şi de a le aplana temerile, Pavel descrie inima lipsită de orice mângâiere: „O, Marie, acum succesiunea în care se vor derula eveni­ Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, Marie!“ A mentele când va veni Cristos să-i ia la El pe fost o scenă de nesfârşită deznăd­ejde, pe care ai Săi. n-am s-o uit niciodată. Formula: Nu vreau, fraţilor, să fiţi în necu- 4:14 Temelia nădejdii credinciosului este noştinţă are menirea de a le atrage atenţia învierea lui Cristos. Cu tot atâta certitudine cu cititorilor că urmează un anunţ im­portant. Aici care credem că Isus a murit şi a înviat, cre­ acest anunţ se referă la cei ce au adormit, dem şi faptul că cei ce au adormit în Isus vor adică la cei ce au murit. Ador­mirea din acest fi înviaţi şi vor participa la venirea Lui. „Căci context se referă întotdeauna la trupul creştini­ după cum în Adam toţi mor, tot aşa în lor trecuţi în veşnicie, nici­decum la duhul sau Cristos toţi vor fi făcuţi vii“ (1 Cor. 15:22). sufletul lor. Asemănarea morţii cu un somn Învierea Lui este garanţia şi dovada că şi noi este o comparaţie foarte reuşită. Într-adevăr, vom învia. când privim un mort, nu ni se pare oare că Observaţi sintagma: dorm în Isus sau „cei doarme? Chiar şi termenul de cimitir provine care dorm prin Isus“. Conştienţa faptu­lui că din grecescul koimtrion, care înseamnă: „loc moartea nu este altceva decât adormi­rea, de de dormit“. În plus asemuirea morţii cu som­ către Iubitorul sufletelor noastre, a trupurilor nul este o comparaţ­ie arhicunoscută, întrucât în preaiubiţilor Săi are darul de a deposeda moar­ fiecare seară când mergem la culcare punem tea de groaza ei. în scenă acest simbol al morţii, pentru ca Asigurarea noastră pozitivă cu privire la cei dimineaţa, când ne trezim, să exemplificăm ce au murit în Cristos constă în faptul că cealaltă mare realitate: învierea. Dumnezeu îi va aduce împreună cu El. Nicăieri în Biblie nu ni se spune că sufle­ Acest lucru poate fi înţeles în două feluri: tul adoarme atunci când intervine moar­tea 1. Ar putea însemna că, atunci când va persoanei. Bogatul şi Lazăr au fost amând­oi avea loc Răpirea, Dumnezeu va învia trupu­rile conştienţi în starea de morţi (Luca 16:19-31). credincioşilor, ducându-le în cer, împreu­nă cu Când moare credinciosul, el este dus „acasă la Domnul Isus. Domnul“ (sau „în prezenţa Domnului“) (2 2. Sau ar putea însemna că atunci când se Cor. 5:8). A muri înseamnă „a fi cu Cristos“, va întoarce Cristos pe pământ ca să dom­nească, o poziţie pe care Pavel o descrie drept „un Dumnezeu îi va aduce înapoi, împre­ună cu câştig“ şi un lucru „cu mult mai bun“ (Filip. Cristos, pe cei ce au murit în credinţă. Cu alte 1:21, 23). Or, toate acestea nu ar fi, desigur, cuvinte, apostolul spune: „Nu vă îngrijoraţi, gân­ posibile, dacă sufletul ar fi adormit! dind că cei ce au murit vor fi lipsiţi de gloria Tot aşa nu găsim în Biblie nimic care să împărăţiei ce va să vină, căci Dumnezeu îi va indice anihilarea. La moarte fiinţa nu înce­ aduce înapoi împreună cu Isus, când El va reve­ tează. Credinciosul se bucură de viaţă veşn­ică ni cu putere şi mare slavă“. (De obicei, acesta (Marcu 10:30). În schimb, necredincio­sul sufe­ este înţelesul preferat.) ră pedeapsă veşnică (Marcu 9:48; Apo. Dar cum vine asta? Trupurile lor zac acum 14:11). în mormânt. Cum pot ele reveni îm­preună cu Cu privire la sfinţii care au murit, aposto­lul Isus? Răspunsul ni-l dau versetele 15-17: spune că întristarea noastră nu trebuie să fie Înainte ca Cristos să vină şi să-şi stabilească lipsită de nădejde. El nu exclude întrista­rea. împărăţia, El Se va întoarce ca să-i ia pe ai Doar Însuşi Isus a plâns la mormântul lui Săi cu El în cer, acasă. Apoi, la o dată ulteri­ Lazăr, deşi ştia că după numai câteva minute oară, El va reveni împreună cu ei [pe avea să-l învie (Ioan 11:35-44). Dar apostolul pământ]. exclude acel gen de întristare deznădăjduită, 4:15 De unde ştia Pavel toate acestea? disperarea celor care nu au nădejdea cerului în Răspunsul lui este: vă spunem prin cuvânt­ul inimă, care nu mai speră într-o revedere cu Domnului. Cu alte cuvinte, el a primit aceste cei dragi şi care nu se mai gândesc decât la adevăruri printr-o revelaţie directă din partea

862 1 Tesaloniceni Domnului. Nu ni se spune modul în care le-a buie confundată cu trâmbiţa a şaptea de la primit – dacă a fost printr-o vedenie, dacă a Apocalipsa 11:15-18, care semnalează turnar­ea auzit cu urechea sau dacă Duhul Sfânt i le-a finală a judecăţii [lui Dumnezeu] asupra lumii, transmis în duhul lui. Cert este însă că avem în timpul Marii Strâmtorări. Ultima trâmbiţă aici un adevăr ce nu fusese adus la cunoştinţa de aici este ultima pentru biserică. A şaptea oamenilor până atunci. trâmbiţă din Apocalipsa este ultima pentru Apoi el explică faptul că la întoarcerea lui lumea necredincioasă (deşi nu i se spune nici­ Cristos, sfinţii aflaţi în viaţă nu o vor lua îna­ odată, concret, „ulti­ma trâmbiţă“). intea sfinţilor adormiţi şi nu vor deţine nici un Trupurile celor morţi în Cristos vor învia avantaj asupra lor. întâi. E discutabil dacă aici sunt cu­prinşi şi În versetul acesta Pavel se descrie pe sine sfinţii din VT. Cei care cred că şi ei vor fi ca unul care va fi în viaţă la venirea lui C­ristos cuprinşi în această înviere scot în evidenţă că („noi, cei vii“, vezi şi 1 Cor. 15:51, 52). Dar la acum se aude glasul arhanghelul­ui, care este 2 Corinteni 4:14 şi 5:1 el amin­teşte de posibili­ strâns legat de destinele Israelul­ui (Dan. 12:1). tatea de a se afla printre cei ce vor fi înviaţi. Dar cei care cred că sfinţii din VT nu vor fi Concluzia evidentă care se desprinde de aici înviaţi la Răpire ne atrag atenţia că sintagma este că trebuie să aşteptăm venirea Domnului în în Cristos (morţii în Cristos) nu se aplică orice clipă, fiind însă conştienţi de faptul că niciodată la credincio­şii care au trăit înainte de s-ar putea să fim chemaţi acasă, în cer, prin era Bisericii; prob­abil, acei credincioşi vor fi modalitatea mor­ţii. înviaţi la sfârşi­tul Marii Strâmtorări (Dan. 4:16 Aici ni se oferă ordinea exactă a 12:2). În orice caz, este limpede că învierea de derulării evenimentelor la venirea lui Cristos ca aici nu este o înviere generală. Nu toţi morţii să-Şi ia sfinţii. Domnul Însuşi va coborî din sunt înviaţi acum, ci numai morţii în Cristos. cer. Nu va trimite un înger, ci va veni El 4:17 Apoi cei vii vor fi răpiţi împreună Însuşi! cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domn­ ul Apoi va veni cu un strigăt, cu glasul în văzduh. Termenul Răpire, prin care descrie arhanghelului şi cu trâmbiţa lui Dumnez­ eu. prima etapă a venirii Domnului, derivă de la S-au propus diverse explicaţii ale semnificaţiei verbul folosit în traducerea latinească a Bibliei, acestor sunete de comandă (sau „strigăt de care are înţelesul de a fi răpit.13 Prin răpire se strângere laolaltă“, cum se spune în traducerea înţelege ridicarea la cer, smulgerea, aşa cum Azimioară, n.tr.). Totuşi, este imposibil să ofe­ este folosit termenul cu referire la Filip, la rim o variantă definitivă. Iată cele trei explica­ Fapte 8:39 sau la Pavel la 2 Corinteni 12:2, 4 ţii principale: şi la copilul de parte bărbătească de la 1. Unii cred că strigătul de aici ar fi Apocalipsa 12:5. însuşi glasul Domnului Isus care învie morţii Văzduhul este sfera lui Satan (Ef. 2:2). (Ioan 5:25; 11:43, 44) şi-i transformă pe cei Aşadar, această strângere triumfală constituie o vii. Alţii, între care Hogg şi Vine, spun că sfidare pe faţă la adresa diavolului, în propriul strigătul este glasul arhanghelului. său domeniu. 2. De obicei, prin glasul arhanghelului Gândiţi-vă numai la tot ce găsim în aceste Mihail se înţelege porunca de strângere laolaltă versete! Pământul şi marea cedând ţărâna tutu­ a sfinţilor din VT, întrucât el este atât de ror celor care au murit în Cristos. Apoi mira­ strâns asociat cu Israelul (Dan. 12:1; Iuda 9; colul transformator prin care din această ţărână Apo. 12:4-7). Alţii cred că scopul acestui stri­ iau chip trupurile glorificate, eliberate pe veci găt este producerea unei treziri la scară naţio­ de orice boală, durere şi moarte. După care nală a Israelului. Apoi mai sunt unii care urmează zborul cosmic spre cer. Şi toate aces­ sugerează că glasul arhanghelului cheamă tea au loc într-o clipeal­ă din ochi (1 Cor. îngerii să-L însoţească pe Domnul şi pe sfinţii 15:52). Săi, ca o escortă militară, în trecerea lor prin Multor oameni le vine greu să creadă rela­ teritoriul inamicului în drum spre cer (cf. Luca tarea despre crearea omului din Geneza 1 şi 2. 16:22). Dar dacă se poticnesc de creaţie, ce vor face 3. Trâmbiţa lui Dumnezeu este totuna cu în cazul Răpirii – când Dumnezeu va re-crea „cea din urmă trâmbiţă“ de la 1 Corinteni milioane de oameni din ţărâna care a fost 15:52, care are de a face cu învierea credin­ îngropată, împrăştiată, presărată sau măturată cioşilor la Răpire. Ea îi cheamă pe sfinţi la de vânt pe plajele lumii? binecuvântare veşnică. Această trâmbiţă nu tre­ Oamenii din lume manifestă un entuz­iasm

1 Tesaloniceni 863 debordant pentru explorările spaţiale. Dar se 4. Mişcarea ecumenică (Apo. 17, 18). Prin poate asemui, chiar şi cea mai cutezăt­oare Babilon noi înţelegem uriaşul sistem religios, dintre expediţiile lor spaţiale, cu minun­ea stră­ politic şi comercial alcătuit din entităţi religioa­ mutării în cer într-o fracţiune de secundă, fără se apostate, care se intitulează creştine – pro­ ca noi să trebuiască să luăm cu noi atmosfera babil fuziunea elementelor apostate din cadrul de aici, cum sunt obligaţi să procedeze astro­ catolicismului şi protest­antismului. Creştinătatea nauţii când fac mici incurs­iuni în spaţiul cos­ devine din ce în ce mai apostată (1 Tim. 4:1, mic? 2 Tes. 2:3), merg­ând din ce în ce mai mult în În legătură cu venirea lui Cristos, avem de direcţia unei super biserici mondiale. auzit un sunet ca nici un altul, de privit o 5. Explozia mondială a spiritism­ ului (1 privelişte de neînchipuit, de simţit un mirac­ol Tim. 4:1-3), care face ravagii în zone întinse extraordinar, de gustat o întâlnire nespus de ale globului, chiar în clipa de faţă. minunată şi de trăit o mângâiere fără seamăn. 6. Îngrozitoarea degradare morală şi renun­ Este bine să observăm, de asemenea, reve­ ţare la normele etice (2 Tim. 3:1-5). Zi de zi, nirea insistentă a termenului Domnul în aces­ ziarele ne oferă cu preponderenţă dovezi ale te versete: cuvântul Domnului (v. 15), venirea acestei stări de lucruri. Domnului (v. 15), Domnul Însuşi (v. 16), să-L 7. Violenţa şi nesupunerea civilă (2 Tes. întâmpinăm pe Domnul (v. 17), să fim tot- 2:7, 8). Un spirit de fărădelege abundă în deauna cu Domnul (v. 17). familii, pe plan naţional şi chiar în biserică. Pe veci cu Domnul! Cine poate descrie 8. Oameni având doar o formă de evla­vie, toată bucuria şi starea de binecuvântare ce dar tăgăduindu-i puterea (2 Tim. 3:5). rezidă în aceste cuvinte? 9. Apariţia unui spirit anticreştin (1 Ioan 4:18 Mângâiaţi-vă, deci, unii pe alţii cu 2:18), manifestat prin înmulţirea cultelor deviate, aceste cuvinte. Gândurile despre venirea care se dau creştine, dar neagă, în practică, Domnului nu-l îngrozesc pe credincios. toate doctrinele de bază ale credin­ţei. Ele înşea­ Dimpotrivă, acest eveniment este o nădejde lă recurgând la imitaţie (2 Tim. 3:8). care îi umple inima de bucurie, încântare şi 10. Tendinţa naţiunilor de a se alia pe mângâiere. coordonatele aproximative ale configuraţiei zilelor de pe urmă. Piaţa Comună European­ă, INDICII CĂ TRĂIM bazată pe aşa-numitul Tratat de la Roma, ar VREMURILE DE PE URMĂ putea duce la reînvierea Imperiului Ro­man – Există multe indicii că Răpirea s-ar putea cele zece degete de la picioare, alcătuite din să se producă foarte curând. Considerăm cele fier şi din lut (Dan. 2:32-35). ce urmează nişte paie în vânt: 11. Tăgăduirea adevărului potrivit căruia 1. Înfiinţarea Statului Israel în 1948 (Luca Dumnezeu intervine în treburile lumii, prin 21:29). Smochinul (Israel) înfrunzeşte (Luca intermediul judecăţii (2 Pe. 3:3, 4) 21:29-31). Pentru prima oară, după multe vea­ La toate acestea am putea adăuga celelal­te curi, evreii există ca stat naţional, în hotarele indicii: cutremurele din multe ţări, perico­lul ţării lor. Asta înseamnă că împăr­ăţia lui foametei pe suprafeţe întinse ale globului şi Dumnezeu este aproape. creşterea ostilităţii dintre neamuri (Mat. 24:6, 2. Apariţia multor naţiuni noi (Luca 21:29). 7). Eşecul guvernelor de a menţine ordinea şi Isus a prezis nu doar faptul că smochinul va legalitatea şi de a suprima terorism­ ul creează înfrunzi, ci şi toţi copacii. Am asistat în ulti­ climatul propice apariţiei unui dictator mondial. mul timp la căderea guvernelor coloniale şi la Proliferarea arsenalelor nucleare face ca între­ proliferarea unor noi naţiuni. Trăim în epoca barea de la Apocalipsa 13:4: „Cine este în unui nou val de naţionalism. stare să facă război cu el?“ (adică cu fiara) să 3. Revenirea Israelului în ţara sa, într-o capete un nou sens. Răspândirea televiziunii stare de necredinţă (Ez. 36:24, 25). Ezechiel a pe tot globul ar putea fi mijlocul prin care se profeţit că abia după întoarcerea lor vor fi vor împlini Scripturile referitoare la evenimente curăţiţi israeliţii de păcatele lor. Astăzi Israe­lul despre care se spune că vor fi văzute simultan este, în mare măsură, o naţiune agnostică; pe toată planeta (Apo. 1:7). numai un mic (dar foarte elocvent) segment al Majoritatea acestor evenimente sunt prevă­ populaţiei Israelului este format din evrei drept- zute ca întâmplându-se înainte de revenirea lui credin­cioşi (ortodocşi). Cristos pe pământ pentru a domni. Biblia nu spune că ele se vor întâmp­la înaintea Răpirii,

864 1 Tesaloniceni ci înaintea arătării Sale cu slavă. Dacă aşa perioada în care Dumnezeu a pornit la atac stau lucrurile şi dacă vedem deja înfiripându- împotriva duşmanilor Israelul­ui, pedepsindu-i se aceste tendinţe şi curente, atunci concluzia cum se cuvine (Ţef. 3:8-12; Ioel 3:14-16; Obad. evidentă la care suntem conduşi este că într- 15-17; Zah. 12:8, 9). Dar prin ziua Domnului s-a adevăr Răpirea este foarte aproape. ‡ înţeles de ase­menea orice ocazie în care E. Ziua Domnului (5:1-11) Dumnezeu şi-a pedepsit poporul Său, pentru 5:1 Învăţătorii biblici adesea obiectează faţă idolatria şi căderea sa în păcat (Ioel 1:15-20; de actuala împărţire a Scripturii pe capitole, Amos 5:18; Ţef. 1:7-18). În esenţă, ea se referea argumentând că [de multe ori] subiectul ar tre­ la judecata păcatului, la biruinţa cauzei Dom­ bui să continue fără nici o întrerupere. Dar aici nului (Ioel 2:31, 32) şi la nespusa binecuvân­tare despărţirea textului în două capitole (4 şi 5) a oamenilor Săi credincioşi. este necesară, întrucât Pavel abordează o nouă În viitor ziua Domnului va acoperi cam temă. El curmă discutarea temei Răpirii, ocu­ aceeaşi perioadă ca şi timpurile şi perioadele. pându-se de Ziua Domnului. Cuvintele: cât Va începe după Răpire şi va cuprinde: despre (trad­ucerea termenilor peri de din grea­ 1. Tribulaţia („Strâmtorarea“) sau vremea că) sem­nalează o nouă direcţie, aşa cum se necazului lui Iacov (Dan. 9:27; Ier. 30:7; Mat. întâmplă de atâtea ori la 1 Corinteni. 24:4-28; 2 Tes. 2:2; Apo. 6:1–19:16). Pentru credincioşii adevăraţi, Răpirea este o 2. Venirea lui Cristos, împreună cu sfinţii nădejde care ne aduce multă mângâie­re, dar Săi (Mal. 4:1-3; 2 Tes. 1:7-9). ce va însemna ea pentru cei ce nu sunt în 3. Domnia de o mie de ani a lui Cristos Cristos? Va însemna începutul pe­rioadei de­nu­ pe pământ (Ioel 3:18 [cf. v. 14]; Zah. 14:8, 9 mite aici timpuri şi perioade. Această [cf. v. 1]). pe­rioadă are un caracter preponde­rent iudaic. 4. Distrugerea finală a cerurilor şi a pămân­ În acest timp Dumnezeu Se va ocupa din nou tului prin foc (2 Pet. 3:7, 10). de naţiunea Israel, derulând evenimentele de la Ziua Domnului este acel timp când Iehova sfârşitul timpului pe care le-au prezis profeţii va interveni public în treburile oame­nilor, fiind din VT. Când apostolii L-au întrebat pe Isus marcată de judecata duşmanilor Israelului şi a când îşi va întemeia El împărăţia, El le-a răs­ segmentului apostat al naţiunii Israel, precum puns că nu e treaba lor să ştie timpurile şi şi prin izbăvirea poporului Său, prin stabilirea perioadele (Fapte 1:7). Se pare că timpurile şi împărăţiei de pace şi prosperitate a lui Cristos perioadele acoperă intervalul anterior înteme­ şi de slavă pentru El Însuşi. ierii împărăţiei, precum şi perioada propriu-zisă Apostolul le aminteşte cititorilor săi că ziua a împărăţiei. Domnului va veni ca un hoţ noaptea, adică Pavel nu considera că este nevoie să le pe neaşteptate, luându-i pe oameni prin sur­ scrie tesalonicenilor despre timpuri şi per­ ioade prindere. Întreaga lume va fi total nepre­gătită. – în primul rând, pentru că pe ei nu-i vor 5:3 Ziua aceasta va mai veni în mod amă­ afecta, ei fiind răpiţi la cer înainte de a începe gitor, brusc, distrugător, inevitabil şi inelucta­ aceste epoci. bil. De asemenea, timpurile şi perioadele, ală­ Lumea va fi cuprinsă de o atmosferă de turi de Ziua Domnului, sunt teme pe care le încredere şi securitate. Apoi judecata lui găsim în VT. Răpirea este o taină (1 Cor. Dumnezeu se va coborî cu o forţă extrem de 15:51), ce nu mai fusese descoperită până la distructivă. Prin distrugere aici nu se înţe­lege apostoli. trecerea în nefiinţă sau anihilarea, ci pierderea 5:2 Sfinţii ştiau deja despre ziua Dom­ bunăstării sau năruirea, ruinarea scopului exis­ nului. Ei erau conştienţi că nu se cunoaşte tenţei. Distrugerea aceasta va fi la fel de inevi­ tim­pul exact şi că ea va veni când se aşteaptă tabilă ca durerile naşterii peste femeia însăr- oam­ enii mai puţin la ea. Ce vrea să spună cinată. Pentru necredinc­ioşi, nu va fi scăpare Pa­vel prin sintagma: ziua Domnului? În mod de judecata aceasta. cert, nu este o zi de douăzeci şi patru de ore, 5:4 E bine să observăm că acum aposto­lul ci o perioadă de timp cu anumite carac­ trece de la persoana a treia plural la persoana teristici. întâi, singular sau plural. În VT termenul acesta s-a folosit pentru Ziua Domnului va fi perioada în care se desemnarea unei perioade de judecată, pust­iire şi va revărsa mânia peste lumea nemântuită. Dar întuneric (Is. 2:12; 13:9-16; Ioel 2:1, 2). A fost ce va însemna ea pentru noi? Răspunsul este că noi nu suntem în pericol, deoarece nu sun-

1 Tesaloniceni 865 tem în întuneric. şi să ne lăsăm de el, să evităm exce­sele de tot Ziua aceasta va veni ca un hoţ noaptea felul. De asemenea înseamnă că ne îm­brăcăm (v. 2). Singurul mod în care va surprinde ziua cu armura creştină, rămânând înveşmântaţi cu aceasta pe cineva va fi ca un hoţ şi sin­gurele ea. Armura aceasta constă din platoşa credin- persoane pe care le va surprinde vor fi cei ţei şi a dragostei şi din coiful nădejdii mân- aflaţi în întuneric, în bezna nopţii, adi­că cei tuirii. Cu alte cuvinte, armura constă din: neconvertiţi. Pe credincioşi nu-i va sur­p­ rin­de credinţă, dragoste şi nădejde – cele trei ele­ deloc, pentru că ei nu sunt în în­tuneric. mente cardinale ale caracterului creştin. Nu e La prima lectură, versetul acesta ar părea să nevoie să insistăm asupra detaliilor legate de spună că Ziua Domnului îi va surprinde pe platoşă şi coif. Apostolul spune doar atâta că credincioşi, dar nu ca un hoţ. Dar lucrur­ile nu fiii luminii trebuie să poarte învelişul protector stau aşa. Ea nu-i va surprinde deloc, pentru că al unei vieţi consecvente şi evlavioase. Ce ne atunci când va veni hoţul în bezna nopţii aces­ păzeş­te de stricăciunea care este în lume prin tei lumi, sfinţii vor locui în lumină eternă. poftă? Credinţa sau bizuire pe Dumnezeu. 5:5 Toţi creştinii sunt fii ai luminii şi fii ai Dragostea faţă de Domnul şi unii faţă de zilei. Ei nu sunt ai nopţii, nici ai întune­ alţii. Nădejdea revenirii lui Cristos. ricului. Tocmai faptul acesta îi va scuti de Contraste importante în capitolul 5: judecata pe care o va turna Dumnezeu peste lumea care L-a respins pe Fiul Său. Judecă­ţile Necredincioşii („ei“) Credincioşii („voi“) Zilei Domnului sunt îndreptate doar asupra celor care se află în întuneric moral, fiind dormind nedormind cuprinşi de noaptea spirituală, adică cei ce sunt înstrăinaţi de Dumnezeu. beţi nebeţi Când se spune aici că creştinii sunt fiii zilei, asta nu înseamnă Ziua Domnului. A fi în întunericul nopţii şi nu se află în întuneric fiii zilei înseamnă a fi oameni care aparţin domeniului corectitudinii şi dreptăţii morale. în întuneric fii ai luminii şi fii ai Ziua Domnului este timpul judecăţii asupra celor care aparţin domeniului întunericului zilei moral. 5:6 Următoarele trei versete îi cheamă pe luaţi prin surprindere nu sunt luaţi prin sur­ credincioşi la o viaţă pe măsura înaltei pozi­ţii ce o ocupă, adică o stare de veghere şi sobrie­ de Ziua Domnului prindere de Ziua tate. Trebuie să veghem faţă de peric­olul ispi­ tei, leneviei, letargiei şi distragerii atenţiei. Iar în ca un hoţ noaptea Domnului ca un hoţ latura pozitivă, trebuie să veghem pentru întoar­ cerea Mântuitorului. noaptea Sobrietatea din acest verset înseamnă nu doar să fim sobri în conversaţie şi în atitudi­ o pierzare năprasnică nu sunt rânduiţi la nea generală a vieţii noastre, ci şi în ce priveş­ te consumul de alimente şi băutură. de care nu vor mânie, ci la mân­ 5:7 În domeniul natural, somnul este aso­ ciat cu noaptea. Tot aşa este şi în domen­iul putea scăpa, ca tuire spiritual, unde nepăsarea îi caracterizeaz­ă pe cei ce sunt fii ai întunericului, adică pe cei durerile facerii neconvertiţi. Oamenii preferă să chefuiască şi să se îmbete noaptea; ei iubesc întuneric­ul, iar nu 5:9 Răpirea are două aspecte: mântuirea şi lumina, deoarece faptele lor sunt rele (Ioan mânia. Pentru credincios înseamnă consu­ 3:19). Însăşi denumirea de „club“ sau „bar de marea mântuirii sale în cer. Pentru necredin­ noapte“ stabileşte legătura între ideea de petre­ cios, înseamnă inaugurarea unui timp de cere cu băuturi şi întunericul nopţii. mânie pe pământ. 5:8 Cei care sunt ai zilei trebuie să umble Întrucât suntem ai zilei, Dumnezeu nu în lumină, după cum El este în lumină (1 ne-a rânduit la mânia pe care o va turna în Ioan 1:7). Asta înseamnă să judecăm păcatul perioada Marii Strâmtorări, ci la mântuire în sensul cel mai deplin al cuvântului – elibera­ rea de orice fel de prezenţă a păcatului. Unii cred că mânia de aici se referă la pedeapsa pe care o vor suferi necredincioşii în iad. Desigur, este adevărat că Dumnezeu nu ne-a rânduit la aceasta, dar este inutil să intro­ ducem acest gând aici. Pavel nu vorbeşte des­ pre iad, ci despre evenimentele viitoare care vor avea loc pe pământ. Contextul se ocupă de Ziua Domnului – cea mai mare perioadă de mânie din istoria omului pe pământ (Mat. 24:21). Noi nu avem nici o înfăţişare în faţa gâdelui, ci întâlnirea noast­ră se va face cu Mântuitorul. Unii spun că Tribulaţia este vre­mea mâniei

866 1 Tesaloniceni lui Satan (Apo. 12:12), nu mânia lui rile divine, presupunând conformare la princi­ Dumnezeu. Ei afirmă că biserica va trece prin piile lumii“ (Vine). Dar nu este acelaşi termen mânia lui Satan, dar că va fi izbăvită de care se foloseşte la 4:13, 14, 15 cu sensul de mâ­nia lui Dumnezeu la a Doua Venire a lui moarte.14 Crist­os. Dar versetele următoare vorbesc des­pre 5:11 Întrucât avem parte de o mântuire mânia lui Dumnezeu şi a Mielului, iar cad­rul atât de mare, fiind îndrăgostiţi de un Mântuitor este cel al Tribulaţiei: Apocalipsa 6:16, 17; atât de măreţ şi în lumina faptului că El Se 14:9, 10, 19; 15:1, 7; 16:1, 19. va întoarce în curând, noi ar trebui să ne 5:10 Versetul acesta subliniază preţul extra­ îndemnăm unii pe alţii, învăţându-ne, încura­ ordinar de mare pe care l-a plătit Dom­nul jându-ne şi fiind pildă unii pentru alţii, întărin­ Isus Cristos pentru a ne izbăvi de mânie şi a du-ne cu cuvântul lui Dumnezeu, având grijă ne asigura mântuirea. El a murit pentru noi, unii de alţii, în dragoste. Întrucât vom trăi pentru ca, fie că veghem, fie că dorm­ im, să împreună cu El atunci, se cuvine să trăim unii trăim împreună cu El. cu alţii, într-o armonioasă coope­rare, acum. Sintagma: fie că veghem, fie că dormim poate fi înţeleasă în două feluri. Unii învăţaţi F. D iverse sfaturi oferite sfinţilor(5:12-22) spun că se referă la „cei vii sau cei morţi“ de 5:12 Poate că bătrânii bisericii din Tesalo­ la Răpire. Ei scot în evidenţă faptul că vor fi nic i-au mustrat pe cei ce s-au lăsat de lucru, două categorii de credincioşi cu acea ocazie: trăind pe spinarea altora. Şi fără îndoială că cei ce au murit în Cristos şi cei ce sunt în trântorii nu au primit prea bine sfatul! Ceea ce viaţă când are loc Răpirea. Prin urmare, spun explică îndemnul dat acum conducătorilor şi ei, fie că ne aflăm printre cei vii, fie printre celor aflaţi sub conducerea lor. cei morţi când se va întoarce Cristos, noi vom Când Pavel îi îndeamnă pe sfinţi să-i trăi împreună cu El. Creştinii care mor nu re­cunoască pe cei care lucrează prin­tre ei, el pierd nimic, după cum i-a explicat Domnul vrea să spună că îndrumătorii lor spiritu­ali Martei: „Eu sunt învierea şi viaţa: cine crede trebuie respectaţi şi ascultaţi – aşa cum reiese în Mine, chiar dacă ar muri [adică, un creştin din cuvintele: „care vă conduc în Dom­nul şi care moare înainte de Răpire], va trăi [căci el vă sfătuiesc“. Bătrânii sunt păs­tori asistenţi ai va fi înviat dintre cei morţi]. Şi oricine trăieşte oilor lui Dumnezeu, având a­tribuţia de a-i şi crede în Mine [un credincios care este în învăţa pe alţii, de a conduce şi de a preveni. viaţă când are loc Răpirea] nu va muri nicio­ Versetul acesta e unul dintre numeroas­ele dată“ (Ioan 11:25, 26). din NT care arată că în bisericile aposto­lice Alţi învăţaţi spun că sintagma: fie că din biserica primară nu exista sistemul de veg­ hem, fie că dormim ar însemna: „fie că condu­cere de către un singur om. Exista în suntem veghetori, fie că suntem lumeşti“. Cu schimb un grup de prezbiteri în fiecare aduna­ alte cuvinte, Pavel ar spune aici că fie că sun­ re, care păstorea turma locală, cum arată tem treji spiritual, fie că suntem lumeşti, car­ Denney: nali sau fireşti, vom fi răpiţi la cer, ca să-L întâmpinăm pe Domnul. Mântuirea noastră La Tesalonic nu exista un singur preşedinte sau eternă nu depinde de vegherea noastră spiritu­ cleric, în sensul nostru actual, care să posede într- ală în ultimele momente ale timpului petrecut un anumit grad responsabilitatea exclusivă; ci pre­ de noi pe pământ. Dacă suntem convertiţi cu şedinţia se afla în mâinile unei pluralităţi de adevărat, vom trăi împreună cu El când va oameni.15 reveni El, fie că suntem într-o stare de aştep­ tare înfrigurată, fie că suntem adormiţi. Con­ Dar absenţa sistemului de conducere al diţia noastră spirituală va stabili, desigur, ce fel unui singur om nu justifică nici cealaltă extre­ de răsplăţi vom primi, dar mântuirea noastră mă: conducerea de către toţi oamenii. depinde numai şi numai de credinţa noastră în Adunarea nu trebuie să devină o democraţie, Cristos. ci o aristocraţie, adică guvernarea să fie exer­ Cei care subscriu la părerea a doua scot în citată de cei mai calificaţi. evidenţă că termenul tradus prin veghem este 5:13 Presbiterii sau bătrânii slujesc ca identic cu cel din versetul 6, „veghem“ (cum reprezentanţi ai Domnului. Lucrarea lor este au şi fost traduse în ediţia română, n.tr.). Iar lucrarea lui Dumnezeu. Din această pricină, ei termenul tradus prin dormim are, în versetele trebuie să se bucure de o înaltă considera­ţie şi 6 şi 7, sensul de: „insensibilitate faţă de lucru­ iubire.16 Îndemnul: „Trăiţi în pace între voi“

1 Tesaloniceni 867 nu este deloc întâmplător, căci problema nare. Reacţia naturală este să te aperi, să dai numărul unu între creştinii de pretutindeni este înapoi, să fii chit. Dar creştinul trebuie să fie că nu se împacă unii cu alţii. Fiecare credin­ într-o părtăşie atât de strânsă cu Domnul Isus, cios are destulă fire veche în el pentru a pro­ încât să poată reacţiona în chip supra­natural. duce dezbinări în biserica locală, aducând Cu alte cuvinte, din instinct el va da dovadă ruină prin aceasta. Numai în măsura în care de bunătate şi dragoste, deopotrivă faţă de alţi suntem umpluţi cu puterea Duhului vom putea credincioşi şi faţă de cei nemân­tuiţi. face să crească în noi dragostea, starea de 5:16 E posibil ca creştinul să aibă o bucu­ zdrobire, de îndelungă răbdare, de bunătate, de rie permanentă, chiar în împrejurările cele mai inimă aleasă şi duioasă şi de iertare – toate neprielnice, pentru că Cristos este izvorul şi acestea fiind condiţii indispensabile pentru pre­ subiectul bucuriei sale şi Cristos se află la zenţa păcii. Una din ameninţările la adresa cârma tuturor împrejurărilor. Apropo, Bucuraţi- păcii pe care o scoate Pavel în evidenţă ar vă întotdeauna este cel mai scurt verset din putea fi forma­rea de grupuri şi partide în jurul ediţia greacă a NT, chiar dacă în versiunea unor condu­cători umani. engleză „Jesus wept“ (adică: „Isus plângea“) 5:14 Versetul acesta pare să fie adresat este cel mai scurt verset. conducătorilor spirituali ai adunării, spunân­du- 5:17 Rugăciunea trebuie să fie atitudinea le cum să se ocupe de fraţii problema­tici: permanentă a creştinului – fără ca prin aceasta 1. Avertizaţi-i pe cei nedisciplinaţi – adică el să-şi neglijeze îndatoririle sale obişnuite, pe cei ce nu se astâmpără, ci ţin cu orice preţ pentru a se consacra în întregime rugăciunii. să tulbure pacea bisericii, prin comportamentul Desigur, el se va ruga la anumite momente lor iresponsabil. Aici prin nedisciplinaţi se binestabilite din zi, dar se va ruga şi inopinat, înţelege cei ce refuză să mun­cească. Sunt când se iveşte nevoia; şi se va bucura de o identici cu cei descrişi la 2 Tesaloniceni 3:6-12, părtăşie necurmată cu Domnul în rugăciune. care umblă în neorân­duială, nelucrând şi 5:18 Dând mulţumiri lui Dumnezeu ar băgându-se în treburile altora. trebui să fie emoţia definitorie pentru creştin. 2. Mângâiaţi-i pe cei deznădăjduiţi – Dacă Romani 8:28 este adevărat, atunci noi ar adică pe cei ce au nevoie în permanenţă de trebui să fim în stare să-I mulţumim Dom­ îndemnuri, pentru a putea fi ajutaţi să depă­ nului întotdeauna, în toate împrejurările şi pen­ şească dificultăţile lor şi să rămână statornici tru toate, desigur, atâta timp cât a face acest în Domnul. lucru nu presupune tolerarea păcatului. Cu privire la felul în care redă versetul Aceste trei obiceiuri bune au fost numite acesta versiunea KJV: Comfort the feeble-min­ ordinele de bază ale bisericii. Ele reprezintă ded (adică: mângâiaţi-i pe cei cu mintea slabă), voia lui Dumnezeu în Cristos Isus pentru noi. Ockenga face următoarea remarcă: „Dacă tex­ Cuvintele: în Cristos Isus ne amintesc că El tul s-ar fi referit într-adevăr la cei cu mintea ne-a învăţat să facem aceste lucruri în timpul slabă (adică înapoiaţii mintal), şi atunci ar fi lucrării Sale pe acest pământ, fiind El Însuşi trebuit să-i mângâiem, căci oa­menii aceştia au întruparea vie a învăţăturilor pe care ni le-a obiceiul să se adune acolo unde se vesteşte dat. Învăţându-i pe oameni prin pilda Sa, El Evanghelia“. Şi apoi nu este oare acesta un ne-a descoperit voia lui Dumnezeu cu privire tribut la adresa Evangheliei şi a bisericii creşti­ la bucurie, rugăciune şi mulţumire. ne? Cel puţin aici oamenii aceştia găsesc înţe­ 5:19 Următoarele patru versete par să se legere, iubire şi considera­ţie. ocupe de comportarea în adunare. 3. Sprijiniţi-i pe cei slabi – adică ajutaţi-i A stinge Duhul înseamnă a înăbuşi lucra­ pe cei ce sunt slabi din punct de vedere spi­ rea Sa în mijlocul nostru, a-L îngrădi şi a-L ritual, moral sau fizic. Ideea princ­ipală care se împiedica. Păcatul stinge Duhul. Tradiţia sau desprinde de aici este probabil aceea a spriji­ datina de asemenea Îl stinge. Regulile şi regu­ nului spiritual şi moral acordat celor slabi în lamentele stabilite de oameni în închinar­ea credinţă, deşi nu trebuie exclu­să şi ideea de publică de asemenea Îl sting. Lipsa de unitate sprijin financiar. Îl stinge. Cineva a făcut afirmaţia: „Privirile 4. Fiţi răbdători faţă de toţi – Etalaţi harul reci, cuvintele dispreţuitoare, tăcerea, ignorarea îndelungii răbdări, atunci când alţii au tendinţa deliberată a cuiva – toate acestea contribuie la să vă irite sau să vă provoace. stingerea Duhului, după cum o face şi critica 5:15 Adresându-se acum creştinilor în neîndurătoare“. Ryrie spune că Duhul este general, Pavel interzice orice gând de răzbu­ stins ori de câte ori lucrarea Lui este înăbuşită

868 1 Tesaloniceni într-o persoană individuală sau în biserică. Ioan 4:1. Cercetaţi sau testaţi toate lucrurile 5:20 Dacă legăm acest verset cu cel ante­ prin prisma cuvântului lui Dumne­zeu. rior, atunci gândul care se conturează este că 7. Atitudinea de sfinţenie (22). Dacă în noi stingem Duhul când dispreţuim actele de minte ţi se cuibăreşte un gând rău, evită-l! prorocire. De pildă, s-ar putea ca un tânăr să Dă-l afară!18 facă o declaraţie nu prea bine alcătuită în sluj­ ba publică. Dacă însă îl vom critica în aşa fel IV. S ALUTĂRI FINALE CĂTRE TESA­ încât acesta să se ruşineze de mărturia lui LONICENI (5:23-28) pentru Cristos, atunci am stins Duhul. În sensul primar al Noului Testament, ter­ 5:23 Acum Pavel se roagă pentru sfinţi­rea menul „a proroci“ (sau „profeţi“) înseamn­ă a creştinilor. Sursa este Dumnezeul păcii. Aria rosti cuvântul lui Dumnezeu. Rostirile inspirate de răspândire o găsim în expresia pe deplin, ale profeţilor au fost păstrate pentru noi pe adică „în orice parte a fiinţei voas­tre“. paginile Bibliei. În sens secundar, a profeţi Versetul acesta a fost forţat de unii, care ar înseamnă a declara gândirea (sau „mintea“) lui dori să scoată de aici doctrina „Sfinţeniei“ – Dumnezeu, aşa cum ne-a fost aceasta desco­ adică a sfinţirii integrale. Cu alte cuvinte, ideea perită în Biblie. că un credincios poate deveni desăvârş­ it, fără 5:21 Noi trebuie să evaluăm ceea ce auzim păcat în viaţa de acum. Dar nu asta vrea să şi să păstrăm ce este bun. Etalonul după care spună Pavel când se roagă ca Dum­nezeul cercetăm orice predicare şi învă­ţătură este păcii să vă sfinţească El Însuşi pe deplin. El cuvântul lui Dumnezeu. Se vor produce uneori nu se roagă pentru eradicarea naturii păcatului, abuzuri, ori de câte ori Duhul are libertatea de ci, mai degrabă, sfinţirea care să se extindă la a vorbi prin diverşi fraţi. Dar stingerea Duhului toate părţile fiinţei lor: duhul, sufletul şi tru- nu este modalitatea prin care se îndreaptă pul. aceste abuzuri, cum spune şi Denney: O adunare deschisă, o libertate de a profeţi, o SFINŢIREA strângere în care oricine poate să vorbească după Există patru faze ale sfinţirii în NT – ante­ cum i-a dat Duhul rostire este una din nevoile rioară convertirii, poziţională, practică sau pro­ cele mai stringente ale Bisericii din epoca moder­ gresivă şi perfectă. nă.17 1. Chiar înainte ca cineva să fie mântuit, el este pus deoparte într-o poziţie de privileg­iu 5:22 Feriţi-vă de orice formă a răului ar extern. Astfel citim la 1 Corinteni 7:14 că putea însemna limbile false, profeţiile sau învă­ soţul necredincios este sfinţit prin soţia cre­ ţăturile false sau ar putea însemna răul în dincioasă. Aceasta e sfinţirea anterioară con­ general. vertirii. A. T. Pierson ne atrage atenţia că există 2. Ori de câte ori este cineva născut din şapte atitudini distincte ale creştinului în verse­ nou, el este sfinţit poziţional prin virtutea un­i­ tele 16-22: rii sale cu Cristos. Asta înseamnă că el este pus deoparte pentru Dumnezeu, fiind despăr­ţit 1. Atitudinea de laudă la adresa lui Dum­ de lume. Trimiterile la această sfinţire le găsim nezeu (16). Adică el mereu se desfată, des­ la Fapte 26:18; 1 Corinteni 1:2; 6:11; 2 coperind măreţia lui Dumnezeu în tot ce face Tesaloniceni 2:13; Evrei 10:10, 14. El. 3. Apoi există sfinţirea progresivă. Este 2. Atitudinea rugativă (17). Rugăciunea nu punerea deoparte a credinciosului pentru trebuie să fie niciodată ceva nepotrivit sau Dumnezeu, despărţirea sa de lume, de păcat şi nelatimp. de eul propriu. Este procesul prin care el devi­ 3. Atitudinea de mulţumire (18). Chiar în ne tot mai mult asemenea lui Cristos. Este împrejurări neplăcute firii vechi. sfinţirea pe care se roagă Pavel aici s-o aibă 4. Atitudinea spirituală (19). Lui trebuie să tesalonicenii. Ea se găseşte şi la 1 Tesaloniceni I se acorde libertatea deplină, în şi prin noi. 4:3, 4; 2 Timotei 2:21. Este facilitată de Duhul 5. Atitudinea disponibilităţii de a ne lăsa Sfânt, atunci când ascult­ăm de cuvântul lui învăţaţi (20). Orice canal prin care găseşte Dumnezeu (Ioan 17:17; 2 Cor. 3:18). Sfinţirea Dumnezeu de cuviinţă să ne înveţe. practică de acest gen este un proces care tre­ 6. Atitudinea justiţiară (21). Comparaţi cu 1 buie să continue cât timp se află credinciosul

1 Tesaloniceni 869 pe pământ. El nu va realiza niciodată starea nemântuiţi sunt morţi duhovniceşte nu de totală absenţă a păcatului sau de desăvârşi­ îns­eamnă că ei nu au duh, ci înseamnă că re cât se află pe pământ, dar trebuie să năzu­ sunt morţi faţă de părtăşia cu Dumnezeu. iască mereu către această ţintă. Duhul lor poate fi foarte viu când vine vorba 4. Sfinţirea perfectă se referă la condiţia de lumea ocultă, fiind însă morţi faţă de finală pe care o va avea credinciosul în cer. Dum­nezeu. Lenski ne atrage atenţia: Când se va duce acasă la Domnul, el va fi, din punct de vedere moral, ca Domnul, com­ Mulţi se mulţumesc cu un creştinism parţial, plet şi definitiv despărţit de păcat (1 Ioan 3:1- unele părţi din viaţa lor fiind în continuare 3). ‡ lumeşti. Dar îndemnurile apostolice îndreaptă însă Apostolul se mai roagă şi pentru păzirea mereu reflectorul cuvântului lui Dumnezeu spre tesalonicenilor. Această păzire sau conservar­e toate ungherele naturii noastre, aşa încât nici un trebuie să cuprindă toată fiinţa: duh, suflet şi colţişor să nu rămână nepurificat.19 trup. Observaţi ordinea. Omul întotdeauna spune: trupul, sufletul şi duhul. Dar Dumn­ezeu Apostolul continuă, rugându-se ca sfinţi­rea întotdeauna spune: duhul, sufletul şi trupul. şi păzirea de către Dumnezeu să se extindă la La început, când a fost creat omul, duhul a toate părţile personalităţii lor, pentru ca credin­ avut importanţa primor­dială, trupul fiind pe cioşii să fie fără vină, la venirea Domnului ultimul loc. Păcatul a inversat însă ordinea, nostru Isus Cristos. Asta pare să ne conducă omul trăind acum pentru trup şi neglijând cu gândul la Scau­nul de Judecată al lui duhul său. Când ne rugăm unii pentru alţii, ar Cristos, care va urma după Răpire. Atunci, trebui să urmăm ordinea biblică, punând starea viaţa credinciosului, slujirea şi mărturia sa vor spirituală înaintea nevoilor fi­zice. fi trecute în revis­tă, el fiind răsplătit sau sufe­ Din acest verset şi din altele, rezultă limpe­ rind pierdere, în funcţie de acestea. de că suntem fiinţe alcătuite din trei elemente 5:24 Cum am învăţat la 4:3, sfinţirea distincte. Duhul nostru este acea parte care ne noastră este voia lui Dumnezeu. El ne-a che­ învredniceşte să avem părtăşie cu Dumnezeu. mat ca într-o zi să ajungem să stăm fără vină Sufletul nostru are de a face cu emoţiile, înaintea Lui. Or, din moment ce El a început dorinţele, afecţiunile şi propensi­tăţile noastre această lucrare în noi, El o va şi duce la bun (Ioan 12:27). Trupul nostru este locuinţa în sfârşit (Filip. 1:6). Cel care ne chea­mă este care sălăşluieşte persoana noastră (2 Cor. 5:1). credincios făgăduinţei Sale. Toate părţile din care e alcătuită fiinţa 5:25 Acum, la încheiere, Pavel se roagă noastră trebuie să fie păzite întregi, adică în pentru rugăciunile sfinţilor. El niciodată nu a stare sănătoasă şi întregi. Un comentator a obosit rugându-se şi tot aşa trebuie să fie şi sugerat nevoile de păzire după cum urmează: cu noi. Este un păcat să nu ne rugăm pentru 1. Duhul să fie păzit de (a) tot ce l-ar fraţii şi surorile noastre de credinţă. put­ea întina (2 Cor. 7:1); (b) de tot ce ar 5:26 Apoi el se roagă ca toţi fraţii să fie putea împiedica mărturia Duhului Sfânt faţă salutaţi cu o sărutare sfântă. Pe atunci acesta de relaţia sfinţilor cu Dumnezeu (Rom. 8:16); era modul oamenilor de a se saluta între ei şi sau (c) de tot ce ar putea să împiedice închi­ chiar şi azi, în unele ţări, bărbaţii se sărută narea pe care o doreşte El (Ioan 4:23; Fili­peni între ei, după cum femeile se sărută între ele. 3:3). Dar de cele mai multe ori, această practică a 2. Sufletul să fie păzit (a) de gânduri rele dus la abuzuri, din care cauză trebuie abando­ (Mat. 15:18, 19; Ef. 2:3); (b) de poftele firii nată. vechi, care se războiesc împotriva sa (1 Pet. Sărutarea nu a fost instituită de Domnul, 2:11); şi (c) de sfadă şi de dezbinări (Ev. ca formă prescrisă de salutare, după cum nici 12:15). apostolii nu au insistat că acest mod de a 3. Trupul să fie păzit de (a) întinare (1 Tes. saluta ar fi obligatoriu. Cu multă înţelepciu­ne, 4:3-8); şi (b) de întrebuinţări greşite (Rom. Biblia permite şi alte modalităţi de salut, în 6:19). culturi în care sărutul ar putea duce la uşurăta­ Unii susţin că cei nemântuiţi nu au duh. te şi imoralitate. Duhul lui Dumnezeu caută să Opinia lor se bazează probabil pe faptul că ne avertizeze cu privire la asemenea nereguli cei nemântuiţi sunt morţi din punct de veder­e şi abateri de la sensul avut în vede­re, adău­ duhovnicesc (Ef. 2:1). Dar faptul că cei gând că sărutarea trebuie să fie sfântă. 5:27 Apostolul dă însărcinarea solemnă ca

870 1 Tesaloniceni epistola aceasta să fie citită tuturor fraţilor 7(2:1) Elliot, Elisabeth, ed., The Journals of sfinţi.20 Două lucruri trebuiesc luate în consi­ Jim Elliot, p. 218. derare aici: 8(2:13) Walter Scott, alte documente nu 1. Pavel învesteşte Scrisoarea cu autorita­tea sunt disponibile. cuvântului lui Dumnezeu. VT era citit în 9(3:2) Minister în latină înseamnă pur şi public, în sinagogi. Acum epistola aceasta va simplu slujitor. fi citită cu voce tare în biserici. 10(3:13) Marvin Vincent, Word Studies in 2. Biblia este pentru toţi creştinii, nu numai the New Testament, IV:34. pentru un cerc intim sau pentru o ca­tegorie de 11(4:6) Oscar Wilde, care şi-a părăsit soţia privilegiaţi. Toate adevărurile sunt pentru toţi minunată pentru a se angaja în homose­ sfinţii, cum arată şi Denney, foarte înţelept: xualitate. 12(4:8) Textul critic (NU) sună astfel: „care Nu se poate atinge nici o înţelepciune şi nu se dă şi...“ poate dobândi nici o bunătate, acolo unde cineva 13(4:17) Participiul trecut raptus al verbul­ui este îngrădit să nu aibă contact cu Evanghelia; şi latin rapere. Ieronim traduce în versiunea sa nu este nici un semn mai sigur de necred­incioşie latină, Vulgata, astfel: „rapiemur cum illis“ şi perfidie într-o biserică ca aceea în care mem­ (vom fi răpiţi cu ei). brii ei sunt ţinuţi într-o stare constantă de piper­ 14(5:10) În original cuvintele sunt după nicire, de minoritate, de tutelaj, în care aceştia cum urmează: treaz din 5:10 şi veghere din sunt descurajaţi de a se folosi liberi de Sfintele 5:6 sunt gregoreo (originea numelui mascul­in Scripturi; unde membrii bisericii nu au grijă ca „Grigore“ sau „veghetor“). Somn de la 5:6, 7 tot ce conţin ele să fie citit în auzul tutu­ror fraţi­ îl traduce pe katheudo, care se poate referi la lor.21 somn, în sens literal, sau la „lene spirituală şi indiferenţă“ (Arndt şi Gingrich). Observaţi că în versetele 25-27 avem trei La 4:13-15, termenul somn îl traduce pe gre­ chei prin care putem trăi o viaţă creştină încu­ cescul koimao. nunată de succes: (1) rugăciunea (v. 25); (2) 15(5:12) James Denney, The Epistles to iubirea fraţilor şi surorilor noastre de cred­inţă, Thessalonians, p. 205. care se referă la părtăşie (v. 26); şi (3) citirea 16(5:13) Pentru o expunere detaliată despre şi studierea cuvântului (v. 27). prezbiteri, vezi comentariile de la 1 Timotei 5:28 În fine, avem aici încheierea carac­ 3:1-7 şi Tit 1:5-9. teristică a lui Pavel, care şi-a început epistola 17(5:21) Denney, Thessalonians, p. 244. întâi către Tesaloniceni cu har şi acum în­cheie 18(5:22) Arthur T. Pierson, altă documen­ cu aceeaşi temă. Pentru apostolul creştinismu­ taţie nu este disponibilă. lui de la început până la sfârşit totul este har. 19(5:23) R. C. H. Lenski, The Interpreta­ Amin. tion of St. Paul’s Epistles to the Colossians, to the Thessalonians, to Timothy, to Titus, and NOTE FINALE Philemon, p. 364. 1(Intro) James Everett Frame, A Critical 20(5:27) Textul critic omite cuvântul „sfin­ and Exegetical Commentary on the Epistles of ţi“. St. Paul to the Thessalonians, (ICCY), p. 37. 21(5:27) Denney, Thessalonians, p. 263, 2(Intro) George Robert Harding Wood, St. 264. Paul’s First Letter, p. 13, 14. 3(1:1) Textul critic omite cuvintele: „de la BIBLIOGRAFIE Dumnezeu Tatăl nostru şi Domnul Isus (1 şi 2 Tesaloniceni) Cristos“, dar aceste cuvinte se găsesc în marea Buckland, A. R. St. Paul’s First Epistle to the majoritate a manuscriselor. E uşor de presupus Thessalonians. Philadelphia: The Union că au fost omise la copiere, întrucât sunt Press, 1908. aproape identice cu sintagma imediat premer­ ____. St. Paul’s Second Epistle to the Thes­ gătoare. salonians. Philadelphia: The Union Press, 4(1:4) Vezi Efeseni 1 pentru „Excursul asu­ 1909. pra alegerii divine“. Denney, James. The Epistles to the Thessalo­ 5(1:10) Wood, First Letter, p. 17. nians. New York: George H. Doran Com­ 6(2:1) James Denney, The Second Epistle to pa­ny, n.d. the Corinthians, p. 100. Eadie, John. A Commentary on the Greek Text of the Epistles of Paul to the Thes­salo­nians.

1 Tesaloniceni 871 Londra: MacMillan, 1877. ____. Elements of Prophecy. Londra: G. Frame, James E. A Critical and Exegetical Morrish, 1976. Commentary on the Epistles of Paul to the Morris, Leon. The Epistles of Paul to the Thessalonians, ICC. New York: Chas. Thessalonians, TBC. Grand Rapids: Wm. Scrib­ner’s Sons, 1912. B. Eerdmans Publishing Company, 1957. Hogg, C. F. şi W. E. Vine, The Epistles of Paul the Apostle to the Thessalonians. Lon- ____. The First and Second Epistles to the d­ra: C. A. Hammond, 1953. Thessalonians, NIC. Grand Rapids: Wm. Kelly, William. The Epistles of Paul the Apostle B. Eerdmans Publishing Company, 1959. to the Thessalonians. Londra: C. A. Hammond, 1953. Wood, George Robert Harding. St. Paul’s First Letter. Londra: Henry E. Walter Ltd., 1952.

872 1 Tesaloniceni

A DOUA EPISTOLĂ CĂTRE TESALONICENI Introducere „Ca în prima epistolă, apostolul nu se ocupă imediat de rătăcirile doctrinare, ci mai întâi pregăteşte inimile sfinţilor, treptat şi din toate părţile, pentru ca ei să poată fi ancoraţi în adevăr şi să se desprindă de eroare, de îndată ce a fost aceas- ta demascată. Acesta e modul de a proceda al harului şi al înţelepciunii divine. Inima este pusă în ordine, lucrarea nerezumându-se la îndreptarea erorii şi înlăturarea răului“. – William Kelly I. Locul unic pe care îl ocupă în cadrul începutul anilor 50, probabil anul 50 sau 51 canonului d.Cr. IV. Fondul şi temele principale Adevărurile importante găsite în această Trei au fost motivele principale pentru apa- scrisoare sunt şi de natură doctrinară, şi practi- riţia noii Scrisori către Tesaloniceni, la scurt că. Pavel explică în continuare şi corec­tează timp după prima. Sfinţii erau prigoniţi şi aveau înţelegerea tesalonicenilor despre a Doua nevoie de încurajare (cap. 1). Ei erau induşi în Venire a Domnului şi descoperirea despre eroare cu privire la Ziua Dom­nului şi trebuiau omul păcatului. De asemenea el dă sfaturi să fie luminaţi în această privinţă (cap. 2). sănătoase celor care ar fi dorit să profite de a Unii trăiau în trândăvie, pe motiv că era Doua Venire pentru a se lăsa de lucru şi a aproape Venirea Domnului, şi astfel aceştia trândăvi. Cine nu munceşte să nici nu mănân- trebuiau îndreptaţi (cap. 3). ce – spune Pavel. Cu privire la Ziua Domnului, credincioşii II. Paternitatea se temeau că deja au ajuns acea zi. Temerile Dovezile externe sunt şi mai puternice în lor erau întărite de zvonurile false conform cazul epistolei a doua către Tesaloniceni decât cărora Pavel însuşi ar fi propovăduit ideea în Întâi Tesaloniceni. Nu numai că a fost ates- după care Ziua aceea ar fi sosit deja. Prin tată încă de timpuriu de către Polyc­arp, Ignatiu urmare, apostolul pune lucrurile la punct. şi Iustin (epistola fiind inclusă în Prologul Trebuie precizat că Ziua Domnului nu Marcionit şi în Canonul Murato­rian), dar este acelaşi lucru cu venirea Domnului, adică, Irineu citează Doi Tesaloniceni pe nume. Răpirea. Sfinţii nu se temeau că a venit deja Întrucât este atât de scurtă, epistola nu con- Domnul, ci se temeau că ar fi ajuns în ţine tot atât de multe dovezi interne ca Întâi Marea Strâmtorare, adică prima etapă a Zilei Tesaloniceni, dar complementează şi a­greează Domnului. conţinutul acelei epistole într-o măs­ură atât de Pavel niciodată nu a propovăduit că mare, încât puţini învăţaţi s-au încumetat să Răpirea trebuie să fie precedată de anumite pună la îndoială paternitatea ei paulină. evenimente. Dar acum el îi învaţă pe tesalo­ III. Data niceni că înainte de a începe Ziua Domnului, Doi Tesaloniceni a fost scrisă ca răspuns la va fi o mare apostazie, apoi cel ce se împo­ noile probleme şi neînţelegeri care s-au ivit cu triveşte va fi luat, după care va fi revelat omul privire la unele părţi din Întâi Tesalon­iceni. Nu păcatului. credem că au trecut mai mult de câteva luni Pentru a înţelege corect această scrisoar­e, sau poate doar câteva săptămâni de la redacta- nimic nu este mai important decât să facem rea primei epistole către Tesalo­niceni. Pavel, distincţie între Răpire, Ziua Domnului şi Ve­nirea Sila şi Timotei încă se mai aflau împreună lui Cristos pentru a domni. Ziua Dom­nului este (1:1), iar Corintul este singura cetate unde definită în notele de la 1 Tesaloni­ceni 5:2. citim că aceştia au fost împreună (Fapte 18:1, Distincţia dintre Răpire şi Revelaţie este făcută 5). Prin urmare, data apariţiei epistolei este în Excursul de la 2 Tesaloniceni 1:7. 873

874 2 Tesaloniceni SCHIŢA I. SALUTUL (1:1, 2) II. PAVEL ŞI TESALONICENII (1:3-12) A. Datoria lui Pavel de a mulţumi (1:3-5) B. Judecata dreaptă a lui Dumnezeu (1:6-10) C. Rugăciunea lui Pavel pentru sfinţi (1:11, 12) III. CU PRIVIRE LA ZIUA DOMNULUI (2:1-12) A. Îndemn la statornicie (2:1, 2) B. Omul păcatului (2:3-12) IV. MULŢUMIRI ŞI RUGĂCIUNE (2:13-17) A. Mulţumirile lui Pavel pentru că sfinţii vor scăpa de judecată (2:13, 14) B. Rugăciunea lui Pavel ca sfinţii să fie mângâiaţi şi statorniciţi (2:15-17) V. ÎNDEMNURI PRACTICE (3:1-15) A. Să se roage unii pentru alţii (3:1-5) B. Referitoare la modul în care trebuie să-i trateze pe cei nesupuşi (3:6-15) VI. BINECUVÂNTĂRI ŞI SALUTĂRI (3:16-18) I. SALUTUL (1:1, 2) Comentariu auzim bătaia inimii adevăratului sluj­itor al lui 1:1 Silvan şi Timotei erau cu Pavel când Cristos, care se bucură pentru preaiubi­ţii lui şi-a redactat el această scrisoare, de la Corint. copii spirituali. Apostolul consideră că are Scrisoarea este adresată bisericii tesaloniceni- datoria permanentă înaintea lui Dumne­zeu de lor; astfel ni se dezvăluie comp­oziţia umană a mulţumi, o datorie ce decurge din cre­dinţa şi localizarea geografică. Prin cuvintele: în şi dragostea creştini­lor. Credinţa lor făcea Dumnezeu Tatăl nostru se arată că nu era o paşi uriaşi înainte, fiecare din ei dovedind tot adunare păgână, iar prin cuvintele şi în mai multă drag­ oste faţă de alţii. Acesta era Domnul Isus Cristos se arată că era o aduna- răspunsul la rugăciunea apostolului (1 Tes. re creştină.1 3:10, 12). 1:2 Apostolul nu le doreşte sfinţilor să Observaţi ordinea: mai întâi credinţa, apoi aibă parte de faimă, avere sau plăceri, ci har dragostea. „Credinţa ne pune în legătur­ă cu şi pace. Harul ne asigură învrednicirea pentru izvorul etern de iubire în Dumnezeu Însuşi“, tot ce se află în hotarele voii lui Dumnezeu, scrie C. H. Mackintosh, „şi consec­inţa care iar pacea ne dă seninătate în orice împreju- decurge în mod necesar din aceas­ta este faptul rări. Ce altceva şi-ar mai putea dori cineva că inimile noastre sunt umplute cu dragoste pentru el sau pentru alţii? pentru toţi care sunt ai Lui“. Harul şi pacea sunt de la Dumnezeu Tatăl 1:4 Progresul lor spiritual i-a făcut pe nostru şi de la Domnul Isus Cristos. Harul Pavel şi pe asociaţii lui să se laude cu privire precede pacea; noi trebuie să cunoaş­tem la ei în alte biserici ale lui Dumnezeu. Ei au harul lui Dumnezeu înainte de a putea trăi rămas statornici şi plini de credinţă, în pofida experienţa păcii Sale. Prin faptul că Pavel prigoanelor pe care le îndurau. Răbdarea spune de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la de aici înseamnă statornicie sau perseveren­ţă. Domnul Isus Cristos el arată că ei sunt 1:5 Faptul că ei rămâneau tari, în pofida împreună izvoarele acestor binecuvânt­ări, subli- prigoanelor şi suferinţelor prin care treceau era niind de asemenea egalitatea dintre Tatăl şi o dovadă despre dreapta judecată a lui Fiul. Dumnezeu. El îi sprijinea, îi întărea şi îi încuraja. Dacă ei nu ar fi primit puterea Sa II. PAVEL ŞI TESALONICENII (1:3-12) divină, niciodată nu ar fi putut demonstra atâta A. Datoria lui Pavel de a mulţumi (1:3-5) răbdare şi credinţă în suferinţele îndurat­e pen- 1:3 Scrisoarea începe cu mulţumiri pentru tru Cristos. sfinţi. Citind aceste rânduri nu putem să nu Eroismul cu care îndurau ei aceste sufe­

2 Tesaloniceni 875 rinţe i-a dovedit vrednici de împărăţia lui 1:7 După cum Dumnezeu îi va judeca pe Dumnezeu. Versetul nu sugerează că ei ar duşmanii oamenilor Săi, tot aşa El îi va răs- avea vreun merit personal care să-i îndreptă­ plăti cu odihnă pe cei ce suferă din prici­na ţească să intre în împărăţie, căci acolo se intră Lui. doar prin meritele lui Cristos. Dar cei care Nu trebuie să conchidem din versetul 7 că suferă aici din pricina împărăţiei de­monstrează sfinţii care suferă nu vor avea parte de uşurare că se numără printre cei ce vor domni cu El şi scutire de încercări până când se va întoarce în ziua aceea (Rom. 8:17; 2 Tim. 2:12). Cristos din cer înconjurat de flăcări de foc. E. W. Rogers comentează pe marginea sin- Când moare, credinciosul capătă odihn­ă. Iar tagmei: ca să fiţi socotiţi vrednici de împără- credincioşii aflaţi în viaţă la Răpire se vor ţia lui Dumnezeu: bucura de eliberare de toate încor­dările. Ceea ce spune însă versetul de faţă este că atunci Aceasta are de a face cu responsabilitatea când Domnul îşi va turna judecata asupra umană. În ce priveşte suveranitatea divină, noi vrăjmaşilor Săi, lumea va vedea că sfinţii au am fost făcuţi adecvaţi pentru a fi părtaşi ai moş- parte de odihnă. tenirii sfinţilor în lumină, şi acest caracter adecvat Vremea judecăţii drepte a lui Dumnezeu se datorează exclusiv asocierii noastre cu Cristos va fi la descoperirea Domnului Isus din cer, în moartea şi învierea Sa. Noi suntem îmbrăcaţi cu îngerii puterii Lui. Venirea Sa cuprinde, cu har în Preaiubitul, cu totul indepen­dent de pe de o parte, judecata celor răi, iar pe de orice lucru din noi înşine, fie înainte de a fi fost alta, odihnă pentru credincioşi. La care din mântuiţi, fie după mântuire. Dar Dum­nezeu îngă- etapele venirii lui Cristos se referă acest ver- duie ca ai Săi să treacă prin prigoane şi încercări, set? Este limpede că e etapa a treia – pentru a dezvolta în ei acele calităţi de o inesti- man­ ifestarea venirii Sale, când El se va mabilă valoare morală, care îi vor face „cetăţeni întoarce cu sfinţii Săi pe pământ. vrednici“ ai acelei împărăţii. Prin urmare, e limpede că avem de a face Unii dintre apostoli s-au bucurat că au fost cu două evenimente separate, dar de unde socotiţi vrednici să sufere pentru numele lui Isus. ştim că ele nu au loc cam în acelaşi timp? Rugăciunea lui Pavel pentru tesaloniceni ca Cum putem şti că sunt separate de un inter­val Dumnezeu să-i socotească vrednici de chemarea de timp? Trei direcţii de dovezi pot fi aduse lor nu are, în mod absolut sigur, nimic de a face aici ca dovezi: cu necesitatea de a adăuga nimic la lucrarea deja 1. Prima se bazează pe profeţia lui Dan­iel săvârş­ită de Cristos. Crucea îl face pe credincios referitoare la cele şaptezeci de săptăm­ âni (Dan. vrednic de poziţia pe care o ocupă acesta în 9:25-27). În prezent trăim în perioada de împărăţie, dar răbdarea şi credinţa în strâmtorări îl paranteză, a Epocii Bisericii, între a şaizeci şi dovedesc pe un asemenea credincios vrednic din noua şi a şaptezecea săptă­mână. A şaptezecea punct de vedere moral de această împărăţie. săptămână este Tribulaţia, perioadă care ţine Printre membrii oricărei so­ciet­ăţi omeneşti există şapte ani. Biserica este deja acasă în cer înain- şi o categorie de oameni discreditaţi. Or, Pavel se te de a începe perioada Marii Strâmto­rări roagă ca între sfinţi să nu fie aşa.2 (Rom. 5:9; 1 Tes. 1:10; 1 Tes. 5:9; Apo. 3:10). Venirea lui Cristos pentru a domni are loc B. Judecata dreaptă a lui Dumnezeu după a şaptezecea săptămână (Dan. 9:24; Mat. (1:6-10) 24). 1:6 Acţiunea dreaptă a lui Dumnezeu este 2. A doua serie de dovezi pentru existenţa văzută în două moduri: în pedeapsa aplicată unui interval de timp între Răpire şi persecutorilor şi în odihna dăruită celor perse- Manifestare se bazează pe structura cărţii cutaţi, cum arată şi Williams: Apocalipsa. În primele trei capitole, biserica este văzută pe pământ. Capitolele 4 la 19:10 Acţiunea lui Dumnezeu de a le îngădui copiilor descriu perioada Tribulaţiei, când mânia lui Săi să fie persecutaţi, precum şi faptul că perm­ ite Dumnezeu va fi turnată peste lumea care L-a existenţa persecutorilor, a avut un scop dublu: respins pe Fiul Său. Nu ni se spune niciodată mai întâi, să pună la încercare vrednicia oameni- că biserica s-ar afla pe pă­mânt în această peri- lor Săi de a guverna (v. 5); şi în al doilea rând, oadă. După câte se pare, biserica este dusă în să scoată în evidenţă vrednicia prigonitorilor lor cer la sfârşitul capitolul­ui 3. La Apocalipsa de a fi judecaţi.3 19:11, Cristos Se întoar­ce pe pământ pentru

876 2 Tesaloniceni RĂPIREA ŞI REVELAŢIA (ARĂTAREA) „Bine“, va zice cineva, „dar de unde ştii că Răpirea şi Revelaţia sunt evenimente separate?“ Răspunsul e că Scriptura însăşi face deosebire între ele, în următoarele moduri: Răpirea Revelaţia 1. Cristos vine în văzduh (1 Tes. 1. El vine pe pământ (Zah. 14:4). 4:17) 2. El vine cu sfinţii Săi (1 Tes. 3:13; 2. El vine să-i ia pe sfinţii Săi (1 Iuda 14). Tes. 4:16, 17) 3. Revelaţia nu este o taină, ci este 3. Răpirea este o taină, adică un tema multor profeţii din VT (Ps. 72; Is. adevăr necunoscut în epoca Vechiului 11; Zah. 14). Testament (1 Cor. 15:51). 4. Venirea Lui cu sfinţii Lui va fi 4. Nicăieri nu se spune că venirea lui vestită de semne în ceruri (Mat. 24:29, Cristos pentru sfinţii Săi va fi precedată 30). de semnele cereşti. 5. Revelaţia se identifică cu Ziua 5. Răpirea este identificată cu Ziua lui Domn­ului (2 Tes. 2:1-12, textul NU). Cristos (1 Cor. 1:8; 2 Cor. 1:14; Filip. 1:6, 10). 6. Accentul principal al Revelaţiei este 6. Răpirea este prezentată ca un timp asupra judecăţii (2 Tes. 2:8-12). de binecuvântare (1 Tes. 4:18). 7. Revelaţia va fi un eveniment văzut 7. Răpirea are loc într-o clipă, într-o de toată lumea (Mat. 24:27; Apo. 1:7). clipeală de ochi (1 Cor. 15:52). Asta ne dă toate motivele să presupunem că nu 8. Revelaţia are de a face, în principal, va fi văzută de lume. cu Israelul, iar apoi cu naţiunile 8. Răpirea pare să aibă de a face în (Neamurile) (Mat. 24:1–25:46). princ­ipal cu biserica (Ioan 14:1-4; 1 Cor. 9. El va veni ca Soarele Neprihănirii, 15:51-58; 1 Tes. 4:13-18). aduc­ând vindecare pe aripile Lui (Mal. 9. Cristos va veni ca Luceafărul 4:2). strălucitor de dimineaţă (Apo. 22:16). 10. Revelaţia este caracteristică evanghe­ 10. Răpirea nu este menţionată în liilor sinoptice, dar nu e aproape deloc Evan­gheliile Sinoptice, dar în Evanghelia menţ­ionată în evanghelia după Ioan. după Ioan găsim câteva aluzii la ea. 11. Cei luaţi sunt luaţi în vederea 11. Cei luaţi sunt luaţi în vederea judecă­ţii dar cei lăsaţi sunt lăsaţi în binecu­vântării (1 Tes. 4:13-18). Iar cei vederea binecuv­ântării (Mat. 24:37-41). lăsaţi jos sunt lăsaţi în vederea judecăţii 12. În cazul Revelaţiei ni se dă un (1 Tes. 5:1-3). sistem complex de datare, cum ar fi 1260 12. Nu se dă nici un sistem de datare de zile, 42 de luni, trei ani şi jumătate pentru evenimentele care preced Răpirea. (vezi Dan. 7:25; 12:7, 11, 12; Apo. 11:2; 12:14; 13:5). 13. Titlul: „Fiul Omului“ nu se 13. Revelaţia este definită drept venirea foloseşte în nici unul din pasajele care Fiului Omului (Mat. 16:28; 24:27, 30, 39; au de a face cu Răpirea. 26:64; Marcu 13:26; Luca 21:27). a-Şi înfrânge duşmanii şi a-Şi întemeia împă- nu vor avea încă trupurile slăvite şi care se răţia – la sfârşitul perioadei Tribulaţiei. vor căsători şi vor creşte copii în timpul 3. Mai există un al treilea considerent care Mileniului (Is. 11:6, 8). De unde vin aceşti ne obligă să ţinem cont de existenţa unui credincioşi? Răspunsul e că trebuie să existe o interval între venirea lui Cristos pentru sfinţi şi perioadă de timp între Răpire şi Revelaţie, venirea Sa cu sfinţii. La Răpire, toţi cre­ când aceştia sunt con­vertiţi. ‡ dincioşii sunt luaţi din lume, primind trupuri Să ne întoarcem acum la versetul 7, unde slăvite. Dar când se va întoarce Cristos pentru avem sosirea Domnului Isus cu putere şi mare a domni, vor exista pe pământ credinc­ioşi care

2 Tesaloniceni 877 slavă, fiind însoţit de îngeri prin care Îşi exer- teoriei post-tribulaţioniste în sprijinul poziţiei cită puterea. adoptate de ei. Astfel ei susţin că credincioşii 1:8 E posibil ca flacăra de foc să se ref­ere nu vor obţine odihnă şi că prigonitorii lor nu la Şechina, adică norul de foc ce simbolizează vor fi pedepsiţi până când nu se va întoarce prezenţa lui Dumnezeu (Ex. 16:10). Sau ar Cristos să domnească, acest moment fiind în putea fi o imagine a judecăţii de foc ce concepţia lor la sfârşitul Tribulaţiei. Prin urma- urmează să se dezlănţuie (Ps. 50:3; Is. 66:15). re, spun ei, nădejdea credincioşilor este în Probabil varianta a doua este cea valabilă. Răpirea post-tribulaţionistă, adică cea care va Când Dumnezeu aduce răzbunare El nu avea loc după Tribulaţie. este vindicativ, ci aduce peste oameni exact Dar ei au scăpat din vedere faptul că tesa- ceea ce merită. Nu avem aici ideea de a „se lonicenii cărora le-a fost scrisă această epistolă achita“, ci mai degrabă declanşarea pedepsei pe au murit cu toţii, bucurându-se deja de odihna care o reclamă caracterul Său sfânt şi drept. lor cu Domnul în cer. Tot aşa, prigonitorii lor Dumnezeu nu doreşte moartea păcăto­sului, nu au murit şi ei, cu toţii, sufe­rind deja în găseşte nici o plăcere în ea (Ez. 18:32). Hades. Pavel descrie cele două categorii de oameni Atunci de ce pare Pavel să spună că aceste marcaţi pentru a avea parte de pe­deapsă: condiţii nu vor avea loc până la reve­nirea lui 1. Cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu – Cristos cu putere şi mare slavă? Motivul este cei ce au respins cunoştinţa adevăratului că atunci se vor manifesta pe faţă aceste con- Dumnezeu aşa cum ne este ea revelată în diţii lumii întregi. Atunci va vedea lumea că creaţie şi în conştiinţa omului (Rom. 1, 2). E tesalonicenii au avut dreptate şi că prigon­itorii posibil ca aceştia să nu fi auzit niciodată lor au greşit. Sfinţii vor fi văzuţi bucurându-se Evanghelia. de odihnă, când se va întoarce Cristos în 2. Cei care nu ascultă de Evanghelia slavă. Distrugerea duş­manilor de către Domnului nostru Isus Cristos – cei care au Domnul la sfârşitul Marii Strâmtorări va fi o auzit Evanghelia, dar au respins-o. Evan­ghelia demonstraţie publică a pierzării tutu­ror celor nu este doar o declaraţie de fapte care trebu- care i-au necăjit şi chinuit pe oamenii lui iesc crezute, ci o Persoană care trebuie asculta- Dumnezeu în toate timpurile. tă. Credinţa în sensul nou-testamental presupu- E bine să ne amintim aici că venirea lui ne ascultare. Cristos pentru a domni este un timp al mani­ 1:9 Ei vor fi pedepsiţi. Un dumnezeu care festării (arătării). Ceea ce a fost adevărat din nu pedepseşte păcatul nu este dumne­zeu. Ideea totdeauna va fi descoperit atunci, ca toată potrivit căreia un Dumnezeu al iubirii nu lumea să vadă. Nu tot aşa este în cazul poate pedepsi păcatul trece cu vederea cealaltă Răpirii. latură a caracterului Său: faptul că Dumnezeu Pedepsirea celor răi include şi alungarea mai este şi sfânt şi că trebuie să împlinească din prezenţa Domnului şi de la slava puterii cerinţele drepte ale moralei. Lui. A pieri fără El înseamnă a fi fără El pe Natura pedepsei este definită aici drept: veci. distrugere veşnică. Termenul tradus prin „veş- 1:10 Venirea Lui va fi un timp de slavă nică“ sau „eternă“ (aionios) e folosit de şapte- pentru Domnul şi de uimire pentru specta­tori. zeci de ori în NT. De trei ori are sensul de El va fi preamărit în sfinţii Lui, adică El „perioade de timp cu durată limitată“ (Rom. va fi onorat pentru ceea ce a făcut prin ei. 16:25; 2 Tim. 1:9; Tit 1:2). În celelal­te cazuri, Mântuirea lor, sfinţirea şi glorificarea lor vor el înseamnă etern sau fără sfârşit. La Romani constitui tot atâtea omagii aduse harului Lui 16:26 e folosit pentru a reda sensul existenţei nespus de mare şi puterii Lui. nelimitate a lui Dumnezeu. El va fi admirat între toţi cei ce cred.4 Distrugerea (sau pierzarea) nu înseamn­ă Spectatori uluiţi vor privi şi vor vedea ce a anihilare, ci pierderea bunăstării sau ruinarea în putut El face cu fiinţe omeneşti atât de ce priveşte scopul existenţei. Burdufurile de nep­romiţătoare! vin descrise de Domnul la Luca 5:37 au fost Acest eveniment îi va cuprinde şi pe cre­ „distruse“ (termenul din greacă are aceeaşi dincioşii tesaloniceni, pentru că ei au primit şi rădăcină ca cea din textul actual). Ele nu au au crezut mărturia apostolilor. Ei se vor încetat să existe, ci au fost stricate, nemaipu- împărtăşi din slava şi triumful acelei Zile, tând fi de folos. adică Ziua Descoperirii lui Isus Cristos. Pasajul acesta e citat adesea de adepţii În chip de recapitulare, am putea parafraz­a

878 2 Tesaloniceni versetele 5-10 în felul următor: „Răbdarea III. CU PRIVIRE LA ZIUA DOMNU­LUI voastră în mijlocul strâmtorărilor este foarte (2:1-12) remarcabilă. Prin toate acestea, Dumnezeu Îşi aduce la îndeplinire planurile Sale nepri­hănite. A. Îndemn la statornicie (2:1, 2) Faptul că voi înduraţi cu răbdare persecuţiile 2:1 Pavel îşi propune acum să îndrepte dovedeşte că sunteţi din ceata celor care se concepţia greşită care s-a ivit în minţile sfinţi- vor împărtăşi din gloriile lui Cristos, când va lor cu privire la venirea Domnului Isus veni El să domnească. Pe de o parte, Cristos şi la Ziua Domnului. Sfinţii sufereau Dumnezeu îşi va revărsa judecata peste cei prigoane atât de cumplite, încât puţin mai lip- care vă pricinuiesc acum necazuri. Pe de altă sea ca să înceapă să creadă că se află deja în parte, Dumnezeu vă va da odihnă, vouă care prima parte a Zilei Domnului, adică în Marea sunteţi necăjiţi acum, împreună cu noi – Pavel, Strâmtorare. În plus, circulau zvonuri că însuşi Silvan şi Timotei. El îi va judeca pe duşmanii apostolul credea şi propov­ăduia că Ziua voştri, când va veni din cer cu executanţii Domnului ar fi sosit deja! Negreşit, Pavel tre- îngereşti ai puterii Sale, în flacără de foc, buia să pună lucrurile la punct! pedepsindu-i pe cei ce L-au ignorat cu bună În versetul 1 se ridică o întrebare extraor­ ştiinţă pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă, dinar de importantă, cu privire la cuvintele cu bună ştiinţă, de Evanghelie. Aceştia vor folosite de Pavel: Cât priveşte (huper în grea- suferi pierzarea veşnică, chiar alungarea de la că). Problema se pune dacă el îi roagă pe faţa Domnului şi de la desfăşurarea puterii sfinţi „în legătură cu“ venirea Domnului nos- Sale, când se va întoarce El să fie proslăvit în tru, sau „prin“ venirea Domnului nost­ru. toţi credincioşii – între care desigur vă numă- Dacă primul sens este cel corect, atunci pasa- raţi şi voi, pentru că aţi crezut într-adevăr jul pare să ne înveţe că Răpirea şi Ziua mesajul Evangheliei pe care vi l-am predicat“. Domnului sunt unul şi acelaşi eveniment, C. Rugăciunea lui Pavel pentru sfinţi întrucât versetele care urmează în mod cert se (1:11, 12). ocupă de Ziua Domnului. Dacă însă sensul al 1:11 În versetele anterioare, apostolul a doilea este cel valabil, atunci îns­eamnă că descris glorioasa chemare a sfinţilor. Ei au fost Pavel face apel către ei pe baza Răpirii ante- chemaţi să sufere prigoane, care, la rândul lor, rioare, în sensul că ei nu trebuie să creadă că îi fac potriviţi pentru a ocupa funcţii de con- se află în Ziua Domnului. Chest­iunea este ducere în cadrul împărăţiei. Acum el se roagă discutabilă. Noi suntem de acord cu William ca, între timp, viaţa lor să fie socotită vredni- Kelly, care adoptă a doua varian­tă: că de o chemare atât de înaltă şi ca puterea măreaţă a lui Dumnezeu să-i învrednicească să Se recurge la mângâierea venirii Domnului ca asculte de orice im­puls de a face bine şi de a motiv şi mijloc de contracarare a neliniştii create duce la bun sfârşit toate sarcinile pe care şi de prezentarea falsă, potrivit căreia ziua Domnu­ le-au asumat cu credinţă. lui ar fi sosit deja.5 1:12 Rezultatul va fi dublu: mai întâi, numele Domnului nostru Isus Cristos va fi În înţelegerea noastră, Pavel spune: „Eu proslăvit în ei. Asta înseamnă că ei Îl vor apelez la voi pe baza Răpirii, ca să nu vă prezenta lumii cum se cuvine, aducându-I ast- temeţi că sunteţi deja în Ziua Domnului. Căci fel slavă. Apoi şi ei vor fi proslăviţi în El. mai întâi trebuie să aibă loc Răpirea. Atunci Asocierea lor cu El, Capul lor, le va aduce voi veţi fi duşi acasă, în cer, şi veţi scăpa de onoarea, ca mădulare ale Trupului Său. ororile Zilei Domnului“. Capitolul 1 se încheie cu atenţionarea că la Sintagma: venirea Domnului nostru Isus această rugăciune se poate primi răspuns Cristos şi strângerea noastră laolaltă cu El numai potrivit cu harul Dumnezeului nostru pare să se refere fără nici un dubiu la Răpire, şi al Domnului Isus Cristos. Astfel apostolul adică la acel timp când noi vom fi adunaţi îşi încheie minunata explicaţie a sensului şi pentru a-L întâmpina în văzduh. urmărilor suferinţei în viaţa cred­inciosului. 2:2 Trebuie să ne fie limpede că Răpirea Imaginaţi-vă cât de încurajaţi au fost tesaloni- nu este totuna cu Ziua Domnului. Tesaloni­ cenii când au citit acest mesaj plin de asigura- cenii nu se îngrijorau că Domnul ar fi venit re! deja, căci ei ştiau că nu a venit. Dar ei se îngrijorau ca nu cumva Ziua Domnului să fi început. Intensele prigoane îndurate de ei i-au făcut să creadă că se află deja în Marea

2 Tesaloniceni 879 Strâmtorare – prima etapă a Zilei Domnu­lui. propovăduiesc că el va fi dintre Neamuri, Circulau tot felul de zvonuri, că însuşi devenind căpetenia imperiului roman reînv­iat. Pavel ar fi spus că Ziua Domnului a şi sosit Iată numele unora dintre marii dregători din deja. Dar, ca mai toate zvonurile, erau dena­ vremea de pe urmă: turate. Potrivit versiunii răspândite de unii, ...omul păcatului şi fiul pierzării (2 Tes. 2:3). Pavel ar fi primit informaţia aceasta prin duh, ...Anticrist (1 Ioan 2:18) adică printr-o revelaţie specială. Alţii afirmau ...cornul mic (Dan. 7:8, 24b-26) însă că vestea ar fi parvenit prin cuvânt, ...regele cu trăsături fioroase (Dan. 8:23-25) adică faptul că apostolul ar fi propo­văduit în ...prinţul care va veni (Dan. 9:26) public că Marea Strâmtorare a şi început deja. ...regele care va face ce va voi (Dan. 11:36) Cei mai mulţi cred că cuvinte­le prin scrisoa- ...păstorul netrebnic (Zah. 11:17) re ca venind de la noi se referă la o scrisoare ...fiara care iese din mare (Apo. 13:1-10) măsluită să pară că ar fi fost expediată de ...fiara care iese din pământ (Apo. 13:11-17) Pavel, în care el ar fi spus că Ziua Domnului ...fiara stacojie cu şapte capete şi zece coarne a început. Sintagma ca venind de la noi trebu- ie asociată probabil cu termenii: duh, cuvânt (Apo. 17:4, 8-14) şi scrisoare. Nici una din aceste surse nu era ...regele din nord (Dan. 11:6) vrednică de încredere. ...regele din sud (Dan. 11:40) După KJV şi NKJV (care urmează ...profetul fals (Apo. 19:20; 20:10) înd­eaproape textul majorităţii man­uscriselor), ...Gog, ţara lui Magog (Ez. 38:2-39:11) [a nu sfinţii se temeau că ziua lui Cristos a venit. se confunda cu Gog din Apo. 20:8, care Ziua lui Cristos şi alte sintagme asemănătoare apare după Mileniu] ne îndreaptă privirile spre Răpire şi spre Scaunul ...cel ce vine în numele său propriu (Ioan de Judecată al lui Cristos (1 Cor. 1:8; 5:5; 2 Cor. 1:14; Filip. 1:6, 10; 2:15, 16). 5:43). Dar tesalonicenii nu se temeau că Ziua lui Omul păcatului a primit o mare varieta­te Cristos era aproape, pentru că asta ar fi însem- de identificări, care de care mai ciudate, de-a nat uşurarea de suferinţele lor. Cei mai mulţi lungul timpului. Astfel el a fost identific­at cu pre-tribulaţionişti preferă textul ediţiei RV: biserica romano-catolică, cu Papa, cu imperiul „ziua Domnului este acum prezentă“.6 Cititorii roman, cu forma finală a creştinătăţ­ii apostate, scrisorii lui Pavel se temeau că mânia Zilei cu Iuda reîncarnat, cu Nero reîncarnat, cu sta- lui Dumnezeu a început. tul evreu, cu Mohamed, cu Luter, cu B. Omul păcatului (2:3-12) Napoleon, cu Mussolini şi cu întruparea lui 2:3 Acum apostolul explică de ce ei nu Satan. puteau fi în Ziua aceea, pentru că anumite 2:4 El se va opune cu violenţă tuturor evenimente trebuie să preceadă acea zi. Eve­ formelor de închinare divină şi se va întrona nimentele acestea vor începe după Răpi­re. în templul lui Dumnezeu de la Ierusalim. Mai întâi de toate, va fi lepădarea de cre- Această descriere îl identifică în mod limped­e dinţă sau apostazia7. Ce înseamnă aceast­a? Nu ca fiind Anticristul, cel ce se opune lui Cristos putem presupune decât că se referă la o aban- şi se aşază în locul lui Cristos.9 donare globală a creştinismului, o respingere Daniel 9:27 şi Matei 24:15 arată că această făţişă a credinţei creştine. acţiune blasfemiatoare a lui Anticrist va avea Apoi se va ivi un mare personaj mondial. loc la mijlocul Marii Strâmtorări. Cei care Cât priveşte caracterul lui, el este omul păca- refuză să i se închine vor fi persecut­aţi şi tului sau al fărădelegii,8 adică însuşi întruchi- mulţi vor fi martirizaţi. parea păcatului şi răzvrătirii. Cât despre desti- 2:5 Pavel le aminteşte tesalonicenilor că le-a nul lui, el este fiul pierzării; el este sortit spus aceste lucruri când era încă la ei. Dar, în judecăţii eterne. contextul învăţăturilor contradictorii ce li s-au Scripturile conţin multe descrieri ale unor dat, care păreau să descrie cu exactitate prigoa- personaje importante care se vor ivi în tim­pul nele aprige prin care trec­eau, ei au uitat ce le Marii Strâmtorări şi este greu să ştim în ce spusese apostolul. Cu toţii avem tendinţa de a situaţie mai multe nume se aplică la una şi uita şi trebuie să ni se rea­mintească mereu aceeaşi persoană. Unii comentatori cred că marile adevăruri ale cre­dinţei. omul păcatului va fi un Anticrist evreu. Alţii 2:6 Ei ştiau ce oprea manifestarea depli­nă şi deschisă a acestui om al păcatului şi ce avea să-l reţină în continuare până la vremea rânduită.

880 2 Tesaloniceni Cu asta ajungem la a treia mare întrebare Ce a împiedicat deplina manifestare a ace- fără răspuns din acest capitol. Prima este: „Ce lui duh? Noi credem că prezenţa Duhului este apostazia?“ A doua este: „Cine este omul Sfânt, locuind în biserică şi în fiecare credin­ păcatului?“ A treia este: „Ce sau cine este cel cios, a constituit această forţă restrictivă. El va care împiedică?“ continua să exercite această funcţie până când În prima parte a versetului 6, cel care va fi dat la o parte adică până când va avea împiedică este descris în mod impersonal: ce-l loc Răpirea. opreşte. Dar apoi în versetul 7 vedem că este Dar aici se ridică o obiecţie. Cum poate fi o persoană – Cel care reţine în prezent.10 E. luat Duhul Sfânt din lume? Fiind una din W. Rogers arată limpede: cele trei Persoane ale Dumnezeirii, oare nu este El omniprezent, adică nu se află El pre- Este Ceva şi Cineva care cu deliberare, intenţio­nat tutindeni în orice moment? Atunci cum poate şi cu bunăştiinţă o ţine în frâu cu scopul de a se părăsi El lumea? asigura că Omul Fărădelegii este descoperit la Desigur, Duhul Sfânt este omniprezent. El timpul potrivit.11 este întotdeauna în toate locurile în acelaşi timp şi în orice timp. Şi totuşi a existat un Redăm mai jos şapte din cele mai răs­ sens aparte în care El a venit pe pământ în pândite concepţii privitoare la identitatea celui Ziua de Rusalii. Isus făgăduise de multe ori care reţine: (1) imperiul roman; (2) sta­tul că El şi Tatăl vor trimite Duhul (Ioan 14:16, evreu; (3) Satan; (4) principiul ordinii şi legali- 26; 15:26; 16:17). Prin urmare, cum a venit tăţii, aşa cum se găseşte acesta în conceptul Duhul? El a venit ca Locuitor permanent al de guvernare umană; (5) Dumne­zeu; (6) bisericii şi al fiecărui credincios în parte. Până Duhul Sfânt şi (7) biserica adevăra­tă, în care la Rusalii Duhul fusese cu credincioşii, dar de locuieşte Duhul Sfânt. la Rusalii El locuieşte în ei (Ioan 14:17). Până Duhul Sfânt, locuind în biserică şi în creş- la Rusalii Duhul putea să plece de la credin- tinul individual, pare să corespundă cel mai cioşi – de unde şi rugăciunea lui David: „Nu adecvat descrierii celui care reţine. După cum lua de la mine Duhul Tău Cel Sfânt“ (Ps. cel ce reţine este descris atât ca Ceva, cât şi 51:11b). După Rusalii Duhul rămâne pe veci ca Cineva, în capitolul de faţă, tot aşa este în credincioşii din Epoca Bisericii (Ioan prezentat Duhul la Ioan 14:26, 15:26, 16:8, 13, 14:16). 14, atât la genul neutru (Duhul Sfânt), cât la Noi credem că Duhul Sfânt va părăsi genul masculin (El).12 Încă din Geneza 6:3, lumea în acelaşi sens aparte în care El a venit Duhul Sfânt este prezentat în legătură cu la Rusalii – adică, în acea prezenţă necurmată restrângerea răului. Apoi, mai târziu, El este în biserică şi în fiecare credincios. Duhul Sfânt văzut în acelaşi rol la Isaia 59:19b, Ioan 16:7- va continua să se afle în lume, convingându-i 11 şi 1 Ioan 4:4. şi mustrându-i pe oameni de păcat şi condu- Prin însuşi faptul că Duhul locuieşte în cându-i la credinţa mântuitoar­e în Cristos. credincioşi, aceştia pot fi sarea pământu­lui Luarea Sa de pe pământ la Răpire nu înseam- (Mat. 5:13) şi lumina lumii (Mat. 5:14). Sarea nă că nimeni nu va mai fi mântuit în timpul este un element care conservă, dar, în acelaşi Marii Strâmtorări. Şi în această perioadă unii timp, împiedică răspândirea stricăciun­ii. Lumina vor fi mântuiţi. Dar oamenii aceştia nu vor fi risipeşte întunericul, acea sferă în care oameni- membri ai bisericii, ci, mai degrabă, supuşi ai lor le place să facă faptele lor rele (Ioan 3:19). glorioasei împără­ţii a lui Cristos. Când Duhul Sfânt va părăsi acest pământ, ca 2:8 După ce biserica a fost răpită în cer, se Locuitor permanent al bisericii (1 Cor. 3:16) şi va descoperi acel nelegiuit lumii. În versetul al credincioşilor individuali (1 Cor. 6:19), va acesta, apostolul sare peste cariera lui Anticrist, dispare şi acea forţă de reţinere sau împiedica- trecând direct la pierzarea lui. Din acest verset re a fărădele­gii. s-ar putea deduce, la prima lectură, că el este 2:7 Chiar pe când scria Pavel aceste cuvin- distrus de îndată ce este descoperit. Dar lucrurile te, taina fărădelegii începuse să lucre­ze. Prin nu stau aşa, căci lui i se va permite să iniţieze asta înţelegem că un groaznic duh de neascul- o domnie a terorii, descrisă în versetele 9-22, tare faţă de Dumnezeu clocotea dedesubt, ac- abia după aceea fiind doborât, când va veni ţionând sub formă de taină, nu în sensul că Cristos să dom­nească. ar fi fost misterios, ci doar că nu se arătase Dacă suntem corecţi în interpretarea că încă pe faţă, fiind încă în faza embrionară. o­mul păcatului va fi descoperit după Răpire şi

2 Tesaloniceni 881 că el îşi va continua lucrarea până la Rev­e­laţia luminii echivalea­ză cu tăgăduirea luminii“. lui Cristos, atunci înseamnă că nebu­na carieră Dacă cineva îşi înalţă în inima sa un idol, a acestui om va dura aproxi­mativ şapte ani – Dumnezeu îi va răspunde potrivit cu idolul adică durata Marii Strâm­torări. său (Ez. 14:4). Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Anticristul va fi, probabil, evreu de naţiona- Sale (cf. Isa. 11:4; Apo. 19:15), distru­gându-l litate (Ez. 28:9, 10; Dan. 11:37, 38). Căci prin manifestarea venirii Sale. Doar un cuvânt evreii nu s-ar lăsa înşelaţi de un aseme­nea om rostit de Cristos şi luminoasa strălucire (în care se pretinde Mesia decât dacă acesta ar greacă: epiphaneia) a arătării Sale (parousia) pretinde că descinde din seminţia lui Iuda şi vor fi suficiente pentru a pune capăt acestui din familia lui David. impostor groaznic. 2:12 Din pasajul acesta se poate deduce Manifestarea venirii lui Cristos, aşa cum că cei care aud Evanghelia în Epoca Harului am explicat deja, va avea loc atunci când El dar nu-şi pun încrederea în Cristos nu vor mai va reveni pe pământ pentru a-Şi ocupa tronul avea prilejul să fie mântuiţi după Răpire. Dacă şi a domni timp de o mie de ani. oamenii nu cred în Domnul Isus acum, ei vor 2:9 Venirea celui nelegiuit este potrivit cu crede în Anticrist atunci. Se spune aici că toţi lucrarea Satanei. Cariera lui se aseamă­nă cu vor fi judecaţi pentru necredinţa lor şi pentru aceea a Satanei, pentru că acesta îi dă energia că au iubit răul. Asta ne aminteşte de textul necesară faptelor sale. El va etala tot felul de de la Luca 14:24: „Căci vă spun că nici unul minuni şi semne şi puteri minci­noase. din aceşti oameni care au fost invitaţi nu vor Este important să reţinem aici că nu toate gusta cina mea“. miracolele sunt de la Dumnezeu. Diavolul şi Ştim că mulţi oameni vor fi totuşi mân­tuiţi agenţii lui pot săvârşi şi ei miracole. Omul în perioada Tribulaţiei. De pildă, o sută patru- fărădelegii va săvârşi şi el miracole (Apo. zeci şi patru de mii de evrei vor fi mântuiţi, 13:13-15). aceştia devenind solii lui Dumne­zeu, care vor Un miracol sau o minune indică prezenţa propovădui evanghelia împără­ţiei în toată unei puteri supranaturale, dar nu neapărat a lumea. Prin misiunea lor, mulţi alţi oameni puterii divine. Miracolele săvârşite de Dom­nul vor fi mântuiţi. Dar se pare că cei ce vor fi nostru au demonstrat că El este Mesia cel mântuiţi vor fi cei ce nu au auzit niciodată făgăduit, nu doar pentru că au fost supra­ Evanghelia clar vestită în epoca actuală, aceştia naturale, ci pentru că au împlinit profeţia şi au fiind oameni care niciodată nu L-au respins în fost de o aşa natură morală încât Satan nu mod deliberat pe Mântui­torul. putea să le fi săvârşit fără să-şi fi dăunat pro- IV. MULŢUMIRI ŞI RUGĂCIUNE priei sale cauze. (2:13-17) 2:10 Anticristul va folosi fără scrupule A. M ulţumirile lui Pavel pentru că sfinţii vor orice formă de răutate pentru a-i înşela pe cei ce pier – pe cei ce au auzit Evanghelia în scăpa de judecată (2:13, 14) timpul Epocii Harului, dar nu au avut în ei 2:13 În primele douăsprezece versete, Pavel dragostea pentru adevăr. Dacă ar fi crezut, a descris pierzarea lui Anticrist şi a adepţilor ar fi fost mântuiţi. Dar în această perioadă ei săi. Acum el se ocupă de creştinii tesaloniceni, vor fi înşelaţi prin miracolele săvârşite de meditând, în manieră contrastiv­ă, la destinul Anticrist. lor. Făcând acest lucru, el Îi aduce mulţumiri 2:11 Treptat Dumnezeu le va trimite o lui Dumnezeu pentru aceşti fraţi preaiubiţi de lucrare a rătăcirii, ca să creadă o minciună. Domnul, trecând în revistă mântuirea lor – Desigur, minciuna este pretenţia lui Anticrist trecută, prezentă şi viitoare. că ar fi Dumnezeu. Oamenii aceştia au refuzat Dumnezeu... v-a ales. Biblia ne spune fără să-L primească pe Domnul Isus ca Dumnezeu înconjur că Dumnezeu îi alege pe oameni la manifestat în trup. Când a fost pe pământ, El mântuire, dar niciodată nu ne spune că El îi i-a prevenit pe oameni: „Am venit în numele alege pe unii ca să fie con­damnaţi. Oamenii Tatălui Meu şi nu M-aţi primit. Dacă va veni se pierd prin propria lor alegere deliberată. altul în numele său, pe acela îl veţi primi“ Dacă nu ar interveni Dumnezeu, toată lumea (Ioan 5:43). Prin urmare, în această perioadă ar pieri. Are Dum­nezeu dreptul să-i aleagă pe ei îl vor primi pe omul păcatului, care va veni unii să fie mânt­uiţi? În esenţă, El doreşte ca în numele său, pretin­zându-le oamenilor să i toţi să fie mântuiţi (1 Tim. 2:4; 2 Pet. 3:9). se închine ca lui Dumnezeu. „Respingerea Dar Biblia nu predă teoria „universalismului“,

882 2 Tesaloniceni conform căreia toţi vor fi, până la urmă, mân- gând în minunata cântare: tuiţi. De la început. Aceste cuvinte se preteaz­ă Şi aşa să fie – anume că voi fi ca Fiul Tău? la cel puţin două interpretări. Mai întâi, ar Acesta-i harul pe care El l-a dobândit pentru putea însemna că Dumnezeu a făcut alegerea mine? înainte de întemeierea lumii (Ef. 1:4), iar în al Tată al slavei, gând mai presus de orice gând! doilea rând, sintagma ar putea avea sensul de În slavă adus, ca pe veci să mă asemuiesc bine­ „roadele dintâi“, indicând faptul că tesalo­ cu­vântatului Său chip! nicenii, fiind mântuiţi la o dată atât de tim­ purie în dispensaţia creştină, au fost aleşi de Astfel în versetele 13 şi 14 avem „un sis- Dumnezeu să fie printre primele roade din tem de teologie în miniatură“, un minunat marele seceriş al sufletelor răscumpărate. rezumat al întreg spectrului planurilor lui Pentru mântuire. Aceste cuvinte trebuie Dumnezeu cu oamenii Săi credincioşi. El ne-a contrastate cu versetele precedente. Necre­ arătat că mântuirea îşi are obârşia într-o alege- dincioşii sunt condamnaţi de necredinţa lor la re divină, apoi este elaborată prin pute­rea pierzare veşnică, în timp ce credincioşii sunt divină, după care devine efectivă printr-un aleşi pentru mântuire. mesaj divin şi la urmă este desăvârşită în glo- Prin sfinţirea de către Duhul. Aici avem ria divină“. lucrarea săvârşită de Duhul Sfânt prealabil convertirii. El îi pune pe aceşti oameni deo­ B. Rugăciunea lui Pavel ca sfinţii să fie mân- parte pentru Dumnezeu, despăr­ţin­du-i de lume; gâiaţi şi statorniciţi (2:15-17) apoi îi convinge de păcat şi-i îndreaptă spre Cristos. Bine a zis cineva: „Dacă nu ar fi fost 2:15 Având în vedere chemarea lor super- Cristos, nu ar fi existat nici un ospăţ; iar dacă lativă, sfinţii sunt îndemnaţi să rămână tari şi nu ar fi fost Duhul Sfânt, nu ar fi fost nici un să ţină tradiţiile pe care le-au prim­ it, fie prin oaspete!“ viu grai, din partea apostolului, fie prin episto- Şi credinţa în adevăr. Mai întâi avem par- lele sale. Ceea ce trebuie neapărat notat aici tea lui Dumnezeu din procesul mântuirii. Apoi este faptul că singurele tradiţii fiabile, pe care avem partea omului. Ambele sunt necesare. ne putem bizui sunt cuvintele inspirate ale Unii oameni nu văd decât alegerea făcută de apostolilor. Isus i-a osândit pe cărturari şi fari- Dumnezeu, susţinând prin aceasta că omul nu sei pentru că au anulat porun­cile lui Dumnezeu are nici o şansă, că nu poate face nimic. Alţii prin tradiţiile lor (Mat. 15:6). Iar Pavel i-a subliniază doar partea omului, neglijând suve- prevenit pe coloseni cu privire la pericolul ranitatea alegerii lui Dumnez­eu. Adevărul se tradiţiilor oamenilor (Col. 2:8). Tradiţiile pe află undeva între cele două extreme. Alegerea care trebuie să le îmbrăţişăm sunt marile ade- şi responsabilitatea omu­lui sunt amândouă văruri ce ni s-au încredinţat în Sfintele doctrine biblice, drept care trebuie să le predi- Scripturi. căm pe amândouă, chiar dacă nu înţelegem Unii invocă versetul acesta pentru a justifi- cum pot fi adevărate şi una, şi alta. ca tradiţiile şi datinile din unele biserici sau 2:14 La care v-a chemat prin Evanghelia cele legate de anumiţi lideri religioşi. Dar noastră. Dumnezeu ne-a ales la mântui­re, orice tradiţii care sunt contrare cuvântu­lui lui încă din veşnicie. El ne-a chemat la mântuire, Dumnezeu sunt netrebnice şi pericu­loase. Căci la un moment dat în timp. Chema­rea se referă dacă am accepta nişte tradiţii pur omeneşti, la momentul în care o persoană crede adevă- punându-le pe picior de egalitate cu Biblia, rul. Evanghelia noastră nu înseamnă că ar atunci cine ar mai putea deosebi tradiţiile bune exista şi alte evanghelii au­tentice. Există doar de cele rele? o singură Evanghelie, dar mai mulţi predicatori 2:16 După ce le-a vestit sfinţilor mesajul, care o vestesc şi mai multe auditorii. Pavel se apostolul îl imprimă în ei, însoţindu-l de rugă- referă la Evanghelia lui Dumnezeu, pe care o ciune – conform obiceiului său de a nu preda predica el. nici o învăţătură fără s-o cimenteze prin rugă- Ca să căpătaţi slava Domnului nostru ciune (1 Tes. 5:23, 24; 2 Tes. 3:16). Rugăciunea Isus Cristos. Aici apostolul priveşte spre vii- este adresată Domnului nostru Isus Cristos tor, văzând rezultatul final al mântuirii: faptul Însuşi şi Dumnezeului şi Tatălui nostru. că vom fi cu Cristos şi că vom fi ca El pe Ne-am obişnuit cu practica lui Pavel de a veci. J. N. Darby a prins foarte bine acest menţiona ambele Persoane divine în aceeaşi rostire, dar iată că aici Pavel Îl aminteşte mai

2 Tesaloniceni 883 întâi pe Fiul, scopul fiind, negreşit, acela de a 3.2 A treia cerere este ca apostolul şi con- sublinia unitatea lor esenţială şi deplina lor lucrătorii săi să fie izbăviţi de oameni nerezo- egalitate. În grea­că, subiectul plural, Cristos şi nabili şi răi. El pare să se refere la aceeaşi Dumnezeu, e urmat de verbe la singular: a opoziţie specifică, probabil din par­tea iudeilor iubit, a dat, mângâie, întăreşte. Aşadar ce de la Corint (Fapte 18:1-18). Ter­me­nul nerezo- avem aici nu este altceva decât încă un indiciu nabil a fost foarte potrivit, căci nu este nimic al unităţii de natură a Fiului cu Tatăl în cadrul mai iraţional decât opoziţ­ia oamenilor faţă de Dumne­zeirii. Evanghelie şi de solii ei. Este un lucru care Faptul că Dumnezeu ne-a purtat de grijă depăşeşte orice imagin­aţie. Oam­ enii vorbesc în trecut este prezentat ca un motiv de cu însufleţire despre polit­ică, ştiinţă sau o îm­bărbătare, ca să ne punem încrederea în El, sumedenie de alte subiecte, dar când vine că şi pe viitor vom primi curajul şi tăria nece­ vorba despre Evanghelie, ei îşi pierd orice sens sare pe cărarea credinţei. El ne-a iubit şi ne-a al raţiunii. dat o mângâiere veşnică şi o bună nădej­de 3:3 Să nu vă scape frumuseţea contrastului prin har. Negreşit, asta ne duce cu gând­ul dintre versetul 2: „nu toţi au credinţă“ şi ver­ înapoi, la cea mai mare desfăşurare a dragos- set­ul 3: Dar Domnul este credincios. Asta ne tei lui Dumnezeu – când L-a dat pe Fiul Său învaţă să ne dezlipim privirile de la oa­me­nii pentru noi. Întrucât ştim că a rezol­vat chestiu- necredincioşi, aţintindu-ni-le asupra lui nea păcatului pe crucea de la Calvar, acum Dumnezeu, care nu dă niciodată greş. El este avem o mângâiere eternă şi nădejdea unui credincios, întărindu-ne (confirmându-ne) până viitor slăvit – toate acestea fiind prin harul la sfârşit (1 Cor. 1:8, 9). El este credincios, Lui minunat. neîngăduind să fim ispitiţi peste puterile noas- 2:17 Rugăciunea în sine constă în dorinţa tre, pregătind şi mijlocul prin care să ieşim ca Dumnezeu să le mângâie inimile şi să-i din ispită... (1 Cor. 10:13). El este credincios întărească în orice faptă bună şi cuvânt bun. şi drept să ne ierte păcatele şi să ne curăţeas- Nu doar încurajare în mijlocul încercărilor, ci că de orice fărădelege (1 Ioan 1:9). Iar aici El tărie de a înainta în luptă. Cuvântul „retra­ este credincios, întărin­du-ne şi păzindu-ne de gere“ nu făcea parte din vocabularul aposto­ cel rău, adică de Satan. lului şi nu are ce căuta nici într-al nostru. 3:4 Nu toţi au credinţă... Domnul este cre- Să nu vă scape sintagma: orice faptă bună dincios... noi avem încredere [credinţă] în şi cuvânt bun. Nu este de ajuns să rostim Domnul cu privire la voi. După cum a remar- adevărul cu buzele noastre, ci trebuie să-l cat Denney: „În Domnul te poţi bizui pe cei ce transpunem în faptă, prin trăirea noastră zilni- sunt, în ei înşişi, slabi, instabili, îndărătnici, că. Tot aşa în viaţa noastră ordinea trebuie să nechibzuiţi“. Acum Pavel le aminteşte sfin­ţilor fie mereu aceeaşi: învăţătura, urmată de practi- de responsabilitatea lor de a face luc­ rurile pe că; doctrina, însoţită de îndatorire; predicarea, care le porunceşte el să le facă. Aici din nou transpusă în trăire practică. avem minunata contop­ire a divinului cu uma- V. ÎNDEMNURI PRACTICE (3:1-15) nul: Dumnezeu vă va păzi: şi voi să păziţi A. Să se roage unii pentru alţii (3:1-5) poruncile. Este acelaşi gând ca cel de la 1 Petru 3:1 Pavel resimţea nevoia de a se ruga 1:5: „Păziţi de puterea lui Dumnezeu“ [partea pentru sfinţi. Capitolul acesta se deschide cu Lui], „prin credinţă“ [partea noastră]. Vedem solicitarea lui Pavel ca sfinţii să se roage pen- această paralelă şi la Filipeni 2:12, 13: „Duceţi tru următoarele trei lucruri: (1) pentru răspân- până la capăt mântuirea voastră [partea noas- direa mesajului; (2) pentru triumful mesajului; tră],... căci Dumnezeu este Cel care lucrează în şi (3) pentru păzirea mesagerilor. voi [partea Lui]“. El doreşte să vadă cuvântul lui Dumne­zeu 3:5 În vremuri de prigoană este uşor să ni răspândindu-se sau alergând cu iuţeală – o se strecoare în inimă gânduri de amărăciu­ne imagine foarte plastică a Evangheliei, care faţă de alţii, şi să ne dăm bătuţi, datorită dura- aleargă din loc în loc, în pofida obstacol­elor tei şi intensităţii suferinţei. Din această pricină (vezi Ps. 147:15). apostolul se roagă ca tesalonicenii să iubească De asemenea, el doreşte ca acest cuvânt aşa cum iubeşte Dumnezeu şi să fie stator- al Domnului să producă pretutindeni aceeaşi nici cum este Cristos. revoluţie morală şi spirituală pe care a pro­ Cuvintele: „cel răbdător aşteptându-L pe dus-o şi la Tesalonic. Cristos“ din versiunea KJV sunt traduse răb­ darea lui Cristos în ediţia NKJV. În versiu­nea

884 2 Tesaloniceni din 1611 ele însemnau statornicie în timpul pendenţă şi neobosită hărnicie. aşteptării Revenirii lui Cristos. În ediţia NKJV, 3:10 Tesalonicenilor li se poruncise să nu-i ele înseamnă: arătând aceeaşi răbdare sau întreţină pe cei leneşi. Dacă un creştin apt de îndurare pe care a demonstrat-o şi Cristos ca muncă refuza să muncească, atunci acestuia i Omul care a trăit pe pământ şi pe care conti- se spunea să nici nu mănânce. Se bate oare nuă s-o arate ca Omul din cer.13 asta cap în cap cu faptul că credin­cioşii trebu- Domnul din acest verset se referă proba­bil ie să fie întotdeauna buni şi mi­lostivi? la Duhul Sfânt, în felul acesta toate cele Trei Nicidecum! Căci nu este o dovadă de bunăta- Persoane ale Sfintei Treimi fiind menţionate, te şi milostenie să încurajezi lenea. Spur­geon ca la 2:13, 14. spune: „Cea mai adevărată dragost­e pe care o B. Pentru tratarea celor nedisciplinaţi putem manifesta faţă de cei în neorânduială (3:6-15) este să nu fraternizăm cu ei, în greşeala lor, ci 3:6 Pare limpede că unii dintre sfinţii de la să fim credincioşi faţă de Isus în toate lucruri- Tesalonic au încetat să mai lucreze şi să-şi le“. câştige existenţa, pe motiv că aşteptau cu înfri- 3:11 Acum apostolul foloseşte un minu­nat gurare venirea Domnului. Pavel nu recomandă joc de cuvinte14 pentru a scoate în evi­denţă această metodă de trăire ca pe o atitudine inconsecvenţa celor care se pretindeau duhov- spirituală, ci, dimpotrivă, ne dă instrucţiuni niceşti, spiritualitatea acestor fraţi ce trăiau în precise cu privire la modul în care trebuie dezordine fiind falsă. Cuvintele sale au fost trataţi aceşti fraţi. parafrazate în diverse moduri, după cum Instrucţiunile sale sunt prezentate sub forma urmează: unei porunci de a se feri de orice frate care 1. „Unii care nu-şi văd de treburile lor, ci se trăieşte în neorânduială, adică de cel care nu ţine pasul cu ceilalţi, ci refuză să lucreze şi bagă în treburile altora“. trăieşte pe spinarea altora (vezi versetele 10, 2. „Unii care nu sunt ocupaţi, dar se ocupă cu 11). Credincioşii trebuie să manifeste dezapro- barea faţă de un astfel de frate, refuzând să amestecul în treburile altora“. aibă legături sociale cu el. Ofensa comisă de 3. „Unii care nu-şi văd de treburile lor, dar se acest frate nu este însă suficientă pentru a justifica excluderea din biserică. ocupă prea mult de treburile altora“. Tradiţia pe care au primit-o tesalonice­nii 4. „Îngrijindu-se de treburile tuturor, numai de de la Pavel a fost cea de hărnicie neobo­sită, muncă susţinută şi obiceiul său de a se întreţi- ale lor nu“. ne singur. 3:13 Tuturor acestora li se porunceşte şi li 3:7 El nu a renunţat la meseria sa de con- se dă îndemnul, prin Domnul nostru Isus fecţionare de corturi, doar pentru că ştia că Cristos, să lucreze în linişte şi să-şi câştige Domnul Isus va reveni. El se aştepta ca singuri existenţa, aceasta constituind o bună Cristos să vină în orice moment, dar între mărturie, care va aduce slavă lui Dumnezeu. timp apostolul continua să-L slujească şi să 3:13 Dar ce se întâmplă cu cel ce refuză lucreze cu convingerea că Domnul s-ar putea să asculte de instrucţiunile apostolului? Ceilalţi totuşi să nu revină în timpul vieţii sale. credincioşi trebuie să-l disciplineze, refuzând 3:8 Nimeni nu putea să-l acuze că s-a să aibă părtăşie cu el pe plan social. Scopul strecurat în casa cuiva pentru a mânca mân­ acestei disciplinări este de a-l determ­ ina să-i carea nemeritată, pentru care nu a muncit cu fie ruşine de comportarea lui şi să-l constrângă mâinile sale. El şi-a câştigat existenţa paralel să se îndrepte. cu predicarea Evangheliei. Asta a însemnat 3:15 Dar această disciplină nu este de lungi zile şi nopţi de trudă, dar Pavel era hotă- aceeaşi intensitate ca excluderea din biserică. rât să nu devină o povară pentru nici unul În cazul de faţă ofensatorul continuă să fie dintre ei. privit ca frate. Dar în cazul excomunicării 3:9 Ca predicator al Evangheliei, apostol­ul (excluderii din biserică) cel vinovat de a­ceastă avea dreptul de a fi întreţinut de cei ce au fost pedeapsă este socotit „ca un păgân şi ca un convertiţi prin slujba lui (1 Cor. 9:6-14; 1 Tim. vameş“ (Mat. 18:17). 5:18). Dar el a preferat să renunţe la acest Disciplinarea unui frate are în vedere întot- drept, pentru ca să fie o pildă de nobilă inde- deauna readucerea sa la părtăşie cu Domnul şi cu oamenii lui Dumnezeu. Ea nu trebuie apli- cată într-un spirit de amărăciune sau duşmănie, ci cu toată curtuoazia şi fermi­tatea creştină. El nu trebuie tratat ca un duşman, ci ca un frate.

2 Tesaloniceni 885 Ni se pare ciudat în zilele noastre să citim este de a exercita o transformare profund­ă în despre tesaloniceni că aşteptau întoar­cerea viaţa noastră. Domnului cu atâta ardoare, încât şi-au neglijat Pentru credincioşi, nădejdea iminentei reve- îndatoririle lor zilnice. Biserica actuală nu prea niri a lui Cristos are implicaţii practice, de o poate fi acuzată de această atitudine! Noi, cei extraordinară însemnătate. de azi, am trecut în extre­ma cealaltă, fiind atât 1. Ea trebuie să aibă o influenţă purifica­ de absorbiţi de afacer­ile noastre şi de dorinţa toare în viaţa noastră (1 Tes. 5:23; 1 Ioan de a câştiga cât mai bine, încât am pierdut 3:3). prospeţimea şi bucuria nădejdii iminentei Sale 2. Trebuie să ne determine să ne rugăm şi întoarceri. să lucrăm pentru mântuirea celor pierduţi VI. BINECUVÂNTĂRI ŞI SALUTĂRI (Gen. 19:14; Ez. 33:6; Iuda 21-23). 3. Trebuie să ne încurajeze să perseve­răm în (3:16-18) pofida prigoanelor şi încercărilor prin care tre- 3:16 Versetul acesta a fost numit: cem (Ro. 8:18; 2 Cor. 4:17; 1 Tes. 4:13-18). „în­cheierea pacifică a unei epistole furtunoase“. 4. Trebuie să ne facă să renunţăm la mulţi- Aici apostolul Pavel se roagă ca sfinţii sufe­ mea bunurilor noastre materiale, a căror valoare rinzi de la Tesalonic să cunoască pacea trebuie să descrească pe măsură ce se apropie Domnului păcii în orice clipă şi în orice fel. venirea Sa (vezi Lev. 25:8-10, 14-16). Seninătatea creştinului nu depinde de nici 5. Trebuie să ne facă să ne cerem iertare un lucru de pe acest pământ, ci se bazea­ză oricărei persoane faţă de care am greşit, resti- întru totul pe Persoana şi lucrarea Dom­nului tuind ce am luat sau stricat, acolo unde este Isus. Lumea nu poate nici să ne dea linişte şi cazul (Mat. 5:24; Iac. 5:16). seninătate, nici să ni le ia. Dar noi trebuie să 6. Trebuie să ne inspire să lucrăm cu sâr- ne însuşim această seninătate în toate împrejură­ guinţă, ştiind că în curând va veni noapt­ea, rile vieţii. „Pacea nu este încetarea prigoa­nelor, când nimeni nu mai poate lucra (Ioan 9:4; 1 ci calmul din inima credinciosului, care izvorăş- Tes. 1:9, 10a). te din credinţa sa în Dumnezeu, care este inde- 7. Trebuie să ne ţină într-o stare de per­ pendentă de împrejurări“. manentă aşteptare (Luca 12:36) şi rămânere în 3:17, 18 În acest punct Pavel a luat, după El, pentru ca să nu fim ruşinaţi înaintea Lui, câte se pare, pana din mâna secretaru­lui său, la venirea Lui (1 Ioan 2:28). inserând personal salutul, pe care îl numeşte 8. Trebuie să ne confere îndrăzneala de semnul său distinctiv în toate epistolele scrise a-L mărturisi pe Cristos (Marcu 8:38; Luca de el. Unii au înţeles prin aceasta că scrisul 9:26). de mână al lui Pavel de la sfârşitul fiecărei 9. Trebuie să se dovedească a fi o nădej­de epistole ar fi dovada autenti­cităţii acestora. Alţii aducătoare de mângâiere (Ioan 14:1-3, 28; 1 cred că semnul este benedicţia caracteristică a Tes. 4:18; 2 Tes. 1:7; 2 Tim. 2:12). lui Pavel: harul Domnului Isus Cristos să fie 10. Trebuie să ne încurajeze la cumpătar­e, cu voi toţi (Rom. 16:24; 1 Cor. 16:23; 2 Cor. blândeţe, gingăşie, înduplecare şi un duh rezo- 13:14; Gal. 6:18; Ef. 6:24; Filip. 4:23; Col. nabil (Fil. 4:5). 4:18; 1 Tes. 5:28; 1 Tim. 6:21; 2 Tim. 4:22; 11. Trebuie să constituie pentru noi motiva- Tit 3:15; Filimon 25; şi, dacă Pavel este cel ţia care să ne aducă la unitate şi dra­goste (1 care a scris această epistolă, Evrei 13:25). Din Tes. 3:12, 13). aceste trimiteri reiese că toate epistolele sale se 12. Trebuie să imprime în noi conştiinţa sfârşesc pe nota harului. fermă că suntem din altă lume (Col. 3:1-4). 13. Trebuie să ne aducă aminte că ni se va RĂPIREA BISERICII trece în revistă lucrarea pe acest pământ şi că Adevărul întoarcerii Domnului apare în fie- vom fi retribuiţi pentru felul cum am trăit şi care din cele 5 capitole ale primei epistole lucrat (Rom. 14:10-12; 1 Cor. 3:11-15; 2 Cor. către Tesaloniceni şi în primele două capito­le 5:10). ale celei de-a doua epistole către Tesaloni­ceni. 14. Trebuie să recurgem la această minu­ Este tema centrală, unificatoare, firul de aur nată nădejde în apelurile pe care le lansăm care o străbate. când predicăm Evanghelia (Fapte 3:19-21; Apo. Dar să nu uităm niciod­ată că profeţiile nu 3:3). au fost date pentru a ne stimula intelectul sau Pentru cei ce nu sunt credincioşi, adevăr­ul pentru a ne satis­face curiozitatea, ci scopul lor despre venirea lui Cristos ar trebui să-i deter-

886 2 Tesaloniceni mine să se pocăiască de păcatele lor şi să se trupul stării noastre smerite şi-l va face aseme- predea Lui, ca Domn şi Mântuitor, cu toată nea trupului Său slăvit, potrivit cu lucrarea fiinţa lor. Numai cei ce sunt în Cristos vor fi prin care El este în stare să-Şi supu­nă toate cu El la Răpire. Ceilalţi vor fi lăsaţi pe lucrurile“ (Filip. 3:20, 21). pă­mânt, ca să înfrunte judecata. „Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi Dar dacă va veni Domnul azi? oamenii. Domnul este aproape“ (Filip. 4:5). Datorită importanţei venirii Domnului în „Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi viaţa tesalonicenilor şi a creştinilor în gene­ral, făcut şi cum v-aţi întors la Dumnezeu de la am inclus aici următoarele rezumate: idoli, ca să slujiţi Dumnezeului Celui viu şi adevărat şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, Argumente care pledează în pe care L-a înviat dintre cei morţi, pe Isus, care favoarea răpirii pre-tribulaţioniste ne scapă de mânia viitoare“ (1 Tes. 1:9, 10). 1. Primul argument decurge din ideea imi- „Aşteptând binecuvântata noastră nădej­de nenţei Răpirii. Există o mulţime de texte şi arătarea slavei marelui nostru Dumnez­eu şi bi­blice care arată că creştinii trebuie să fie Mântuitor Isus Cristos“ (Tit 2:13). într-o permanentă stare de aşteptare, pentru că „Tot aşa Cristos, după ce S-a adus jertfă o Domnul poate veni în orice clipă. Noi trebuie singură dată ca să poarte păcatele multora, Se să aşteptăm şi să veghem, pentru că nu ştim va arăta a doua oară, celor care Îl aşteapt­ă, când va veni El. Dacă biserica ar trebui să nu în legătură cu păcatul, ci pentru mânt­uire“ treacă prin Marea Strâmtorare, atunci nu am (Ev. 9:28). mai putea să ne aşteptăm ca El să vină în „Încă puţin, foarte puţin timp, şi Cel care orice clipă. Asta pentru că El nu ar putea veni vine va veni şi nu va întârzia“ (Ev. 10:37). decât cel puţin după şapte ani. Or, noi nu „Fiţi deci îndelung răbdători, fraţilor, până suntem în Marea Strâmtorare. Dar când va la venirea Domnului. Iată, plugarul aşteaptă începe această perioadă, va dura şapte ani. roada scumpă a pământului, având răbdare Concepţia pre-tribulaţionistă este singura pe până primeşte ploaie timpurie şi târzie. Fiţi şi care o putem îmbrăţişa, dacă credem că voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci Cristos poate veni în orice clipă. venirea Domnului este ap­ roape. Nu vă plân- Iată câteva versete din care rezultă că tre- geţi unii împotriva altora, fraţilor, ca să nu fiţi buie să-L aşteptăm în permanenţă pe Domnul, judecaţi. Iată, Judecător­ ul este chiar la uşă!“ întrucât nu ştim când va avea loc acest eveni- (Iacov 5:7-9). ment: „Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproap­ e; „Şi nu numai ea, dar şi noi care avem deci fiţi sobri şi vegheaţi în rugăciunile voas- cele dintâi roade ale Duhului suspinăm în noi, tre“ (1 Pet. 4:7). aşteptând cu nerăbdare înfierea, adică răscum- „Oricine are nădejdea aceasta în El se părarea trupului nostru“ (Rom. 8:23). curăţeşte, după cum El este curat“ (1 Ioan „Pentru că, ori de câte ori mâncaţi pâinea 3:3). aceasta şi beţi paharul acesta vestiţi moartea „Ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, Domnului până va veni El“ (1 Cor. 11:26 – aşteptând îndurarea Domnului nostru pentru textul acesta, fiind adresat în primul rând viaţa veşnică“ (Iuda 21. Aici îndurarea cor­intenilor, presupune că Domnul putea să Domnului nostru Isus Cristos este întoarce­rea vină în timpul vieţii lor). Sa pentru a-i lua în cer pe cei ce i-a răscum- „Şi în adevăr, gemem în cortul acesta, părat prin sângele Lui). plini de dorinţa să ne îmbrăcăm cu locuinţa „Iată, Eu vin curând! Păstrează ce ai, ca noastră din cer“ (2 Cor. 5:2 – Credincioşii vor nimeni să nu-ţi ia cununa“ (Apo. 3:11). fi îmbrăcaţi cu trupurile lor proslăvite la „Iată, Eu vin curând! Binecuvântat este cel Răpire). care păzeşte cuvintele profeţiei acestei cărţi“ „Căci noi, în Duhul, prin credinţă, aştep­ (Apo. 22:7). tăm cu nerăbdare nădejdea neprihănirii“ (Gal. „Şi iată, Eu vin curând şi răsplata Mea este 5:5 – Nădejdea neprihănirii este venirea cu Mine, ca să dau fiecăruia după cum este Domnului şi trupul proslăvit pe care îl vom fapta lui“ (Apo. 22:12). primi atunci). „Cel care dă mărturie despre aceste lucruri „Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de zice: «Da, Eu vin curând.» Amin! Vino, unde şi Îl aşteptăm cu nerăbdare pe Mântui­ Doamne Isuse!“ (Apo. 22:20). torul, Domnul Isus Cristos, care va transfor­ma Mai sunt şi alte texte care, chiar dacă nu

2 Tesaloniceni 887 se referă direct la Răpire, lasă să se degaje prin Domnul nostru Isus Cristos. Termenul impresia generală că venirea lui Cristos este „mânie“ se referă fie la mânia din timpul iminentă. De-a lungul întregii sale istorii, bise- Marii Strâmtorări, fie la judecata eternă pe rica credincioasă a susţinut că vremea venirii care o va aduce Dumnez­eu peste necredin- lui Cristos nu se cunoaşte şi, prin urmare, cioşi. În epistolele către Tesaloni­ceni contextul poate avea loc în orice moment. ne conduce la primul sens, cel al mâniei din „Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi în ce ceas timpul Tribulaţiei (vezi 1 Tesaloniceni 5:2, 3; 2 vine Domnul vostru. Dar să ştiţi că dacă ar şti Tes. 1:6-10; 2:10-21). stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni 3. La Apocalipsa 3:10 Cristos promite că îi hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. va păzi pe ai Săi de (în greacă: ek, „din“) De aceea, şi voi fiţi gata, căci Fiul Omului va ceasul încercării, care va veni peste lume, ca veni în ceasul în care nu vă gândiţi“ (Mat. să-i încerce pe cei ce sunt pe pământ. 24:42-44). 4. Structura cărţii Apocalipsa vine în spri­ „Cât despre ziua aceea sau ceasul acela, nu jinul argumentului că Răpirea va avea loc ştie nimeni: nici îngerii care sunt în cer, nici înainte de Marea Strâmtorare. În capito­lel­e 2 Fiul, ci numai Tatăl. Luaţi seama, ve­gheaţi şi şi 3 biserica este văzută pe pământ, dar du­pă rugaţi-vă, căci nu ştiţi când va fi timpul acela. capitolul 3 nu se mai spune deloc că s-ar mai Este ca un om care a plecat din ţară şi, lăsân- afla pe pământ. În capitolele 4 şi 5 sfin­ţii sunt du-şi casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia văzuţi în cer, purtând cununile de biruitori. care este datoria lui şi porun­ceşte portarului să Apoi urmează Marea Strâmtorare pe pământ, vegheze. Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi când în capitolele 6-19. Sfinţii din epoca bisericii va veni stăpânul casei – seara, sau la miezul sunt deja în cer. nopţii, sau la cântarea cocoşilor, sau dimineaţa 5. Perioada Tribulaţiei nu va începe înainte – ca nu cumva, venind pe neaşteptate, să vă de a fi fost revelat omul păcatului (2 Tes. găsească dormind. Şi ceea ce vă spun vouă vă 2:3). Dar omul păcatului nu va fi revelat îna- spun tutu­ror: Vegheaţi!“ (Marcu 13:32-37). inte de a fi dat la o parte Cel care reţine (2 „Şi voi înşivă fiţi ca nişte oameni care Tes. 2:7, 8), adică Duhul Sfânt, căci El reţine aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la sau împiedică deplina izbucni­re a răului, atâta nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi timp cât biserica se află pe pământ. Dar la va bate la uşă“ (Luca 12:36). Răpire, El va fi luat din lume, întrucât biseri- „Încât nu duceţi lipsă de nici un fel de ca, în care locuieşte El, nu se mai află pe har, aşteptând cu nerăbdare arătarea Domnului pământ. nostru Isus Cristos“ (1 Cor. 1:7). Într-o anumită privinţă, Duhul Sfânt întot- „Cristos Isus, care este pe punctul de a jude- deauna a fost şi va fi în lume. Dar Duhul ca viii şi morţii“ (2 Tim. 4:1, JND). Sfânt a venit în mod special la Rusalii să „Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, locuiască permanent în credincioşii din cadrul după cum aţi auzit că vine Anticrist, să ştiţi bisericii. În acest sens, El va fi luat din lume că acum s-au ridicat mulţi anticrişti; prin la Răpire. Asta nu înseamnă că Duhul lui a­ceasta ştim că este ceasul de pe urmă“ (1 Ioan Dumnezeu nu Îşi va desfăşura lucrarea în tim- 2:18). pul Tribulaţiei. El va convinge de păcat şi-i va „De aceea, dacă nu veghezi, voi veni ca un converti pe păcătoşi. Dar El nu va locui per- hoţ şi nu vei şti în care ceas voi veni asupra ta“ manent în ei, după cum nu-i va încorpora în (Apo. 3:3b). biserică. Slujba Lui va fi întrucâtva comparabi- „Iată, Eu vin ca un hoţ. Binecuvântat este lă cu aceea pe care a avut-o în perioada cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu Vechiului Testament. umble gol şi să nu i se vadă ruşinea“ (Apo. 6. În 1 Tesaloniceni 4:18 se spune că 16:15). Răpirea este o perspectivă care aduce mân­ 2. Al doilea argument se bazează pe făgă- gâiere. În schimb, Ziua Domnului nu vine ca duinţa că biserica va fi izbăvită de mânia vii- un mângâietor, ci ca un hoţ noaptea (1 Tes. toare. La Romani 5:9 Pavel spune că „vom fi 5:2). Este acel timp de nimicire subită (v. 3) mântuiţi de mânia viitoare prin El“. Întâi şi mânie (v. 9) de care nimeni nu va scăpa (v. Tesaloniceni 1:10 spune că Domnul Isus este 3). Dimpotrivă, Răpirea este o nădejde tot mai Izbăvitorul nostru de mânia viitoar­e. Iar la 1 luminoasă, iar nu o nădejde tot mai înfricoşă- Tesaloniceni 5:9 aflăm că Dum­nezeu nu ne-a toare. rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea 7. Trebuie să treacă un interval de timp

888 2 Tesaloniceni între venirea lui Cristos ca să-Şi ia sfinţii şi înainte de a veni pe pământ apele judecăţii lui venirea Sa împreună cu sfinţii Săi. Când va Dumnezeu, pe când Noe şi familia lui – tipuri veni Cristos să-Şi ia sfinţii, toţi credincioşii ale rămăşiţei credinc­ioase a poporului evreu – vor fi luaţi din lumea aceasta, primind trupu­ au fost păstraţi cu viaţă în timpul potopului. rile lor proslăvite (1 Cor. 15:51). Dar când Lot a fost izbăvit din Sodoma înainte ca Cristos va reveni pentru a domni, vor mai aceasta să fi căzut sub focurile judecă­ţii. exista oameni mântuiţi, care vor avea trupuri Aducerea lui Isaac de către Avraam, ca să naturale, aşa cum reiese din faptul că aceştia fie jertfit prefigurează aducerea de către vor creşte copii (vezi Is. 65:20-25; Zah. 8:5). Dumnezeu a Fiului Său ca jertfă la Calvar. Or, dacă Răpirea şi Revelaţia ar avea loc în Prima oară când e menţionat Isaac este a­tunci acelaşi timp (cum susţine concepţia post-tribu- când a ieşit în întâmpinarea miresei sale, ca laţionistă), atunci de unde vin aceşti oameni s-o aducă acasă la el. Tot aşa prima arătare a din a doua categorie? lui Cristos după Înălţarea Sa va avea loc când Mai există un motiv pentru care trebuie să El va veni să-Şi ducă mireasa acasă, în cer. treacă un interval de timp între Răpire şi Ilie a fost strămutat în cer înainte de a se [începutul] domniei [lui Cristos pe acest fi dezlănţuit judecata asupra mârşavei Iza­bela. pământ]. Momentul Scaunului de Judecată al 12. Primele şaizeci şi nouă de săptămâni lui Cristos trebuie să aibă loc în cer, după ce din profeţia lui Daniel (9:24-27) cuprind inter- a avut loc Răpirea, când Domnul va judeca valul de la decretul lui Artaxerxes din 445 î. credincioşia sfinţilor Săi, răsplătindu-i în func- Cr. până la răstignirea lui Cristos. Ele nu au ţie de aceasta (2 Cor. 5:10). Răsplăţile care se nimic de a face cu biserica. Atunci ce ne-ar vor da cu această ocazie vor stabili gradul de face să credem că biserica se găseşte în a conducere acordat fiecărui sfânt în parte, în şaptezecea săptămână, care este Perioada timpul domniei de o mie de ani a lui Cristos Tribulaţiei? (În realitate, Era Bisericii survine pe pământ (Luca 19:17, 19). Dacă Răpirea şi într-o paranteză nemenţionată, situată între a venirea Domnului pentru a domni ar avea loc şaizeci şi noua şi a şaptezecea săptă­mână.) concomitent, nu ar mai rămâne loc pentru Scaunul de Judecată al lui Cristos. Argumente invocate de cei care combat 8. Singurul mod în care Ziua Domnului ideea Răpirii pretribulaţioniste, poate să-l ia pe cineva prin surprindere este în susţi­nând poziţia postribu- maniera unui hoţ care vine noaptea (1 Tes. laţionistă a Răpirii 5:2). Totuşi Pavel afirmă limpede că ea nu îi va lua pe credincioşi prin surprindere ca un 1. Făgăduinţa de la Apocalipsa 3:10 potrivit hoţ noaptea (1 Tes. 5:4). Prin urmare, pe cre- căreia – spun aceştia – sfinţii nu vor fi salvaţi dincioşi nu-i va lua deloc prin surprin­dere. De de Marea Strâmtorare, ci vor fi păziţi să poată ce nu? Două sunt motivele oferite: (1) trece cu bine prin ea (compar­aţi cu Ioan Credincioşii nu sunt copii ai nopţii, ci ai zilei 17:15). (1 Tes. 5:4, 5). (2) Dumnezeu nu i-a rânduit Răspuns: Cuvintele traduse prin [în engle- pe credincioşi la mânie (1 Tes. 5:9). ză: keep you from, n.tr.] „te voi păzi de“ din 9. Când are loc Răpirea, credincioşii se acest verset au limpede sensul: „te voi ţine duc în casa Tatălui (Ioan 14:3), iar nu ime­diat afară din“. Prepoziţia din greacă (ek) înseam- pe pământ, cum susţin post-tribulaţio­niştii. nă: „afară din“. Aşadar, ideea sublin­iată aici 10. Tribulaţia are un caracter eminamente nu este că biserica va fi păzită în timpul sau iudaic, fiind denumită: necazul lui Iacov (Ier. pe durata Tribulaţiei, ci, dimpotriv­ă, că va fi 30:7). Observaţi referirile de natură iudaică de ţinută cu totul în afara ei. la Matei 24: Iudeea (v. 16), sabatul (v. 20), Aceleaşi cuvinte sunt folosite şi la Ioan locul sfânt (v. 15). Termenii aceştia nu au 17:15, unde Isus se roagă: „Nu Mă rog ca să-i nimic de a face cu biserica. iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău“. 11. Câteva din tipurile din Vechiul Plummer comentează aici: „După cum Cris­tos Testament indică şi ele că Răpirea va avea loc este Cel în Care ucenicii Lui trăiesc şi se anterior Tribulaţiei (răpirea pretribulaţionistă). mişcă, tot aşa cel rău este cel faţă de care sau Noi nu clădim doctrine bazate pe tipuri, dar din care Se roagă El să fie ei ţinuţi“. aceste tipuri sunt în acord cu concepţia pre- Rugăciunea Domnului a fost ascultată: cre­ tribulaţionistă: dincioşii au fost păziţi şi ţinuţi afară de sub Enoh, un tip al bisericii, a fost stră­mutat stăpânirea Satanei, fiind strămutaţi în împărăţia Preaiubitului Fiu al lui Dumnezeu.

2 Tesaloniceni 889 2. În greacă textul de la Romani 5:3 sună despre unii care vor fi duşmanii lui Cristos la astfel: „...Tribulaţia [deci cu articolul hotărât, n. sfârşitul Mileniului – adică mia de ani care va tr.] lucrează răbdare“. începe după ce s-a sfârşit Tribulaţia. Dreapta Răspuns: Pavel nu spune că singura peri- lui Dumnezeu descrie, proba­bil, poziţia de oadă în care tribulaţia [deci, strâmtorar­ea] onoare şi putere, dar şi o locaţie geografică. lucrează răbdare este perioada Tribula­ţiei 7. La Tit 2:13 speranţa binecuvântată („feri- cunoscută sub denumirea de Marea cita noastră nădejde“) este identică cu slăvita Strâmtorare. Dimpotrivă, el argumentează clar arătare. Prin urmare, Răpirea are loc în acelaşi că tribulaţiile prin care trec credincioşii în timp cu Revelaţia. Aşadar, noi nu ne aşteptăm viaţa de acum dezvoltă în ei răbdarea. De ca Răpirea să aibă loc înaintea Marii asemenea, în greacă, ca de altfel în franceză şi Strâmtorări, ci atunci când va veni Cristos să în spaniolă, substantivele abstracte adesea poar- domnească – afirmă post-tribulaţioniştii. tă marca articolului hotărât, ceea ce înseamnă Răspuns: Argumentul acesta se bazează că traducerea: „tribulaţie“ [deci, fără articol pe o regulă din sintaxa limbii eline, numită hotărât] este cea corectă. regula lui Granville Sharp, potrivit căreia: 3. Creştinilor totdeauna li s-a promis că Când două substantive legate între ele prin vor trece prin tribulaţii (Ioan 16:33). Nu există conjuncţia kai („şi“, în greacă) sunt la acelaşi motive pentru care să nu trebuiască să trecem caz, iar primul substantiv este articulat, iar al Marea Strâmtorare – spun adepţii acestei teo- doilea nu este, înseamnă că al doilea sub­ rii. stantiv se referă la aceeaşi persoană sau lucru Răspuns: Nimeni nu neagă că „în împă­ la care se referă primul substantiv, fiind o răţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin amplificare sau o descriere a acestuia. Să dăm multe strâmtorări“ (Fapte 14:22). Dar există o un exemplu: Tit 2:13 spune: „slava marelui diferenţă uriaşă între strâmtorările de care are nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Cristos“. parte fiecare credincios şi Marea Strâmt­orare Cuvintele „Dumnezeu“ şi „Mântuit­or“ sunt prin care va trece lumea care L-a respins şi Îl legate prin conjuncţia „şi“; ambele sunt marca- respinge pe Cristos. te de acelaşi caz, genitiv (slava cui? a mare- 4. Doi Tesaloniceni 1:7 arată că sfinţii nu lui...); articolul hotărât (în greacă acesta e vor dobândi odihnă decât atunci când Dom­nul încorporat în cuvântul „nostru“) precede cuvân- Isus Se va întoarce pe pământ, la sfârşitul tul „Dumnezeu“, dar nu şi pe „Mântuitorul“. Marii Strâmtorări (Tribulaţiei). Prin urmare, conform regulii lui Granville Răspuns: Tesalonicenii cărora le-a fost Sharp, cuvântul „Mântuitorul“ se referă la ace- adresată această scrisoare deja au intrat în eaşi persoană ca „Dumne­zeu“, fiind o descrie- odihna lor din cer. Dar pierzarea prigoni­torilor re suplimentară a Sa. Desigur, asta demon- lor şi răzbunarea sfinţilor se vor manifesta strează că Mântuitorul nostru, Isus Cristos, lumii atunci când Domnul Isus Se va întoarce este Dumnezeu. cu putere şi mare slavă. Acum în acelaşi verset se spune, în greacă 5. Potrivit textului de la Fapte 3:21, cerurile „aşteptând binecuvântata şi slăvita arătare“. Îl vor ţine pe Domnul Isus până în vremurile Astfel se afirmă că, potrivit regulii lui Sharp, restaurării tuturor lucrurilor, adică Mileniul. binecuvântata nădejde este totuna cu slăvita Răspuns: Cuvintele acestea au fost rostite arătare şi, întrucât de obicei prin „slăvita arăta- oamenilor lui Israel (v. 4). Cât pri­veşte naţiu- re“ se înţelege venirea lui Cris­tos pentru a nea Israel, afirmaţia este valabilă, fiind în domni, nădejdea credinciosului nu ar fi într-o acord cu cuvintele adresate de Mânt­uitorul Răpire pre-tribulaţionistă, ci în venirea lui Ierusalimului la Matei 23:29: „Nu Mă veţi Cristos pe pământ, cu slavă. mai vedea până veţi zice: «Binecuv­ântat este Două răspunsuri putem da aici. Mai întâi, Cel ce vine în numele Domnul­ui!»“ Asta va ca orice regulă ce se respectă, şi regula lui avea loc la sfârşitul Marii Strâmtorări Granville Sharp are excepţii. Una o găsim la (Tribulaţiei). Dar biserica va fi fost deja Răpită Luca 14:23, unde textul grec spune: „Ieşiţi la în cer cu şapte ani mai înainte. drumuri şi la garduri“. Dacă regula s-ar aplica 6. Psalmul 110:1 spune că Cristos va şedea şi în acest caz, ar însemna că drumu­rile sunt la dreapta lui Dumnezeu până când duşmanii identice cu gardurile! O a doua excepţie o Lui vor fi nimiciţi. Asta se va întâmpla la găsim la Efeseni 2:20: „temelia apostolilor şi a sfârşitul Tribulaţiei. profeţilor“. Nici un cercetător atent al Răspuns: La Apocalipsa 20:8, 9, citim Scripturilor nu se va încumeta să afirme că

890 2 Tesaloniceni apostolii şi profeţii sunt identici! „trâmbiţa lui Dumnezeu“, proclamând Răpi­ Dar chiar şi dacă am admite că binecu­ rea şi semnalând învierea credincioşilor şi vântata nădejde este totuna cu slăvita arătare, strămutarea acestora în casa Tatălui. Este ce ne-ar împiedica să privim Răpirea ca slăvi- „ultima trâmbiţă“ pentru biserică. A şaptea ta arătare a lui Cristos pentru biserica Sa, în trâmbiţă de la Apocalipsa 11:15 este ultima timp ce Revelaţia este slăvita Sa arătare pentru dintr-o serie de judecăţi ce vor avea loc în lume? Cuvintele apokalupsis (revelaţie) şi Marea Strâmtorare. Este ultima trâmbiţă ephiphaneia (strălucire sau arătare) se pot pentru Israelul necredincios şi pentru Nea­ referi şi la Răpire, şi la venir­ea lui Cristos murile necredincioase. „Ultima trâmbiţă“ de pentru a domni. la 1 Corinteni 15:52, numită şi „trâmbiţa lui 8. Alte texte ale Scripturii din care reiese Dumnezeu“ (1 Tes. 4:16) are loc înainte de că nădejdea credinciosului echivalează cu veni- Marea Strâmtorare. Trâmbiţa a şaptea are rea lui Cristos pentru a domni sunt: 1 Corinteni loc la sfârşitul Marii Strâmtorări. 1:7; 1 Timotei 6:14; 2 Timotei 4:8; 1 Petru 11. Prima înviere de la Apocalipsa 20:4, 5 1:7, 13; 4:13. are loc la sfârşitul Marii Strâmtorări, nu cu Răspuns: Cuvintele: „revelaţie“ şi „ară­tare“ şapte ani mai înainte, cum spun pretribula­ din aceste texte se aplică atât la venirea lui ţioniştii. Cristos pentru sfinţii Săi, cât şi la venirea Sa Răspuns: Prima înviere nu este un eve­ cu sfinţii Săi. Mai întâi, El Se descopere şi Se niment izolat, ci o serie de evenimente, care a arată Bisericii, apoi lumii. început cu învierea lui Cristos (1 Cor. 15:23). Dar chiar şi dacă toate aceste versete citate Etapa următoare din această serie o va consti- mai sus s-ar referi la venirea lui Cris­tos pentru tui învierea credincioşilor, de la Răpire. Etapa a domni, ar trebui să fie clar că nădej­dea cre- a treia va fi învierea sfinţilor din Marea dinciosului cuprinde toate binec­uvântările privi- Strâmtorare, când va reveni Cris­tos pe pământ toare la viitorul profetic. Noi aşteptăm cu (Apo. 20:4, 5). Cu alte cuvint­e, prima înviere bucurie Răpirea, venirea lui Cristos pentru a cuprinde învierea lui Crist­os şi a tuturor cre- domni, Mileniul şi starea eternă. dincioşilor adevăraţi, indifer­ent când vor fi 9. În mod tradiţional, nădejdea bisericii nu înviaţi aceştia. Toţi necredincioşii vor fi înviaţi a fost în Răpirea bisericii anterior Tribulaţiei. la sfârşitul Milen­iului, când vor trebui să se Acest [fenomen] a încep­ut abia în urmă cu înfăţişeze în faţa Marelui Tron Alb (Apo. 160 de ani, ca urmare a învăţăturilor lui J. N. 20:11-15). Darby. 12. La Matei 13:24-30 grâul şi neghina Răspuns: Biserica din timpul Noului cresc împreună până la sfârşitul veacului, adică Testament aştepta pe Fiul lui Dumnezeu din până la sfârşitul Tribulaţiei. cer. Sfinţii nu ştiau când va veni El; prin Răspuns: Da, e adevărat, dar aceasta este urmare, ei L-au aşteptat în orice clipă. o pildă care se referă la împărăţia ceruri­lor, şi Argumentele îndreptate împotriva unei nu la biserică. Vor exista oameni autentici, cât învăţături pe care a propagat-o sau nu a pro- şi falşi, în împărăţie, până la sfârşitul pagat-o cineva se numesc ad hominem („la Tribulaţiei. persoană“) şi sunt considerate nerelev­ante pen- 13. Răpirea nu poate fi un secret, deoa­rece tru discutarea chestiunii în cauză. Întrebarea se spune că se va auzi un strigăt, glasul care se pune este alta: „Ce ne învaţă arhanghelului şi trâmbiţa lui Dumnezeu (1 Tes. Scriptura?“, iar nu „Ce ne învaţă cutare sau 4:16). cutare persoană?“ Răspuns: Învăţătura potrivit căreia Răpirea 10. Ultima trâmbiţă din 1 Corinteni 15:52 va fi un secret se bazează pe faptul că va şi trâmbiţa lui Dumnezeu (1 Tes. 4:16) sunt avea loc într-o clipeală de ochi (1 Cor. 15:52). legate de Răpire, fiind identice cu trâm­biţa a Cu alte cuvinte, ea va avea loc, se va încheia şaptea de la Apocalipsa 11:15. Întrucât trâmbi- înainte ca lumea să prindă de veste sau să ştie ţa a şaptea răsună la sfârşitul Marii Strâmtorări, ce s-a întâmplat. când „împărăţiile lumii acesteia au ajuns împă- 14. George Müller, Samuel Tregelles, răţia Domnului nostru şi ale Cristosului Său“, Oswald Smith şi alte personalităţi marcante au înseamnă că întoarcerea trebuie să aibă loc aderat la concepţia post-tribulaţionistă. după Marea Strâmtorare. Răspuns: Argumentul acesta nu dove­deşte Răspuns: Aceste trâmbiţe nu sunt deloc nimic. Au fost oameni mari care au aderat fie identice. „Ultima trâmbiţă“ este identică cu la una, fie la cealaltă din concepţii.

2 Tesaloniceni 891 15. Majoritatea trimiterilor din NT la veni- Răspuns: A fost discutat în cadrul note­lor rea lui Cristos se referă la venirea Sa pentru a asupra acestui pasaj. domni. 19. Venirea lui Cristos nu putea fi privită Răspuns: Asta nu neagă adevărul Răpi­rii. ca iminentă în epoca apostolică, deoarece atât Doar pentru că există mai multe trimiteri la Petru, cât şi Pavel ştiau că vor muri (Ioan cer, decât la iad în NT nu înseamnă că nu 21:18, 19; 2 Pet. 1:14, 15; 2 Tim. 4:6). există iad. Răspuns: Pavel spune uneori despre sine 16. Biserica nu va îndura mânia lui că va fi în viaţă la întoarcerea Domnului (1 Dumnezeu în timpul Tribulaţiei, dar va îndura Tes. 4:15), iar alteori se include în categoria mânia lui Anticrist sau mânia Satanei. credincioşilor care vor muri şi vor fi înviaţi Răspuns: De şase ori în cartea Apocalip­sa (Filip. 3:10, 11). Aceasta e atitudinea corectă mânia din timpul Tribulaţiei este identificată pe care ar trebui s-o avem cu toţii. Ne aştep­ cu mânia lui Dumnezeu: tăm ca Domnul să vină în timpul vieţii noas­ tre, dar ne dăm seama că s-ar putea să murim „Apoi a urmat un alt înger, al trei- înainte de a fi avut loc Răpirea. lea, zicând cu glas tare: «Dacă se închină Petru credea că sfârşitul tuturor lucrurilor cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte un este aproape (1 Pet. 4:7) şi îi condamna pe semn pe frunte sau pe mână, va bea şi el batjocoritorii care negau venirea Domnului, din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat nea- spunând că „toate rămân aşa cum erau de la mestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi începutul creaţiei“ (2 Pet. 3:4). chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţi- 20. Venirea Domnului nu poate avea loc în lor îngeri şi înain­tea Mielului.»“ (14:9, 10). orice clipă, întrucât Evanghelia trebuie vestită „Şi îngerul şi-a aruncat secera pe în toată lumea înainte ca să poată veni El pământ, a cules via pământului şi a arun- (Mat. 24:14). cat strugurii în teascul cel mare al mâniei Răspuns: Asta se referă la evanghelia lui Dumnezeu“ (14:19). împărăţiei (v. 14), care va fi vestită în toată „Apoi am văzut în cer un alt semn lumea în timpul Marii Strâmtorări. Clauzele mare şi minunat: şapte îngeri care aveau acestei evanghelii sunt: „Crede în Domnul Isus şapte nenorociri, cele din urmă, căci cu ele Cristos şi vei fi mântuit, iar când va veni s-a sfârşit mânia lui Dumnezeu“ (15:1). Cristos, vei intra în Mileniu împreună cu El“. „Şi una din cele patru făpturi vii a Este aceeaşi cale a mântuirii pe care o predi- dat celor şapte îngeri şapte potire de aur, căm şi noi, cu deosebirea că a noastră are ca pline cu mânia lui Dumnezeu, care este viu punct viitor de referinţă Răpirea. Cu alte cuvin- în vecii vecilor“ (15:7). te, noi spunem: „Crede în Domnul Isus Cristos „Şi am auzit un glas puternic, care şi vei fi mântuit, iar când va veni Isus, vei venea din templu şi care zicea celor şapte merge în casa Tatălui, împreună cu El“. îngeri: «Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele 21. Pasaje cum sunt cele de la Matei 28:19, şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!»“ 20 şi Fapte 1:8 arată Evanghelia ca fiind ves- (16:1). tită „către toate naţiunile“ şi „până la marginile „Cetatea cea mare a fost împărţită pământului“. Prin urmare, nu era posibil ca în trei părţi, şi cetăţile naţiunilor s-au pră- Domnul să vină în timpul vieţii apostolilor. buşit. Şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de Răspuns: La Coloseni 1:6, 23, Pavel afir- Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de mă că „toată lumea“ şi „orice făptură de sub vin al furiei mâniei Lui“ (16:19). cer“ a auzit Evanghelia. La Romani 10:18 se 17. Când Isus spune: „Eu vin curând“ spune că Evanghelia a fost vestită până la (Apo. 22:7, 12, 20), asta nu înseamnă în orice marginile lumii. Desigur, suntem conştienţi că clipă, ci, mai degrabă, faptul că venirea Lui va aceste pasaje se referă la lumea cunoscută fi deodată. până în acel timp, adică la ţările din jurul Răspuns: Este un punct discutabil. Chiar baz­inului Mării Mediterane. dacă înseamnă „deodată“ sau „subit“, există 22. Planurile misionare pe termen lung ale versete ca cel de la Evrei 10:37, care spune: apostolului Pavel, aşa cum ne sunt ele redate „Încă puţin, foarte puţin, şi Cel care vine va la Fapte 18:21; 23:11; Romani 15:22-25, 30, veni şi nu va întârzia“. 31, arată că el nu se aştepta ca Dom­nul să 18. Reţinătorul de la 2 Tesaloniceni 2:6-8 vină în viitorul apropiat. nu este Duhul Sfânt, ci guvernul roman sau Răspuns: Planurile lui Pavel au fost întoc- puterea lui Dumnezeu.

892 2 Tesaloniceni mite în funcţie de voia lui Dumnezeu (Fapte 6(2:2) „Domnul“ (Kurios) este varianta cri- 18:21; Rom. 1:10; 1 Cor. 4:19). El muncea ca tică (NU). Varianta tradiţională (TR) Cristos şi când Domnul nu S-ar fi întors în timpul din ediţia KJV şi NKJV nu este (ca alteori) vieţii sale, dar aştepta şi veghea ca şi când El slab sprijinită; aici este varianta majoritară. Se putea întoarce în orice clipă. Unii învăţaţi cred că sintagma: „Ziua lui 23. Pavel s-a referit la vremurile primej­ Cristos“ se referă la perioada finală de prigoa- dioase din vremea de pe urmă (1 Tim. 4:1-3; ne, care nu poate începe decât după ce a fost 2 Tim. 3:1-5). Or, asta presupune trecerea unei descoperit omul păcatului. Unii dintre tesaloni- perioade îndelungate de timp, în care Domnul ceni credeau, eronat, că aceas­tă perioadă a şi nu va veni. început. Legând această perioadă de un eveni- Răspuns: Tot Pavel a spus că taina fără- ment situat după Răpire, Pavel infirmă convin- delegii a şi început să lucreze (2 Tes. 2:7), iar gător această idee. Ioan a spus că este „ceasul de pe urmă“ în 7(2:3) Unii teologi, cum ar fi J. Dwight vremea sa (1 Ioan 2:18). Oamenii aceştia nu Pentecost, traduc termenul apostasia „plec­are“, au văzut nici o problemă la acest capitol, care crezând că se referă chiar la Răpire. Dacă să facă un impediment din nădejdea într-o argumentul acesta este valabil, atunci e un iminentă întoarcere a lui Cristos. verset care demonstrează incontestabil că 24. Parabole cum sunt cea de la Matei Răpirea va avea loc înainte de Tribulaţie. 25:14-30 şi Luca 19:11-27 presupun scurger­ea 8(2:3) „Păcat“ în varianta TR şi în textul unei perioade îndelungate de timp până la majoritar; „fărădelege“ în varianta critică. întoarcerea Domnului. Prin urmare, primii cre- 9(2:4) În limba greacă, prepoziţia (aici un dincioşi nu se puteau aştepta ca Domnul să prefix) anti are şi sensul de „împotriva“ şi „în vină în orice clipă. loc de“. Ambele sensuri se potrivesc cu Răspuns: După câte se pare, primii cre­ Anticrist. dincioşi nu-şi întemeiau doctrina pe pa­rabole, 10(2:6) Textul grec conţine articolul neutru întrucât ei aşteptau Răpirea! (1 Tes. 1:10). Dar şi participiul în versetul 6, iar în verse­tul 7 şi fără acest argument, „timp­ul îndelungat“ de articol masculin şi participiu. la Matei 25:19 este prea nedefinit pentru a 11(2:6) Rogers, Future, p. 65. exclude ideea iminenţei venirii Domnului. 12(2:6) Duhul Sfânt este redat aici la neutru Parabola din Luca ne învaţă că împărăţia nu din raţiuni pur gramaticale (substantiv­ul pneu- se va arăta imediat (Luca 19:11), dar asta nu ma este neutru). Se foloseşte genul masculin împiedică Răpirea bisericii în orice clipă. pentru sublinierea personalităţii Sale. 13(3:5) Ambele sunt traduceri valabile ale NOTE FINALE substantivului Christou la genitiv (textual: „al 1(1:1) Mai există (sau există din nou) o lui Cristos“). KJV îl traduce sub forma geniti- adunare de creştini la Tesalonic (care se vului obiectiv („a lui“ primind atenţia sugerată numeşte astăzi Saloniki). de substantivul pe care îl modifică). Pe când 2(1:5) E. W. Rogers, Concerning the forma de genitiv subiectiv din NKJV sublinia- Future, p. 80. ză că Cristos este Cel care are răbdare. 3(1:6) George Williams, The Student’s 14(3:11) În greacă găsim cuvintele: „deloc Commentary on the Holy Scriptures, p. 948. ergazomenous (lucrând), ci periergazome­nous 4(1:10) Atât manuscrisele cele mai vechi (făcându-şi de lucru sau găsindu-se cu treabă)“. (NU), cât şi manuscrisele majoritare (M) con- (Observaţi rădăcina „erg“ – a lucra.) ţin cuvintele: „care au crezut“, aceasta fiind, negreşit, varianta corectă. BIBLIOGRAFIE 5(2:1) William Kelly, Elements of Prop­ hecy, Vezi Bibliografia de la sfârşitul comenta­ p. 253. riului asupra cărţii 1 Tesaloniceni.

EPISTOLELE PASTORALE Introducere „Epistolele pastorale au jucat un rol important în istoria bisericii creştine, justificându-şi pe deplin locul în Canonul Noului Testament. Atracţia deosebită pe care o exercită asupra noastră derivă din îmbinarea unor sănătoase sfaturi practice cu expunerea unor teme teologice majore, care s-au dovedit inestimabil de utile pentru creştini, atât pe plan personal, cât şi colectiv“. – Donald Guthrie I. Sensul termenului „epistole pastorale“ primul episcop al bisericii de acolo, sau că ar fi Încă de la începutul veacului al optspre­ fost primul de acolo căruia să i se poată aplica zecelea, 1 şi 2 Timotei şi epistola către Tit termenul de episcop în sensul scriptural. Înt­r- au căpătat denumirea de „epistole pastorale“ adevăr, există dovezi pozitive că nu el a fost pri­ – titulatură considerată derutantă sau utilă, în mul, căci Pavel a fost şi el prezent acolo, împre­ funcţie de modul în care o percepem. ună cu el, iar Tit a fost „lăsat“ să ducă la bun Dacă prin denumirea aceasta înţelegem sfârşit lucrarea începută. că aceste trei epistole conţin sugestii practice Nu există nici o dovadă că Tit a fost „epis­ privitoare la modul în care trebuie să avem cop“ acolo, cu sensul de prelat, după cum nici grijă de oile Domnului, atunci negreşit a fost măcar nu se poate dovedi că a fost un pastor cu o denumire inspirată, pentru că şi-a atins statut perma­nent. scopul. Aceste adăugiri la sfârşitul epistolelor sunt atât Dar dacă prin denumirea aceasta unii de lipsite de autoritate şi pline de greşeli, încât a înţeleg că Timotei şi Tit deţineau statutul de sosit timpul ca ele să fie omise din ediţiile Bibliei. clerici (sau pastori, în sensul actual al terme­ Ele nu fac parte din scrierile inspirate, ci sunt de nului), ai bisericilor din Efes şi Creta, atunci natura unor „note şi comen­tarii“, efectul lor fiind aceştia nu vor fi prins adevărata semnificaţie mereu acela de a adăuga ceva, de cele mai multe a denumirii, fiind derutaţi. ori, probabil, perpetuând eroarea. Opinia potrivit Ediţiile mai vechi ale Bibliei King James căreia Timotei şi Tit ar fi fost „episcopi prelaţi“, conţin texte adiţionale neinspirate, dispuse la unul al Efesului, iar celălalt al Cretei, se bazează în sfârşitul epistolelor, care au întăr­it această măsură covârşit­oare pe aceste adausuri netrebnice concepţie greşită. De pildă, la sfârşitul epis­ de la sfârşitul epistolelor, iar nu pe epistolele pro­ tolei 2 Timotei găsim această adăugire nein­ priu-zise. Într-adevăr, nu există nici o dovadă în spirată: textul propriu-zis al epistolelor în sprijinul acestor opinii, iar dacă aceste adausuri ar fi eliminate, nici A doua epistolă către Timotheus, hirotonisit în un om al Noului Testament nu ar presupune nicio­ calitate de prim episcop al bisericii efesenilor, a dată că aceşti doi bărbaţi au deţinut vreoda­tă pos­ fost scrisă de la Roma, când Pavel a fost dus tul de episcop.1 înaintea lui Nero a doua oară. Din fericire, aceste adausuri de la sfârşitul Iar la sfârşitul epistolei către Tit găsim epistolelor au fost, în cele din urmă, elimi­nate următoarea explicaţie: din versiunile moderne ale NT, dar învăţătura greşită propagată de ele nu a dispărut cu una A fost scrisă către Tit, cel ce a fost hirotonisit cu două. ca prim episcop al bisericii cretanilor, de la Timotei şi Tit au fost trimişi către aceste Nico­pole din Macedonia. biserici în cadrul unor misiuni temporare, de către apostolul Pavel pentru a-i instrui pe Albert Barnes, cleric el însuşi, nu poate fi credin­cioşi şi a-i preveni cu privire la pericolul acuzat deloc de prejudecată, când scrie: învăţătorilor falşi. Nu există dovezi potrivit cărora Tit ar fi fost Întrucât, practic, mai toţi cărturarii Bi­bliei 893

894 Epistolele pastorale sunt de acord că aceste trei epistole datează la 1 Timotei 1:8; 4:3; 6:20 şi 2 Timotei 3:16, din aceeaşi perioadă, fiind redactate de ace- 17. eaşi mână, vom trata chestiunea pater­ni­tăţii şi IV. Dovezile interne autenticităţii lor o singură dată, luând aceste Aproape toate atacurile împotriva pat­erni­ trei epistole ca pe o unitate. tăţii pauline asupra epistolelor pastorale pleacă II. Paternitatea acestor epistole de la presupusele dovezi împotriva acestei Până în anul 1804, când Schmidt a negat paternităţi, care s-ar găsi chiar în conţinutul că Pavel ar fi scris aceste epistole, întreaga acestor epistole. biserică, şi chiar necredincioşii, le-au accep­tat Se invocă trei categorii de dovezi: istori­ce, ca pe Epistolele autentice redactate de marele ecleziastice şi lingvistice. Vom examina pe apostol. scurt fiecare dintre aceste trei probleme. De atunci s-a încetăţenit tot mai mult prac­ Problema istorică. O seamă de eveni­mente tica de a le eticheta drept scrieri „evla­vioase“, şi persoane din aceste cărţi nu pot fi aşezate dar „plastografe“ (ca şi când evlavia ar putea la locul lor în Faptele Apostolilor sau în merge mână în mână cu frauda!). Celor mai cunoştinţele pe care le avem despre slujba lui mulţi liberali şi unor învăţaţi cu atitudini Pavel, din alte epistole. Episodul în care Pavel altminteri conservatoare le-a venit greu să îl lasă pe Trofim la Milet, acesta fiind bolnav, accepte aceste cărţi ca fiind de pro­venienţă iar la Troa îşi lasă mantaua şi sulur­ile sale nu autentic paulină sau, dacă nu le-au respins în concordă cu faptele cunoscute despre călătorii­ întregime, au pus sub semnul întrebării cel le apostolului. puţin paternitatea paulină a unor pasaje din Dar argumentul acesta poate fi infirmat cu ele. Întrucât ele conţin multe învăţături impor­ uşurinţă. Da, este adevărat că nu se potri­vesc tante cu privire la modul în care trebuie să fie cu faptele relatate la Faptele Apostolil­or. Şi îndrumată o biserică şi alte doctrine importante nici nu este nevoie să facă acest lucru! Filipeni – inclusiv avertismente împotriva ereticilor şi 1:25 lasă să se înţeleagă că Pavel se aştepta să preveniri cu privire la necredinţa din vremurile fie pus în libertate, iar tradiţia creştină susţine de pe urmă – noi considerăm că este necesar că a şi fost eliberat şi a slujit câţiva ani buni, să acordăm mai mult spaţiu tratării autenticită­ înainte de a fi fost iarăşi întemniţat şi apoi ţii acestor epistole decât în cazul oricărei alte decapitat. Astfel, eveni­mentele, prietenii şi duş­ epistole, cu excepţia lui 2 Petru. manii menţionaţi în epistolele pastorale aparţin III. Dovezile externe perioadei acesteia de lucrare misionară situată Dovezile externe ale Pastoralelor sunt foarte între cele două întemniţări. puternice. De fapt, dacă acesta ar fi singurul Problema ecleziastică. S-a spus că orga­ criteriu de acceptare sau respingere a lor, ele nizarea bisericii ar fi avut loc mult mai târ­ziu, ar câştiga fără drept de apel. după trecerea lui Pavel la cele veşn­ice, prin Irineu este primul autor cunoscut care a veacul al doilea. Este drept că în pastorale se ci­tat aceste epistole în mod nemijlocit. Ter­tul­ vorbeşte despre episcopi, presbi­teri şi diaconi, lian şi Clement din Alexandria le-au atribuit dar nu există nici o dovadă că aceştia ar fi lui Pavel, după cum a făcut-o şi Canonul fost tipul de episcopi „monar­hici“ din veacul Mura­torian. Părinţi ai bisericii dintr-o perioa­dă al doilea şi cele care i-au urmat. În realitate, şi mai timpurie par să fi avut cunoştinţă des­ Filipeni 1:1, o epistolă anterioară, menţionează pre aceste Scrisori, între aceştia numărân­du-se o pluralitate de episcopi (supraveghetori) într-o Policarp şi Clement din Roma. singură biserică, iar nu un episcop peste o Conform spuselor lui Tertullian, Marcion biserică sau chiar sistemul ulterior în care un nu a inclus aceste trei Cărţi în „canonul“ său. episcop a ajuns să supravegheze mai multe Dar acesta nu e neapărat un vot exprimat biserici. În plus, termenii presbiteri şi episcopi împotriva autenticităţii lor, cât împotriva conţi- sunt folosiţi în mod interşanjabil în Timotei şi nutului lor. Marcion era un fel de lider de Tit, pe când, începând abia din veacul al doi­ cult deraiat, care reacţiona negativ la atacurile lea, sub persistenta încurajare din partea lui aspre lansate de Pavel împotriva gnosticismului Ignatiu, s-a ajuns la situaţia în care un singur ce începea să se coaguleze (vezi introducerea „episcop“ să fie ales mai mare peste alţi la Coloseni). Pasajele care erau cu deosebire oameni cunoscuţi sub denumirea de „presbi­ antipatice acestui eretic antisemit sunt cele de teri“. În felul acesta, însăşi învăţătura despre

Epistolele pastorale 895 li­derii din biserică din epistolele pastorale arată le-a folosit făceau parte, cel puţin, din vocabu­ limpede că ele aparţin epocii apostoli­ce, iar larul său pasiv. Părinţii bisericii pentru care nu veacului al doilea. limba greacă era limba principală de comuni­ Argumentul lingvistic. Atacurile cele mai care, în uzul zilnic, nu au găsit nici o obiecţie puternice pornesc de la deosebirea de stil şi în paternitatea paulină asupra Pastoralelor. vocabular dintre aceste trei scrisori şi celelal­te (Faptul că unii dintre ei au găsit obiecţii faţă zece epistole cărora li se recunoaşte pater­ de paternitatea paulină asupra epistolei către nitatea paulină. Astfel, se arată, nu vom regăsi Evrei arată că aceşti oameni aveau urechea aici nici unele din cuvintele şi expresiile îndră­ fină pentru a distinge stilul unui autor.) gite de Pavel, dar vom găsi multe cu­vinte noi Însumând toate răspunsurile la argumen­tele (circa 36%) care nu se întâlnesc în celelalte invocate de cei care contestă paternitatea pau­ epistole. În felul acesta, recurgând la metodo­ lină asupra Pastoralelor, şi în special corelarea logia statistică, se în­cearcă să se „dovedească“ lor cu mărturia celor din antichitate şi din faptul că Pavel „nu ar fi putut“ scrie aceste toate timpurile, adică acei drept-cre­dincioşi care epistole. (Prin aceeaşi metodă s-a încercat con­ au acceptat aceste scrisori ca fiind redactate de testarea paternităţii lui Shake­speare asupra unor mâna lui Pavel, vom spune că şi noi le putem poeme ce-i aparţin, înregistrându-se însă ace­ accepta paternitatea pauli­nă, fără să ne călcăm leaşi rezultate negative.) pe cuget. De fapt, conţinutul de o înaltă factu­ Este bine să recunoaştem că aici avem, ră etică al acestor epistole exclude posibilitatea într-adevăr, probleme reale. De data aceasta, ca ele să fie opera vreunui plăsmuitor, „pios“ teoriile nu sunt întemeiate întru totul pe preju­ sau nu. Acestea sunt cuvintele inspirate ale lui decăţile unora faţă de învăţături biblice ce le Dum­nezeu (2 Tim. 3:16, 17), transmise prin repugnă lor. (Dar, apostaţii din vremea de pe Apostolul Pavel. urmă, pe care epistolele pastorale îi atacă, sea­ V. Fondul şi temele epistolelor pastorale mănă surprinzător de mult chiar cu unii dintre Sincer vorbind, nu prea dispunem de mate­ cărturarii care susţin că nu Pavel este autorul riale suficiente care să prezinte fundalul acestei acestor epistole!) perioade din viaţa apostolului Pavel, parcursă Mai întâi, este important să reţinem că de aceste epistole. În lipsă de altce­va, vom ac­es­te scrisori au fost compuse de un om în înnădi toate datele biografice întâl­nite în epis­ vârs­tă, confruntat cu moartea; un om care a tolele pastorale – atâtea câte sunt. că­lătorit mult şi şi-a făcut o mulţime de alţi Sunt o seamă de cuvinte şi teme ce revin prie­teni de când a ieşit din închisoare cu frecvenţă în aceste scrisori. Din acestea (2 Ti­motei a fost scrisă în timpul celei de-a putem deduce câteva date despre subiectele doua întemniţări a lui Pavel). Este un fapt care i-au ocupat mintea lui Pavel tot mai mult, îndeobş­te cunoscut că mai toţi oamenii îşi pe măsură ce misiunea lui se apropia de sfâr­ îmbogă­ţesc vocabularul, odată cu scurgerea şit. timpu­lui, după multe lecturi, călătorii şi interac­ Credinţa este unul din cuvintele caracte­ ţiuni cu oameni noi. ristice în epistolele de faţă. În contextul creşte­ În al doilea rând, să nu uităm care este rii pericolului apostaziei, Pavel s-a străduit să tema acestor scrisori: persoanele din structu­ra sublinieze marele corp de doctrină creştină ce bisericii, chestiunile de etică şi apostazia – a fost transmis sfinţilor. El a des­cris diversele aspecte care, automat, reclamă recurgerea la atitudini pe care le-au ma­nifestat sau aveau să un vocabular îmbogăţit de termeni noi. le manifeste oamenii faţă de credinţă. Apoi conţinutul acestor scrisori este mult 1. Unii au suferit naufragiu cu privire la prea redus pentru a se putea recurge cu temei­ credinţă (1 Tim. 1:19). nicie la metoda statistică. Poate că cel mai 2. Unii aveau să se îndepărteze de credinţă semnificativ este faptul că 80 la sută din voca­ (1 Tim. 4:1). bularul Noului Testament ce figurează doar în 3. Unii aveau să se lepede de credinţă (1 Pastorale se regăseşte în Vechiul Testament în Tim. 5:8). limba greacă (Septuaginta), aşa cum arată 4. Unii aveau să se lepede de credinţa lor Guthrie în a sa Introducere. Întruc­ât Pavel dintâi (1 Tim. 5:12). folosea greaca în misiunea sa, reiese clar că 5. Unii aveau să se rătăcească de la cre­ Vechiul Testament îi era cun­oscut în această dinţă (1 Tim. 6:10). limbă, cât şi în originalul ebraic. Pe scurt, 6. Unii au greşit ţinta cu privire la credinţă acele cuvinte despre care se afirmă că Pavel

896 Epistolele pastorale (1 Tim. 6:21). nă, n.tr.) (1 Tim. 3:13). Foarte strâns înrudită cu credinţa este şi Orice făptură este bună (1 Tim. 4:4). sintagma doctrină (învăţătură) sănătoasă. Un bun slujitor (1 Tim. 4:6). „Sănătoasă“ înseamnă aici mai mult decât O doctrină bună (1 Tim. 4:6). corectă sau drept-credincioasă. Are sensul pri­ Evlavia este bună (1 Tim. 5:4). mar de sănătate şi acela de „dătătoare de Lupta bună a credinţei (1 Tim. 6:12; 2 sănătate“. Este termenul de la care a derivat Tim. 4:7). cuvântul „igienă“, cu precizarea că, desigur, O bună mărturie (1 Tim. 6:13). aici este vorba despre igienă spirituală. Notaţi O temelie bună (1 Tim. 6:19). şi următoarele: Un lucru bun (2 Tim. 1:14; Tit 2:3; 3:8). Doctrină sănătoasă (1 Tim. 1:10; 2 Tim. Un bun ostaş (2 Tim. 2:3). 4:3; Tit 1:9; 2:1). Oameni buni (2 Tim. 3:3; Tit 1:8; 2:5). Cuvinte sănătoase (1 Tim. 6:3). Bună fidelitate (Tit 2:10). Învăţături sănătoase (2 Tim. 1:13). Un ultim studiu lexical interesant priv­eşte Sănătos în credinţă (Tit 2:8). termenii medicali pe care îi găsim în aceste Cuvântul conştiinţă (sau „cuget“) este trei epistole. Unii cred că este oglindi­rea fap­ menţ­ionat de şase ori, după cum urmează: tului că Doctorul Luca a fost însoţitor­ul apro­ 1 Timotei 1:5, 19; 3:9; 4:2 piat al lui Pavel în această perioadă. 2 Timotei 1:3 Am amintit deja că termenul „sănătos“ Tit 1:15 înseamnă dătător de sănătate şi că aici este Evlavia este subliniată ca dovadă practi­că a folosit pentru a descrie doctrină, cuvinte, vorbi­ caracterului sănătos al doctrinei cuiva – 1 re şi credinţă. Timotei 2:2, 10; 3:16; 4:7, 8; 5:4; 6:3, 5, 6, La 1 Timotei 4:2, Pavel se referă la o con­ 11; 2 Timotei 3:5 (doar o formă exte­rioară de ştiinţă însemnată cu fierul roşu, adică cauteri­ evlavie); 3:12; Tit 1:1; 2:12. zată cu un instrument încins. Sobrietatea sau mintea trează sunt calit­ăţi Sintagma „obsedaţi de dispute“ înseamnă despre care apostolul a crezut că trebu­ie culti­ „având o atitudine de dereglare mintală cu vate în tinerii săi asistenţi – 1 Timotei 2:9, 15; privire la ele“ şi este un termen medical (1 5:6, 8; 2 Timotei 3:2, 11; Tit 1:8; 2:2, 4, 6, Tim. 6:4). 12. „Cancer“ din 2 Timotei 2:17 este tradus Să observăm şi numeroasele lucruri bune prin „cangrenă“ în Versiunea Revizuită (terme­ pe care le menţionează apostolul: nul grec stă la originea cuvântului „cangre­ Un cuget bun (1 Tim. 1:5, 19). nă“). Legea este bună (1 Tim. 1:8). Şi, în fine, sintagma „urechi care îi gâdi­lă“ O luptă bună (1 Tim. 1:18). (2 Tim. 4:3) este folosită de Pavel în diagnos­ Rugăciunea este bună (1 Tim. 2:3) ticul pe care îl pronunţă asupra aces­tor cazuri Faptele bune (1 Tim. 2:10; 3:1; 5:10, 25; clinice din vremea de pe urmă. 6:18; 2 Tim. 2:21; 3:17; Tit 1:16; 2:7, 14; 3:1, După această privire de ansamblu asupra 8, 14). chestiunilor ce ţin de fundalul epistolelor pas­ O purtare bună (1 Tim. 3:2) torale, să deschidem acum la Prima Epistolă O mărturie bună (1 Tim. 3:7). către Timotei, pentru a-i studia, verset cu ver­ O poziţie bună (un loc de cinste, în ro­mâ­ set, conţinutul.

PRIMA EPISTOLĂ CĂTRE TIMOTEI Introducere „Epistola aceasta a avut darul să-i confere lui Timotei probe documentare privind autorizaţia sa de a acţiona în calitate de reprezentant al apostolului. Prin urmare, o mare parte a epistolei se ocupă direct de viaţa personală şi activităţile lui Timotei“. – D. Edmond Hiebert I. Locul unic în Canon pede de cel care a fost pildă excelentă în Cei care ar dori să văduvească biserica de această privinţă: Pavel însuşi. epistolele pastorale susţinând că acestea nu ar fi scrisori autentice, redactate de marele apos- II. Paternitatea tol, aduc mari prejudicii credinţei. Noi credem Pentru discuţia pe marginea paternităţii lui că principala problemă pentru ei nu are atât Întâi Timotei, vezi Introducerea la Epistol­ele de mult a face cu aşa-numitul „voca­bular Pastorale. nepaulin“, cât cu modul foarte paulin în care sunt îmbinate cuvintele! Ei condamnă aprio­ric III. Data tocmai lucrurile pe care unii din aceşti oameni Aproape toţi conservatorii sunt de acord că le fac şi le predau oamenilor ca învăţătură. 1 Timotei a fost prima dintre epistolele pasto- Adevărul, frumuseţea şi forţa spirituală a rale în ordinea redactării, urmată de Tit, iar epistolei întâi către Timotei nu pot fi trecute apoi de 2 Timotei, cu puţin timp înainte de cu vederea de oricine meditează asupra textu- moartea lui Pavel. Dacă Pavel a fost eliberat lui propriu-zis, fără preconcepţii. De fapt, mulţi din arestul său la domiciliu din anul 61 d.Cr., din cei care neagă paternitatea paulină îşi dau ţinând cont că va fi efectuat după asta mai seama de acest lucru, drept care sunt forţaţi să multe călătorii, rezultă că epistola a fost scrisă, sugereze că anumite fragmente din scrisorile probabil, între anul 64 şi 66, din Grecia. pauline autentice ar fi fost întreţesute în textul acestei epistole, pe care ei o consideră o plas- IV. Fondul şi temele tografie, dar una foarte reuşită! De pildă, scep- Tema cărţii 1 Timotei ne este prezentată ticul francez din vea­cul trecut, Ernest Renan, foarte clar la 3:14, 15: scrie: „Unele pasaje din aceste scrisori sunt atât de fru­moase încât suntem nevoiţi să ne Îţi scriu aceste lucruri, nădăjduind că voi veni în întrebăm dacă falsificatorul nu cumva a reuşit curând la tine. Dar dacă voi întârzia, să ştii cum să pună mâna pe unele însemnări autentice ale trebuie să se poarte cineva în casa lui Dumne­zeu, lui Pavel, pe care le-a încorporat apoi în care este Adunarea Dumnezeului Celui viu, stâl- compo­ziţia sa apocrifă“.1 pul şi susţinerea adevărului. Cu cât mai simplu ar fi să acceptăm învă- ţătura aproape universală a bisericii, din cele Pavel afirmă limpede aici că pentru bise­ mai străvechi timpuri, potrivit căreia acestea rica lui Dumnezeu există o normă de com­ sunt – în întregimea lor – „notiţele autentice portare, pe care doreşte să i-o aducă la ale lui Pavel“! cun­oştinţă lui Timotei prin această scrisoare. În Întâi Timotei găsim revelaţii foarte Nu este de ajuns să-i spunem unui copil importante privitoare la ordinea în cadrul bise- neascultător: „Fii cuminte!“, dacă acel copil nu ricii, slujba femeilor şi persoanele de conduce- este ajutat să şi cunoască ce se aşteaptă de la el re din biserică. Modul în care treb­uie să tră- pe plan pozitiv, cum trebuie să se comporte ca iască omul lui Dumnezeu este prezentat lim- să fie „cuminte“. Deci trebuie să i se comunice 897

898 1 Timotei în ce constă comportamen­tul bun. Or, tocmai portament în raport cu rugăciunea în public şi asta face Întâi Timotei pentru copilul lui cu rolul femeilor în public. Capitolul 3 prezintă Dumnezeu în raport cu biserica lui Dumnezeu. condiţiile pe care trebuie să le întrun­ească cei ce O privi­re rapidă asupra capito­lelor ei va susţine vor ocupa poziţii de răspundere şi conducere în tema schiţată mai sus. Aşa, de pildă, capitol­ul cadrul adunării. Capitolul 5 subliniază res­ 2 ne arată cum trebuie să fie acest com­ ponsabilit­atea adun­ării faţă de văduve. SCHIŢA I. SALUTUL (1:1,2) II. SARCINA ÎNCREDINŢATĂ DE PAVEL LUI TIMOTEI (1:3-20) A. Sarcina de a închide gura învăţătorilor falşi (1:3-11) B. Mulţumiri pentru adevăratul har al lui Dumnezeu (1:12-17) C. Reiterarea sarcinii încredinţate lui Timotei (1:18-20) III. ÎNDRUMĂRI REFERITOARE LA VIAŢA BISERICII (2:1–3:16) A. Referitor la rugăciune (2:1-7) B. Referitor la bărbaţi şi femei (2:8-15) C. Referitor la presbiteri şi diaconi (3:1-13) D. Referitor la conduita în biserică (3:14-16) IV. APOSTAZIA DIN BISERCĂ (4:1-16) A. Prevenire cu privire la iminenţa apostaziei (4:1-5) B. Îndrumări pozitive, în lumina iminenţei apostaziei (4:6-16) V. ÎNDRUMĂRI CONCRETE REFERITOARE LA DIVERSELE CATEGORII DE CREDINCIOŞI (5:1–6:2) A. Diverse grupe de vârstă (5:1, 2) B. Văduvele (5:3-16) C. Presbiterii (5:17-25) D. Robii şi stăpânii (6:1, 2) VI. ÎNVĂţĂTORII FALŞI ŞI DRAGOSTEA DE BANI (6:3-10) VII. ULTIMELE SARCINI ÎNCREDINŢATE LUI TIMOTEI (6:11-21) Comentariu I. SALUTUL (1:1, 2) predica, a-i învăţa pe oameni şi a suferi. În 1:1 Pavel se prezintă mai întâi pe sine, ca versetul acesta, Dumn­ ezeu Tatăl este numit apostol al lui Isus Cristos. Un apostol este un Mântuitorul nostru. De obicei, în NT „trimis“. Aşadar Pavel spune că a fost rânduit Domnul Isus este numit Mântuitorul, neexis- de Dumnezeu să desfăşoare o lucrare misiona- tând nici o contradicţie în asta. Dumnezeu este ră. Împuternicirea lui Pavel a fost prin porun- Mântuitorul oame­nilor în sensul că El doreş- ca lui Dumnezeu, Mântuit­orul nostru şi te mântuirea lor, că L-a trimis pe Fiul Său să Domnul Isus Cristos, nă­dejdea noastră. realizeze lucrarea de răscumpărare şi că le dă Aceste cuvinte subliniază că nu Pavel a fost viaţă veşnică tuturor celor care îl primesc pe cel care a ales de la sine această slujbă, ca Domnul Isus prin credinţă. Cristos este mijloc de subzistenţă, după cum nu oamenii Mântuitorul în sensul că El realmente S-a dus l-au ordinat pentru lucrarea sa. Ci el a primit la cruce şi a isprăvit lucrarea ce trebuia săvâr- o chemare precisă de la Dumnezeu pentru a şită pentru ca Dumnezeu să-i poată mântui pe

899 1 Timotei 899 păcătoşi, cu îndeplin­irea cerinţelor neprihănirii Domnul Isus este egal cu Tatăl. Sintagma: Sale. Isus Cris­tos Domn­ ul nostru subliniază Domnul Isus Cristos este denumit aici Domnia lui Cristos. Pe când cuvântul nă­dejdea noastră. Asta ne aminteşte de „Mântuitor“ apare de două­zeci şi patru de ori Co­loseni 1:27: „Cristos în voi, nădejdea sla- în NT, termenul „Dom­nul“ apare de 522 de vei“. Sing­ura noastră nădejde de a ajunge în ori. Aceste reali­tăţi de ordin statistic ar trebui rai se află în Persoana şi lucrarea Domnul­ui să aibă efectul cuve­nit în trăirea noastră practi- Isus. De fapt, toate perspectivele minuna­te pe că. care ni le prezintă Biblia sunt ale noas­tre doar II. S ARCINA ÎNCREDINŢATĂ DE în virtutea legăturii noastre cu Cris­tos Isus. Notaţi şi Efeseni 2:14, unde Cristos e pa­­ PAVEL LUI TIMOTEI (1:3-20) cea noastră, precum şi Coloseni 3:4, unde El A. Sarcina de a închide gura învăţăto­rilor este viaţa noastră. Cristos este pacea noastră, Cel care se ocupă de problema pă­ca­telor falşi (1:3-11) comise de noi în trecut; Cristos este viaţa 1:3 Se pare că, după prima sa întemniţare noastră, în sensul că este Cel ce se o­cupă de la Roma, Pavel a vizitat Efesul, în compania problema puterii pentru timpul de ac­um; iar lui Timotei. Când Pavel a pornit mai departe, Cristos este nădejdea noastră, în sen­sul că se vi­zitând Macedonia, i-a lăsat lui Timotei ocupă de problema izbăvirii în viitor. în­drumări să rămână la Efes şi să predea 1:2 Scrisoarea este adresată lui Timotei, cu­vântul lui Dumnezeu şi să-i avertizeze pe care e descris drept fiu adevărat în credinţă cre­dincioşi faţă de pericolele prezentate de (adică pe tărâmul credinţei), prin asta înţele­ înv­ăţătorii falşi. Din Macedonia, Pavel a trec­ut, gându-se probabil că Timotei a fost mântuit probabil, în sud, ajungând la Corint, de unde e prin intermediul apostolului, pesemne în timpul posibil să fi scris această scrisoare a­dresată lui vizitei lui Pavel la Listra (Fapte 14:6-20). Dar Timotei. În versetul 3, apostolul spune, de impresia generală care se degajă din Fapte fapt: „După cum te-am instruit ant­erior, să este că Timotei era deja ucenic, când Pavel a rămâi în Efes când eu m-am dus în Ma­ce­ făcut cunoştinţă cu el (Fapte 6:1, 2). În acest donia, tot aşa eu îţi repet acum ac­este instruc- caz, sintagma: fiu adevărat în cred­ inţă ţiuni“. Nu trebuie să deducem de aici că înseamnă că Timotei etala acele­aşi cal­ităţi Timotei ar fi fost numit în funcţia de pas­tor al morale şi spirituale ca Pavel; era descendent bisericii din Efes. Pasajul nu ne dă nici un adevărat al apostolului în sensul că manifesta motiv să tragem această concluzie. Mai degra- acelaşi caracter. bă, Timotei a efectuat la Efes o mi­s­iune tem- Stock spune: „Ferice de tânărul lucrător porară, atenţionându-i pe anu­miţi oa­meni din creş­tin ce are ca îndrumător un asemenea li­der adunare să nu predea doc­trine con­trare credin- şi ferice de liderul creştin care are «tolba ţei creştine şi să nu ad­auge la ea învăţături plină» de asemenea copii «adevă­raţi»“. suplimentare. Princi­pal­ele doc­trine false despre De obicei epistolele NT se deschid cu care e vorba aici sunt: leg­alismul şi gnosticis- sal­utul „har şi pace“, dar la 1 şi 2 Timotei mul. În ev­entual­itatea că Timotei ar fi ispitit să ac­est salut este lărgit, devenind acum: har, fugă de aceste proble­me, Pavel îi spune să înd­ urare şi pace. Toate aceste epistole din rămână la dato­rie. ult­ima parte a vieţii lui Pavel au fost adresate 1:4 De asemenea, Timotei este îndemnat u­nor indivizi, mai degrabă decât unor bise­rici, să nu ia seama la basme şi genealogii fără ceea ce explică şi noul termen din ca­drul salu- sfârşit. Nu putem şti cu precizie la ce se tului: îndurare. referă aceste cuvinte. Unii spun că ar fi fost Har înseamnă toate resursele divine pen­tru legende ce s-au ivit în rândurile unor învăţă­ viaţa şi slujirea creştină. Îndurare se re­feră la tori iudaici. Alţii cred că se referă la mituri şi grija şi ocrotirea plină de compasiu­ne pe care generaţii ale gnosticilor. Este interesant de le oferă Dumnezeu celor nevoiaşi şi predispuşi observat că sectele şi cultele deraiate din vre- la poticniri şi eşecuri. Pace în­seamnă liniştea mea noastră sunt caracterizate de aceleaşi lăuntrică izvorâtă din bizui­rea pe Domnul. lucruri. Multe fantasmagorii şi născociri au Aceste trei binecuvânt­ări vin de la Dumnezeu apărut în legătură cu fondatorii religiilor false. Tatăl nostru şi Isus Crist­os Domnul nostru. În plus notăm că genealogiile ocupă un loc Dumnezeirea lui Crist­os este subînţeleasă în major în cadrul mormonismului. versetul acesta în sensul că Pavel spune că Subiectele nefolositoare de acest gen nu fac altceva decât să ridice semne de întrebare