Comentariul biblic al credinciosului - Noul Testament

Fapte 449 Iată dar care au fost lucrurile interzise: Epistole şi Silvan(us). 1. Lucrurile pângărite de idoli. În versetul 15:23-29 Aici ne este redată esenţa scrisorii 29 ni se arată că aceasta se referă la alimente- menţionate anterior. Observaţi că fraţii falşi care le oferite idolilor. Dacă credincioşii dintre s-au deplasat de la Ierusalim la Antiohia nu Neamuri ar fi continuat să consume aceste primiseră niciodată autoriza­rea sau aprobarea alimente, fraţii lor evrei ar fi avut motive să se bisericii de la Ierusalim (v. 24). întrebe dacă ei s-au lepădat cu adevărat de În versetul 28 se sugerează că ucenicii se idoli. Deşi creştinilor dintre Nea­muri s-ar putea bizuiau, clipă de clipă, pe Duhul Sfânt: Căci să li se îngăduie să măn­ânce asemenea ali- s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă... mente, lucrul acesta ar putea constitui o piatră Cineva a numit aceasta drept „parteneriatul de poticnire pentru fraţii evrei slabi, ceea ce credinciosului cu Duhul Sfânt, suveran“. înseamnă că ar fi o faptă greşită. 15:30, 31 Când a fost citită scrisoarea în 2. Imoralitatea sexuală.62 Acesta era biserica din Antiohia, ea s-a dovedit a fi o păcatul cel mai frecvent întâlnit în rândurile mare îmbărbătare. Ucenicii de acolo ştiau că Neamurilor. Prin urmare, era de o importanţă Dumnezeu i-a mântuit în starea de Neamuri, capitală ca Iacov să includă acest lucru în şi nu prin intermediul trecerii lor prealabile la seria celorlalte lucruri amintite de el. Nică­ieri iudaism. în Biblie nu găsim nici un loc în care să se 15:32, 33 Iuda şi Sila au rămas un timp la abroge porunca de a ne feri de imoralit­ate Antiohia, pentru a-i îmbărbăta şi zidi pe fraţi sexuală, ci porunca aceasta are o valabi­litatea în credinţă. După ce au petrecut mult timp în universală, pentru toate veacurile. părtăşie şi slujire la Antiohia, ei au revenit la 3. Animale sugrumate. Această inter­dicţie Ierusalim. ne duce înapoi la legământul încheiat de 15:34 Versetul 34 din ediţia King James Dumnezeu cu Noe, după potop (Gen. 9:4). nu apare în nici unul din manuscrisele majo­ Prin urmare, este o poruncă ce se aplică între- ritare (vezi nota de subsol din versiunea New gii omeniri, nu doar poporului Israel. King James). După câte se pare, unii copişti 4. Sânge. Asta ne trimite înapoi, la Gen­eza au considerat nimerit să adauge acest detaliu, 9:4, la o poruncă ce precede Legea lui Moise. pentru a explica aparenta contradicţie dintre Întrucât Legământul încheiat cu Noe nu a fost versetele 33 şi 40. În versetul 33 Sila este abrogat niciodată, considerăm că aceste reguli înfăţişat ca revenind la Ierusalim. Dar apoi în rămân valabile şi în ziua de astăzi. versetul 40 îl vedem însoţindu-l pe Pavel în a 15:21 Aici ni se explică scopul sfatului doua sa călătorie misionară. Rezolvarea evi- din versetul 20. În fiecare oraş erau evrei care dentă a dilemei o constituie faptul că Sila s-a fuseseră învăţaţi că este greşit a se comite întors, într-adevăr, la Ierusalim, dar a fost apoi lucrurile asupra cărora Iacov atrage atenţia. Era contactat de Pavel, care l-a invitat să-l înso- greşit nu numai să se comită imoralitate sexu- ţească în călătoriile sale. ală, ci şi să se consume alimente închinate 15:35 Pavel şi Barnaba au rămas la idolilor, carne provenită de la animale sugru- Antiohia de data aceasta, predând şi propo­ mate şi sânge. Prin urma­re, cum ar mai putea văduind cuvântul Domnului. Au mai fost mulţi Neamurile să-L necins­tească pe Dumnezeu, alţi slujitori ai Domnului, care au lucrat în comiţând acte de imoralitate sau păcătuind rândurile adunării. Evenimentele descrise în împotriva omu­lui, făcând celelalte lucruri Galateni 2:11-14 au avut loc, probabil, în pomenite în text? această perioadă. 15:22 Şi astfel s-a luat hotărârea defini­tivă F. A doua călătorie misionară a lui Pa­vel: că neevreii nu trebuie circumscrişi împrejur pentru a putea fi mântuiţi. Următo­rul pas a Asia Mică şi Grecia (15:36–18:22) fost de a trimite înştiinţare oficială scrisă de 15:36-41 După un timp, a venit momen­tul această hotărâre bisericii din Antioh­ia. plecării în a doua călătorie misionară. Pavel a Apostolii şi presbiterii de la Ierusalim, discutat această idee cu Barnaba, sugerân­du-i împreună cu toată biserica, i-au desemnat pe ca ei să treacă din nou prin localităţile în care pe Iuda, numit Barsaba şi pe Sila – ambii pred­icaseră anterior Cuvântul. Când Barnaba a oameni cu vază între fraţi – să revină la insistat ca vărul său, Marcu, să vină cu ei, Antiohia împreună cu Pavel şi Barnaba. Pavel s-a opus cu vehemenţă, subli­niind că Acest Sila este cel care mai târziu a devenit acesta îi părăsise la Pamfilia şi deci exista peri- tovarăşul de călătorie al lui Pavel, numit în colul că va proceda la fel şi de data aceasta.

450 Fapte Neînţelegerea aceasta dintre Barnaba şi reprezintă cele şapte biserici din Asia. Ideea Pavel s-a înteţit atât de mult, încât aceşti sluji- care se desprinde de aici este că nu exista nici tori de onoare ai Dom­nului s-au despărţit. un for tutelar, care să guver­neze între bisericile Barnaba l-a luat cu el pe Marcu şi a plecat cu individuale şi marele Cap al Bisericii. Fiecare corab­ ia în Cipru, locul său de baştină şi pri- adunare era guver­nată direct de către El. mul popas din cadrul primei călătorii misionare. De ce este oare important ca aşa să se Pavel l-a ales pe Sila şi a străbătut SIRIA şi desfăşoare lucrurile? Mai întâi, pentru că prin CILI­CIA, întărind bisericile. aceasta se împiedică răspândirea unor învăţă- Versetele 36 şi 41 ne oferă detalii care turi false şi apariţia unor rătăciri. Când biseri- întregesc tabloul adevăratului spirit pastoral al cile sunt legate între ele printr-un mecanism lui Pavel. Dragostea sa şi grija sa pentru co- centralizat de control, forţele liberalismului, ale piii lui Dumnezeu a fost oglindită odată de un raţionalismului şi aposta­ziei pot subjuga întrea- eminent învăţător, care a spus că mai degrabă ga masă de credinc­ioşi, pur şi simplu punând ar dori să desăvârşească un singur sfânt în mâna pe condu­cerea sediului central al confe- lucrarea de slujire, decât să cheme sute de siunii şi pe instituţiile sale de învăţăm­ ânt. Dar oameni la elementele începătoare ale vieţii acolo unde bisericile sunt independente, vrăj- creştine. maşul trebuie să lupte împotriva unei sumede- În acest punct se ridică inevitabila între­ nii de unităţi separate. bare: „Cine a avut dreptate: Pavel sau Bar­ În al doilea rând, autonomia bisericii locale naba?“ Probabil şi unul, şi altul a greşit puţin. este un mijloc important de apărare, atunci Poate că Barnaba a lăsat ca judecata lui să când la cârma ţării există un guvern ostil creş- fie umbrită de afecţiunea naturală ce i-o purta tinilor. Când bisericile sunt federali­zate, un lui Marcu. Versetul 39 arată că între Pavel şi guvern totalitar va putea să le subjug­e, adu- Barnaba s-a iscat o acută deoseb­ire de vederi. cându-i sub controlul său pe cei câţiva lideri „Prin mândrie se aţâţă numai certuri“ (Pro. de la cârma cultului. Dar când bis­ericile indi- 13:10). Prin urmare, ambii s-au făcut vinovaţi viduale refuză să recunoască orice autoritate de mândrie în această privinţă. Cei care îi dau de la centru, ele vor putea trece mai uşor în dreptate lui Pavel susţin ca argument în spriji- clandestinitate, în vremuri de asuprire. nul opiniei lor faptul că din acest moment Multe din guvernele din vremea noastră, Barnaba dispare din cadrul naraţiunii. De fie că sunt democraţii, fie dictaturi, încearcă să asemenea, Pavel şi Sila au fost încredinţaţi de realizeze aducerea sub aceeaşi umbrelă centra- fraţi în harul Domnului, dar lucrul acesta nu lizată a mai multor biserici mici, inde­pendente. se spune în cazul lui Barnaba şi al lui Ioan Ele motivează că nu sunt dispuse să trateze cu Marcu. În orice caz, este încurajator să ne un număr mare de unităţi lo­cale şi că mai amintim că Marcu, până la urmă, a trecut cu degrabă doresc să lucreze cu un comitet cen- brio exame­nul, fiind restabilit în părtăşie depli- tral, care să le reprezinte pe toate. Guvernele nă cu Pavel, de a cărui încredere s-a bucurat din ţările libere încearcă să rea­lizeze această (vezi 2 Tim. 4:11). unire a bisericilor, oferindu-le o serie de înles- niri şi favoruri. Alte guver­ne încearcă să forţe- AUTONOMIA BISERICII LOCALE ze unirea bisericilor prin emiterea unor edicte, Conciliul de la Ierusalim ar putea părea, la cum a făcut Hitler în timpul celui de-al treilea prima vedere, un fel de curte supremă a unei Reich. În ambele cazuri, bisericile care cedea- confesiuni. Dar faptele dovedesc că alta a fost ză acestor pre­siuni îşi pierd caracterul spiritual situaţia. şi capacita­tea de a se împotrivi curentelor Fiecare adunare locală din perioada primară moderniste şi de a funcţiona în clandestinitate, a creştinismului a fost autonomă – adică a în vremuri de prigoană. avut un sistem de guvernare propriu. Nu a Unii vor obiecta, susţinând că bisericile din existat nici o federaţie de biserici, care să se Faptele Apostolilor aveau totuşi o autori­tate supună unei autorităţi centrale. Nu au existat centrală, adică Conciliul de la Ierusalim, de confesiuni sau culte şi, prin urmare, nici sedii care tocmai ne-am ocupat. Dar studierea aten- centrale ale unor culte. Fiecare bi­serică locală tă a pasajului va releva că acesta nu era un era răspunzăt­oare în mod direct şi nemijlocit organism oficial, înzestrat cu puteri de regle- Domnului. Lucrul acesta reiese şi de la mentare, ci a fost, pur şi simplu, o conv­ocare Apocalipsa 1:13, unde Îl vedem pe Domnul a apostolilor şi a presbiterilor, având rol con- stând în mijlocul celor şapte sfeşnice, care sultativ.

Fapte 451 Conciliul nu a emis ordine oamenilor săi Neamuri, cum era Tit, treb­uiau să fie circum- să se prezinte la Antiohia, ci aceştia s-au decis cise, înainte de a putea fi mântuite. Dar Pavel să ceară sfatul oamenilor de la Ierusal­im. a văzut în aceasta o tăgăduire a faptului că Decizia conciliului nu a avut forţă de lege lucrarea de ispăşire făcută de Cristos ar fi asupra bisericilor, ci le-a fost oferită doar ca întru totul suficientă şi, prin urmare, nu a per- sumă a opiniei membrilor grupului. mis să se facă circumciz­ia. Aici însă era un Istoria Bisericii este exemplul cel mai eloc- caz cu totul deosebit. Oamenii din partea vent în această privinţă. Oriunde a exis­tat o locului ştiau că Timotei era evreu, dinspre federaţie de biserici, aflate sub condu­cerea unei mamă. Pavel, Sila şi Timotei plecau în călăto- autorităţi centrale, s-a produs un declin tot mai rii misionare. Dar persoanele cu care luau de accentuat. Dar cea mai pură mărturie pentru cele mai multe ori legătura prima oară erau Dumnezeu a fost păstrată de acele bi­serici care evrei. Or, dacă aceşti evrei ştiau că Timotei nu au fost libere de orice intervenţie din afară a era circum­cis, ar fi fost tentaţi să nu ia seama unei conduceri de cult sau confesiune. ‡ la mesa­jul propovăduit. În schimb, dacă era 16:1, 2 Când Pavel a revenit la DERBE şi tăiat împrejur, nu mai exista pericolul de a-i LISTRA, va fi fost copleşit de amintiri, ca ofensa pe unii în acest punct. Întrucât întrea­ga nişte rândunele care revin la cuiburile lor du­pă chestiune era lipsită de importanţă doctri­nară, ce a trecut iarna. Îndeosebi, amintirea des­pre fiind neutră din punct de vedere mor­al, Pavel împroşcarea cu pietre la care fusese sup­us la l-a supus pe Timotei acestei rându­ieli iudaice. Listra trebuie să-i fi dat de gândit, da­că pro- El s-a făcut toate lucrurile pentru toţi oamenii, cedează bine că se întoarce în această lo­ca­li­ pentru ca prin orice mijloace să-i poată mântui tate. Dar apostolul ştia că Dumnezeu Îşi a­v­ea pe unii (1 Cor. 9:19-23). oamenii Săi în acest centru şi că nu-şi pu­tea Explicaţia potrivit căreia actul de circum­ permite să fie abătut din lucrare de conside­ cizie săvârşit de Pavel asupra lui Timotei a rente personale, legate de siguranţa sa. fost efectuat cu scopul de a câştiga atenţia După cum am sugerat mai înainte, Timo­ unei mulţimi cât mai mari de evrei faţă de tei a fost convertit, probabil, în urma lucrării Evanghelie se poate deduce cu uşurinţă din desfăşurate de Pavel cu prilejul primei sale cuvintele: l-a circumcis, din cauza iudeilor vizite la Listra (care se pare că era oraşul de care erau în acele locuri, căci toţi ştiau că baştină al lui Timotei. Mama lui Timotei, tatăl lui era grec. Eunice, şi bunica lui, Lois, erau amândouă 16:4-5 Pe când treceau prin cetăţile credincioase evreice (2 Tim. 1:5). Tatăl lui, Licaoniei, cei trei misionari au transmis grec, poate că decedase între timp. bi­sericilor hotărârile apostolilor şi bătrâni­lor Inima lui Pavel s-a umplut de bucurie când in Ierusalim. Iată care erau aceste hotăr­âri sau a aflat de la fraţii din Listra şi Iconia că decrete: Timotei făcea progrese pe calea credinţei creş- 1. Cât priveşte mântuirea, tot ce se cere tine. Pavel l-a invitat să-l însoţească în această este credinţa. Circumcizia sau păzirea legii nu călătorie misionară. Să nu ne scape din vedere trebuie adăugate la credinţă, care este singura faptul că primii apostoli nu numai că lucrau condiţie a mântuirii. în grupuri de doi câte doi, ci, în plus, aveau 2. Imoralitatea sexuală este interzisă pentru totdeauna grijă să ia cu ei şi fraţi mai tineri toţi credincioşii, din toate timpurile, dar această (Marcu şi Timotei), pe care să-i ins­truiască în atenţionare a fost, probabil, adresată mai cu toate aspectele practice ale lu­crării creştine. De seamă convertiţilor proveniţi dintre Neamuri, ce privilegiu extraordin­ar au beneficiat aceşti întrucât acesta a fost şi continuă să fie păcatul tineri, de a trage la jug îm­preună cu veterani care le dă acestora cel mai mult de furcă. de ispravă în lucra­rea mi­sionară! 3. Interzicerea consumului alimentelor închi- 16:3 Înainte de a pleca, Pavel i-a făcut lui nate idolilor, cărnii provenite de la ani­male Timotei circumcizia. De ce a procedat astfel? strangulate, precum şi a sângelui, nu pen­tru că – când cu câtva timp mai înainte refuzase să acestea ar fi fost elemente esenţiale mântuirii, facă acest lucru în cazul lui Tit (Gal. 2:1-5)? ci, mai degrabă, pentru a înlesni păr­tăşia dintre Răspunsul este că în cazul lui Tit se punea credincioşii evrei şi cei neevrei. Unele din aces- problema fundamentală a doc­trinei creştine, în te instrucţiuni au fost ult­erior revizuite (vezi vreme ce aici nu era vorba de aşa ceva. 1 Cor. 8-10; 1 Tim. 4:4, 5). Învăţătorii falşi insistau că persoane dintre Ca urmare a lucrării acestor oameni, bi­sericile au fost întărite în credinţa creşti­nă

452 Fapte şi au crescut zilnic la număr. nificativă schimbare de la persoana a treia 16:6-8 Versetele acestea sunt de o singular la persoana întâi plural. Se crede că im­portanţă vitală, deoarece ne arată acţiunea Luca, scriitorul cărţii Fapte, s-a alăturat în de supraveghere şi de călăuzire a Duhului acest timp lui Pavel, Sila şi Timotei. De aici Sfânt în cadrul strategiei misionare a aposto­ încolo, el consemnează evenimentele din per- lilor. După ce au vizitat din nou bisericile din spectiva unui martor ocular. FRIGIA şi GALATIA, ei s-au gândit să meargă în provincia Asia, situată în vestul CĂLĂUZIREA DIVINĂ Asiei Mici, dar Duhul Sfânt le-a interzis. Nu Pentru ca să poată funcţiona eficient pe ni se spune de ce. Unii au fost de părere că pământ, biserica primară a depins de călăuzi­ poate în planul divin regiunea respectivă îi rea Capului ei, adică de Domnul Isus, care Se fusese repartizată lui Pavel (vezi 1 Pe. 1:1). În afla în cer. Dar cum şi-a făcut Domnul Isus orice caz, ei au pornit spre nord-vest, ajungând cunoscută voia slujitorilor Săi? în regiunea MISIA, care era cup­rinsă în pro- Înainte de a Se înălţa la cer, El le-a încre­ vincia Asia, dar se pare că nu au predicat dinţat strategia Sa generală: „voi Îmi veţi fi acolo. Când au încercat să se ducă spre nord, martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Bitinia, situată pe coasta Mării Negre Samaria şi până la marginile pământului“ (Pontus Euxinus), Duhul lui Isus nu le-a dat (Fapte 1:8). voie. Şi astfel ei s-au deplasat spre vest, ajun- După înălţarea Sa, El Şi-a revelat voia în gând în oraşul TROAS situat pe coasta mării. mai multe moduri. De acolo misionarii au putut privi peste Marea Petru şi ceilalţi ucenici au fost călăuziţi de Egee, spre Grecia, respect­iv pragul Europei. Scripturile Vechiului Testament (Ps. 69:25) Iată ce scrie Ryrie în această privinţă: pentru a alege un succesor al lui Iuda (1:15- 26). Asia avea nevoie de Evanghelie, dar nu sosise În cel puţin cinci situaţii concrete, Dom­nul încă timpul rânduit de Dumnezeu pentru asta. Nu i-a călăuzit pe oameni prin intermediul unor necesitatea stătea la baza chemării lor. Ei tocmai vedenii – de pildă, Anania (9:10-16); Corneliu veniseră dinspre est. În sud şi în nord li se inter- (10:3); Petru (10:10, 11, 17); Pavel (de două zisese să meargă, dar ei nu au luat acest fapt ca ori – 16:9, 10; 18:9). o dovadă că Domnul i-ar conduce neapăr­at spre De două ori călăuzirea a venit prin pro­feţi vest, ci au aşteptat să primească îndru­mări clare (vezi 11:27-30; 21:10-12). de la Domnul în această privinţă. Chema­rea de a Alteori creştinii au fost călăuziţi prin pleca în misiune nu se întemei­ază întotdeauna împrejurări. De pildă, ei au fost împrăştiaţi doar pe logică.63 sau determinaţi să plece dintr-un loc din pri­ cina prigoanelor care s-au dezlănţuit (8:1-4; 16:9 În cursul unei vedenii de noapte, 11:19; 13:50, 51; 14:5, 6). Autorităţile civile Pavel a văzut un om din Macedonia, care îl i-au rugat pe Pavel şi pe Sila să plece din chema să vină şi să-i ajute. Macedonia era Filipi (16:39, 40). Ulterior Pavel a fost dus din partea de nord a Greciei, situată la vest de Ierusalim în Cezareea de către autorităţi Troas. Dacă îşi dădea seama sau nu, Mace­ (23:33). Împrejurarea legată de recursul înaintat donia (şi întreaga Europă!) avea nevoie de de Pavel în faţa Cezarului a prilejuit plecarea Evanghelia harului răscumpărător. Domnul sa la Roma (25:11), iar mai târziu naufragiul închisese uşi în Asia, pentru ca slujitorii Săi să suferit a afectat aspectul cronolog­ic şi succe- ducă vestea bună în Europa. Să-l lăsăm pe siunea acţiunilor (27:41; 28:1). Stalker să ne prezinte tabloul: Uneori călăuzirea a venit prin interme­diul sfatului şi iniţiativei altor creştini. Biser­ica de [Omul din Macedonia] reprezenta Europa, iar la Ierusalim l-a trimis pe Barnaba la Antiohia strigătul său după ajutor exprima nevoia Europei (11:22). Agab a profeţit că va veni o foamete de Cristos. Pavel a recunoscut în vedenia sa şi aceasta a determinat biserica din Antiohia chema­rea divină; şi razele apusului de soare al să trimită ajutoare sfinţilor din Iudeea (11:27- zilei imediat următoare ce au învăluit în lumina 30). Fraţii din Antiohia i-au trimis pe Pavel şi sa caldă Hellespontul l-au găsit pe apostol pe pe Barnaba la Ierusalim (15:2). Iuda şi Sila au puntea unei corăbii ce se îndrepta spre ţărmul fost trimişi de biserica de la Ierusalim împreu- Macedoniei.64 nă cu Barnaba şi Paul (15:25-27). Pavel şi Sila au fost încredinţaţi de fraţi în harul lui 16:10 În acest punct asistăm la o sem­

Fapte 453 Dumnezeu, când aceştia au pornit în a doua botezaţi. Membrii casei ei au fost, desigur, călătorie misionară (15:40). La plecarea sa din convertiţi înainte de a fi botezaţi. Nu se spune Listra, Pavel l-a luat cu el pe Timotei (16:3). nicăieri că Lidia ar fi fost căsătorită, ceea ce Fraţii din Tesal­onica i-au trimis pe Pavel şi pe înseamnă că prin „casa ei“ s-ar putea înţelege Sila la Bereea, din cauza pericolului izbucnirii slujitorii ei. violenţelor (17:10). La rândul lor, fraţii din Lidia nu a fost mântuită prin faptele ei Bereea l-au trimis pe Pavel din acelaşi motiv bune, ci a fost mântuită tocmai pentru a putea (17:14, 15). În fine, Pavel i-a trimis pe Timotei face fapte bune. Ea a demonstrat realitatea şi Erast în Macedonia (19:22). credinţei ei, primindu-i în casă pe Pavel, Sila, Pe lângă metodele de călăuzire descrise Luca şi Timotei. mai sus, există câteva cazuri în care se pare 16:16-18 În altă zi, pe când Pavel şi înso- că anumiţi oameni au primit comunicări ale ţitorii săi se duceau la locul de rugăciu­ne, au voii divine în mod nemijlocit. Un înger al întâlnit o sclavă ce poseda un duh de ghicire. Dom­nului l-a călăuzit pe Filip la eunucul etio- Fiind posedată de un demon, ea putea prezice pian (8:26). Duhul Sfânt le-a vorbit profeţilor viitorul şi face revelaţii ului­toare. În felul aces- şi învăţăto­rilor din Antiohia, în timp ce aceştia ta, ea aducea un venit considerabil stăpânilor posteau şi se rugau (13:1, 2). Pavel şi Timo­tei ei. nu au primit încuviinţarea Duhului Sfânt de a Când i-a întâlnit pe misionarii creştini şi predica Cuvântul în Asia (16:6). Ulterio­r ei au multe zile după aceea, ea s-a ţinut după ei, încercat să meargă în Bitinia, dar Duhul nu strigând: „Oamenii aceştia sunt robii le-a dat voie (16:7). Dumnezeului Celui Prea Înalt şi ei vă vestesc Aşadar, vom rezuma, spunând că primii calea mântuirii“. Desigur, ceea ce spunea ea creştini au primit călăuzire în următoarele era adevărat, dar Pavel nu se putea lăsa amă- moduri: git să accepte mărturia unor demoni. În plus, 1. Prin Scripturi. era întristat de condiţia groaznică de înrobire 2. Prin vedenii şi profeţii. în care se afla această sărmană fată. Şi astfel, 3. Prin împrejurări. în atotputernicul nume al lui Isus Cristos, el 4. Prin sfaturile şi iniţiativa altor creştini. i-a poruncit demonului să iasă din ea. Imediat 5. Prin comunicări directe, probabil într-o fata a fost eliberată de această cruntă robie, manieră lăuntrică, subiectivă. ‡ devenind o persoană normală, în deplinătatea 16:11, 12 Părăsind oraşul Troas, merg­ând facultăţilor sale mentale. cu corabia spre nord-vest, neobosiţii amb­asadori ai lui Cristos s-au oprit mai întâi pe insula MINUNILE SAMOTRACIA, unde au petrecut o noapte. Minunile sunt întreţesute în fibra întregii Apoi au ajuns la NEAPOLIS, port situat la cărţi a Faptelor Apostolilor. Iată câteva dintre peste 193 km de Troas, după care au pătruns cele mai importante: în interior, ducându-se la FILIPI, oraşul cel Darul miraculos al vorbirii în limbi (2:4; mai important din acea parte a Macedoniei şi 10:46; 19:6). o colonie romană. Vindecarea ologului de la poarta templu­lui 16:13-15 Se pare că nu era sinagogă la (3:7). Filipi, dar Pavel şi însoţitorii săi au auzit că Moartea năprasnică a lui Anania şi Saf­ira, unii iudei se adunau în ziua de Sabat în afara în semn de judecată asupra lor (5:5, 10). oraşului, lângă râu. Ajungând în locul res­ Izbăvirea apostolilor din închisoare (5:19). pectiv, ei au găsit un grup de femei care se Întâlnirea lui Saul cu Cristosul glorificat rugau, între care se afla şi Lidia – probabil o (9:3-6) convertită la iudaism. Originară din oraşul Vindecarea lui Enea de către Petru (9:34). Tiatira, din districtul Lidia, situat în vestul Învierea Dorcăi (9:40). Asiei Mici, ea se mutase la Filipi, unde era Vedenia lui Petru, cu faţa de masă ce s-a vânzătoare de pânză vopsită în purpură. coborât din cer (10:11). Tiatira era renumită pentru vopselele sale de Izbăvirea lui Petru din închisoare (12:7-10). pânzeturi. Uciderea lui Irod de către un înger Nu numai urechea ei era deschisă la (12:23). Evanghelie, ci şi inima. După ce L-a primit Orbirea vrăjitorului Elima, în semn de pe Domnul Isus, atât ea cât şi casa ei au fost judecată (13:11). Vindecarea unui olog de către Pavel la

454 Fapte Listra (14:10). Viaţa noastră trebuie să fie încărcată cu Întremarea lui Pavel, după ce fusese puterea supranaturală. Noi trebuie să vedem împroşcat cu pietre la Listra (14:19, 20). mereu mâna lui Dumnezeu în minunata con­ Vedenia avută de Pavel, cu omul din ver­genţă a tuturor împrejurărilor. Noi trebuie Macedonia care a cerut ajutor (16:9). să trăim în viaţa noastră evenimente care se Scoaterea de către Pavel a duhului rău din află dincolo de legile probabilităţii. Noi trebuie fata de la Filipi (16:18). să fim conştienţi de faptul că Dumne­zeu aran- Izbăvirea lui Pavel şi a lui Sila din închi­ jează contacte, deschid­e uşi şi în­frânge opozi- soarea de la Filipi (16:26). ţia. Slujirea noastră trebuie, prin urmare, să Învierea de către Pavel a lui Eutih (20:10, radieze de supranatu­ral. 11). Noi ar trebui să vedem răspunsuri directe Profeţia lui Agab (21:10, 11). la rugăciunile noastre. Când viaţa noastră atin- Izbăvirea lui Pavel de muşcătura unei vipe- ge alte vieţi, noi trebuie să vedem că se re pe insula Malta (28:3-6). întâmplă ceva pentru Dumnezeu. Noi ar trebui Vindecarea tatălui lui Publius de friguri să vedem mâna Lui în defectări (pe­ne), strică- (28:8). ciuni, eşecuri, întârzieri, accidente, pierderi şi Vindecarea bolilor altora (28:9). aparente tragedii. Noi ar trebui să trăim expe- Pe lângă acestea, se spune că apostolii au rienţa unor izbăviri extraordinare şi să fim făcut semne şi minuni (2:43). Ştefan a făcut conştienţi de prezenţa unei tării, păci, înţelep- mari semne şi minuni între oameni (6:8); Filip ciuni şi a unui curaj care să depăşească limite- a făcut minuni şi semne (8:6, 13); Barnaba şi le noastre naturale. Pavel au făcut semne şi minuni (15:12); iar Dacă vieţile noastre sunt trăite doar la Dumnezeu a săvârşit miracole prin mâinile lui nivelul natural, cu ce ne mai deosebim de ne­­­ Pavel (19:11). creştini? Voia lui Dumnezeu este ca viaţa Studiind cartea Fapte, se ridică fireasca noast­r­ă să fie supranaturală, ca viaţa lui Isus întrebare: „Trebuie să ne aşteptăm să vedem Cris­tos să curgă prin noi. Când se va întâm­pla oare aceste minuni săvârşite şi în zilele noas- acest lucru, imposibilităţile vor dispărea, uş­i­le tre?“ În răspunsul pe care-l dăm la această închise se vor deschide, iar puterea va umple întrebare, trebuie să ne ferim de două extreme: viaţa noastră. Atunci vom fi supraîn­cărc­aţi cu Prima este aceea de a considera că, întrucât Duhul Sfânt şi când oamenii se vor apropia Isus Cristos este acelaşi ieri, azi şi în veci, ar de noi, vor simţi scânteile Duhu­lui.‡ trebui să vedem aceleaşi minuni care se săvâr- 16:19-24 În loc să fie recunoscători pentru şeau în sânul bisericii primare. faptul că tânăra aceasta nu mai era posedată Cealaltă extremă este de a afirma că de demoni, stăpânii ei s-au mâniat foarte tare mi­nunile au fost destinate exclusiv pentru pri- pentru că au pierdut o sursă de câştig. Prin mele zile ale Bisericii şi că nu avem nici un urmare, i-au târât pe Pavel şi pe Sila înaintea drept să ne aşteptăm să le vedem şi în zilele magistraţilor (a pretorilor) şi au născocit acuza- noastre. ţii false împotriva lor. În principal, i-au acuzat Este adevărat că Isus Cristos este acelaşi, că sunt iudei scandala­gii, care ar încerca să ieri, azi şi în veci (Ev. 13:8). Dar asta nu răstoarne modul roman de viaţă. Gloata a înseamnă că metodele divine nu se schimbă reacţionat violent, iar magistraţii au sfâşiat hai- niciodată. De pildă, plăgile folosite de Dum­ nele de pe Pavel şi Sila şi au poruncit să fie nezeu în Egipt nu s-au mai repetat de atunci. bătuţi. După ce au fost bătuţi crunt, misionarii Puterea Lui rămâne aceeaşi. El poate săvârşi au fost trimişi la închisoare, unde temnicerul a şi acum ce minune doreşte. Dar asta nu primit instruc­ţiuni speciale să-i ţină sub pază înseamnă că El trebuie să săvârşească ace­leaşi strictă. El a reacţionat, aruncându-i în temniţa minuni în fiecare epocă, căci El este un dinăuntru şi punându-le picioarele în butuci. Dumnezeu al unei varietăţi infinite. În pasajul acesta vedem două din meto­dele Pe de altă parte, nu trebuie să respingem principale folosite de Satan. Mai întâi, el a cu totul minunile, ca şi când acestea ar fi fost încercat o prietenie falsă: mărturia fetei pose- doar pentru epoca Bisericii. Prea adesea sun- date de demon. Când această metodă a dat tem ispitiţi să atribuim fiecare minune unor greş, Satan a recurs la prigoană desc­hisă. momente din trecutul dispensaţional, mulţu- Grant spune: „Alianţa sau prigoana – acestea mindu-ne cu trăirea unei vieţi ce nu se ridică sunt alternativele: prietenie falsă sau război mai sus de nivelul cărnii şi sângelui.

Fapte 455 deschis“. A. J. Pollock face şi el următoarele 16:31 Singurele persoane din Noul Tes­ comentarii: tament cărora li s-a spus să creadă în Dom­nul Isus Cristos au fost păcătoşi ce au ajuns să fie Cât de mult va fi jubilat Diavolul, gândindu-se că convinşi şi mustraţi de păcatele lor. Tot aşa şi a pus capăt carierei acestor devotaţi slujitori ai lui aici, după ce temnicerul a fost frânt de-a bine- Cristos! Dar jubilarea lui a fost prematură, cum lea din pricina păcatelor sale, i s-a spus: întotdeauna este. În cazul acesta, s-a doved­it a fi „Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit, tu şi o totală înfrângere, el asistând la propăşi­rea lucră- casa ta“. rii Domnului.65 Nu se sugerează aici deloc că familia aces- tui om avea să fie automat salvată, dacă el 16:25 Miezul nopţii i-a surprins pe Pavel însuşi îşi punea încrederea în Cristos. Mai şi pe Sila rugându-se şi cântând. Bucuria lor degrabă, sensul este că dacă el avea să crea­dă era total ruptă de împrejurările pământeşti prin în Domnul Isus Cristos, avea să fie mân­tuit, care treceau. Sursa tuturor cântărilor lor era cu iar casa lui avea să fie mântuită în ace­laşi fel. mult mai presus de tavanul celulei, de­parte în „Crede... şi vei fi mântuit, şi casa ta să proce- cer, cum arată şi Morgan: deze la fel“. Mulţi oameni din vremea noastră par să Oricine poate cânta, când se deschid porţile în­chi­ întâmpine greutăţi când e vorba să înţeleagă sorii şi este pus în libertate. Dar sufletul creş­ ce înseamnă să crezi. Dar când un păcătos îşi tinului cântă, chiar atunci când acesta continuă să dă seama că este pierdut, neajutorat şi deznă­ se afle în închisoare. Eu cred că Pavel ar fi cân­ dăjduit, că se îndreapt­ă spre iad şi i se spune tat un solo, dacă eu aş fi fost în locul lui Sila. să creadă în Cristos, luându-L ca Domn şi Totuşi nu pot să nu văd gloria şi măre­ţia Duhu­lui Mântuitor, el ştie exact ce înseamnă a crede, care se ridică superior deasupra tuturor dificultăţi- căci este singurul lucru pe care îl mai poate lor şi limitărilor.66 face! 16:32-34 După ce Pavel şi Sila au dat 16:26 Pe când ceilalţi deţinuţi ascultau celor din casa lui învăţăturile necesare, tem­ rugăciunile şi imnurile de slavă înălţate de nicerul a demonstrat autenticitatea conv­ertirii Pavel şi Sila către Dumnezeu, întreaga închis­o­ sale, spălându-le rănile şi fiind botez­at fără are a fost zguduită de un cutremur neobiş­nuit întârziere. De asemenea, i-a adus în casa lui şi de pământ, care a deschis toate uşile şi a des- i-a hrănit, bucurându-se tot timpul împreu­nă făcut butucii şi lanţurile, dar nu a demol­at cu casa lui că au ajuns să-L cun­oască pe clădirea. Domnul. 16:27, 28 Când temnicerul s-a trezit şi a Din nou trebuie să precizăm că nu există văzut închisoarea cu uşile larg deschise, a pre- nici un temei pentru a crede că printre cei supus că deţinuţii au evadat. Conştient că nu botezaţi din casa temnicerului s-ar fi aflat va scăpa cu viaţă, a scos sabia ca să-şi ia prunci sau copii mici. Mai degrabă, cu toţii au viaţa. Dar Pavel l-a asigurat că nu era nevoie fost la vârsta la care puteau crede în să facă acest lucru, întrucât toţi deţinuţii erau Dumnezeu. la locurile lor, nelipsind nici unul. 16:35 Se pare că în timpul nopţii inima 16:29, 30 Deodată temnicerul a fost cu­prins magistraţilor s-a înmuiat, deoarece a doua zi de o emoţie cu totul nouă. Temerile sale că-şi dimineaţa i-au trimis pe cei ce purtau nuie­lele va pierde slujba şi poate chiar viaţa au fost să le dea drumul celor doi deţinuţi. înlocuite cu o profundă convingere şi mustrare 16:36, 37 Când temnicerul i-a spus lui de păcat. Acum se temea să-L în­tâmpine pe Pavel vestea bună că au fost eliberaţi, apos­tolul Dumnezeu în starea lui păcă­toasă, rămânând în a refuzat să plece în asemenea condiţii. Căci păcatele sale. De aceea, a strigat: „Domnilor, Sila şi Pavel, deşi erau evrei din naşter­e, deţi- ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?“ neau cetăţenia romană. Or, ei fuseseră judecaţi Această întrebare trebuie neapărat să pre- şi bătuţi pe nedrept. Iar acum îşi închipuiau ceadă orice caz autentic de convertire. Trebuie oare magistraţii că ei vor pleca fără nici un ca cineva să ştie că este pierdut înai­nte de a murmur, ca şi când ar fi fost vinovaţi, lăsând putea fi mântuit. Este prematur să-i spui cuiva să planeze asupra lor ocara? Nicidecum! „Nu cum să fie mântuit înainte ca acel om să merge aşa“, a spus Pavel, „ci să vină ei înşişi spună din adâncul inimii: „Merit pe deplin să să ne scoată afară“. merg în iad“. 16:38-40 Magistraţii (sau „judecătorii“) au

456 Fapte venit, până la urmă, şi şi-au cerut scuze, fuseseră găzduiţi Pavel şi Sila. Negăsin­du-i pe rugându-i pe Pavel şi pe Sila să părăsească Pavel şi pe Sila, i-au târât pe Iason şi pe vreo cetatea, evitând alte complicaţii. Pătrunşi de câţiva fraţi înaintea mai-marilor cetăţii (politar- demnitatea de fii ai Regelui, slujitorii Dom­ hii). Fără intenţie, ei au adus un real omagiu nului au ieşit din închisoare, dar nu au pără­sit lui Pavel şi lui Sila, când i-au descris ca pe imediat cetatea, ci mai întâi au tras în casa nişte oameni care au întors lumea pe dos (au Lidiei. Apoi au stat de vorbă cu fraţii şi i-au răscolit lumea). Apoi i-au acuzat de a fi unel- mângâiat. Ce minunat! Adică tocmai cei care tit răsturnarea guvernului lui Cezar prin predi- s-ar fi cuvenit, în mod normal, să fie mângâ­ carea despre un alt rege: Isus. Ce ciudat este iaţi, i-au mângâiat pe alţii. să-i vedem aici pe iudei, sărind întru apărarea Şi astfel, odată încheiată cu succes misiu­ guvernului lui Cezar, când se ştie ce dezinte- nea de la Filipi, apostolii au plecat încărcaţi cu res, ba chiar ură, aveau ei pentru imperiul laurii biruinţei. roman! 17:1 Plecând din Filipi, Pavel şi Sila s-au Dar oare era acuzaţia lor adevărată? deplasat spre sud-vest, ajungând, după circa 53 Negreşit ei l-au auzit pe Pavel propovăduind de kilometri, la AMFIPOL­ I. Următorul lor despre a doua venire a lui Isus, ca Rege şi popas a fost la APOLONIA, situată la alţi Domnitor peste întreg pământul. Dar asta nu cincizeci de kilometri depărtare, în direcţ­ia prezenta o ameninţare imediată la adresa lui sud-vest. De acolo au urmat o traiectorie vesti- Cezar, întrucât Cristos nu urma să Se întoar­că că, ajungând, după circa 60 de km, la înainte ca Israelul să se fi pocăit la scară naţi- TESALONICA. Acest oraş ocupa o poziţie onală. strategică la întretăierea unor rute comerciale 17:8, 9 Politarhii au fost tulburaţi să audă importante, fiind astfel prosper sub aspect eco- aceste lucruri. L-au pus pe Iason şi pe ceil­alţi nomic. Duhul Sfânt a selectat acest im­portant să plătească cauţiune, probabil transmiţ­ându-le centru comercial ca bază de la care să se răs- oaspeţilor mesajul că ar fi bine să părăsească pândească Evanghelia în multe direcţii. Astăzi cetatea. Apoi i-au eliberat pe Iason şi cei din oraşul se numeşte Saloniki. jurul lui. Luca a rămas probabil la Filipi, când Pavel 17:10-12 Fraţii din Tesalonica au hotă­rât şi Sila au plecat mai departe, să cuce­rească alte că ar fi mai indicat ca predicatorii să plece. teritorii pentru Domnul. Deducem că aşa au Deci i-au trimis pe Pavel şi pe Sila, noaptea, stat lucrurile prin schimbarea de persoană. De la BEREEA. Aceşti evanghelişti neînfricaţi şi aici relatarea nu se mai face la persoana întâi neobosiţi s-au dus apoi direct în sinagoga plural („noi“), ci la a treia plu­ral („ei“). iudeilor din acea localitate. În timp ce predi­ 17:2, 3 După obiceiul lor bineîncetăţenit, cau, iudeii de acolo au dat dovadă de o misionarii au găsit o sinagogă a evreilor din at­itudine deschisă, cercetând Scripturile partea locului, în care au predicat Evanghel­ia. (Ve­chiului Testament), verificând şi compa­ Timp de trei sabaturi67 Pavel a predicat din rându-le cu cele predicate de apostoli. Aceşti Vechiul Testament, arătând în mod convin­ iudei erau pătrunşi de o disponibilitate de a gător, prezicerile potrivit cărora Mesia treb­uia învăţa şi de o hotărâre de a verifica orice să sufere şi să învie din morţi. După ce a în­văţătură în lumina Sfintelor Scripturi. Mulţi demonstrat acest lucru din Scripturi, Pavel a din aceşti iudei au crezut. De aseme­nea au continuat, arătând că Isus din Nazar­et este fost făcuţi mulţi convertiţi şi dintre femei şi îndelung aşteptatul Mesia. Căci nu suferise El bărbaţi cu influenţă din comunitatea neevreias- oare, nu murise şi nu înviase El? Oare nu că. demonstrau toate acestea că El este Cristos­ ul 17:13, 14 Când a ajuns la Tesalonica ves- lui Dumnezeu? tea despre lucrarea lui Pavel şi Sila în Bereea, 17:4-7 Unii dintre iudei au fost convinşi, iudeii din Tesalonica au făcut un drum special şi s-au dat de partea lui Pavel şi a lui Sila, până acolo, pentru a incita mulţimile de devenind credincioşi creştini. De asemenea, şi oameni împotriva apostolului. Prin urmare, fra- o mulţime de prozeliţi greci şi nu puţine ţii l-au trimis pe Pavel spre mare, însoţit de femei cu vază din cetate au fost convertiţi. mai mulţi credincioşi. Proba­bil au mers până Asta i-a determinat însă pe iudeii necredinc­ioşi la DIUM, iar de acolo s-au deplasat cu cora- să treacă la acţiune. Aceştia au strâns nişte bia până la PIREU, portul ATENEI. Sila şi oameni fără căpătâi din piaţă, au tulbu­rat ceta- Timotei au rămas în Bereea. tea şi au înconjurat casa lui Iason, în care 17:15 Drumul de la Bereea la Atena era

Fapte 457 lung. A fost o dovadă grăitoare a devota­ a audia diverşi vorbitori – îndeletniciri pentru mentului acestor creştini faptul că au fost dis- care se pare că aveau la dispoziţie un timp puşi să-l însoţească pe Pavel pe tot par­cursul nelimitat. drumului acestuia. Când a sosit timpul să se 17:22 Stând în mijlocul acestui for jurid­ic, despartă de Pavel, lăsându-l la Atena, aposto- Pavel a ţinut ceea ce s-a numit Discursul de lul i-a rugat să le transmită lui Sila şi lui pe Dealul Marte. Când analizăm această cuvân- Timotei mesajul prin care îi ruga să vină cât tare a lui Pavel, nu trebuie să scăpăm din vede- mai curând la el. re faptul că, spre deosebire de alte ocazii, când 17:16 Pe când îi aştepta la Atena, Pavel a a vorbit de obicei unor iudei, acum el s-a adre- fost profund afectat de idolatria ce domina sat unor neevrei. Or, aceştia nu cunoşteau acest oraş. Deşi Atena era centrul culturii, Vechiul Testament şi, prin ur­mare, Pavel a tre- educaţiei şi artelor, pe Pavel nu-l interesa nici buit să găsească un su­biect de interes comun, unul din aceste aspecte. El nu şi-a petre­cut care să le reţină atenţia la începutul alocuţiunii timpul cu îndeletniciri turistice, de vizita­re a sale. Aşadar Pavel începe cu observaţia potri­vit monumentelor oraşului. Iată ce spune Arnot în căreia atenienii sunt foarte religioşi. Or, faptul această privinţă: că Atena era într-adevăr un oraş foarte religios era confir­mat şi de prezenţa co­vâr­şitoare a ido- Nu se pune problema că apostolul ar fi pus mai lilor, care se spunea că depăşeau numărul puţin preţ pe statuile de marmură decât pe fiinţe- locuito­rilor. le omeneşti aflate în viaţă... El nu este omul firav, 17:23 Când s-a gândit la idolii pe care i-a ci personalitatea puternic contu­rată, care priveşte văzut, Pavel şi-a adus aminte de inscripţia pe sufletele nemuritoare ca fiind, din punct de vede- care a văzut-o pe un altar: DUMNEZEU­LUI re transcendental, cu mult mai im­portante decât NECUNOSCUT. Tocmai aici a găsit aposto- obiectele de artă... Pavel nu a considerat idolatria lul punctul nimerit pentru a îndrepta alocuţiu- ca pe un aspect pitoresc şi inofensiv, ci unul nea pe făgaşul dorit. Pentru el ins­cripţia a foarte periculos.68 însemnat recunoaşterea de către atenieni a două fapte importante. Mai întâi, faptul exis- 17:17, 18 În sinagogă el a discutat cu iude- tenţei lui Dumnezeu, iar al în al doilea rând, ii şi cu oamenii temători de Dumne­zeu, pe faptul că atenienii nu-L cunoşt­eau. De aici a când în piaţă el a predicat tuturor celor dispuşi fost foarte uşor şi normal pentru Pavel să trea- să-l asculte. Aşa a ajuns el să ia legătura cu că la adevăratul scop al cuvântării sale: de a-i unii filosofi epicurieni şi stoici. Epicurienii erau lumina pe atenieni cu privire la adevăratul adepţii filosofului Epicur, car­e propovăduia că Dumnezeu. După cum s-a exprimat cineva: plăcerea, şi nu dorinţa de a dobândi cunoştin- „Pavel a îndreptat şu­voiul fără matcă al pioşe- ţe, ar fi scopul princi­pal al vieţii. Stoicii erau niei lor pe făgaşul cel bun“. panteişti, care cre­deau că înţelepciunea ar rezi- 17:24, 25 Misionarii ne informează că cel da în eliberarea de sub imperiul unor emoţii mai bun punct în care se poate porni în lucra- profunde, capa­ci­ta­tea de a rămâne impasivi în rea de a-i învăţa pe păgâni cu privire la faţa bucuriei sau a întristării, supunându-te de Dumnezeu este relatarea creaţiei. Şi Pavel pro- bună voie leg­ilor naturii. Când reprezentanţii cedează în acelaşi mod, cu locuitorii Atenei. acestor două curente filozofice l-au audiat pe El li-L prezintă pe Dumnezeu ca Singurul Pavel, ver­dictul pe care i l-au dat a fost acela care a creat lumea şi tot ce există în ea. de „palavragiu“ (în greacă: „culegător de Privind în jurul său, la numeroasele temple sem­ inţe“) şi „vestitor al unor zei străini“, pen­ ridicate în cinstea unor idoli, apostol­ul le amin- tru faptul că li L-a vestit pe Isus şi învie­rea. teşte atenienilor că Dumnezeul cel adevărat nu 17:19-21 Atunci l-au luat şi l-au dus la locuieşte în temple făcute de mâna omului. Areopag, sediul forumului juridic asemănăt­or Nici nu depinde de serviciul prestat de mâinile unei curţi supreme din vremea noastră, situat oamenilor. În templele închinate idolilor, preo- pe dealul Marte. În cazul de faţă nu a fost ţii adesea aduceau alimente şi alte bunuri de vorba de un proces propriu-zis, ci doar de o strictă necesitate zeilor lor. Dar Dumnezeul cel audiere, în cadrul căreia lui Pavel i s-a dat adevărat nu are nevoie de nimic din partea prilejul de a-şi expune învăţătura în faţa mem- omului, întruc­ât El este izvorul vieţii, suflării şi brilor acestui for juridic şi a mulţimii, aşa cum al tuturor lucrurilor. reiese indirect din versetul 21. Atenienii aveau 17:26-28a Pavel abordează apoi originea o mare predilecţie pentru a purta conversaţii şi rasei umane. Toate neamurile descind dintr-un

458 Fapte strămoş comun, Adam. Nu numai că de sarcasticele atacuri verbale ale celor ce luau Dumnezeu a creat popoarele, ci tot El a stabi- în râs ideea învierii morţilor. Alţii, deşi nu lit anii şi a hotărât ţările în care vor locui şi-au bătut joc, au şovăit şi au amân­at luarea acestea. El a revărsat nenumărate îndurări peste unei decizii, spunând: „Te vom audia cu altă ele, pentru ca ele să-L caute. El a dorit ca ele ocazie asupra acestui su­biect“. Sau, cum s-a să-L caute şi, bâjbâind, să-L găsească, deşi exprimat cineva: „Ei au considerat inoportună El nu este departe de fiecare dintre noi. În ziua încheierii unui pact cu Cristos. Ei nu Dum­nezeul cel ade­vă­rat avem noi viaţa, miş- spun «Nu», ci doar «Nu acum.»“ carea şi fiinţa. El nu este doar Creatorul nos- 17:34 Totuşi ar fi nedrept să afirmăm că tru, ci şi al mediului în care trăim. mesajul lui Pavel a rămas total lipsit de efect. 17:28b Pentru a sublinia relaţia creaturii cu Să ne amintim că Dionisie a crezut. Or el era Creatorul, Pavel a citat din scrierile unor poeţi un Areopagit, deci membru în tribu­nalul greci, care au spus: „căci vlăstarele Lui sun- suprem. De asemenea, o femeie numit­ă tem (şi noi)“. Această afirmaţie nu trebuie Damaris a crezut şi alţii, ale căror nume nu interpretată ca o încuviinţare a învă­ţăturii unei sunt pomenite. aşa-numite „înfrăţiri“ a întregii lumi şi a faptu- Astfel Pavel a plecat din mijlocul lor. „Nu lui că Dumnezeu este tatăl întregii omeniri. ni se mai spune nimic despre Atena. Pavel Noi suntem vlăstarele lui Dumnezeu în sen- revine în câmpurile de misiune în care dom­ sul că El ne-a creat, dar fiii lui Dumnez­eu neau prigoanele, dar pentru superficialit­atea devenim doar prin credinţa în Domnul Isus intelectuală nu mai e nimic de zis“ (texte Cristos. selecte). 17:29 Pavel îşi dezvoltă argumentarea, în Unii critică această predică din pri­cina fap- cuprinsul acestui verset. Dacă oamenii sunt tului că ar părea să aducă elogii atenienilor vlăstarele lui Dumnezeu, atunci înseamnă că pentru religiozitatea lor, când, în realitate, aceş- nu-L mai putem concepe pe Dumnezeu ca pe tia erau cufundaţi într-o cump­lită idolatrie. Sau un idol de aur sau argint sau piatră, întruc­ât că ar fi pus pe seama lor recun­oaşterea (indi- idolii aceştia sunt făuriţi de priceperea omului rectă, n.tr.) a existenţei unui Dumnezeu adevă- şi, prin urmare, nu sunt mai mari decât oame- rat, pornind de la o inscrip­ţie pe care – susţin nii care i-au conceput. Într-un sens, aceşti idoli aceşti critici – atenienii ar fi consacrat-o, în sunt vlăstarele fiinţelor uma­ne, dar adevărul e realitate, unui idol. Mai mult – spun ei – că fiinţele omeneşti sunt creaţia lui Pavel prea pare să se aplece asupra manierelor Dumnezeu. şi obiceiurilor atenieni­lor. În plus, nu prezintă 17:30 După ce a demascat nebunia idola- Evanghelia tot atât de limpede şi energic ca triei, Pavel arată în continuare că de veacuri alte mesaje rostite anterior de apostol. Dar Dumnezeu a trecut cu vederea timp­urile de aceste critici sunt neîntemeiate. Aşa cum am neştiinţă ale Neamurilor. Dar acum, după ce a arătat deja, Pavel a încercat de la început să apărut revelaţia Evangheliei, El porunceşte stabilească un prim punct de contact, după tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocă­ care, urmând o strategie alcătuită din câţiva iască, adică să facă un viraj de o sută optzeci paşi bine defi­niţi, el şi-a călăuzit ascultătorii de grade. mai întâi la cun­oaşterea adevăratului Dumnezeu 17:31 Mesajul acesta este caracterizat de o şi apoi la necesitatea pocăinţei, determinată de anume urgenţă, întrucât Dumnezeu a rânduit o perspectiva venirii lui Cristos ca judecător. zi în care va judeca lumea în neprihănire, Predicarea lui Pavel nu are nevoie de altă prin Domnul Isus Cristos, Omul pe care L-a val­idare, decât aceea de a şti că şi-a dovedit rânduit El. Judecata la care se referă Pavel aici pe deplin eficacitatea, prin faptul că a contri­ va avea loc atunci când Cristos va reveni pe buit decisiv la convertirea autentică a unora pământ pentru a-şi înfrânge duşmanii şi a dintre ascultătorii săi. inaugura domnia Sa de o mie de ani. Asigurarea, certitudinea că acest eveniment va AMVOANE NECONVENŢIONALE avea cu adevărat loc o găsim în faptul că Predica ţinută de Pavel pe Colina Marte Dumnezeu L-a înviat pe Domnul Isus din este o ilustraţie elocventă a locurilor necon­ morţi. Cu aceasta Pavel ajunge la subiectul venţionale în care predicau credincioşii cuvân- său preferat: învierea lui Cristos. tul. 17:32, 33 Poate că Pavel nu a apucat să-şi Locul preferat era în aer liber. La Rusalii încheie mesajul. S-ar putea să fi fost întrer­upt mesajul a fost rostit, după toate probabilităţ­ile,

Fapte 459 în aer liber, dacă judecăm după numărul mare acestea erau prilejuri nimerite de a le predica al celor care l-au audiat şi au fost mântuiţi69 regilor şi dregătorilor la care nu ar fi obţinut (Fapte 2:6, 41). Alte exemple de predicare în acces pe alte căi. Probabil Dumnez­eu îngă­duie aer liber le găsim la 8:5, 25, 40; 13:44; 14:8- fiecărei fiinţe umane să-şi întretaie cărarea cu a 18. noastră, pentru ca noi să avem prilejul de a bine- Mesajul a răsunat în zona templului în cel cuvânta în vreun fel umblar­ea acestui om, lăsând puţin trei ocazii (3:1-11; 5:21, 42). Pavel şi în inima şi în viaţa lui o oarecare influenţă care asociaţii lui au rostit Cuvântul pe malul râului să-l apropie mai mult de Dumnezeu7.0 la Filipi (16:13). Iar aici, în textul de faţă, la Domnul Isus le-a încredinţat misiunea de a Atena, el a predicat în piaţă (17:17), înainte de se duce în toată lumea şi a predica Evan­ghelia a predica pe Colina Marte. La Ierusalim el a la orice făptură (Marcu 16:15). Cartea Fapte îi vorbit în faţa unei mulţimi agitate de pe trepte- prezintă tocmai în procesul aducerii la îndepli- le fortăreţei Antonia (21:40–22:21). nire a acestei porunci. De cel puţin patru ori mesajul a fost rostit Poate că ar trebui să adăugăm că majorita- înaintea sinedriului iudaic: de către Petru şi tea cazurilor de predicare în Fapte au avut loc Ioan (4:8, 19); de către Petru şi ceilalţi apostoli spontan şi liber (fără notiţe pregătite dinainte). (5:27-32); de către Ştefan (7:2-53); şi de către De obicei, nu exista timp suficient pentru ca Pavel (22:30–23:10). predicatorii să-şi pregătească mesajul. „Nu era Pavel şi asociaţii lui de obicei predicau vorba aici de performanţa atinsă într-o oră (de Evanghelia în sinagogi (9:20; 13:5, 14; 14:1; predicare), ci rezultatul pregătirii de o viaţă 17:1, 2, 10, 17; 18:4, 19, 26; 19:8). întreagă“. Predicatorii erau cei pregătiţi, nu De multe ori predicile erau rostite în case predicile lor. ‡ particulare. Astfel Petru a predicat în casa lui Corneliu (10:22, 24). Pavel şi Sila au mărtu­ 18:1 Unii cred că Pavel a plecat de la risit în casa temnicerului din Filipi (16:31, 32). Atena din cauza rezultatelor slabe pe care La Corint Pavel a predicat în casa lui Crispus, le-ar fi obţinut propovăduirea lui în acest oraş. fruntaşul sinagogii (18:7, 8). El a predicat până Noi însă înclinăm să credem că el a fost călă- la miezul nopţii într-o casă particulară din uzit de Duhul Sfânt să meargă spre vest, la Troas (20:7). El a predat din casă în casă la CORINT, capitala AHAIEI. Aici, în acest Efes (20:20), precum şi în casa închiriată de oraş cunoscut pentru imoralitatea sa, Evan­ el la Roma (28:30, 31). ghelia trebuia predicată şi se impunea înfiin­ Filip i-a predicat eunucului etiopian într-un ţarea unei biserici. car (8:31-35), iar Pavel a predicat la bordul 18:2, 3 La Corint, Pavel s-a împrietenit cu unei corăbii (27:21-26). La Efes el a discutat cuplul Acuila şi Priscila, această prieten­ie zilnic într-o sală de clasă (19:9). durând toată viaţa sa. Acuila era iudeu din Pavel a predicat în tribunale civile înain­tea Pont, o provincie situată în nord-estul Asiei lui Felix (24:10), a lui Festus (25:8) şi a lui Mici. Iniţial el şi soţia lui locuiseră la Roma, Agripa (26:1-29). dar fuseseră alungaţi de acolo prin decretul În 8:4 citim că fraţii prigoniţi s-au dus antisemit emis de Claudius Cezar. Corint se pretutindeni, predicând Cuvântul. afla pe traseul principal ce stabilea legătura Toate aceste exemple ne arată că primii Romei cu Orientul, ceea ce explică de ce s-a creştini nu considerau că vestirea mesajului stabilit acest cuplu în Cor­int, înj­gheb­ând o Evangheliei trebuie să se rezume doar la anu- mică întreprindere particu­lară de confecţionare mite clădiri special „consacrate“. Mai degrabă, a corturilor. Pavel era şi el de profesie făcător oriunde se aflau oameni şi se ivea prilejul, ei de corturi şi astfel a ajuns să-i cunoască. Îl făceau cunoscut pe Cristos, după cum subli- niază şi A.B. Simpson: Viaţa ne dezvăluie ca într-o străfulgerare cele mai de preţ ocazii atunci când ne aflăm la datorie. Primii creştini considerau orice situaţie din viaţă Aşadar, ţine-te de îndeletnicirea prin care-ţi câştigi un prilej nimerit pentru a mărturisi pentru Crist­os. pâinea zilnică şi în însăşi truda ta vei primi mari Chiar şi atunci când erau duşi înaintea regilor şi binecuvântări şi vei vedea îmbu­curătoare vedenii... a guvernatorilor, nici nu le trecea prin cap să Atelierul, biroul sau magazia în care-ţi desfăşori încerce să ocolească subiectul sau să se eschiveze activi­tatea pot deveni casa lui Dumnezeu. Fă-ţi de a se identif­ica cu Cristos, de teama consecin- datoria şi fă-o cum se cuvine, căci în achita­rea ţelor unei atari identificări. Mai degra­bă, pentru ei de sarcinile ce-ţi revin vei putea dobândi o aleasă

460 Fapte părtăşie sufletească, cum au găsit-o Acuila şi Pris- calea dării la o parte a poporului Israel, conco- cila7.1 mitent cu propovă­du­irea Evangheliei la Nu reiese clar din text dacă Acuila şi Prisci- Neamuri. Dumnezeu a decretat ca vestea bună la erau deja creştini când i-a cunoscut Pavel, să fie adresată mai întâi evreilor, dar, pe pagi- sau dacă au fost mântuiţi prin lucrarea aposto- nile cărţii Fapte, pe măsură ce po­porul Israel lului. Balanţa dovezilor înclină însă în favoarea respinge mesajul, cu adâncă tristeţe, Duhul lui argumentului că erau deja credinc­ioşi când au Dumnezeu Se îndepăr­tea­ză tot mai mult de sosit la Corint. acest popor. 18:4 Pavel stătea de vorbă (argumenta) în 18:7, 8 După acest acces de furie al iudei- sinagogă în fiecare sabat şi îi convingea atât lor, apostolul s-a dus în casa lui Iust, un con- pe iudei, cât şi pe prozeliţii dintre Neamuri că vertit dintre Neamuri la iudaism, care locuia Isus este într-adevăr Cristosul lui Dumnezeu. lângă sinagogă. Desfăşurându-şi mis­iu­nea din 18:5 Pavel îi lăsase pe Sila şi Timotei în acest sediu, apostolul Pavel a avut bucuria de Bereea, cu ocazia plecării sale spre Atena. Dar a-l vedea pe Crisp, mai-marele sinagogii, odată ajuns în acel oraş, a trimis vorbă ca împreună cu toată casa lui, ve­nind la Cristos. aceştia să vină la el. Şi astfel în Corint ei i se Mulţi alţi corinteni şi-au pus încrederea în alătură lui Pavel. Mântuitorul şi au fost botezaţi. Pavel l-a bote- După sosirea lor, Pavel a fost constrâns zat pe Crisp şi pe încă vreo ­câţiva (1 Cor. de Duhul. Asta ar putea însemna că simţea 1:14-16), dar de regulă prefera să-l pună pe alt povara pe care a aşezat-o Domnul asupra sa frate să-i boteze pe credin­cioşi. Pavel se temea de a predica mesajul Evangheliei cu şi mai că oamenii vor forma un fel de partid în jurul mare stăruinţă, mărturisindu-le iudeilor că Isus lui şi că ar putea să li se distragă astfel atenţia este Cristosul. Am putea înţelege de aici că de la dragostea şi loialitatea integrală pe care apostolul nu-şi mai petrecea timpul con­ I-o datorează Domnului Isus. fecţionând corturi, ci se consacrase în exclu­ 18:9, 10 Domnul, în harul Său, i-a vorbit sivitate predicării Evangheliei. lui Pavel în timpul nopţii, printr-o vedenie, Cronologic, cam în această perioadă a asigurându-l că nu avea de ce să se teamă, ci redactat Pavel 1 Tesaloniceni (adică prin anul să meargă înainte, predicând Evanghelia, fiind 52 d.Cr.). asigurat de prezenţa şi ocrotirea lui Dumnezeu. 18:6 Iudeii necredincioşi i s-au împotrivit Existau în oraş mulţi oameni care erau ai lui Pavel şi l-au batjocorit. A respinge Evan­ Domnului, în sensul că El lucra în vieţile lor ghelia înseamnă însă a te respinge pe tine şi, în cele din urmă, aceştia aveau să fie mân- însuţi. Necredinciosul nu-i face nimănui mai tuiţi. mult rău decât îşi face lui însuşi. 18:11 Pavel a stat la Corint un an şi jumă- Pavel şi-a scuturat hainele şi le-a zis: tate, predând cuvântul lui Dumnezeu. Mat­erial „Sângele vostru să fie asupra capului vostru. Eu de referinţă de mare preţ pentru această perioa- sunt curat; de acum încolo, mă voi duce la dă poate fi găsit la 1 şi 2 Co­rint­eni. celelalte Neamuri“. Scuturarea hainelor a fost 18:12-16 Probabil către sfârşitul şederii lui un act dramatic, semnificând desolidari­zarea lui Pavel la Corint a fost numit Galio pro­consul de ei. Dar asta nu l-a împiedicat de a merge la al Ahaiei (cam prin anul 53 d.Cr.). Crezând sinagogă în alt oraş, şi anume Efes (19:8). că noul proconsul le va da câştig de cauză, Cuvintele apostolului constituie o aten­ iudeii l-au adus pe Pavel înaintea lui la scau- ţionare solemnă a tuturor credincioşilor cu pri- nul de judecată (bema) din piaţa de la Corint. vire la posibilitatea de a se face vinovaţi de Acuzaţia adusă lui Pavel era că ar fi încercat sângele cuiva. Creştinul este dator tuturor să-i convingă să se închine lui Dumn­ezeu oamenilor. Dacă nu se va achita de sarcina contrar legii iudaice. Înainte ca apos­tolul să ce-i revine de a vesti Evanghelia, Dumnezeu îl aibă prilejul de a depune mărturie, cu un gest va trage la răspundere. Pe de altă parte, dacă dispreţuitor, Galio a respins integral cazul, spu- Îl va mărturisi cu credincio­şie pe Cris­tos dar nându-le iudeilor că aceasta era o chestiune ce se va lovi de o aprigă împotrivire, atunci va fi ţinea strict de legea lor, nein­trând sub inciden- absolvit de vină, răspunderea apăsând pe ume- ţa jurisdicţiei sale. Dacă ar fi fost vorba de rii celui ce se face vinovat de respingerea lui vreo nedreptate sau de vreo faptă rea, atunci Cristos. s-ar fi cuvenit ca Gallio să-i sprijine pe iudei, Versetul acesta reprezintă încă un pas pe dar în realitate era vorba doar de o chestiune de cuvinte şi de nume, asupra legii iudaice.

Fapte 461 Proconsulul nu avea nici o intenţie de a deve- fost GALATIA şi FRIGIA. Apostolul a vi­zitat ni judecător în ase­menea chestiuni. Prin urma- bisericile de acolo, una câte una, întărindu-i pe re, a respins ca­uza iudeilor. toţi ucenicii. 18:17 Unii cred că grecii l-au pedepsit pe 18:24-26 Scena se mută acum înapoi la Sostene pentru că l-a adus pe Pavel înaintea Efes, unde i-am lăsat pe Acuila şi Priscila. În proconsulului Gallio în cazul unei acuzaţii atât această localitate, a sosit un predicator eloc­ de nefondate. Când se spune că Gallio nu a vent, pe nume Apolo, care era foarte tare în luat în seamă nici unul din aceste lu­cruri, asta Scripturile Vechiului Testament. El era iudeu nu înseamnă că nu-l interesa Evanghelia, deşi din naştere, băştinaş din Alexandria, capitala probabil că aşa stăteau lucrurile. E limpede că Egiptului de nord. Deşi propovădui­rea sa era nu voia să se implice în legile şi datinile iude- însoţită de mare putere şi deşi era plin de ilor. râvnă, avea însă unele deficienţe la capitolul 18:18 După aceste incidente, Pavel a cunoştinţelor despre credinţa creşti­nă. Se pare rămas la Corint destul de multă vreme. că el era bine pregătit cu privire la mi­siunea Poate că în această perioadă a redactat 2 Te­sa­ lui Ioan Botezătorul şi ştia că Ioan chemase loniceni. naţiunea Israel la pocăinţă, ca act pregătitor Când, în cele din urmă, a părăsit Corin­tul, pentru venirea lui Mesia. Dar el nu pare să fi împreună cu Priscila şi Acuila, a plecat cu avut cunoştinţă despre bote­zul creştin sau des- corabia în Siria, destinaţia finală fiind Antio­ pre alte chestiuni legate de doctrina creştin­ă. hia. Unii comentatori susţin că Pavel s-a tuns Când Acuila şi Priscila l-au auzit vor­bind în la Chencreea (portul de est al Cor­int­ul­ui), în sinagogă, şi-au dat seama că are nevoie să timp ce alţii spun că a fost vorba de Acuila7.2 primească învăţături suplimentare şi astfel l-au Unii consideră că maniera în care a fost luat deoparte şi i-au explicat calea lui făcut jurământul trădează puternicele origini Dumnezeu mai amă­nun­ţit. Trebuie subliniat iudaice, necorespunzând cu maturitatea spi­ aici meritul acestui predicat­or eloc­vent pentru rituală a lui Pavel. Probabil că nu se poate că s-a lăsat învăţat de un făcător de corturi şi stabili cu precizie care din cei doi s-a tuns. de soţia acestuia. 18:19, 20 Când corabia a tras la EFES, 18:27, 28 Ca urmare a spiritului maleabil Priscila şi Acuila au coborât pe uscat cu sco- de care a dat dovadă, lăsându-se învăţat, fraţii pul de a rămâne acolo. Pavel a profitat de din Efes l-au încurajat în dorinţa sa de a se scurta şedere a vasului în acest port, pentru a duce la Corint pentru a propovădui Cu­vântul. se duce la sinagogă şi a discuta cu iudeii. Ba mai mult, au redactat şi o scri­soare de Surprinde faptul că aceştia au dorit ca el să recomandare pe care s-o poarte cu el. Aşa se rămână mai multă vreme, dar Pavel nu a face că el a fost de mare ajutor pentru cre­ putut să le împli­nească dorinţa. dincioşii din Corint, răspunzând cu vigoare 18:21 Corabia trebuia să plece mai de­parte argumentelor iudeilor şi arătând că Isus este şi astfel Pavel a promis că se va întoar­ce la cu adevărat Cristosul lui Dumne­zeu. Efes, dacă va voi Dumnezeu, după cel­ebrarea 19:1 Când a venit Pavel prima oară la sărbătorii la Ierusalim. Efes, le-a promis iudeilor din sinagogă că, 18:22 Următorul popas al corăbiei a fost dacă va voi Dumnezeu, se va întoarce. CEZAREEA. De acolo, apostolul s-a dus şi Îm­plinindu-şi acum această promisiune, el s-a a salutat biserica din Ierusalim. Apoi s-a cobo- deplasat din ţinuturile Galileii şi Frigiei, rât la ANTIOHIA, vizitând pentru ultima urmând un traseu pe uscat, traversând regiun­ea oară această localitate. muntoasă şi ajungând la EFES pe coasta de Cu aceasta se încheie a doua călătorie est a Asiei proconsulare. În acest oraş s-a misionară a lui Pavel. întâlnit cu vreo doisprezece bărbaţi care susţi- G. A treia călătorie misionară a lui Pavel: neau că sunt ucenici. Stând de vorbă cu ei, Pavel a realizat că aceştia nu erau desăv­ârşiţi Asia Mică şi Grecia (18:23–21:26) în cunoştinţele lor creştine, ci, dimpot­rivă, avea 18:23 După o vizită destul de lungă la multe lacune şi s-a întrebat dacă au primit Antiohia, Pavel era acum gata să pornească vreodată Duhul Sfânt. într-o nouă călătorie misionară de proporţii, 19:2 Prin urmare, Pavel i-a întrebat: „Aţi care este relatată de la versetul 23 din capito­ primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?“ În lul 18 până la 21:16. versiunea KJV, întrebarea lui Pavel e redată Primele regiuni ce aveau să fie vizitate au astfel: „Aţi primit voi Duhul Sfânt de când aţi

462 Fapte crezut?“ Desigur, această traducere introduce caz la caz. Aici la Fapte 19, avem următoarea ideea greşită, potrivit căreia primi­rea Duhului ord­ine: Sfânt ar avea loc după primirea mântuirii. Credinţa. Gândul care se desprinde din acest verset Rebotezarea. nu este acela că primirea Duhului Sfânt ar fi Punerea mâinilor de către apostol. o lucrare a harului ce urmează mântuirii, căci Primirea Duhului Sfânt. de îndată ce păcătosul şi-a pus încrederea în Dând Duhul Sfânt ucenicilor lui Ioan prin Mântuitorul, el a primit Duhul Sfânt. punerea mâinilor lui Pavel, Domnul a preven­it Răspunsul ucenicilor a fost următorul: posibilitatea ca mai târziu Pavel să fie conside- „Nici n-am auzit că există Duh Sfânt“ sau rat drept inferior lui Petru, lui Ioan sau orică- cum îl redă versiunea ASV: „Nici măcar nu rui alt apostol. am auzit că Duhul Sfânt a fost dat“. Din Când au primit ucenicii lui Ioan Duhul moment ce aceşti oameni erau ucenici ai lui Sfânt, ei au vorbit în limbi şi au profeţit. Ioan Botezătorul, aşa cum aflăm din versetul Asemenea puteri supranaturale au constituit următor, ei ar fi trebuit să aibă cunoştinţă metoda lui Dumnezeu de a lucra, înainte de a de­spre existenţa Duhului Sfânt, din Vechiul fi fost redactat Noul Testament. Astăzi ştim că Testament. Nu numai atât, dar Ioan îşi in­struise primim Duhul Sfânt în momentul convertirii, ucenicii cu privire la faptul că Cel care venea nu prin semne şi minuni, nici chiar prin sim- după el avea să-i boteze cu Duhul Sfânt. Prin ţăminte, ci prin mărturia Scripturilor din Noul urmare, ceea ce nu ştiau ucenicii aceştia era Testament. că Duhul Sfânt fusese dat deja în Ziua În clipa în care crede cineva în Domnul Cincizecimii. Isus Cristos, este umplut cu Duhul Sfânt, este 19:3, 4 Când a pus apostolul întrebarea pecetluit de Duhul Sfânt şi primeşte arvuna despre botez, a aflat că oamenii aceştia nu Duhului. De asemenea primeşte ungerea cunoşteau decât botezul lui Ioan. Cu alte Duhului şi este botezat în trupul lui Cristos. cuvinte, cunoştinţele lor se rezumau la con­ Dar asta nu neagă faptul că există crize ulte­ vingerea că Mesia era aproape, iar ei arăta­seră rioare ale Duhului. Nu se poate tăgădui că prin botezul lor că au făcut pregătirile necesa­ Duhul Sfânt vine adesea asupra unor persoa­ne re pentru a-L primi ca Rege. Ei nu ştiau că individuale în modalităţi potrivite cu suverani- Cristos murise, fusese îngropat şi înviase din tatea Sa, dându-le aces­tor persoane puteri spe- morţi, înălţându-se la cer, după care fusese ciale pentru misiuni speciale, um­plându-i de trimis Duhul Sfânt. Pavel le-a explicat toate curaj în credinţa lor şi turnând asupra lor o aceste lucruri, amintindu-le că atunci când mare râvnă pentru câştigarea de suflete pentru Ioan a botezat cu botezul pocăi­nţei, el i-a Cristos. îndemnat să creadă în Cristos Isus. 19:8 Timp de trei luni, Pavel a vizitat 19:5 Când au auzit ei acest lucru, au fost sin­agoga din Efes, vorbind cu îndrăzneal­ă, botezaţi în numele Domnului Isus. Pe tot par- discutând cu ei şi înduplecându-i de­spre cursul cărţii Faptelor Apostolilor se pune lucrurile privitoare la împărăţia lui Dum­ accent deosebit pe Domnia lui Isus. Prin nezeu. Discuţiile apelau la intelectul oameni­ urmare, ucenicii lui Ioan au fost botezaţi prin lor, dar „înduplecarea“ se referă la apelul făcut autoritatea Domnului Isus şi ca recunoaştere la voinţa lor, în special în legă­tură cu credinţa publică în viaţa lor că L-au acceptat pe Isus în Isus Cristosul. Subiectul discu­ţiilor a fost: Cristos ca Domn (Iehova). „Lucrurile privitoare la împă­răţia lui 19:6, 7 Apoi Pavel şi-a pus mâinile peste Dumnezeu“. C. E. Stuart dezvoltă această ei, aceştia primind Duhul Sfânt. Este a patra idee: oară în cartea Fapte când ni se spune precis că Duhul Sfânt a fost dat. Prima oară a fost A se observa că Pavel nu a predicat Evang­ helia în capitolul 2, în ziua Cincizecimii, când au Împă­răţiei, căci asta ar fi fost nelalocul ei, din fost implicaţi mai cu seamă iudei. A doua punct de vedere dispensaţional. Domnul a pre­ oară a fost în Fapte 8, când Duhul a fost dat dicat acest lucru. Dar subiectul căzuse oarecum samaritenilor, prin punerea mâinilor lui Petru pe planul doi, prin moartea Sa, urmând să fie şi Ioan. A treia oară a fost la Fapte 10, în reluat ulterior (Matei 24:14; Apo. 14:6, 7). Dar casa unui neevreu, Corneliu, din Iopa. Am Pavel a discutat despre Împărăţia lui Dumnezeu, arătat anterior că ordinea evenimentelor care căci aceasta există în prezent pe pă­mânt. 73 au dus la primirea Duhului Sfânt diferă de la 19:9, 10 Când unii dintre iudei s-au

Fapte 463 îm­pietrit (în intelectul lor), devenind neas­cultă­ avut şi puterea care să însoţească aceste cuvin- tori (în ce priveşte voinţa lor), când au înce­put te, şi astfel demonii nu li s-au supus. De să agite mulţimile împotriva Căii, Pavel a altfel, răspunsul duhului rău a fost cât se poate părăsit sinagoga şi s-a retras împreu­nă cu uce- de relevant: „Pe Isus Îl cunosc şi pe Pavel îl nicii săi, îndepărtându-se de aceşti iudei. El i-a ştiu, dar voi cine sunteţi?“ F. B. Meyer face dus la şcoala lui Tiranus, unde avea toată câteva remarci amuzante pe marginea acestui libertatea să predea zilnic. Se crede că Tiranus citat: era un grec ce ţinea ore de filozofie sau reto- rică. Timp de doi ani, apos­tolul a făcut uce- Când fiii lui Sceva s-au luat de demon, acesta nici, trimiţându-i apoi să-i înveţe pe alţii. s-a luat de ei, spunând cam aşa: „Voi, piticilor şi Urmarea a fost că întreaga provincie a Asiei a liliputanilor, cine sunteţi? Pe Pavel îl cunosc! Dar auzit cuvântul Domnului Isus, atât iudeii, cât pe voi nu vă cunosc. Niciodată nu am auzit de şi grecii. Astfel s-a deschis larg o uşă pentru voi. Nicicând nu s-a pomenit de numele vostru în lucrarea rodnică a lui Pavel, aceast­a în pofida fundul iadul­ui. Nimeni nu vă cunoaşte, nici în numeroşilor adversari pe care îi avea (1 Cor. afara hotarelor acestei gropi, numite Efes“. 16:9). Da, asta e întrebarea care mi s-a pus astăzi: 19:11, 12 Ca apostol al lui Isus Cristos, „Te cunoaşte cineva în iad?“ Ştiu diavolii despre Pavel avea puterea de a face semne şi mi­nuni, noi? Sunt ei timoraţi de noi? Le producem noi un acestea constituind dovezi ale aposto­liei sale, sentiment de groază? Sau, mai degrabă, ei sunt cei autentificând mesajul propovăduit de el. Atât de ce se iau de noi? Când predicăm duminica sau mare era puterea care se scur­gea prin el, încât când facem misiune pe străzi sau când frecven­tăm până şi batiste sau şorţuri de care se atingea el Şcoal­a Duminicală, diavolul spune: „Nu te cu­nosc. erau purtate de bolnavi sau de cei posedaţi de Nu merită să-mi irosesc muni­ţiile cu tine. Poţi să-ţi duhuri rele, care erau vindecaţi. Se ridică în continui activitatea nestin­gher­it. Nu voi risca să acest punct întrebarea dacă aceste minuni pot fi supăr iadul, încercând să te opresc“. 74 repetate în vremea noastră. Duhul Sfânt al lui Dumnezeu este suveran şi deci poate proceda Este interesant să observăm distincţia pe aşa cum vo­ieşte. Dar trebuie să recunoaştem că care o face Scriptura între duhul rău (v. 15) asupra apostolilor şi a delegaţilor lor fuseseră şi omul în care locuia duhul rău (v. 16). În turn­ate puteri suprana­turale. Întrucât în vremea versetul 15 vorbeşte demonul, dar în versetul noastră nu avem apostoli în sensul deplin al 16 chiar demonizatul sare asupra fiilor lui cuvântului, este inutil a se susţine că minun­ile Sceva, îi biruie, îi despoaie de haine şi-i vată- săvârşite de apostolii din perioada prim­ ară a mă. bisericii s-au extins până în zilele noastre. 19:17 Când s-a răspândit vestea despre 19:13, 14 Ori de câte ori Dumnezeu această înfrângere a forţelor Satanei în ţinu­tul lucrează cu putere, Satan se va înfăţişa din jur, peste oameni a căzut o mare frică şi num­ aidecât ca să obstrucţ­ioneze şi să se numele Domnului Isus a fost preamărit. Nu opună. Pe când Pavel propovăduia şi făcea numele lui Pavel a fost slăvit, ci numele minuni, la Efes erau nişte iudei peregrini, Mântuitorului lui Pavel. care erau exorcişti. Oamenii aceştia porun­ 19:18, 19 Atât de măreaţă a fost lucrarea ceau duhuri­lor rele (folosind numele Dom­ Duhului lui Dumnezeu printre cei ce practic­au nului Isus ca formulă magică) să iasă din diverse forme ale artei magiei încât un mare oamenii posed­aţi. Faptul că anumiţi iudei număr de oameni s-au întors la Cristos, mărtu- aveau realmente puterea de a scoate demoni risindu-şi faptele. După aceasta, au procedat la a fost recunoscut chiar de Domnul Isus o demonstraţie publică a credin­ţei lor, adunân- Însuşi (Luca 11:19). du-şi cărţile de magie şi arzân­du-le într-un Printre magicienii iudei care practicau în mare foc. Costul iniţial al aces­tor cărţi a fost felul acesta erau cei şapte fii ai lui Sceva. probabil de cincizeci de mii de arginţi. Este Omul acesta era un mare preot iudeu, res­ greu de stabilit cu precizie cât ar costa asta în pectiv preot peste douăzeci şi patru de curs­uri. banii noştri actuali – poate între opt şi zece Într-o zi, fiii lui au încercat să scoată un duh mii de dolari. rău dintr-un demonizat, spunând demo­nului 19:20 Această renunţare publică la prac­ din el: „Vă jur pe Isus, pe care-L pre­dică ticarea unor îndeletniciri păgâne a făcut Pavel!“ Cuvântul Domnului să crească cu multă put­ere 19:15, 16 Ei au rostit cuvintele, dar n-au şi să câştige teren. Poate că dacă şi creştinii

464 Fapte din vremea noastră ar arde cărţile şi revistele glasuri contradictorii. lor fără valoare, Cuvântul ar avea mai mult 19:33, 34 Un iudeu, pe nume Alexandru, câştig de cauză. a căutat să intervină şi să se adreseze mulţi­ 19:21 Pe măsură ce se apropia momentul mii, negreşit cu intenţia de a-i apăra pe iudei, încheierii lucrării lui Pavel la Efes, el s-a hotă- ca unii care erau cu totul nevinovaţi în a­ceastă rât să revină la Ierusalim prin Macedon­ia şi chestiune. Dar când mulţimea a aflat că este Ahaia, urmând ca apoi să meargă şi la Roma. iudeu, a scos un răcnet şi mai mare de pro- Inima lui mereu plină de iubire şi compasiune test. Preţ de circa două ore, oamenii au strigat căuta întruna centre în care Evanghelia să „Mare este Diana Efesenilor!“ poată fi sădită şi de la care să se poată răs- 19:35 În acest moment crucial, mai-mare- pândi apoi în jur. le cetăţii a reuşit să potolească mulţim­ ea. 19:22 El i-a trimis pe Timotei şi pe Erast Cuvântarea lui a fost pe atât de reuşită pe cât înaintea lui în Macedonia, urmând ca el să a fost de neîndemânatică. El a spus că de fapt mai stea un timp în Asia. Probabil că în efesenii nu au de ce să se teamă. La urma această perioadă a redactat 1 Corinteni (res­ urmelor, toţi ştiu că Efes a fost rânduit ca pectiv prin anul 56 d.Cr.). cetate menită să slujească de templu păzi­tor al 19:23-27 Ca urmare a lucrării lui Pavel, marii zeiţe Diana. Deşi treis­prezece cetăţi din mulţi efeseni s-au întors la Domnul, renunţ­ând Asia erau interesate de acest temp­lu, totuşi la idolii lor. Trezirea spirituală din oraş a fost clădirea sacră fusese dată în grija sol­emnă a atât de răspândită, încât a provocat o recesiune efesenilor. De asemenea, lor le reve­nea privile- economică în rândul producătorilor de idoli. giul de a păzi chipul Dianei, despre care se Un argintar, cu numele Dimitrie, se afla credea că ar fi căzut din cer. printre cei ce fuseseră afectaţi negativ în afa- 19:36-40 Lăsând să se înţeleagă că teme­ cerile lor. Acest om confecţiona altare de liile religiei lor erau trainice şi că nimic nu argint ale zeiţei Diana7.5 În calitate de purtător putea răsturna cultul închinării zeiţei Diana, el de cuvânt al breslei sale, Dimitrie i-a adunat la le-a spus oamenilor că dau dovadă de nechib- un loc pe toţi colegii săi meşte­şu­gari, încer- zuinţă, făcând atâta tărăboi. Mai ales, că când să-i determine să treacă la acţiuni energi- oamenii împotriva cărora protestau nu erau ce. El le-a amintit astfel cum Pavel reuşise vinovaţi de jefuirea templului, nici de hulă atât de bine să-i convingă pe mulţi oameni să împotriva zeiţei Diana. Dacă Dimitrie şi meş- creadă că zeii făcuţi de mâna omului nu sunt terii lui aveau motive întemeiate să aducă dumnezei. Apoi el a dezvăluit adevăratul motiv plângere, atunci acestea trebuiau înaintate la al îngrijo­rării sale, când a afirmat că meseria tribunalele care le stăteau la dispoziţie, pro­ lor era în pericol, dar s-a străduit să dea aces- consulii fiind gata să au­dieze cazul. Dacă tei nelin­işti o turnură religioasă, prefăcându-se aveau altceva de spus, atunci exista oricând că ar avea o mare re­verenţă pentru Diana şi posibilitatea întrunirii în condiţiile legale. Dar tem­plul acesteia. felul în care s-au strâns ei acum a fost cel al 19:28-31 Şedinţa argintarilor s-a trans­ unor tulburări în masă. Or, imperiul roman nu format curând într-o tulburare în masă, în care privea cu ochi buni asemenea adunări. Dacă a fost implicat întregul oraş. Strigând „Mare ar fi traşi la răspun­dere pentru aceste tulbu­rări, este Diana Efesenilor!“, gloata s-a repezit în n-ar mai putea să se justifice. În plus, mai- teatru (arenă sau coliseum), pu­nând mâna pe marele cetăţii ştia că postul său şi probab­il Gaius şi pe Aristarh, doi dintre însoţitorii lui chiar viaţa sa erau în primejdie, dacă ajungea Pavel în călătoria sa, având negreşit intenţia de vestea la autorităţ­ile din Roma despre cele a-i ucide. Pavel însuşi a dorit să intervină şi să întâmplate. se adreseze mulţimii, dar a fost împiedicat de 19:41 Între timp, gloata s-a mai potolit, ucenici, precum şi de Asiarhi (adică de oficia- oamenii ducându-se la casele lor. lii aleşi de oraşe, care, pe cheltuială proprie, organiz­au serbări în cinstea zeilor lor). Aceşti Un aspect ciudat, care nu poate trece neob­servat, binef­ăcători civici care se împ­rieteniseră cu este faptul că tocmai acţiunea mai-marelui cetăţii Pavel i-au spus că nu ar fi deloc înţelept să în interesul păstrării ordinii şi legalităţii, şi nu intre în arenă. tulburarea maselor, a fost aceea care a pus capăt 19:32 Dar de data aceasta gloata ieşise de misiunii lui Pavel din acea localitate. Atâta vreme sub orice control. Mulţi oameni habar nu cât a existat o opoziţie sănătoasă, Pavel a consi- aveau de ce se află acolo. Peste tot se auzeau derat că are prilejuri minunate de a vesti Cuvântul

Fapte 465 lui Dumnezeu la Efes (1 Cor. 16:8, 9). Se pare ducându-se, în schimb, din nou spre nord, tre- când prin Macedonia. însă că de îndată ce i s-a acordat protec­ţia oficia- 20:4 În acest punct ni se face cunoştinţă cu câţiva din însoţitorii lui Pavel. Se spune că lităţilor municipale, Pavel a decis să părăsească aceştia l-au însoţit până în Asia, dar noi ştim că unii din ei s-au dus cu el până la Roma: oraşul (Texte selecte). Sopater din Bereea este probabil unul şi Cuvântul adunare (v. 32, 39, 41) este tra- acelaşi cu Sosipater, o rudă a lui Pavel, men­ ducerea termenului ekklesia din textul grec, ţionată la Romani 16:21. având sensul de „grupare de oameni chemată Aristarh din Tesalonica era cât pe aci afară“ şi care a fost tradus în alte părţi ale să-şi piardă viaţa, în tulburarea de la Efes Noului Testament prin biserică (din basilica, (Fapte 19:29). Citim ulterior despre el că a n.tr.). Numai con­textul poate stabili când ter­ fost deţinut împreună cu Pavel la Roma menul se referă la o gloată de păgâni, ca în (Filimon 24; Col. 4:10). cazul de faţă, şi când se referă la adunarea Secund(us), originar şi el din Tesalonica, Israelului, ca la Fapte 7:38 sau la biserica Nou l-a însoţit pe Pavel până în Asia, probabil Testam­ entală. Term­ enul adunare este însă o până la Troas sau Milet. traducere mai exactă a elinului ekklesia decât Gaius din Derbe nu trebuie confundat cu biserică. Cuvântul church (adică biserică, n. macedoneanul, care a fost prins de gloata de tr.) prov­ine dintr-un termen grecesc, cu sensul la Efes (Fapte 19:29). Despre un alt Gaius se de: „aparţinând Domnului“ (kuriake, vezi spune că a fost locuitor al Corintului, gazda scoţian­ul „kirk“). În accepţiunea actual­ă, bise- lui Pavel în acest oraş (Ro. 16:23). A treia rică se referă, de obicei, la o clădire folosită epistolă a lui Ioan este adresată unui bărbat pe în scopuri religioase, acesta fiind motivul pen- nume Gaius, ce locuia, probabil, în apro­piere tru care mulţi creştini preferă termenul aduna- de Efes. Gaius era un nume foarte des întâlnit re, ce exprimă adevărul potrivit căruia biserica în vremea aceea. este un grup de oa­meni aparte, nu o clădire, Timotei nu numai că l-a însoţit pe Pavel nici chiar o confe­siune. până în Asia, dar a fost cu el la Roma, în 20:1 Din versetul 1 s-ar părea că aposto­lul timpul primei întemniţări a apostolului acolo. a plecat din Efes direct în Macedonia. Dar de Ulterior a străbătut alături de Pavel Asia pro- la 2 Corinteni aflăm că mai întâi el s-a dus la consulară. În a Doua sa Scrisoare către TROAS. Acolo a găsit o uşă larg deschisă pre- Timotei, Pavel îşi exprimă dorinţa de a-l reve- dicării Evangheliei, dar a fost foarte dornic să-l dea pe Timotei, dar nu ştim dacă această vadă pe Tit şi să afle de la el cum au primit dorinţa i s-a împlinit. Corintenii prima sa epistol­ă. Negăsin­du-l însă Tihic, originar din Asia Mică, l-a însoţit, pe Tit la Troas, Pavel a traversat pe calea apei probabil, pe apostol până în Milet. Mai târz­iu colţul de nord-vest al Mării Egee, ajungând în el i s-a alăturat din nou apostolului Pavel la MACEDONIA. Corabia la bordul căreia a Roma, unde citim că a lucrat cot la cot cu el, călătorit a ancorat în mod sigur la NEAPOLIS, precum şi în timpul celei de-a doua întemni­ după care apostolul s-a deplasat pe uscat până ţări a lui Pavel. la oraşul FI­LIPI. Pe când se afla în Macedonia, Trofim pare să fi fost un neevreu, care probabil în Filipi, s-a întâlnit cu Tit, fiind mult locuia la Efes, în Asia Mică. El l-a însoţit pe îmbărbătat de veştile aduse de acesta de la Pavel până la Ierusalim şi, fără să vrea, a aflat Corint. Probabil că în această perioadă a scris cauza arestării sale. Este menţionat şi la 2 Corinteni (anul 56 d.Cr.?). (Vezi 2 Cor. 1:8, 2 Timo­tei 4:20. 9; 2:12-14; 7:5-7). 20:5, 6 Se pare că aceşti şapte fraţi enu­ 20:2, 3a După ce a slujit un timp în meraţi mai sus s-au dus înaintea lui Pavel la Mac­edonia, s-a deplasat spre sud, ajungând în Troas, în timp ce apostolul împreună cu Luca GRECIA sau AHAIA. Cea mai mare parte a au vizitat FILIPI. (Noi credem că Luca a celor trei luni cât a stat acolo a fost la fost în compania lui Pavel, datorită redării fap- CORINT. În această perioadă a redactat el telor la persoana întâi plural, în versetul 5, 6 cartea ROMANI. Unii cred că şi Galateni a ş.a.m.d.) După zilele Azimilor (Pâinii nedos­ fost scrisă tot în acest timp. pite) sau Paştelui, Pavel şi Luca au călătorit la 20:3b Iniţial, Pavel intenţionase să plece bordul unei corăbii din Macedonia la TROAS, direct la la Corint în Siria, traversând Marea călătorie ce în mod normal nu ar fi durat Egee. Dar când a auzit că iudeii complotau împotriva lui, căutând să-i ia viaţa pe parcur­sul acestei călătorii, el şi-a modificat planu­rile,

466 Fapte cinci zile. Nu ni se explică motivul întârzierii. şi de meditaţie la Cuvân­tul lui Dumnezeu. 20:7-9 Comparând versetul 6 cu 7, sun­tem Continuându-şi călătoria la bordul unei înclinaţi să credem că apostolul a rămas în corăbii, ei s-au deplasat de-a lungul coastei de mod intenţionat la Troas timp de şapte zile vest a Asiei Mici, ajungând mai întâi la pentru a putea participa la frângerea pâinii în MITILENE, oraşul cel mai mare de pe Ziua Domnului. Reiese clar din versetul 7 că in­sula LESBOS. În noaptea următoare se pare creştinii aveau obiceiul să se adune laolaltă în că au ancorat în apropiere de insula CHIOS. prima zi a săptămânii pentru a serba Cina După încă o zi de drum, au ajuns pe insula Domnului. SAMOS, oprindu-se la TRO­GHILIO­ M Nu trebuie să ne mire faptul că Pavel a (Trogyllium). În cele din urmă, călă­torii au vorbit până la miezul nopţii. Când tempera­ tras la MILET, port situat pe coasta de sud- tura spirituală a bisericii este ridicată, Duhul est a Asiei Mici, la 58 de kilometri sud de lui Dumnezeu are libertatea să lucreze fără Efes. opreliştile create de ceasornice. Pe măsură ce 20:16 În mod intenţionat Pavel a ocolit se scurgeau ceasurile nopţii, atmosfera din Efesul, deoarece se temea că o vizită în acest încăperea de sus s-a încins. Poate că prezenţa oraş i-ar lua prea mult timp. Or, apostolul se multor felinare a contribuit la aerul stătut din grăbea să ajungă la Ierusalim de ziua Cinci­ încăpere, precum şi numărul mare de oameni zecimii. înţesaţi în ea. Un tânăr, cu numele Eutih, 20:17 Coborând pe uscat la Milet, Pavel a care stătea în deschizătura ferestrei, a ador­mit trimis vorbă bătrânilor din Efes, rugându-i să şi a căzut de la etajul doi, decedând. vină pentru a sta de vorbă cu el. Fără îndoială 20:10 Dar Pavel s-a coborât şi s-a întins că a trecut un timp destul de mare până când peste trupul neînsufleţit al tânărului, cum a ajuns mesajul lui Pavel la presb­iterii bis­ericii, făceau profeţii de demult. Apoi i-a informat după care drumul acestora spre sud iarăşi va pe cei din jurul lui că nu trebuie să se agite, fi durat destul de multă vreme. Dar efortul lor deoarece Eutih era viu. S-ar putea deduce din a fost răsplătit din plin de mesajul minunat pe cuvintele lui Pavel că îngrijorarea lor nu-şi care l-au auzit de pe buzele marelui apostol. avea locul, întrucât tânărul nu murise; viaţa lui În el găsim un por­tret de mare preţ al slujito- – sau sufletul lui – era încă în el. Dar din rului ideal al Dom­nului Isus Cristos. Desluşim versetul 9 rezultă clar că tânărul murise cu astfel trăsăturile unui om devotat cu trup şi adevărat. Exersând puterea acordată unui apos- suflet Mântuitoru­lui, pătruns de un veritabil tol, Pavel l-a readus în mod miraculos pe fanatism. Îl vedem pe acest slujitor ideal mun- tânăr la viaţă. cind cu râvnă, la timp şi nelatimp. Neobosit, neînfri­cat, neînvins; marcat de o autentică 20:11, 12 Când s-a întors Pavel în odaia smere­nie; gata de orice jertfă, oricât de mare. de sus, a participat la frângerea pâinii (v. 11), Misiunea lui este urmar­ea unei profunde adică au ţinut Cina Domnului – mot­ivul strân- lucrări săvârşite în sufletul său. El este pă­truns gerii lor (v. 7). Apoi au luat îm­preună masa de o îndrăzn­eală sfântă, de un spirit neînfricat. obişnuită, probabil ceea ce s-a numit agape, Lui nu-i pasă dacă trăieşte sau moare. Ceea adică „o agapă“ sau a masă a iubirii. Această ce contează este să se facă voia lui Dumnezeu, masă servită în cadrul cald al părtă­şiei creştine iar oamenii să audă Evanghel­ia. În tot ce face, urma de obicei Cinei Dom­nului în perioada acest slujitor ideal al Mântuitorului este total primară a bisericii, dar pe parc­urs s-au ivit lipsit de egoism, gata oricând mai degrabă să abateri de la caracterul ei iniţial curat (1 Cor. dea, decât să pri­mească. El nu se lasă doborât 11:20-22), ceea ce a dus la abandonar­ea ei de greutăţile ce se ivesc pe parcurs. Şi, în fine, ulterioară. slujitorul ideal practică ceea ce predică. După această întrunire de neuitat, de o 20:18, 19 Apostolul le-a amintit bătrâ­nilor noapte întreagă, apostolul şi-a luat rămas bun din Efes de modul în care a trăit apos­tolul cât de la credincioşii din Troas. s-a aflat în mijlocul lor. Din prima zi când a 20:13-15 Pavel a plecat de la Troas pe jos, păşit în Asia şi tot timpul cât s-a aflat acolo, străbătând cei 32 de kilometri ce-l des­părţeau L-a slujit pe Domnul cu smere­nie adevăra­tă de ASOS, peste promontoriu. Însoţi­torii săi au şi cu lepădare de sine. În legătură cu misiunea ocolit promontoriul, la bordul unei corăbii, lui, sistemul emotiv al lui Pavel a fost supus întâlnindu-se cu Pavel în partea de sud, punct tot timpul la un mare stres. A vărsat multe în care acesta a urcat la bordul corăbiei. Poate lacrimi de durere şi a avut parte de multe că Pavel a dorit să aibă un timp de singurătate

Fapte 467 încercări. Mai tot timpul a suferit prigoane, ca lui. Duhul Sfânt îl conştienti­zase de acest urmare a urzelilor iudeilor. Dar, în pofida tutu- lucru în fiecare cetate, probab­il prin interme- ror acestor îm­pre­jurări ostile, misiunea lui a diul lucrării profeţilor sau poate că prin modul fost caracteri­zată de îndrăz­neală, apostolul con- misterios şi lăuntric de comunic­are a cunoştin- tinuându-şi neobosit şi neînfricat lucrarea încu- ţelor divine. nunată de succes. 20:24 În lumina acestor perspective, apos- 20:20, 21 Pavel nu le-a ascuns efesenil­or tolul nu mai consideră viaţa lui ca ceva la nici un lucru care le-ar fi putut fi de folos care trebuie să ţină cu orice preţ. Mai degrabă, spiritual. Mai degrabă, i-a învăţat în mod el este animat de dorinţa de nestră­mutat de a public şi din casă în casă, constrâns de dra­ asculta de Dumnezeu şi a-I fi pe plac. gostea lui Cristos. Metoda de lucru a lui Pavel Procedând astfel, el va fi chemat, în cele din nu a constat din programarea la interv­ale regu- urmă, să-şi dea viaţa – chemare pe care apos- late a unor şedinţe de lucru, ci profi­tarea de tolul este pe deplin pregătit s-o onoreze, având orice prilej care s-a ivit de a-i îmbăr­băta şi a-i în vedere faptul că nici o jertfă pe care ar ridica pe treptele maturităţii pe credincioşi. putea-o aduce nu ar putea fi prea mare pentru Fără să facă vreo discriminare bazată pe naţio- Cel care a murit pentru el. Tot ce conta acum nalitate sau religie, el a predic­at necesitatea era să sfârşească alerga­rea şi să-şi încheie cu pocăinţei faţă de Dumnezeu şi a credinţei în bine misiunea pe care a primit-o de la Domnul Domnul nostru Isus Cris­tos – două elemente Isus, de a vesti Evanghelia harului lui esenţiale din mesajul şi conţinutul Evangheliei. Dumnezeu. Nici un titlu nu ar putea exprima Pocăinţa şi cre­dinţa nu lipsesc din nici un mai adecvat vestea bună pe care o propovădu- caz de convertire veritabilă, ele fiind cele două ia Pavel: Evanghe­lia haru­lui lui Dumnezeu feţe ale mone­dei Evangheliei. Căci dacă nu se – mesajul elec­trizant, potrivit căruia, prin jertfa pocăieşte cineva cu adevărat, nu va putea avea Domnului Isus de la Calvar, Dumnezeu este credin­ţă mântuitoare. Pe de altă parte, pocăin- gata să-Şi reverse harul Său, bunăvoinţa Sa ţa nu ar fi de nici un folos, dacă nu ar fi peste păcă­to­şii vinov­aţi, care nu meritau acest urmată de cred­ inţa în Fiul lui Dumnezeu. har, ci erau vredn­ici doar de iad. Acest mesaj Pocăinţa înseamnă a face stânga-împrejur. al Evan­gheliei harului lui Dumnezeu ne spune Este actul prin care păcătosul face o cotitură cum dragos­tea Fiului lui Dumnezeu S-a pogo- radicală, de o sută optzeci de grade, în viaţa rât din gloriile cerului cerurilor, pentru a suferi, sa, recun­os­când că este pierdut şi plecându-se a-Şi vărsa Sângele şi a muri pe crucea Gol­ în faţa verdictului pronunţat de Dumnezeu gotei, pentru ca cei care cred în El să poată asupra vinovăţiei sale. Credinţa înseamnă a te primi iertarea păcatelor şi viaţa veşnică. preda cu toată fiinţa ta lui Isus Cristos ca 20:25-27 Pavel era sigur că nu-i va mai Domn şi Mântuitor al tău. vedea pe preaiubiţii lui fraţi Efeseni pe acest În multe texte din Noul Testament cre­ pământ, dar se despărţea de ei cu conştiinţa dinţa pare să fie singura condiţie necesa­ră curată, ştiind că nu le-a ascuns nimic, ci le-a mântuirii. Dar credinţa presupune pocăi­nţă. făcut cunoscut tot planul lui Dumnezeu, Cum ar putea să-L accepte cineva pe Isus instruindu-i nu numai în elementele de bază Cristos ca Mântuitor, dacă nu devine mai întâi ale Evangheliei, ci şi în toate adevărurile de conştient de faptul că are nevoie de un importanţă vitală pentru trăirea unei vieţi evla- Mântuitor? Această concluzie, care i se înti­ vioase înaintea lui Dumnezeu. păreşte în cuget, sub impulsul lucrării de con- 20:28 Şi, din moment ce nu avea să-i mai vingere a Duhului Sfânt, se numeşte pocăin- vadă pe pământ, Pavel le încredinţează pres­ ţă. biterilor din Efes un mesaj solemn, ca aceştia 20:22, 23 După ce a făcut o trecere în să ia seama mai întâi la propria lor stare spi­ revistă a modului său de vieţuire printre efe- rituală, întrucât dacă ei înşişi nu trăiesc în seni, apostolul îşi îndreaptă acum privirile spre părtăşie cu Domnul, nu pot pretin­de să fie suferinţele care se prefigurează la ori­zont. îndrumători spirituali în biserică. Pavel se simte constrâns în duhul său să Funcţia lor de bătrâni ai bisericii (sau pres- meargă la Ierusalim. Este un sentiment lă­untric biteri) constă din a lua seama... la toată turma de constrângere, de care nu poate scăpa. Deşi în care Duhul Sfânt i-a pus să fie suprave- nu ştia exact ce întorsătură vor lua evenimen- ghetori. Cum am arătat anterior, supraveghe- tele la Ierusalim, de un lucru era convins că torii în Noul Testament sunt numiţi şi epi- lanţurile şi necazurile nu vor lipsi din viaţa scopi, bătrâni sau presbiteri. Pe aceştia îi face

468 Fapte supraveghetori Duhul Sfânt, ei trebuind să al lui Dumnezeu. Scripturile sunt acelea care fie recunoscuţi ca atare de cre­dincioşii în mij- pot să-i zidească pe credin­cioşi şi să le dea o locul cărora lucrează cu toată râvna. moştenire printre toţi cei sfinţiţi. Printre alte lucruri, lor le revine şi sarcina 20:33-35 În încheierea mesajului său, de a păstori biserica lui Dumnezeu. Impor­ Apostolul Pavel le oferă din nou presbiterilor tanţa acestei sarcini solemne reiese din cuvin­ pilda vieţii şi misiunii sale. El putea spune cu tele care urmează: pe care a câştigat-o cu toată sinceritatea că nu a lăcomit la argin­tul Însuşi sângele Său. Această ultimă prop­oziţie sau aurul sau hainele nimănui. Nu speran­ţa a provocat intense dezba­teri şi deza­corduri în unor câştiguri financiare l-a determinat pe rândurile cercetătorilor Bibliei, bazate pe difi- Apostolul Pavel să desfăşoare lucrarea sa pen- cultatea felului cum este redat textul. Astfel, se tru Domnul. În general, el a fost sărac, din afirmă despre Dumnezeu (subiectul propoziţi- punct de vedere material, dar bogat faţă de ei, n.tr.) că Şi-a vărsat sângele. Or, se ştie că Dumnezeu. Întinzând mâinile către ei, el le-a Dumnezeu este Spirit (Duh). De asemenea, amintit că aceste mâini au lucrat pentru aco­ se ştie că Domnul Isus a fost Cel care Şi-a perirea nevoilor sale proprii şi ale acelora care vărsat sângele şi deşi Isus este Dumnezeu, au fost cu el. Dar Pavel nu s-a oprit aici, ci a nicăieri nu se afirmă în Biblie că Dumnezeu muncit din greu, în confecţionarea de corturi, ar fi sângerat sau ar fi murit. pentru a putea să-i ajute pe cei slabi – fie Majoritatea manuscriselor redau textul în bolnavi fizic, fie sufleteşte, ca unii care aveau cauză astfel: „biserica Domnului şi Dumne­ scrupule morale, fie slabi în cele spirit­uale. zeului, pe care El a cumpărat-o cu propriul Presbiterii trebuie să-şi aducă aminte de acest Său sânge“, desemnând, după câte se pare, lucru şi în toate lucrurile să caute binele alto- Persoana Dumnezeirii (Domnul Isus) care real- ra, neuitând cuvintele Dom­nului Isus: „...este mente Şi-a vărsat sângele. mai ferice să dai, decât să prim­ eşti“. Interesant Poate că J. N. Darby se apropie cel mai este că aceste cuvin­te nu apar în nici una din mult de sensul corect al pasajului în cauză Evanghelii. E drept că ele reprezintă chintesen- prin modul în care îl redă în traducerea de ţa celor mai multe din învăţăturile Sale, dar către el a Noului Testament: „Adunarea lui aici sunt redate ca un adaos inspirat la Dumnezeu, pe care El a cumpărat-o cu sân­ Cuvintele Sale din Evan­ghelii. gele Celui al Său“. Aici Dumnezeu este înfăţi- 20:36-38 La încheierea mesajului său, şat ca Cel care a cumpărat biserica, dar cu Pavel a îngenuncheat şi s-a rugat împreu­nă sângele propriului Său Fiu, binecuvântat­ul cu bătrânii, care au fost cuprinşi de o adâncă Domn Isus. întristare. Ei şi-au manifestat afecţiun­ea pentru 20:29, 30 Pavel era pe deplin conştient de preaiubitul apostol, căzând pe grumaz­ul lui şi faptul că după plecarea sa, biserica avea să fie sărutându-l. Ceea ce i-a întris­tat cel mai mult atacată din afară şi dinăuntru. Învăţăt­orii falşi, a fost declaraţia sa că nu-i vor mai vedea faţa. lupi în piei de oi, se vor năpusti asupra tur­ Cu inima împov­ărat­ă de durere, ei l-au însoţit mei, muşcând-o fără milă. Din sânul comuni­ până la corabia cu care urma să plece aposto- tăţii de creştini se vor ridica oameni ahtiaţi lul spre Ierusalim. după posturi de conducere, care vor rosti dena- 21:1-4a După această despărţire plină de turări ale adevărului, încercând să-i atragă pe duioşie şi afecţiune ce a avut loc la Milet, ucenici după ei. Pavel şi însoţitorii săi au călătorit cu corabia 20:31 În vederea acestor pericole imi­nente, până la COS, unde au înnoptat. A doua zi, bătrânii trebuie să fie cu ochii în patru, amin- au continuat spre sud-est, spre insula RODOS. tindu-şi mereu că timp de trei ani apost­olul i-a Apoi, din punctul de nord-est al insulei au avertizat zi şi noapte, cu la­crimi. mers mai departe până în PATARA, port 20:32 Aici se reliefează marea ingeniozi­ maritim al localităţii Lycia, situată pe coasta tate şi meritul deosebit al lui Pavel de a fi de sud a Asiei Mici. La Patara s-au îmbarc­at ştiut să-i încredinţeze pe presbiterii efeseni lui pe o altă corabie, ce mergea spre Feni­cia, Dumnezeu şi cuvântului harului Său. sit­uată pe coasta maritimă a Siriei, printre ale Observaţi că nu i-a încredinţat în mâna altor cărei oraşe principale era şi cetat­ea Tir. conducători religioşi sau în mâna unor presu­ Continuându-şi voiajul spre sud-est, traver­sând puşi succesori ai apostolilor, ci i-a încredin­ţat Marea Mediterană, au ocolit pe la sud insula lui Dumnezeu şi Bibliei. Este o mărturie eloc- Cipru, lăsând-o în stânga. Primul port la care ventă a suficienţei Scripturii, cuvântului inspirat au ancorat pe teritoriul Palestinei au fost TIR.

Fapte 469 Întrucât corabia urma să fie desc­ărcată acolo, Ierusalim şi care a dus Evan­ghelia în Samaria. Pavel şi cu ceilalţi au căutat credincioşii creş- În urma învăţătur­ilor sale, a fost mântuit eunu- tini din localitate şi au stat cu ei şapte zile. cul etiopian. 21:4b În acest timp ucenicii aceştia i-au 21:9 Filip avea patru fiice fecioare care spus lui Pavel prin Duhul să nu se ducă la proroceau – adică fuseseră dăruite de Duhul Ierusalim – ceea ce ne pune în faţa unei Sfânt să primească mesaje direct de la Domnul întrebări care persistă de foarte multă vreme, şi să le transmită altora. Unii au dedus din anume dacă Pavel a dat dovadă de neascul­ acest verset că le este îngăduit femeilor să tare, greşind cu voia, prin faptul că s-a dus la predice şi să predea în cadrul bis­ericii. Dar, Ierusalim. Cu alte cuvinte, dacă nu cumva a întrucât li se interzice în mod expres femeilor să fost nereceptiv la gândul Domnului sau, dim- predea, să vorbească sau să exercite autoritate potrivă, dacă realmente el s-a conformat voii asupra bărbaţilor în adunare (vezi 1 Cor. 14:34, lui Dumnezeu, suindu-se la Ierusalim. O primă 35; 1 Tim. 2:11, 12), singura concluzie pe care lectură a celei de-a doua părţi a verset­ului 4 o putem trage este că misiunea profetică a ne-ar putea conduce la concluzia că apostolul acestor patru fiice fecioare s-a desfăşurat în a procedat îndără­tnic, sfidând voia Duhului. cadrul fami­liei sau al altor întruniri în afara Dar o a doua lectură, mai atentă, a textului celor din bise­rică. menţionat ne dezvăluie faptul că Pavel nu ştia 21:10, 11 În timpul şederii lui Pavel la că aceste avertismente au fost exprimate prin Cezareea, un proroc, numit Agab, s-a cobo­ Duhul. Luca, în stilul său caracteristic, de rât din Iudeea. Este acelaşi profet care a venit istoric, îşi informează cititor­ii că sfatul dat de din Ierusalim la Antiohia, prezicând că va ucenicii din Tir a fost inspi­rat de Duhul, dar urma o perioadă de foamete, care a avut loc nu afirmă că apostolul ar fi fost conştient de în timpul domniei împăratului ro­man Claudius veridicitatea acestui sfat. Mai degrabă, se pare (Fapte 11:28). Aici, în textul de faţă, Agab a că Pavel a văzut în sfatul prietenilor săi o luat cureaua lui Pavel şi şi-a legat mâinile şi încercare de a-l salva de la suferinţe fizice sau picioarele cu ea. Prin acest gest dramatic, chiar de la moarte. Or, în dragostea sa pentru urmând pilda predecesorilor săi, profetul a fraţii săi de neam, iudeii, apostolul nu a consi- transpus în viaţă mesajul său. Apoi a tălmăcit derat bunăstarea sa fizică drept un argument mesajul acestei lecţii prac­tice. Aşa cum şi-a sufic­ient de put­ernic pent­ru a-l abate din legat el mâinile şi picioar­ele, iudeii din drum. Ierusalim îi vor lega lui Pavel mâinile şi 21:5, 6 La sfârşitul celor şapte zile, cre­ picioarele, dându-l în mâna autori­tăţilor neevre- dincioşii din Tir au ieşit cu mic cu mare să-i ieşti. Slujirea lui Pavel în folo­sul iudei­lor (sim- petreacă pe misionari, până la corabia pe care bolizată prin cureaua sa) avea să conducă la urmau să se îmbarce, demonstrând astfel cât prinderea sa de către aceşti iudei. se poate de grăitor iubirea creştină de care 21:12-14 Când au auzit însoţitorii lui Pavel erau animaţi. După un timp de rugă­ciune, şi creştinii din Cezareea acest lucru, au stăruit luându-şi rămas bun unii de la alţii, a sosit pe lângă apostol să nu se ducă la Ierusalim. vremea ca vasul să se desprindă de la ţărm, Deşi Pavel a considerat că nu poate da ascul- iar credincioşii din Tir s-au întors acasă. tare îngrijorării lor, lacrimile vărsate de aceşti 21:7 Popasul următor a fost la PTOLE­ credincioşi pentru el l-au mişcat profund, pro- MAIS – port maritim, numit astfel în amin­ ducându-i durere în inimă. Putea el oare să tirea lui Ptolomeu, situat la circa 40 de kilo­ permită ca teama de lanţuri şi de închisoare metri de Tir, cunoscut astăzi sub denumirea de să-l oprească de la ceea ce consi­dera el drept Akko (Acru), în apropiere de Haifa. Acest împlinirea voii lui Dumnezeu? Mai degrabă, el popas de o zi le-a permis slujitorilor Domnu­ a ţinut să le precizeze că este gata nu numai lui să-şi viziteze fraţii creştini din partea locu- să fie legat, ci şi să moară la Ierusalim pentru lui. numele Domnului Isus. Şi astfel toate argu- 21:8 A doua zi au parcurs ultima parte a mentele lor nu au folosit la nimic, Pavel fiind călătoriei lor, ajungând, după alţi 48 de kilo­ hotărât să meargă la Ierusa­lim. Prin urmare, ei metri la CEZAREEA – localitate situată în au spus: „Facă-se voia Domnului!“ Câmpia Şaron. Aici misionarii au fost găz­duiţi E greu de conceput că aceste cuvinte de în casa lui Filip evanghelistul (care nu trebuie rămas bun, rostite de Pavel, ar fi purces de pe confundat cu apostolul Filip). Acest Filip este buzele unui om conştient că nu ascultă de cel care a fost ales diacon de biseric­a de la călăuzirea Duhului Sfânt. Ştim că ucenicii din

470 Fapte Tir i-au spus, prin Duhul, să nu se ducă la pune este: a predat Pavel o asemenea învăţătu- Ierusalim (v. 4). Dar ştia oare Pavel că aceştia ră, sau nu? au vorbit prin Duhul? Şi apoi, nu reiese oare Într-adevăr, el a propovăduit că Cristos este clar din textele următoare că Domnul a apro­ sfârşitul legii pentru neprihănire în cazul tutu- bat călătoria făcută de Pavel la Ierusalim, când ror celor care cred. De asemenea, a predat că a afirmat la 23:11: „În­drăz­neşte, Pavel, căci de la apariţia credinţei creştine, iudeii credin- după cum ai adus mărturie despre cele privi- cioşi nu se mai află sub inci­denţa legii lui toare la Mine în Ierusalim, aşa trebuie să Moise şi că dacă primeşte cineva circ­um­cizia aduci mărturie şi în Roma“? Două lucruri sunt ca mijloc de dobândire a mântuirii, atunci clare: Mai întâi, Pavel nu a considerat siguran- acea persoană se separă de mântuirea care ţa persoanei sale ca fiind argumentul principal este în Cristos Isus. De ase­menea, a propovă- al slujirii Domnului. În al doilea rând, Domnul duit că o atare revenire la tiparele şi umbrele Şi-a pus amprenta suverană peste toate aceste legii, după apariţia lui Cristos, con­stituia o evenimente, imprimându-le un curs spre slava dezonoare la adresa lui Cristos. Având în Sa. vedere toate acestea, nu e prea greu să înţele- 21:15, 16 Călătoria pe uscat de peste 80 gem de ce îl priveau iudeii aşa cum îl pri- de kilometri de la Cezareea la Ierusalim se veau. făcea în vremea aceea cu mijloace de trans­ 21:23, 24 Dar fraţii iudei de la Ierusalim port anevoioase. Rândurile însoţitorilor apos­ au avut un plan, care, sperau ei, putea să apla- tolilor s-au îngroşat prin alăturarea unor ucenici neze diferendele cu concetăţenii lor – mântuiţi din Cezareea şi a unui frate creştin pe nume şi nemântuiţi. Astfel, ei i-au propus lui Pavel Mnason. Originar din Cipru, el fusese unul să depună un jurământ iudeu. Patru bărbaţi din primii creştini pe această insulă. Acum îşi asumaseră deja acest jurământ, urmând locuia la Ierusalim, unde a avut privi­legiul de prescripţiile sale. Prin urmare, Pavel să li se a-i găzdui pe apostol şi pe însoţitorii acestuia alăture acestora, să se purifice alături de ei şi în ultima sa vizită la Ierusalim. să le plătească spez­ele. Iată ce are F. W. Călătoriile misionare ale lui Pavel se înche- Grant de spus în această privinţă: ie odată cu sosirea sa la Ierusalim. Restul Cărţii Fapte se ocupă de arestarea sa, procesul Să-i ia pe aceşti patru oameni, care, fiind credin­ ce a urmat, apoi călătoria la Roma, noul pro- cioşi ca şi el, nu se puteau lega cu jurământul de ces intentat acolo şi întemniţarea sa în capitala nazireu, şi să se înfăţişeze alături de ei în tem­plu, imperiului roman. purificat, asumându-şi toate cheltuielile legate de 21:17, 18 La sosirea sa în Ierusalim, îndeplinirea procedurii – toate acestea făcân­du-se apostolul şi prietenii lui au fost primiţi cu căl- în mod public, pentru ca toţi să poată vedea lim- dură de fraţi. A doua zi a fost convocată o pede raporturile sale faţă de lege. 76 întâlnire cu Iacov şi toţi bătrânii. Nu putem şti despre care Iacov este vorba aici. Ar putea Nu ştim în ce anume consta acest jură­ fi Iacov fratele Domnului, Iacov fiul lui Alfeu mânt, detaliile fiind învăluite în mister. Tot ce sau o altă persoană cu acest nume. Varianta trebuie să ştim este că era un jurământ cea mai plauzibilă este prima. iudaic şi că dacă iudeii l-ar fi văzut pe Pavel 21:19, 20a Pavel a luat primul cuvântul, îndeplinind ritualul asociat cu acest jură­mânt, istorisind în amănunt ce a făcut Dumnezeu ar fi putut să-şi dea seama fără echivoc că nu printre Neamuri prin slujba lui – fapt care a s-a îndepărtat de legea lui Moise, ci ar consti­ produs o mare bucurie în rândul fraţilor. tui un semn sigur pentru iudei că apostolul a 21:20b-22 Dar fraţii iudei au fost plini de păzit legea. îngrijorare, având în vedere vestea care le Acţiunea de asumare de către Pavel a jură- ajunsese la urechi, potrivit căreia apostolul mântului iudaic a fost deopotrivă elogiat­ă şi Pavel ar fi predicat şi predat oamenilor învă­ criticată. Cei din tabăra apărătorilor susţin că ţături îndreptate împotriva lui Moise şi a legii. el nu a făcut altceva decât să pună în practică Or, asta prevestea mari necazuri la Ierusalim. principiul său călău­zitor, potrivit căruia el s-a Învinuirea concretă ce i s-a adus lui Pavel făcut totul pentru toţi oamenii, numai ca să-i a fost că i-ar fi învăţat pe toţi iudeii din stră- poată câştiga, dacă se poate, pe unii (1 Cor. inătate să-l dea uitării pe Moise, spunând­u-le 9:19-23). Pe de altă parte, Pavel a fost criticat să nu facă circumcizie copiilor şi să nu umble de alţii, pentru că ar fi mers prea departe în potrivit cu datinile iudaice. Între­barea care se eforturile sale conciliante faţă de iudei, creând astfel impresia că se află încă sub lege. Cu

Fapte 471 alte cuvinte, Pavel a fost acuzat de inconsecven­ ostaşi şi l-a smuls pe Pavel din mâinile gloatei ţă faţă de convingerea expri­mată de el anterior înfuriate, legându-l cu două lanţuri şi întrebân- că credinciosul nu se află sub incidenţa legii, du-l cine este şi ce a făcut. Numai că gloata nici în ce priveşte mântui­rea, nici conduita sa era într-o stare de totală incoerenţă şi nedume- în viaţă (Gal. 1 şi 2). Noi tindem să dăm rire. Unii strigau un lucru, alţii altul. Frustrat, crezare acestei critici, exprim­ ându-ne, în acelaşi ofiţerul a porun­cit soldaţilor să-l ducă pe deţi- timp, convingerea că trebuie să fim cu băgare nut la cazarmă, pentru ca să poată întreprinde de seamă când jude­căm motivaţiile care au cercetări menite să elucideze identitatea sa şi stat la baza acţiunilor apostolilor. natura împrejurărilor cu care era confruntat. 21:25 Fraţii de la Ierusalim l-au sfătuit pe Dar chiar şi în aceste condiţii, gloata s-a Pavel că nu trebuie impuse nici un fel de năpustit cu atâta forţă, încât Pavel a trebuit să re­guli asupra credincio­şilor dintre Neamuri, în fie purtat pe sus de ostaşii care au urcat scări- afară de cele propuse de conciliul de la le. Ierusalim, şi anume că Neamurile trebuie să 21:36 În acest timp, ei au auzit mulţimea se abţină de la lucrurile închinate idolilor, de strigând cuvinte pe care unii dintre ei le-au la consumul sângelui, al animalelor sug­ru­mate mai auzit probabil şi cu o altă ocazie: „La şi să se ferească de desfrânare (imorali­tate moarte cu el!“ sexuală). 21:37-39 Pe când se pregăteau să-l intro­ 21:26 Paşii pe care i-a făcut Pavel în con- ducă pe Pavel în cazarmă, apostolul i-a cerut tinuare nu ne sunt lămuriţi nouă, celor din ofiţerului permisiunea de a spune câteva cuvin- vremea noastră. Mulţi comentatori cred că aici te. Ofiţe­rul s-a mirat când l-a auzit pe Pavel este vorba de jurământul de nazireu. Dar chiar vorb­ind în limba greacă, întrucât avus­ese dacă aşa ar sta lucrurile, tot nu înţele­gem impre­sia că a arestat un egiptean care pornis­e semnificaţia şi succesiunea etape­lor din cadrul o răscoală, situându-se în frun­tea a patru mii ceremoniei, aşa cum sunt ele descrise în aceas- de oameni, numiţi asasini, cu care s-a dus în tă secţiune. pustiu. Imediat Pavel l-a asigurat că este iudeu H. Arestarea lui Pavel şi procesele sale din cetatea Tars, din Cilicia. Prin urmare, nu era cetăţea­nul unei cetăţi oareca­re, ci provenea (21:27–26:32) dintr-un centru cultu­ral, educaţional şi co­mercial 21:27-29 Către sfârşitul celor şapte zile ale de renume, ce fusese declarat „oraş liber“ de jurământului, s-a dovedit că toate efortu­rile către Aug­ust. Apoi, cu îndrăzneala-i caracte­ depuse de Pavel pentru pacificarea iu­deilor au ristică, apostol­ul a cerut îngăduinţă să se adre- fost în zadar. Când unii dintre iudeii necredin- seze mulţi­mii. cioşi, proveniţi din Asia proconsul­ară, l-au 21:40 Dându-i-se voie să vorbească, Pavel, văzut în templu, au incitat o gloată de oameni încadrat de ostaşii romani, a potolit mulţimea împotriva lui. Nu numai că l-au învinuit că înfierbântat­ă, făcând semn cu mâna. Liniştea predă învăţături contrare poporu­lui iudeu şi care s-a aşternut a fost la fel de mare pe cât legii, dar l-au acuzat şi de profan­area templu- fusese vuietul furtunii dinain­te. Iată-l, aşadar, lui, prin faptul că a introdus în curţile sale pe apostol gata să-şi prezint­e mărturia în faţa nişte neevrei. Ce s-a întâmplat în realita­te? iudeilor de la Ierusalim. Anterior ei l-au văzut pe apostolul Pavel în Prin limba ebraică trebuie să înţelegem compania lui Trofim în cetatea Ierusalim. Or, probabil aramaica (un dialect desprins din Trofim era un convertit ne­evreu de la Efes. aceasta şi foarte apropiat ca formă de ea), pe Văzându-i împreună, ei au presupus că Pavel care o vorbeau evreii în vremea aceasta. l-a introdus pe prietenul său neevreu în curţile 22:1, 2 Dând dovadă de multă înţelep­ciu­ interioare ale templu­lui. ne, apostolul s-a adresat mulţimii în ara­maică, 21:30-35 Deşi învinuirea era, evident, lipsi- iar nu în greacă. De îndată ce l-au auzit tă de temei, ea şi-a atins totuşi scopul, căci oam­ enii vorbindu-le pe limba maternă, au toată cetatea s-a tulburat. Gloata l-a prins pe rămas plăcut surprinşi, potolindu-şi – cel puţin, Pavel şi l-a târât în zona templului, închi­zând pentru un timp – strigătele. porţile curţilor interioare în urma lor. Pe când 22:3-5 Pavel a început cu originile sale de se pregăteau să-l omoare, vestea despre cele iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, care şi-a întâmplate a ajuns la urechile chiliarhului – un dobândit formaţia intelectuală la picioarele fel de comandant militar peste garni­zoana binecunoscutului învăţător iudaic Gamaliel, Antonia. Acesta a venit degrabă cu câţiva însuşindu-şi cunoştinţele necesare în materie

472 Fapte de iudaism. Apoi apostolul a pus un accent recapete vederea. Abia atunci Pavel s-a uitat în deosebit pe râvna sa în calitate de iudeu. sus la el. Astfel, el însuşi a prigonit credinţa creştină, 22:14-16 În versetele 14-16 aflăm pentru umplând închisorile cu cei ce credeau în Isus. prima oară că Anania i-a spus lui Pavel: Marele preot şi Sinedriul puteau fi martorii faptului că a procedat în această acţiune cu tot „Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales ca să cunoşti elanul şi forţa de care era în stare, folosind voia Lui şi să-L vezi pe Cel Drept şi să auzi un glas metode ingenioase. De la aceştia a primit el din gura Lui. Căci vei fi martor pentru El la toţi scrisori prin care era autorizat să se ducă la oamenii despre cele ce le-ai auzit şi văzut. Şi acum Damasc şi să-i aducă la Ierusalim pe creştinii ce zăboveşti? Scoală-te, botea­ză-te şi spală-ţi păca- de acolo, pentru a fi pedepsiţi. tele tale, după ce vei chema Numele Domnului“. 22:6-8 Până în acest punct din cadrul mesajului lui Pavel, iudeii au înţeles perfect şi, Câteva puncte de interes şi importanţă se dacă ar fi fost sinceri, ar fi recunoscut că spu- remarcă în aceste versete. Mai întâi, Anania sele sale sunt adevărate. Începând din acest afirmă că Dumnezeul părinţilor noştri este punct apostolul le spune despre un evenim­ ent Cel care a rânduit evenimentele de pe dru­mul care a schimbat întreg cursul vieţii sale, lăsând Damascului. Dacă iudeii continuau să se la latitudinea lor să decidă dacă acest eveni- împotrivească celor întâmplate, trebuiau să ştie ment era de la Dumnezeu. că luptau împotriva lui Dumnezeu. În al doi- Pe când se deplasa Pavel spre Damasc, o lea rând, Anania i-a spus lui Pavel că el va fi mare lumină din cer a strălucit în jurul lui. martor al Domnului pentru toţi oame­nii. Asta Faptul că s-a întâmplat pe la amiază – con­ ar fi trebuit să-i pregătească pe ascultă­torii semnat pentru prima dată în acest verset din iudei ai lui Pavel pentru anunţul său, potrivit Biblie – arată că lumina a fost mai străluci­ căruia el a fost trimis de Domnul la Neamuri. toare decât soarele în toată intensitat­ea sa În cele din urmă, lui Pavel i s-a spus să se maximă, din punctul cel mai înalt de pe bolta scoale, să fie botezat şi să-şi spele păcatele. cerească. Fiind doborât la pământ de intensi­ Versetul 16 a fost greşit tălmăcit, în spriji­ tatea acestei lumini, prigonitorul a auzit un nul unei poziţii doctrinare, conform căreia glas din cer, zicând: „Saul, Saul, de ce mă botezul ar avea darul de a-l naşte pe cineva prigon­eşti?“ Întrebând, lui Pavel i s-a răs­puns din nou. Este posibil ca acest verset să i se că este Isus din Nazaret, care îi vorb­eşte din aplice doar lui Pavel, ca iudeu, care avea cer. Nazarineanul a înviat din morţi, fiind în nevoie să se disocieze de neamul său, ce-L acele clipe proslăvit în cer. respinsese pe Cristos, prin botezul în apă (vezi 22:9 Oamenii care călătoreau cu Saul au comentariile de la 2:38). văzut lumina şi au auzit sunetul vocii (9:7), O soluţie mai simplă, bazată pe construc­ţia dar nu au auzit cuvintele rostite. Sau, altfel gramaticală din textul original grec, ar fi urmă- spus, au fost conştienţi de sunet, dar nu au toarea: Spre deosebire de traducerea KJV, a putut distinge cuvintele propriu-zise. cărei punctuaţie în acest punct ar lăsa să se 22:10, 11 Având această întrevedere parti- înţeleagă că am avea de a face cu patru ele- culară cu Domnul Vieţii şi al Slavei, Pavel s-a mente situate la acelaşi nivel, noua traduc­ere predat cu tot duhul, sufletul şi trupul său King James (NKJV), urmând textul original, Mântuitorului – fapt indicat de întrebarea: „Ce grupează într-o pereche primele două elemen- să fac, Doamne? Domnul Isus i-a indicat să te, iar ultimele două în altă pere­che. În greacă se ducă în Damasc, unde urma să primească avem un verb finit, modif­icat de un participiu instrucţiuni. Orbit de lumina slavei lui Cristos, în fiecare din cele două secţiuni ale versetului. el a fost condus de mână în oraş. O traducere literală ar suna astfel: „După ce 22:12 Ajuns la Damasc, a fost vizitat de te-ai sculat, fii botezat şi să ţi se spele păcate- Anania. Pavel îl descrie auditoriului său iudeu le prin chemarea num­ elui Domnului“. 77 Aceas­ drept bărbat evlavios după lege, cu mărturie tă ultimă propozi­ţie este sprijinită de majori­ bună de la toţi iudeii care locu­iesc acolo. tatea preponderen­tă a învăţăturilor biblice (cf. Mărturia unui astfel de om a fost importantă Ioel 2:32; Fapte 2:21; Ro. 10:13). pentru a corobora relatarea conv­ertirii lui 22:17-21 Acum, pentru prima oară, aflăm Pavel. despre experienţa pe care a avut-o Pavel către 22:13 Adresându-i-se lui Pavel cu cuvin­ sfârşitul primei sale vizite la Ierusalim, după tele: „Frate Saul“, Anania i-a poruncit să-şi convertirea sa. Pe când se ruga în templu, el a căzut într-o transă şi L-a auzit pe Domnul

Fapte 473 poruncindu-i să iasă din Ierusalim îndată, să ştie bine pentru ce este acuzat Pavel de deoarece oamenii de acolo nu vor primi măr- iudei. În acelaşi timp, el era hotărât să dea turia sa cu privire la Crist­os. Apostolului nu-i curs procedurilor legale, într-o manieră con­ venea să creadă că proprii săi concetăţeni nu formă cu legea. Prin urmare, a doua zi după vor voi să-l ascul­te. La urma urmelor, ei ştiau tulburările din Ierusalim, a dat ordin ca Pavel ce iudeu plin de râvnă fusese el, cum îi să fie scos din închisoare şi adus înaintea întemniţase şi-i bătus­e pe ucenicii lui Isus, şi preoţ­ilor celor mai de seamă şi a Sinedriului. cum fusese chiar complice la asasinarea lui 23:1, 2 Stând înaintea Sinedriului, Pavel Ştefan. Dar Dom­nul a repetat porunca Sa: şi-a prefaţat remarcile cu o declaraţie de prin- „Mergi, căci te voi trimite departe la Nea­ cipiu, conform căreia toată viaţa şi-a trăit-o muri“. având conştiinţa curată. Marele preot Anan­ia 22:22, 23 Până în acest punct iudeii l-au s-a înfuriat la auzul acestor cuvinte. Ne­greşit, ascultat pe Pavel în linişte. Dar de îndată ce a el îl considera pe Pavel apostat de la religia spus că se va duce la Neamuri cu Evanghe­lia, iudaică, renegat şi trădător. Cum putea cineva în inimile lor s-a stârnit un val de gelozie şi – se întreba el – care s-a lepădat de iud­aism, ură. Strigând plini de furie, cuprinşi de îmbrăţişând creştinismul, să mai pretindă o ne­bunie, ei au cerut moartea lui Pavel. asemenea nevinovăţie? Aşa se explică de ce 22:24, 25 Când comandantul a văzut marele preot a poruncit ca deţinutul să fie furia oarbă ce-i stăpânea, a concluzionat că lovit peste gură. Desigur, a fost un gest cât se Pavel trebuie neapărat să se fi făcut vinovat de poate de nedrept, având în vedere că procesul vreun delict grav. Se pare că n-a înţeles mesa- abia începuse. jul lui Pavel, deoarece a fost rostit în aramaică 23:3 Pavel a ripostat, spunându-i lui şi astfel s-a decis să smulgă de la el o mărtu- Anania că şi Dumnezeu îl va lovi pe el, pen- risire, supunându-l pe apostol la cazne. Prin tru că era un zid văruit! Cu alte cuvinte, în urmare, a poruncit ca deţinutul să fie dus în exterior, marele preot părea neprihănit şi drept, cazarmă şi legat pentru a fi biciu­it. Pe când dar în lăuntrul său era plin de stricăc­iune. aveau loc aceste pregătiri, Pavel l-a întrebat în Susţinând sus şi tare că-i judecă pe alţii după surdină pe sutaş dacă era legal să-l biciuiască lege, iată că în acest caz a poruncit ca Pavel pe un cetăţean roman, înainte ca acesta să fi să fie lovit contrar legii. fost condamnat. În realitate, nu era legal nici 23:4 Cei care stăteau în jurul lui Pavel au măcar să-l legi pe un cetăţ­ean roman, înainte fost şocaţi să audă mustrarea rostită de el. de a i se fi dovedit vinov­ăţia – darămite să-l Oare nu-şi dădea el seama că stă de vorbă cu biciuieşti! Asta era o infrac­ţiune foarte gravă. marele preot? – s-au întrebat ei. 22:26 Sutaşul s-a dus repede şi i-a spus 23:5 Nu ştim din ce cauză, Pavel nu şi-a comandantului să aibă grijă ce-i face lui Pavel, dat seama că se afla în faţa marelui preot deoarece omul acesta este cetăţean roman. Anania. Sinedriul fusese convocat în mare 22:27, 28 La auzul acestor cuvinte, com­ an­ grabă şi poate că Anania nu era îmbrăcat cu dantul a venit degrabă la Pavel şi a aflat că, veşmintele sale oficiale. S-ar putea chiar să nu într-adevăr, este cetăţean roman. Pe vrem­ ea fi stat în jilţul rezervat marelui preot. Sau aceea, cineva putea deveni cetăţ­ean rom­ an în poate că vederea şubrezită a lui Pavel l-a trei moduri: Mai întâi, cetăţe­nia pu­tea fi acorda- împiedicat să-l recunoască. Indiferent care va tă cuiva prin decret imper­ial, pent­ru prestarea fi fost explicaţia, Pavel nu a vorbit de rău în unor servicii, etc. În al doilea rând, cineva putea mod intenţionat un dregător numit în funcţie fi cetăţean roman prin naştere – cum era cazul după legile ţării. Imediat el şi-a cerut scuze, lui Pavel, care se născuse în Tars, oraş liber din citând textul de la Exod 22:28: „Pe mai-ma­ cadrul imp­eriului roman. Tatăl lui era cetăţean rele poporului tău să nu-l vorbeşti de rău“. roman. În al treilea rând, cetăţenia putea fi 23:6 Sesizând din discuţiile ce au avut loc cumpă­rată, cu un preţ foarte piperat. Aşa în sala de judecată că între saduchei şi farisei dobândise comandantul cetăţenia, achitând o existau dezacorduri, apostolul s-a hotărât să sumă foarte mare de bani. sporească şi mai mult prăpastia dintre aceste 22:29 Dezvăluirea faptului că Pavel era grupări, declarându-se fariseu care fusese dat cetăţean roman a determinat contramandarea în judecată pentru credinţa sa în învierea ordinului de biciuire a apostolului, sădind frică morţilor. Saducheii, desigur, tăgăduiau învi- în sufletul autorităţilor locale. erea, precum şi existenţa duhurilor şi a îngeri- 22:30 Comandantul era însă foarte dorn­ic lor. În schimb, fariseii, fiind foarte ortodocşi

474 Fapte în convingeri, credeau în ambele elemente şi i l-a adus îndată la cunoştinţă. Iar Pavel, (vezi 23:8). considerându-se îndreptăţit să utilizez­e mijloa- Pavel a fost criticat de unii pentru că s-a cele prevăzute de lege pentru asigu­rarea sigu- folosit aici de o stratagemă omenească pen­tru ranţei persoanei, a raportat cele auzite unuia a crea dezbinare în rândul ascultătorilor săi. dintre sutaşi. Acesta în mod personal l-a escor- „Nu putem scăpa“, scrie A. J. Pollock, „de tat pe tânărul respectiv până în prezenţa convingerea că Pavel a greşit atunci când s-a comandantului. declarat fariseu, recurgând la acest avantaj stra- 23:20, 21 Nepotul lui Pavel nu numai că a tegic pentru a semăna dezbinare între saduchei raportat toate detaliile legate de complot, ci a şi farisei“. făcut o pledoarie stăruitoare comandantului să 23:7-9 Indiferent de temeinicia sau nete­ nu cedeze în faţa presiunilor iudeilor ca Pavel meinicia acţiunii sale, cuvintele aposto­lu­lui au să fie adus în faţa lor. provocat disens­iuni între farisei şi saduc­hei, 23:22 Când a auzit comandantul toate stârnind o ceartă aprinsă. Unii dintre cărturarii acestea, l-a expediat pe tânăr, cerându-i să nu fariseilor au apărat nevino­văţia lui Pavel, spu- dezvăluie nimănui întrevederea avută cu el. nând, de fapt: „Ce impor­tanţă are, dacă un Comandantul şi-a dat seama că trebuie să duh sau un înger i-a vor­bit?“ acţioneze prompt pentru a-l salva pe deţinut 23:10 Controversa dintre cele două fac­ţiuni de furia oarbă a iudeilor. rivale s-a încins atât de mult, încât 23:23-25 Îndată comandantul i-a chemat co­mandantul a poruncit ostaşilor să-l scoa­tă pe doi sutaşi şi a aranjat ca o escortă militară pe apostol, sub escortă, din sala de judeca­tă şi să-l ducă pe Pavel în Cezareea. Din gardă să-l aducă înapoi la cazarmă. făceau parte 200 de soldaţi, 70 de călăreţi şi 23:11 În noaptea următoare, Domnul două sute de sutaşi. Călăt­oria s-a făcut pe Isus i s-a arătat personal lui Pavel în închi­ întuneric, pentru a nu trezi atenţia nimănui – soare, spunându-i: „Îndrăzn­ eşte, Pavel, căci pe la ora nouă seara. după cum ai mărturisit despre Mine la Forţa numerică a acestei escorte militare nu Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturi­seşti şi la avea darul de a-i aduce un omagiu acestui sol Roma“. E uimitor să constatăm că într-un credincios al lui Cristos, ci, mai degrabă, a text în care acţiunile apostolului au fost supuse reliefat hotărârea comandantului garnizoan­ei de unor critici destul de acute, Domnul îl elogia- a-şi păstra reputaţia intactă în faţa superiorilor ză personal pentru că I-a fost martor credin- săi romani, căci dacă iudeii ar fi reuşit să-l cios la Ierusalim! Nici un cuvânt de critică omoare pe Pavel, acest cetăţean roman, atunci sau reproş nu s-a auzit de pe buzele Mân- el, ofiţerul responsabil, ar fi trebuit să dea tuitorului, ci numai elogii şi făgăduinţe. Slujirea socoteală de neatenţia sa. lui Pavel nu s-a sfârşit încă. După cum fusese 23:26-28 Comandantul se identifică pe credincios la Ierusalim, tot aşa el va aduce sine cu numele de Claudius Lysias în scri­ mărturie pentru Cristos la Roma. soarea pe care i-o scrie guvernatorului ro­man 23:12-15 A doua zi, unii dintre iudei s-au Felix. Scopul scrisorii a fost, desigur, să expli- întrunit cu gândul de a-l omorî pe apos­tol­ul ce situaţia legată de Pavel. Este amu­zant să Pavel. De fapt, peste patruzeci dintre ei s-au vedem cum a căutat Lysias să se înfăţişeze legat printr-un jurământ că nu vor mânca pe sine în ipostaza de erou şi apără­tor al ordi- nimic până nu-l vor omorî pe „acest impos­ nii publice. Apoi mai e şi faptul că probab­il tor“. Planul lor prevedea urmă­toarele: să mear- se temea ca nu cumva Felix să audă că puse- gă la mai-marii preoţilor şi la bătrâni, propu- se să fie legat un cetă­ţean roman, ce nu nându-le convocarea Sinedriu­lui, pentru a audia fusese încă condamnat. Spre fericirea lui cazul lui Pavel mai cu de-amănuntul. Sinedriul Claudius Lysias, Pavel nu a pârât! va cere apoi comand­antului să-l aducă pe deţi- 23:29, 30 Comandantul a explicat că, în nut în faţa sa. În acest timp, cei patruzeci de urma anchetei întreprinse de el, Pavel a fost asasini vor sta la pândă pe tras­eul dintre închi- găsit nevinovat de orice delict vrednic de soare şi sala de judecată. De îndată ce se va pedeapsa cu moartea sau lanţuri. Mai degra­bă, apropia Pavel de ei, se vor năpusti asupra lui toată agitaţia se iscase în jurul unor ches­tiuni şi-l vor omorî. legate de legea iudaică. Având în ve­dere com- 23:16-19 În providenţa lui Dumnezeu, un plotul pus la cale împotriva lui Pavel, el a nepot al apostolului a prins de veste că se considerat că este mai nimerit să-l trimită pe pune la cale acest complot împotriva lui Pavel acesta la Cezareea, pentru ca cei care-l învinu-

Fapte 475 iesc să se prezinte acolo şi întreaga cauză să 3. Era capul sectei nazarinenilor. poată fi audiată de Felix. 4. A încercat să profaneze templul. 23:31-35 Călătoria spre Cezareea s-a între- 24:9 După ce Tertullus şi-a exprimat încre- rupt temporar la Antipatris, cetate situat­ă la derea în capacitatea lui Felix de a stabili veri- circa 63 kilometri de Cezareea. Nemai­existând dicitatea învinuirilor aduse împotriva lui Pavel, aproape deloc pericolul unei ambus­cade din iudeii prezenţi în sală şi-au ridicat glasul în partea iudeilor, soldaţii au revenit la Ierusalim, sprijinul acuzaţiilor formulate de Tertullus. lăsându-l pe Pavel în grija călăreţil­or, ce urmau 24:10 După ce guvernatorul i-a făcut semn să-l ducă la Cezareea. Odată sosiţi în acest să vorbească, Pavel s-a ridicat în pic­ioare, pre- oraş, l-au predat pe Pavel lui Felix, înmânân- zentându-şi propria pledoarie în apărarea sa. du-i acestuia scris­oarea din partea lui Lysias. Mai întâi, şi-a exprimat satisfac­ţia pentru faptul După efectuarea cu succes a cercetărilor preli- că i s-a îngăduit să compară în faţa unui om minare pentru verificarea cetăţeniei romane a care, datorită experienţei sale de mulţi ani, era apostolului, Felix a pro­mis că va audia cazul la curent cu obiceiurile şi datin­ile poporului de îndată ce se vor prezenta în faţa lui pârâşii evreu. Chiar dacă ar părea la prima vedere o săi din Ierusalim. Între timp, s-a ordonat ca încercare de a-l flata pe Felix, Pavel n-a făcut Pavel să fie păzit în palatul lui Irod sau altceva decât să expri­me, pe un ton politicos, Pretorium. realitatea. Guvernatorul roman Felix a cunoscut o Apoi apostolul a răspuns învinuirilor ce i ascensiune meteorică, de la poziţia de sclav la s-au adus, una câte una. aceea a unei funcţii râvnite în cadrul impe­ 24:11 Cât priveşte faptul că a fost consi­ riului roman. În viaţa sa personală însă, omul derat o pacoste pentru public, el a răspuns că era dedat la cumplite imoralităţi, căci la data n-au trecut decât douăsprezece zile de când numirii sale în funcţia de guver­nator al pro­ s-a suit la Ierusalim, cu scopul de a se închi­ vinciei Iudeea, era soţul a trei doamne regale. na, şi nu de a provoca tulburări. În postul său, s-a îndrăgostit de Drusilla, care 24:12, 13 Apoi el a negat acuzaţia că i-ar era căsătorită cu Azisus, regele Emesei. fi incitat pe iudei la răscoală. Niciodată – nici Conform scrierilor istoricului evreu Jose­phus, în templu, nici în sinagogă, nici în oraş – nu căsătoria a fost pusă la cale prin intermediul polemizase cu oamenii, nici nu încer­case să-i vrăjitorului Simon din Cipru. incite. Acestea erau faptele, pe care nu le Aşadar avem aici un despot crud – lucru putea contesta nimeni. demonstrat de faptul că a pus la cale asasina­ 24:14-17 Pavel nu a negat a treia învinu­ire rea unui mare preot cu numele de Ionatan, ce i s-a adus, anume că era capul unei secte a care criticase greşelile administraţiei sale. nazarinenilor. Dar a precizat că în această Aşadar în faţa acestui Felix a fost adus Pavel! funcţie Îl slujeşte pe Dumnezeul iudeilor, cre- 24:1 La cinci zile după plecarea lui Pavel zând în toate lucrurile scrise în Vechiul de la Ierusalim spre Cezareea, marele preot Testament. El împărtăşea speranţa tuturor iude- A­na­nia a sosit, însoţit de câţiva membri ai ilor de orientare ortodoxă, în special a farisei- Sined­riului. Aceştia au angajat serviciile unui lor, potrivit căreia va fi o înviere a morţilor, ro­man, pe nume Tertullus, ca procuror, îns­ăr­ atât a celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi. În cinat cu învinuirea lui Pavel înaintea lui Felix. lumina acelei învieri care va veni, el a căutat 24:2-4 Tertullus şi-a început pledoaria prin- să aibă tot timpul cuge­tul curat, atât faţă de tr-o ploaie de afirmaţii măgulitoare la adresa Domnul, cât şi faţă de semenii săi. Departe de guvernatorului. Desigur, în toate aces­tea era un a fi încercat să-i instige pe iudei la insurecţie, sâmbure de adevăr, căci Felix menţinuse ordi- Pavel a venit la Ierusalim ca să facă miloste- nea şi legalitatea, suprimând tulburările şi insu- nie poporului iudeu. Desigur, el se referă aici recţiile. Dar cuvintele lui Tertullus au depăşit la strângerea de ajutoare provenite de la biseri- cadrul strict al reliefării faptelor, încercând să cile din Macedonia şi Ahaia, destinate sfinţilor se pună bine cu guver­natorul. creşt­ini evrei din Ierusalim. 24:5-8 Apoi el a schiţat patru capete de 24:18, 19 Cât priveşte a patra acuzaţie, că acuzare distincte împotriva apostolului Pa­vel: profanase templul, Pavel a răspuns în felul 1. El era o ciumă – adică era considerat un următor: pe când se afla în cursul aducerii de ofrande în templu, conforme cu jurământul scandalagiu, un om extrem de inco­mod. său iudaic, mai mulţi iudei din Asia au dat 2. A pus la cale răzvrătiri în rândurile iudei­ peste el şi l-au acuzat că ar fi adus Neamuri lor.

476 Fapte necurate în templu. Desigur, lucrul acesta nu Ei trebuiau însă să fie avertizaţi cu privire la era adevărat. Apostolul era singur, la ora aceea, judecata viitoare, pentru ca dacă nu li se după ce se curăţise de întinarea cere­monială. iertau păcat­ele prin sâng­ele lui Cristos, urmau Aceşti iudei acuzatori din Asia, care au provo- să piară în iazul cu foc. cat tulburarea de la Ierusalim împo­triva sa, 24:25b, 26 Se pare că Felix a fost mai sunt cei care ar trebui să vină la Cezareea să-l mişcat decât Drusilla. Deşi s-a temut, nu şi-a acuze, dacă au vreo pricină împotriva lui. pus încrederea în Mântuitorul. A amânat lua- 26:20, 21 Apoi Pavel i-a provocat pe iudeii rea unei decizii în favoarea lui Cristos cu prezenţi în sală să arate exact de ce delicte s-a cuvintele: „De astă dată, du-te! Când voi avea făcut el vinovat când a fost adus înaintea con- un timp potrivit, te voi chema“. Trist e că siliului de la Ierusalim. Desigur, aceştia nu au acest timp potrivit n-a mai venit, cel puţin atât fost în stare să se conformeze cererii lui Pavel. cât ni se spune în cuvântul Scriptur­ii. Dar Tot ce au putut spune a fost că Pavel a strigat, Pavel nu i-a mărturisit lui Felix pent­ru ultima la un moment dat: „Pentru învierea morţilor oară, cu acest prilej, căci guverna­torul l-a che- sunt eu judecat astăzi de voi“. Cu alte cuvin- mat de repetate ori, în timpul celor doi ani cât te, elementele incri­mina­torii din cadrul învinui- a stat apostolul în detenţie la Cezareea. De rii formulate de ei împotriva lui Pavel nu erau fapt, Felix sperase că unii prie­teni ai lui Pavel adevăr­ate, iar elementele adevărate nu erau îi vor plăti un bacşiş gras, pentru eliberarea lui incri­minatorii. Pavel. 24:22 În audierea acestui caz, Felix a fost 24:27 După doi ani, respectiv în anul 60 confruntat cu o dilemă. El ştia destul de multe d.Cr., Porcius Festus l-a înlocuit pe Felix. Şi despre credinţa creştină, ca să-şi dea seama că Felix a vrut să facă pe placul iudeilor, lăsân- este adevărată. Deţinutul din faţa lui era, evi- du-l pe Pavel deţinut în lanţuri la Ceza­reea. dent, nevinovat de încălcarea vreunei infrac- 25:1 Porcius Festus a fost numit guver­ ţiuni din codul penal roman. Dar dacă l-ar fi nator roman al Iudeii de împăratul Nero în achitat pe Pavel, ar fi riscat să-şi atragă mânia toamna anului 60 d.Cr. Cezareea era centrul poporului iudeu. Din punct de vedere politic, politic al provinciei romane Siria, din care era important pentru Felix să rămână în graţii- făcea parte Iudeea. După trei zile Festus s-a le iudeilor. Aşa a recurs el la stratage­ma acor- suit din Cezareea la Ierusalim, capitala reli- dării unui termen de prelun­gire a cauzei, gioasă a districtului teritorial aflat sub jurisdic- anunţând că va aştept­a până când comandan- ţia sa. tul Lysias va sosi la Cezar­eea. Desigur era o 25:2, 3 Deşi trecuseră doi de când fusese tactică de amânare, căci nu găsim nici o con- aruncat Pavel în temniţă la Cezareea, iudeii nu semnare că acest comand­ ant ar fi sosit vreo- l-au uitat, nici nu şi-au potolit ura neîm­păcată dată la Cezareea. împotriva lui. Crezând că ar putea câştiga nis- 24:23 Încheind audierile, Felix a poruncit caiva avantaje politice de la noul guvernator, ca, deşi Pavel va fi reţinut în continuare, să i marele preot şi fruntaşii iudeilor i-au umplut se permită un anumit grad de libertate, permi- urechile cu acuzaţii împotriva lui Pavel, cerând ţându-li-se prietenilor săi să-l viziteze şi să-i ca acesta să fie adus la Ierusal­im pentru a fi aducă alimente şi îmbrăc­ăm­ inte – ceea ce judecat. Probabil ei intenţio­nau să-l judece constituie un indiciu sigur al faptului că nu-l înaintea Sinedriului, dar în ascuns sperau să-l considera pe Pavel un criminal peric­ulos. poată ataca pe drum, omorându-l înainte de a 24:24, 25a La câteva zile după procesul ajunge la Ierusalim. public, Felix şi soţia sa, Drusilla, au organiz­at 25:4, 5 Dar Festus fusese evident inform­ at o întrevedere particulară cu apostolul, pentru a de planul lor anterior de a-l asasina pe Pavel afla mai multe despre credinţa creştină. Cu şi de măsurile extraordinare luate de coman- îndrăzneala-i caracteristică, Pavel a discutat cu dantul garnizoanei din Ierusalim pentru trans- acest guvernator desfrânat şi cu soţia sa adul- portarea lui Pavel la Cezareea, sub escort­ă teră despre neprihănire, stăpâni­re de sine şi militară. Prin urmare, a respins cer­erea iudei- judecata viitoare. Ei nu aveau aproape nici un lor, promiţându-le, în schimb, prilejul de a-şi fel de cunoştinţe despre neprihănirea person­ală, prezenta cazul împotriva lui Pavel, dacă se vor nici în viaţa publică, nici în cea person­ală. deplasa la Cezareea. Faţă de stăpânirea de sine erau străini, după 25:6-8 După o şedere de peste zece zile cum reiese din faptul că încheias­eră căsnicia la Ierusalim, Festus s-a întors în Cezareea şi a imorală în care se complăceau în acel timp. convocat a doua zi tribunalul. Iudeii s-au gră-

Fapte 477 bit să lanseze atacul, aducând-i lui Pavel învi- a relatat cererea brutală a iude­ilor de pro­ nuiri şi mai grave, pe care n-au reuşit însă să nunţare a unei sentinţe de condamnare a lui le dovedească. Realizând şubrezimea argumen- Pavel, în absenţa oricărei proceduri legale ofi- telor lor, apostolul s-a mulţumit să nege că ar ciale. Înfăţi­şând­u-se ca apărător al pre­scripţiilor fi comis vreo încălcare împotriva legii, împo- legii, el a arătat cum a pledat în favoarea triva templului sau a lui Cezar. intentării unui proces, în care pârâ­tul să-şi 25:9-11 Pentru o clipă, s-a părut că Festus poată confrunta acuzatorii, având prile­jul de a e gata să cedeze cererii iudeilor ca Pavel să se apăra. fie trimis la Ierusalim, pentru a fi ju­decat îna- 25:17-19 Când a venit rândul judecării intea Sinedriului. Dar n-a făcut acest lucru procesului, Festus a constatat că deţinutul nu fără permisiunea deţinutului. Evident Pavel şi-a era vinovat de nici o infracţiune împotriva dat seama că dacă con­simte, nu va mai ajun- imperiului, ci întreaga pricină gravita în jurul ge la Ierusalim cu viaţă. Prin urma­re, a refu- „unor chestiuni legate de religia lor şi de un zat, afirmând că tribunalul din Cezareea este anume Isus, care a murit, şi des­pre care Pavel îndreptăţit să-i audieze cazul. Dacă s-a făcut a afirmat că este în viaţă“. vinovat de vreo infracţiune împotriva imperiu- 25:20-22 Festus a reexaminat apoi cere­rea lui roman, era gata să plătească cu viaţa pen- lui Pavel de a se duce la Ierusalim şi a înainta tru asta. Dar dacă nu era vinovat de nici un apel la August (acesta fiind în acest context păcat, atunci pe ce temei juridic urma să fie doar un titlu, şi nu numele propriu-zis al el predat în mâna iudeilor? Profitând la maxi- Cezarului). Dar asta ridica probleme evi­dente. mum de drepturile ce-i reveneau ca cetăţean Sub ce învinuire să-l trimită pe deţinut la roman, apostolul Pavel a rostit apoi memorabi- Roma? Din moment ce Agripa era iudeu şi, lele cuvinte: „Fac apel la Cezar“. deci, familiarizat cu chestiunile legate de iuda- A fost Pavel îndreptăţit să facă recurs la ism, Festus spera să beneficiez­e de asist­enţa Cezar? Nu ar fi trebuit, mai degrabă, să-şi acestuia în formularea unor capete de acuzare încredinţeze cazul în întregime lui Dumnez­eu, care să stea în picioare. refuzând să se bizuie pe cetăţenia sa pămân- Referindu-se la Mântuitorul lumii, Fes­tus tească? Să fie oare aceasta una din „greşelile L-a numit un anume Isus. Comentariul lui lui Pavel?“ Nu ne putem pron­unţa cu finalitate Bengel este demn de a fi menţionat în acest asupra acestei chestiuni. Tot ce ştim este că context: „Aşa se exprimă mizerabilul Festus la recursul făcut de el autor­ităţii superioare a adresa Celui în faţa Căruia orice genunchi se Cezarului a dus la anular­ea posibilităţii unei va pleca!“ eliberări imediate şi că şi dacă nu ar fi înain- 25:23 A doua zi s-a instituit o audiere tat acest apel, tot ar fi ajuns până la urmă la oficială. Agripa şi Berenice au sosit cu mare Roma, pe alte căi. pompă, intrând în auditoriu însoţiţi de 25:12 Festus a conferit pe scurt cu con­ com­ andanţii şi de oamenii cei mai distinşi ai silierii săi juridici, cu privire la procedurile ce cetăţii. Apoi a fost adus şi Pavel. trebuiau îndeplinite în aceste împrejurări. Apoi 25:24-27 Festus a expus apoi din nou isto- i-a spus lui Pavel pe un ton sfidător: „La ricul cazului – repetând cererile insis­tente ale Cezar ai făcut apel? La Cezar te vei duce!“ iudeilor ca Pavel să fie dat la moar­te, apoi 25:13 La câtva timp după aceasta, regele reliefând neputinţa lui Festus de a-l găsi pe Irod Agripa al doilea şi soţia sa, Berenice au apostol vinovat de vreun delict care să merite sosit la Cezareea, ca să-l felicite pe Festus pedeapsa cu moartea şi sfârşind cu apelul îna- pentru numirea sa în noul post. Agri­pa era intat de Pavel Cezarului. Desigur, dilema cu fiul lui Agripa Întâiul, cel care îl ucisese pe care era confruntat Festus era următoa­rea: dato- Iacov şi-l întemniţase pe Petru (Fapte 12). rită apelului înaintat de Pavel, era oblig­at să-l Sora acestuia era de o frumuseţe neobişnuită. trimită înaintea împăr­atului Nero, dar în termeni Deşi istoricii îi atribuie o repu­taţie nu prea juridici, nu exista nici un temei legal pentru strălucită, imputându-i că ar fi avut relaţii cu intentarea unui proces. Festus şi-a exprimat fratele ei, Noul Testament nu ne dezvăluie nici speranţa că Agripa îi va veni în ajutor, aici. un amănunt despre caracte­rul ei. Căci nu se cădea să trimită un deţi­nut fără să i 25:14-16 În timpul şederii lor îndelung­ate se preci­zeze învinuirile ce i s-au adus. Aceste la Cezareea, Festus s-a decis să-i comun­ice proce­duri au avut mai mult ca­racterul unei lui Agripa problema cu care era con­fruntat în audieri, decât al unui proces propriu-zis. Iudeii legătură cu deţinutul numit Pavel. Mai întâi el nu mai erau de faţă, ca să-l poată acuza pe

478 Fapte apostol, iar din partea lui Agripa nu se aştep­ta rire la cele douăsprezece seminţii este impor- o decizie cu forţă de lege. tantă, având în vedere actualele învăţăt­uri pro- 26:1-3 Scena la care asistăm a fost pe pagate de unii, potrivit cărora zece seminţii ale bună dreptate descrisă drept aceea a „unui Israelului s-ar fi „pierdut“ în intervalul scurs rege înrobit şi a unui deţinut întronat“. Din de la captivitatea babilon­eană şi până în pre- punct de vedere spiritual, Agripa era un per- zent. Deşi erau împrăşt­iate printre Neamuri, sonaj vrednic de toată compătimirea, pe când apostolul Pavel le-a văzut ca popor distinct, apostolul plutea triumfător pe aripile credin­ţei, net separat, care Îl slujeşte pe Dumnezeu şi nefiind tributar împrejurărilor vrem­ elnice în aşteaptă venirea Izbăvitoru­lui făgăduit. care se găsea. 26:8 Deci în asta consta delictul lui Pavel! Când a primit semnalul cuvenit din partea Că a crezut că Dumnezeu Îşi va împlini lui Agripa, Pavel a întins mâna şi a început o făgădui­n­ţa făcută părinţilor naţiunii, înviindu-i zguduitoare relatare a experienţei sale creş­tine. pe aceştia din morţi. Ce era atât de incred­ibil Mai întâi, şi-a exprimat recun­oştinţa pentru că în asta? – i-a întrebat Pavel pe Agripa şi pe i s-a permis să-şi prezinte cazul în faţa unei toţi cei ce-l însoţeau. persoane care, fiind de neam evrei­esc, cunoş- 26:9-11 Revenind la istoria vieţii sale, tea totuşi obiceiurile şi ches­tiunile dominante Pavel a relatat campania furibundă dezlănţui­tă în sânul poporului iudeu. Introdu­cerea aposto- de el iniţial împotriva adepţilor credinţei creşti­ lului nu a fost o simplă încercare de a flata, ne. Căci el se împotrivise cu toată forţa ci declaraţia unui creştin respec­tuos, bazată pe numelui lui Isus din Nazaret. Având împu­ simpla realitate a faptelor. ternicire de la mai-marii preoţilor, el i-a arun- 26:4, 5 Cât priveşte viaţa sa anterioară, cat în închisoare pe mulţi dintre creştinii din apostolul fusese un iudeu exemplar. Dacă ar Ierusalim. Când aceştia erau aduşi la judecată consimţi să depună mărturie, iudeii n-ar put­ea înaintea Sinedriului, el vota, de regulă, împotri- tăgădui că Pavel urmase neabătut căra­rea celei va lor. De nenumărate ori a aranjat ca să fie mai stricte ortodoxii a religiei iudaice, fiind un pedepsiţi toţi cei pe care îi găsea în orice fariseu consecvent. sinagogă, făcând tot ce-i stătea în putinţă pen- 26:6 Acum era judecat nu pentru cine ştie tru a-i determina să se lepede de Domnul lor. ce delict grav, ci pentru simplul fapt că se (Când se spune că apostolul îşi dădea toată ţinea cu tot dinadinsul de nădejdea făgă­duin­ţei silinţa78 să-i determine să hulească, asta nu făcute de Dumnezeu părinţilor naţiu­nii ebraice, înseamnă că a şi reuşit să facă acest lucru, ci în Vechiul Testament. Esenţa pledoa­riei lui doar că a încercat.) Cam­pania de ură dezlăn- Pavel pare să fie clădită în jurul următ­oarei ţuită de Pavel împo­triva ucenicilor lui Isus s-a structuri: În Vechiul Testa­ment Dum­nezeu a extins de la Ierusalim la Iudeea şi la cetăţile încheiat diverse legăminte cu lideri ai Israelului, străine. cum ar fi Avraam, Isaac, Iacov, David şi 26:12-14 Tocmai pe când se afla într-una Solomon. Legământul cel mai de seamă pri- din aceste expediţii în străinătate, a avut loc vea făgădui­nţa privitoar­e la venirea lui Mesia, acea extraordinară experienţă, care i-a schimbat ca să izbăvească naţiunea Israel şi să dom- din temelii viaţa lui Pavel. Astfel, pe când se nească peste întreg pământul. Patriar­hii din afla în drum spre Damasc, înarm­ at cu Vechiul Testament au murit fără să vadă împli- do­cumentele oficiale ce-l împuterni­ceau să-i nirea acestei făgăduinţe. Înseamnă oare aceasta aresteze pe creştini şi să-i aducă înapoi la că Dum­nezeu nu Îşi va aduce la îndeplinire Ierusalim pentru a fi pedepsiţi, la amiază a termenii acestor legăminte? Nicid­ecum! Ci El fost copleşit de o vedenie a slavei. O lumină le va împlini negreşit. Dar cum o putea face, din cer a strălucit asupra lui, mai străluci­toare când părinţii poporului evreu nu mai erau în decât lumina soarelui. După ce a căzut la viaţă? Răspunsul: „Prin învierea lor dintre cei pământ, a auzit un glas, care i-a pus această morţi“. Astfel, în mod nemijlocit, apostol­ul întrebare răscolitoare: „Saul, Saul, de ce Mă stabileşte o legătură între făgăduinţ­ele făcute prigoneşti?“ Apoi acest glas a rostit şi cuvin­ sfinţilor din Vechiul Testament şi învierea mor- tele: „Îţi este greu să loveşti cu piciorul împo- ţilor. triva unor ţepuşe“. Ţepuşele erau folosite 26:7 Apostolul prezintă apoi cele două­ pentru a le forţa pe animalele îndă­răt­nice să se sprezece seminţii ale lui Israel ca slujindu-l urnească din loc. Pavel dă­duse cu piciorul necurmat şi stăruitor pe Dumnezeu, sperând să împotriva ţepuşei conştiinţei sale, dar, şi mai vadă împlinirea făgăduinţei Sale. Această refe- important, împot­riva glasului Duhului Sfânt

Fapte 479 care încerca să-l convingă. Pavel n-a uitat cât că la Dumnezeu, făcând fapte care să demon- a trăit calmul, liniştea şi harul cu care a murit streze realitatea pocăin­ţei lor. Or, Pavel toc- martirul Ştefan. Pavel ştia acum că pe vremea mai asta făcea în mom­ entul în care iudeii aceea luptase chiar împotriva lui Dumnezeu! l-au prins în tem­plu şi au încerc­ at să-l omoa- 26:15 Pavel a întrebat: „Cine eşti, re. Dar Dum­nezeu l-a apărat pe Pavel şi l-a Doamne?“ Iar glasul i-a răspuns: „Sunt Isus, ajutat, pentru ca să poată continua să mărturi- Cel pe care tu Îl prigon­ eşti“. Isus? Dar cum sească tuturor celor cu care intra în contact, vine asta? Oare nu fusese Isus răstignit şi propovăduind mes­ajul pe care profeţii şi Moise îngropat? Nu-i furaseră ucenicii Lui trupul, l-au prop­ovăduit în Vechiul Testament. Iar îngropându-l într-un loc secret? Cum se făcea mesajul era că Mesia va suferi, că va fi pri- atunci că Isus îi vorbea în clipele acelea lui mul care va învia din morţi şi că le va arăta Pavel? Adevărul a prins imediat rădăcini în lumină, atât iudeilor, cât şi Neamurilor. sufletul lui Pavel. Isus fusese, într-adevăr, 26:24-26 Nefiind evreu, Festus probabil îngropat, dar El înviase din morţi! Şi Se înăl- nu fusese în stare să priceapă nimic din ple­ ţase la cer, de unde îi vorbea acum lui Pavel. doaria lui Pavel. Total incapabil de a recu­ Prigonindu-i pe creştini, Pavel Îl prig­ onise pe noaşte un om plin de Duhul Sfânt, el l-a Stăpânul lor. Şi prigonindu-L pe El, Pavel Îl acuzat pe Pavel cu neruşinare că este nebun şi prigonise pe Mesia al Israelului, pe Însuşi că toate acestea se datorează unei doze excesi- Fiul lui Dumnezeu. ve de erudiţie, de care ar fi fost stăpâ­nit apos- 26:16 Apoi Pavel face o succintă expu­nere tolul. Fără urmă de iritare sau enerv­are, apos- a misiunii şi împuternicirii care i s-au încre- tolul a negat liniştit această acuza­ţie şi a subli- dinţat lui direct de către Domnul Isus Cristos niat că cuvintele pe care le rostea sunt cuvin- Cel înviat. Astfel Domnul i-a spus să se scoa- tele adevărului şi ale raţiunii. Apoi şi-a expri- le şi să stea în picioare. Pavel a pri­mit această mat încrederea că regele cunoştea adevăr­ul revelaţie specială a lui Cristos în slava Sa celor spuse de Pavel. Viaţa şi mărt­uria lui datorită faptului că a fost rânduit să fie slujitor Pavel nu fuseseră ascunse. Toţi iudeii le cunoş- al Domnului şi să mărturi­sească despre tot teau, după cum, evident, vestea despre ele va ceea ce a văzut în ziua aceea, şi despre toate fi ajuns şi la urechile lui Agripa. adevărurile mari ale credinţei creştine ce i se 26:27 Adresându-i-se direct regelui, Pavel aduseseră la cunoş­tinţă. a întrebat: „Rege Agripa, crezi în proroci?“ 26:17 Promisiunea că Pavel va fi izbăvit După care Pavel a răspuns la propria sa între­ de iudei şi de Neamuri trebuie înţeleasă în bare: „Ştiu că crezi“. Forţa argumentului for- sensul unei izbăviri generale, valabilă până la mulat de Pavel aici este zdrobitoare. Cu alte încheierea misiunii ce i se încredinţase. cuvinte, spune Pavel, „eu cred tot ce au spus 26:18 Pavel urma să fie trimis cu misiune profeţii în Vechiul Testament. Şi tu, Agripa, specială la Neamuri, pentru a le deschide crezi mărturia lor, nu-i aşa? Atunci cum mă ochii, pentru a le întoarce de la întuneric şi a pot acuza iudeii de un delict pasibil de le aduce la lumină, şi de la puterea Satanei la pedeapsa cu moartea? Sau cum mă poţi con- Dumnezeu. Prin credinţa în Dom­nul Isus, ele damna tu pentru faptul că cred în ceea ce tu aveau să pri­mească iertarea păcatelor şi însuţi crezi?!“ moştenirea printre cei ce sunt sfinţiţi. H. K. 26:28 Că Agripa a resimţit forţa argu­ Downie arată că versetul 18 este un excelent mentului reiese din cuvintele sale: „Tu rezumat a ceea ce face Evan­ghelia: ap­ roape mă convingi să devin creştin“. Varianta aceasta nu este însă nicidecum singu- 1. Eliberează de sub robia întunericului. ra acceptată. Nu s-a ajuns la un acord cu pri- 2. Eliberează de sub puterea Satanei. vire la sensul exact al cuvintelor lui Agrip­ a. 3. Iartă păcatele. Cei care urmează tradiţia traducerii King 4. Redă moştenirea pierdută. James consideră că regele fusese real­mente 26:19-23 După ce a fost astfel împu­ter­nicit adus în pragul luării unei decizii în favoarea de Domnul, încredinţându-i-se misiu­nea speci- lui Cristos. Ei consideră că răspun­sul lui Pavel ală, Pavel îi explică lui Agripa că el n-a fost din versetul 29 vine în sprijinul acestei teorii. neascultător vedeniei cereşti. Atât la Damasc, Alţii sunt de părere că Agripa s-a exprimat cât şi în Ierusalim şi prin toată... Iudeea, şi pe un ton ironic, întrebându-l pe Pavel, în rea- apoi la Neamuri el a predicat oamenilor fap- litate: „Crezi că mă vei putea convinge să tul că trebuie să se pocăiască şi să se întoar- devin creştin, cu argumente atât de şubrede?“

480 Fapte Cu alte cuvinte, el a parat forţa argumentului detaşat pe lângă cohorta Augustan­ a lui Pavel printr-o glumă (părere la care sub- (Regimentul Augustin, în versiunea en­gleză, scriu majoritatea traduce­rilor româneşti, în acest n.tr.) – o legiune a oştirii romane ce s-a aco- punct, n.tr.). perit de glorie. Asemenea tuturor sutaşilor 26:29 Indiferent dacă Agripa a vorbit se- menţionaţi în Noul Testament, şi acesta era un rios sau în glumă, Pavel i-a răspuns cu toată om cu un caracter ales, plin de bunătate, drep- seriozitatea şi solemnitatea, exprimân­du-şi tate şi consideraţie faţă de alţii. dorinţa ca Agripa şi toţi cei de faţă să poată 27:2 La bordul corăbiei se mai aflau şi avea parte de bucuriile şi binecuvântă­rile vieţii alţi deţinuţi, care, asemenea lui Pavel, erau creştine, pentru ca să se poată împ­ărtăşi din transportaţi spre Roma, unde urmau să fie privilegiile dăruite lui Pavel şi să poată deveni judecaţi. Printre pasageri se mai afla şi Aris­ ca el, cu excepţia lanţurilor sale. Iată ce scrie tarh şi Luca, ambii însoţitori de drum ai Morgan în această privinţă: apostolului în călătoriile sale anterioare. Vasul la bordul căruia s-au îmbarcat proven­ea din Pavel era gata să moară pentru a-l salva pe Adramit, port la Marea Marmara, situat în Agripa, dar n-ar fi conceput ca acesta să fie pus colţul de nord-vest al Asiei Mici, în regiun­ea în lanţuri. Aşa e creştinis­mul! Preamăreşte-l, numită Mysia. Corabia urma să se deplas­eze înmulţeşte-l şi aplică-l! Sinceritatea care se dedă spre nord-vest, urmând facă escale în diferite la persecuţii nu este de origine creştină. Sinceri­ porturi de pe coasta Asiei procon­sulare – pro- tatea care se sacrifică, murind pentru a-i izbăvi vincia de vest a Asiei Mici. pe alţii, refuzând să-i înlănţuie, este cu adevărat 27:3 Corabia a navigat întâi spre nord, de-a creştinism. 79 lungul coastei Palestinei, ancorând la Sid­ on, port aflat la 112 km de Cezareea. Suta­şul 26:30-32 Regele, guvernatorul, Beren­ ice Iuliu, dând dovadă de multă bunăvoi­nţă, i-a şi celelalte oficialităţi au părăsit sala, pentru a permis lui Pavel să coboare pe uscat, pentru se sfătui. Cu toţii au fost obligaţi să admită că a-şi vizita prietenii şi a primi îngrijire. Pavel nu săvârşise nimic care să merite 27:4, 5 De la Sidon, vasul a traversat col- pedeapsa cu moartea sau lanţurile. Poate cu ţul nord-estic al Mării Mediterane, lăsând în un uşor sentiment de regret, Agripa i-a spus stânga insula Cipru şi profitând astfel de pro- lui Festus că dacă Pavel n-ar fi făcut apel la tecţia oferită de coasta ei împotriva vân­turilor. Cezar, ar fi putut fi pus imediat în li­bertate. Deşi vânturile erau potrivnice, vasul a traversat Fireşte, ne întrebăm de ce nu putea fi con- până pe coasta de sud a Asiei Mici, pornind tramandat acest apel la Cezar. Indiferent dacă apoi spre vest, trecând de Cilicia şi Pamfilia un asemenea recurs era sau nu imposi­bil de şi sosind, în cele din urmă, la Myra, oraşul modificat, dincolo de aceasta noi ştim că era portuar al Lyciei. în planul lui Dumnezeu ca apostolul 27:6 Acolo sutaşul i-a transferat pe deţi­ Neamurilor să se ducă la Roma, să fie jude­cat nuţi la bordul altei corăbii, întrucât prima nu în faţa Împăratului (23:11) şi să găsească i-ar fi dus mai aproape de Italia, ci ar fi con- împlinirea dorinţei inimii sale, de a se con­ tinuat de-a lungul coastei de vest a Asiei Mici, forma morţii Domnului său. până în portul ei de bază din Adramit, în Mysia. I. Călătoria lui Pavel la Roma şi naufra­giul A doua corabie provenea din Alexandria, (27:1–28:16) port la Marea Mediterană, pe coasta de nord a Africii. Vasul transporta 276 de persoane, pasa- Capitolul acesta ne prezintă emoţionanta geri şi echipaj, precum şi o încărcătură de epopee a voiajului maritim întreprins de apos- grâu. De la Alexandria a navigat spre nord, tol de la Cezareea, via Malta, la Roma. Dacă traversând Marea Mediterană, până la Myra, Pavel nu ar fi fost pasager la bordul acestei urmând a se îndrepta acum spre Ital­ia. corăbii, niciodată nu am fi ştiut de­spre această 27:7, 8 Multe zile la rând, călătoria s-a călătorie sau despre naufra­giul care a avut loc. desfăşurat anevoios, din cauza vânturilor nepri­ Întreg pasajul ce urmea­ză este presărat cu ter- elnice. Abia cu greu a reuşit echipajul să meni din domeniul navi­gaţiei maritime, fiind, aducă vasul în portul Cnid (Cnidus), situat în prin urmare, mai greu de urmărit. extremitatea sud-vestică a Asiei Mici. Întrucât 27:1 Punctul de plecare l-a constituit por- vântul le-a fost potrivnic, au navigat spre sud, tul oraşului Cezareea. Pavel a fost dat în grija de-a lungul coastei apărate de vânt a insulei unui ofiţer pe nume Juliu(s). Acest sutaş era

Fapte 481 Creta. Înconju­rând capul Salmone, vasul s-a pierdut orice nădejde de scăpare. îndreptat spre vest, înfruntând vânturile puter­ 27:21-26 Disperarea a fost accentuată de nice, până a ajuns la Limanuri Bune, port foamea care-i măcina pe oameni, căci nu din apropierea cetăţii Lasea, situată pe coasta mâncaseră de mai multe zile. Mai tot timpul centrală de sud a insulei Creta. îl petrecuseră în efortul de a salva corabia şi 27:9, 10 Până în acest punct s-a pierdut de a o goli de apă. Poate că nu mai aveau foarte mult timp, din cauza condiţiilor nep­riel­ unde găti. Boala, teama şi descurajarea le vor nice de navigaţie. Se apropia iarna şi o conti­ fi alungat, oricum, pofta de mâncare. În plus, nuare a călătoriei ar fi fost primejdioa­să. Asta proviziile de hrană se vor fi epuizat. era probabil prin luna septembrie sau octom­brie, Atunci Pavel s-a sculat în mijlocul lor, adu- întrucât Postul (Ziua Ispăşir­ii) trecuse deja. cându-le un mesaj de speranţă. Mai întâi le-a Pavel a avertizat echipajul că, dacă va continua spus, cu blândeţe, că nu trebuia să fi plecat din voiajul, va risca nu numai să piardă corabia şi Creta. Apoi i-a asigurat că deşi corabia va încărcătura, ci şi vieţile unora de la bordul ei. pieri, nimeni nu-şi va pierde viaţa. De unde ştia 27:11, 12 Dar cârmaciul şi stăpânul coră- el acest lucru? Un înger al Domnului i se ară- biei au dorit să continue călătoria. Sutaş­ ul a tase în timpul nopţii, asigu­rându-l că va sta acceptat raţionamentul acestora, cu care a fost înaintea Cezarului la Roma. Dumnezeu i-a de acord majoritatea celorlalţi. S-a considerat dăruit apostolului pe toţi cei ce au călătorit că portul acesta nu era la fel de adecvat ca împreun­ă cu el, în sensul că şi vieţile acestora Fenix drept port pentru iernat. Fenix era situat aveau să fie salvate. Prin urmare, ei au început la 64 de kilometri vest de Limanuri Bune, în să se mai înv­ioreze. Pavel a avut convingerea colţul de sud-vest al insulei Creta. Portul avea că totul va fi în ordine, deşi vor naufragia pe o deschidere spre sud-vest şi nord-vest. insu­lă. Iată ce spune A. W. Tozer, cu multă 27:13-17 Când a suflat un vânt uşor dinspre înţelep­ciune, în acest punct: sud, marinarii au crezut că vor putea străbate distanţa ce-i despărţea de Fenix. Aşadar au Când vântul dinspre sud a suflat uşor, vasul care- ridicat ancora şi au pornit spre vest, ţinând­u-se l purta pe Pavel naviga destul de lin şi nici o aproape de uscat. Apoi au fost loviţi de furtu- persoană de la bord nu ştia cine este Pavel sau nosul vânt de nord-est, numit Eurochi­lon (în ce tărie de caracter se ascunde sub acel aspect versiunea engleză: Euroclydon80, n.tr.), exterior aparent şters. Dar când puternica furtu­nă împingân­du-i spre stâncile situate de-a lungul Euroclydon s-a dezlănţuit asupra lor, măreţia ca- coastei. Neputând să-şi urmeze cursul dorit, racterului lui Pavel a devenit îndată evidentă tutu- echipajul a fost obligat să lase vasul în voia ror celor de la bordul corăbiei. Deşi era deţi­nut, vântului. Astfel au fost purtaţi de acesta până la apostolul literalmente a preluat conduce­rea vasu- o insuliţă, numită Clauda,81 situată la 48 de lui, luând deciziile cheie şi dând co­menzi care kilometri de Creta. Când au ajuns în latura puteau însemna viaţa sau moartea pentru oameni. protejată a insulei, au reuşit, cu greu, să urce la În plus, cred că această criză a cristalizat o reali- bord luntrea ce o tractaseră după ei. Apoi au tate de care nici Pavel nu era conştient. Teoria legat corabia cu frânghii, ca aceasta să nu se frumoasă curând s-a călit, sub furia furtu­nii, îm- destrame sub forţa valurilor. Ei se temeau că brăcând forma realităţii.82 vor fi mânaţi spre Sirta (Syrtis, în engleză, n.tr.), un golf de pe coasta Africii, renumit pen- 27:27-29 Trecuseră paisprezece zile de tru primejdioasele sale bancuri de nisip. Pentru când au plecat de la Limanuri Bune. Nepu­ a împiedica un atare curs, au lăsat pânzele jos tincioşi, ei erau acum purtaţi de valuri într-o şi astfel s-au lăsat duşi de vânt. parte a Mării Mediterane cunos­cută sub 27:18, 19 După o zi de navigare în voia den­umirea de Marea Adriatică, situată între furtunii, au început să arunce peste bord o parte Grecia, Italia şi Africa. (Nota traducătorului, din încărcătu­ră. A treia zi au aruncat în mare aceste coordonate par să difere de cele ale uneltele corăbiei – căci negreşit cora­bia înce- Mării Adriatice din vremea noastră, situată, puse să ia apă, fiind nevoie să-i re­ducă greuta- desigur, între Italia, Iugo­slavia şi Albania. tea pentru a o împiedica să se scufunde. Probabil ar corespunde cu actuala Mare Ionică) 27:20 Timp de multe zile au fost purtaţi Pe la miezul nopţii marin­ arii au bănuit că se încolo şi-ncoace fără să vadă soarele sau stele- apropie de pământ – poate datorită zgomotu- le, neputând, deci, să se orienteze sau să-şi lui talazurilor ce se loveau de ţărm. Când au stabilească coordonatele. În cele din urmă, s-a măsurat adâncimea apei, au găsit douăzeci de

482 Fapte stânjeni (circa 38 de metri). Puţin mai departe, babil un canal dintre două insule. Prora coră- adâncimea a fost de cinci­sprezece stânjeni. biei s-a înfipt adânc în nisip, rămâ­nând intactă, Pentru a evita o eşuare a vasului, au aruncat dar pupa, a încep­ut curând să se sfărâme sub patru ancore de la pupa corăbiei, rugându-se forţa valurilor. să se facă ziuă. 27:42-44 Planul ostaşilor era însă să-i 27:30-32 Temându-se că vor muri, unii omoare pe deţinuţi, pentru ca să nu scape din marinari au încercat să fugă de pe cora­ vreunul prin înot, dar sutaşul, vrând să-l sal- bie, cu o luntre. Pe când încercau să coboare veze pe Pavel, i-a împiedicat de la inten­ţia lor luntrea în apă – sub pretextul de a arunca alte şi a poruncit ca cei ce pot înota să se arunce ancore – Pavel i-a văzut şi a dat de veste cei dintâi peste bord şi să ajungă la uscat. sutaşului. Pavel i-a avertizat că dacă marina- Celorlalţi li s-a spus să se salveze ţinându-se rii nu rămân la bordul corăbiei, nu poate fi de scânduri sau alte fragmente flotante ale garantată viaţa celorlalţi. Atunci ostaşii au corăbiei. În felul acesta, toţi mem­brii echipaju- tăiat funiile luntrei şi au lăsat-o să cadă. lui şi toţi pasag­erii au scăpat, ajungând teferi Marinarii au fost astfel obligaţi să încerce pe uscat. să-şi salveze propriile vieţi şi cele ale celorlalţi, 28:1, 2 De îndată ce echipajul şi pasa­gerii la bordul corăbiei. au ajuns pe ţărm, au aflat că se aflau pe 27:33, 34 Phillips intitulează versetele insu­la Malta. Unii din băştinaşii de pe insulă 33-37: „Expresia spiritului practic excepţion­al au văzut naufragiul şi au asistat victim­ ele să de care a dat dovadă apostolul Pavel“. Pentru ajungă la ţărm. Apoi au avut bunăv­oinţa şi a aprecia la justa valoare dramatismul situaţiei, prezenţa de spirit să aprindă un foc pentru se cere să ştim câte ceva despre rava­giile pe sărmanii naufragiaţi, uzi leoarcă, de valurile care le poate face o astfel de furtună cumplită mării şi de ploaie, şi dârdâind de frig. dezlănţuită în largul mării. Apoi trebuie să 28:3 Pe când Pavel ajuta la aprinderea ţinem cont şi de faptul că Pavel nu era căpita­ focului, a fost muşcat de o viperă. Se pare că nul vasului, ci doar un pasager captiv. şarpele acesta veninos stătuse ascuns între Cu puţin înainte de zorii zilei, Pavel i-a vreascuri, dar de îndată ce acestea au fost implorat pe oameni să mănânce, amintin­du-le aprinse, vipera a ţâşnit, muşcându-l pe apos­tol că nu se hrăniseră de două săptămâni. Or, şi agăţându-se de mâna lui. acum era absolut esenţial să se hrănească, 28:4-6 La început, oamenii din partea locu- deoarece de asta depindea bunăstarea lor. lui au crezut că apostolul trebuie să fie un Apostolul i-a asigurat că nici un fir de păr de ucigaş, care, deşi a scăpat cu viaţă din nau- pe capul nimănui nu va pieri. fragiu, nu a putut eluda dreptatea. (Nota 27:35 Apoi le-a dat el însuşi exemplu, traducătorului: în original: Dike, zeiţa răzbu­ luând pâine şi mulţumind lui Dumnezeu în nării la greci, termenul însemnând „dreptate“ faţa tuturor şi hrănindu-se. Ce trist este că de – după explicaţia de la subsolul paginii 176 a atâtea ori ne ruşinăm să ne rugăm în public! traducerii în română a Noului Testament publi- Dar cu cât mai puternic ar grăi această rugă­ cată de Christliche Literatur-Verb­ reitung, ciune, rostită în faţa altora, decât toată predi­ Bielefeld, Germania, 1993.) Şi astfel ei s-au carea noastră! aşteptat ca, din moment în moment, Pavel să 27:36, 37 Fiind astfel îmbărbătaţi, ei au cadă mort. Dar când Pavel nu a dat nici un început să se hrănească. La bordul corăbiei se semn de boală, de pe urma muşcăturii, şi-au aflau două sute şaptezeci de persoane. schimbat părerea, zicând că este un zeu! – o 27:38-41 După ce au mâncat, au uşurat altă ilustrare grăitoare a nestatorniciei inimii şi greutatea corăbiei, aruncând grâul în mare. minţii omeneşti. Uscatul era pe aproape, dar ei nu-şi dădeau 28:7 Cetăţeanul de frunte al insulei Malta seama de acest lucru. S-a luat decizia să era pe vremea aceea Publius, care deţinea manevreze corabia în aşa fel încât aceasta să mari terenuri agricole în vecinătatea plajei unde pătrundă, prin eşuare, cât mai departe pe ţărm. se aciuase ceata naufragiaţilor. Acest slujbaş Au tăiat ancorele, lăsându-le în mare. Apoi au roman cu vază i-a primit pe Pavel şi pe înso- dezlegat funiile cu care erau legate cârmele ce ţitorii lui prieteneşte, asigu­rându-le cazarea pe fuseseră ridicate anterior, aducând­u-le din nou timp de trei zile, adică până când au fost ter- în poziţia de funcţionare. Au ridicat apoi vela minate pregătirile în vederea unei locuinţe per- mare îndreptându-se spre ţărm, eşuând într- manente pentru durata iernii. un loc scăldat din două părţi de mare – pro- 28:8 Bunătatea acestui om dintre Neam­ uri

Fapte 483 nu a rămas nerăsplătită. Cam în vremea aceas- o invitaţie liderilor lor religioşi. Când aceştia ta tatăl lui s-a îmbolnăvit de febră şi dizente- s-au adunat în casa închiriată, Pavel le-a expli- rie. Pavel a intrat la el şi, rugându-se şi cat situaţia sa, spunându-le că deşi nu făcuse punându-şi mâinile peste el, l-a vin­decat. nimic împotriva iudeilor, a datini­lor lor, totuşi 28:9, 10 Vestea despre această vindecare iudeii din Ierusalim îl dăduseră în mâna roma- miraculoasă s-a răspândit cu iuţeală în lungul nilor, ca să fie judecat. Autori­tăţile neevreieşti şi-n latul insulei. Şi astfel, pe parcursul urmă­ nu l-au găsit însă vinovat de nici un delict şi toarelor trei luni, au fost aduşi la Pavel bolna­ au dorit să-l pună în libertate, dar când iudeii vii de acolo, fiind cu toţii vindecaţi de el. au strigat împotriva lui, apostolul a fost obligat Locuitorii Maltei şi-au arătat recunoştinţa faţă să facă apel la Cezar. Dar şi în acest apel, de apostol şi faţă de Luca83 la plecarea acesto­ scopul nu era acela de a aduce vreo acuzaţie ra de pe insulă, copleşindu-i cu multe onoruri poporului evreu, ci doar a se apăra. şi aducându-le multe daruri, ce aveau să le 28:20 Tocmai pentru că era nevinovat de prindă bine în călătoria spre Roma. orice fărădelege împotriva poporului iudeu i-a 28:11 După ce s-au scurs cele trei luni ale convocat Pavel pe toţi fruntaşii iudeilor de la iernii, navigaţia pe mare a devenit din nou Roma. De fapt, datorită nădejdii Israel­ului era posibilă, iar sutaşul împreună cu deţinu­ţii din el legat cu un lanţ. Nădejdea Israe­lului, aşa custodia sa s-au îmbarcat pe o corabie din cum am arătat anterior, se referă la împ­linirea Alexandria... ce iernase în insulă. Vasul purta promisiunilor făcute patriarhilor poporului semnul Dioscurilor, adică al fraţilor gemeni evreu, în special făgăduinţa venirii lui Mesia. Castor şi Pollux, despre care marinar­ii păgâni Intrinsec legată de aceste promis­iuni, era învie- credeau că le poartă noroc şi pe care îi consi- rea morţilor. derau zei ocrotitori. 28:21, 22 Liderii evrei au mărturisit că nu 28:12-14 De la Malta au străbătut cei circa cunosc nimic despre apostolul Pavel. N-au pri­ 128 de km până la Siracuza, capitala Sicil­iei, mit nici o scrisoare din Iudeea, cu privire la el, situată pe coasta ei de est. Vasul a rămas şi nici unul din concetăţenii lor evrei nu adu­ acolo trei zile, pornind apoi mai depart­e şi sese nici o pâră împotriva lui. Cu toate acestea, ajungând la Regio (în engleză: Rhe­gium, n. ei doreau să audă mesajul lui Pavel, deoarece tr.), în colţul de sud-vest al Italiei, în vârful ştiau că se vorbeşte pretutin­deni împotriva cre- cizmei. După încă o zi cu vânt prielnic, echi- dinţei creştine cu care era el asociat el. pajul a putut străbate cei 290 de km de-a 28:23 La câtva timp după aceasta, mai lungul coastei de vest a Italiei, până la Pute­ mulţi iudei au venit la locuinţa lui Pavel, ca să oli, pe malul de nord al golfului Neapole. audă mai multe din gura lui. El s-a folosit de Puteoli se afla la circa 240 km sud de acest prilej, pentru a le mărturisi despre împă- Roma. Acolo apostolul a găsit fraţi creştini, răţia lui Dumnezeu şi a-i convinge cu privire cu care i s-a îngăduit să aibă părtă­şie timp de la Isus. El le-a citat din Legea lui Moise şi şapte zile. din profeţi, de dimineaţa până seara. 28:15 Nu ni se spune cum a ajuns la 28:24 Unii au crezut mesajul adus de el, Roma vestea despre sosirea iminentă a lui alţii n-au crezut. (Nota traducătorului: în ver- Pavel. Cert e că două grupuri distincte de fraţi siunea engleză se foloseşte termenul dis­ i-au ieşit în întâmpinare. Un grup a străbătut believed, care semnifică mai mult decât sim- cei 69 de km până la localitatea Piaţa lui plul fapt că nu au crezut, lăsând să se înţelea- Appius, situată la sud-est de Roma. Celălalt gă un refuz de a accepta mesajul, o respingere grup a călătorit 53 de km, tot spre sud-est, categorică a sa, aşa cum explică autorul până la Trei Taverne. Pavel a fost mult învio- comentariului.) rat şi îmbărbătat de acest gest mişcător de 28:25-28 Când Pavel a văzut că din nou iubire al sfinţilor de la Roma. Evanghelia este, în general, respinsă de popo­ 28:16 Odată sosit la Roma, lui Pavel i s-a rul evreu, a citat din Isaia 6:9 şi 10, unde permis să locuiască într-o casă particulară, profetul a fost împuternicit să predice cuvân­tul fiind sub paza unui soldat. unui popor de oameni cu inimi împietrite, cu J. Sub arest la domiciliu, Pavel mărturi­seşte urechi surde şi cu ochi orbiţi. Apostolul a simţit din nou în inimă durerea de a predica iudeilor din Roma (28:17-31) vestea bună unor oameni care nu voiau s-o 28:17-19 Respectând principiul său de a le audă. Având în vedere acest act de respingere mărturisi mai întâi iudeilor, Pavel le-a trimis a Evangheliei de către iudei, Pavel a anunţat

484 Fapte că de acum încolo o va vesti Neamurilor, şi 6. CORINT (2 Tim. 4:20). şi-a exprimat încrederea că acestea o vor 7. MILET (2 Tim. 4:20). asculta. 8. Iarna petrecută la NICOPOLE (Tit 3:12). 28:29 Iudeii necredincioşi au plecat, pole- 9. TROAS (2 Tim. 4:13). mizând între ei. După cum scoate în evidenţă Nu deţinem nici o informaţie cu privire la Calvin, faptul că Pavel a citat o profeţie împo- motivul, timpul sau locul arestării sale, dar triva lor a iritat elementele nelegiuite din rân- ştim că Pavel a fost adus la Roma, pentru a dul lor, care L-au respins pe Mesia. În acelaşi doua oară, ca deţinut. Această detenţie a fost timp, a fost dezlănţuit un val de furie împotri- cu mult mai aspră decât prima (2 Tim. 2:9). va acelor iudei care L-au primit pe Domnul Pavel a fost părăsit de majoritatea prietenilor Isus. Acest înaintaş al Reformei face apoi săi (2 Tim. 4:9-11), ştiind că, de data aceasta, următoarea aplicaţie utilă: clipa morţii sale s-a apropiat foarte mult (2 Tim. 4:6-8). În cele din urmă, zadarnic va încerca cineva să Conform tradiţiei, Pavel ar fi fost decap­itat argumenteze, plecând de la acest caz, că Evan­ în afara Romei în anul 67 sau 68 d.Cr. Cât ghelia lui Cristos provoacă disensiuni, când, este priveşte panegiricul lui Pavel, citiţi pro­priile evident că acestea izvorăsc doar din încăpăţânar­ea sale cuvinte de la 2 Cor. 4:8-10, 6:4-10 şi oamenilor. Căci pentru a ne bucura de pace cu 11:23-28, precum şi comentariul nostru asupra Dumnezeu, e nevoie să luptăm împotriva celor acestor rezumate pline de inspiraţie. care Îl tratează cu dispreţ.84 MESAJUL CĂRŢII 28:30 După aceasta Pavel a rămas la FAPTELE APOSTOLILOR Roma doi ani întregi, locuind în casa lui închiriată şi slujind cu cuvântul un şir neîn­ După ce am citit Cartea Fapte, e bine să trerupt de vizitatori. Probabil în această recapitulăm principiile şi practicile creştini­lor per­ioadă a scris Efeseni, Filipeni, Coloseni şi primari. Care au fost trăsăturile distincti­ve ale Filimon. credincioşilor individuali şi ale biseri­cilor loca- 28:31 La Roma Pavel a avut parte de o le din care făceau aceştia parte? libertate destul de mare, predicând împără­ţia Mai întâi, este evident că creştinii din pri- lui Dumnezeu şi predând lucrurile privitoare mul veac au trăit, mai presus de toate, îm­pli­­ la Domnul Isus Cristos cu toată încrederea, nind interesele Domnului Isus. Întreaga lor fără ca cineva să-l oprească. concepţie de viaţă era cristocentrică. Motiv­ul Aşa se încheie Cartea Faptelor Apostoli­lor. principal al existenţei lor era să aducă mărtu­rie Unii consideră că ar fi o încheiere cam brus- despre Mântuitorul lor – sarcină căreia i s-au că. Dar toate punctele cuprinse în schiţa de la dăruit cu toată râvna. Într-o lume angaj­ată în începutul cărţii au fost atinse. Evanghe­lia s-a cursa nebună pentru suprav­ieţuire, a existat răspândit de la Ierusalim, în Iudeea şi Samaria astfel un nucleu compact de ucenici creştini şi până la Neamuri, în lumea lor. zeloşi, care căut­au mai întâi împ­ărăţia lui Cât priveşte evenimentele din viaţa lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui. Pentru ei, toate Pavel după încheierea cărţii Fapte, asupra aces- celelalte erau subordo­nate acestei glo­rioase tora se pot face doar deducţii, pornind de la chemări, după cum subli­niază Josett, cu admi- scrierile sale ulterioare. raţie: În general se crede că după cei doi ani petrecuţi la Roma cazul lui a ajuns în faţa Ucenicii fuseseră botezaţi cu... entuziasmul sfânt instanţei lui Nero, Pavel fiind achitat. şi luminos, desprins chiar de la altarul lui Dum­ Apoi Pavel a plecat în ceea ce s-a numit A nezeu. Ei erau pătrunşi de acest foc viu în chiar Patra Călătorie Misionară. Localităţile pe care centrul fiinţei lor, de unde îşi trage seva orice alt le-a vizitat în cadrul acestei călătorii, nu nea- scop sau facultate a vieţii. Acest foc viu din părat în ordinea aceasta, sunt următoa­rele: sufletul apostolilor duduia ca în cuptorul din 1. COLOSE şi EFES (Filemon 22). inima unei nave neînfricate, ce străbate talazu­rile 2. MACEDONIA (1 Tim. 1:3; învolburate, peste adâncurile întinselor mări. Ni­mic Fil. 1:25; 2:24). nu putea sta în calea acestor oameni! Nimic nu-i 3. EFES (1 Tim. 3:14). putea opri din înaintarea lor... Din orice faptă şi 4. SPANIA (Ro. 15:24). vorbă a lor se degaja o forţă de netăgăduit, ei 5. CRETA (Tit 1:5). fiind plini de căldură şi de lumină, ca unii ce fuseseră botezaţi de puterea Duhului Sfânt.85

Fapte 485 Mesajul propovăduit de ei era axat pe învi- la rădăcina lor. Reformele politice şi sociale se erea şi slava Domnului Isus Cristos. Ei erau ocupă doar de simpto­me, nu şi de boala pro- martorii unui Mântuitor înviat. Oamenii L-au priu-zisă care le gene­rează. Numai Evan­ghelia omorât pe Mesia, dar Dumnezeu L-a înviat poate merge la sursa răului, schimbând natura din morţi, dându-I locul ce I se cuvine de rea a omului. Prin urmare, primii creştini nu onoare supremă în cer. Orice genunchi trebuie s-au lăsat abătuţi de la misiunea lor prin să se plece în faţa slăvitului Om de la dreapta îmbrăţişarea unor procedee cu efect minim de lui Dumnezeu. Altă cale de mântuire nu exis- schimbare a adevăratei naturi a omului. Ei au tă. predicat Evanghelia la timp şi nelatimp. Într-un mediu de ură, învrăjbire şi lăco­mie, Oriunde mergea Evanghelia, rănile supurânde ucenicii au dat dovadă de dragoste faţă de toţi. erau fie eliminate, fie mult alinate. Ei au răsplătit prigoanele la care au fost Când au fost supuşi la prigoane, nu s-au supuşi cu bunătate, rugându-se pentru cei ce mirat deloc, căci li s-a spus să se aştepte la le-au provocat suferinţă. Dragostea lor faţă de acestea. În loc să se răzbune sau chiar să se alţi creştini i-a obligat pe duşmanii lor să apere, ei şi-au încredinţat soarta în mâna lui exclame: „Uite cum se iubesc creştinii aceş­ Dumnezeu, Judecătorul Cel Drept. În loc să tia!“ încerce să scape de încercări, ei s-au rugat să li Nu putem să nu remarcăm că ei au trăit o se dăruiască îndrăzneala de a-L vesti pe Cristos viaţă de jertfire pentru răspândirea Evan­gheliei. tuturor celor cu care intrau în legătu­ră. Ei nu s-au considerat stăpâni peste bunurile Ţelul mereu prezent înaintea ucenicilor era materiale de care au avut parte, ci le-au tratat evanghelizarea lumii. Ei nu făceau nici o dis- ca daruri încredinţate lor de către Domnul, tincţie între câmpul de misiune autohton şi cel care i-a pus administratori peste ele, pentru extern. Toată lumea era un câmp de mi­siune, împlinirea planurilor Sale. Astfel, ori de câte un ogor bun de secerat. Activitatea lor evan- ori se ivea o nevoie reală, îndată se strângeau ghelistică nu constituia un scop în sine – cu fondurile necesare pentru acop­erir­ea acelei alte cuvinte, ei nu s-au mulţumit să conducă nevoi. sufletele la Cristos, şi apoi să le lase să se Armele lor de luptă nu au fost fireşti sau descurce cum pot, şchiopătând pe calea cre- pământeşti, ci de natură divină, prin a căror dinţei. Mai degrabă, convertiţii erau îndrumaţi forţă formidabilă Dumnezeu dobora fortăreţe spre adunări creştine locale. Aici li se preda aparent imposibil de cucerit. Ei îşi dădeau Cuvântul lui Dumnezeu, erau ajutaţi să creas- seama că nu luptă împotriva unor lideri reli- că în rugăciune, fiind întăriţi în cred­inţă. Apoi gioşi sau politici, ci împotriva forţelor răului erau împuterniciţi şi moti­vaţi să iasă în lume, din locur­ile cereşti. Astfel ei porneau la luptă vestindu-le, la rândul lor, altora mesajul înar­maţi cu credinţa, cu rugăciunea şi cu Evangheliei. Cuvân­tul lui Dumnezeu. Spre deosebire de Tocmai înfiinţarea de biserici locale a avut religia islamic­ă, creştinismul nu s-a dezvoltat darul de a conferi un caracter perma­nent prin recurge­rea la forţă. lucrării creştine, asigurând baza de plecare şi Aceşti primi creştini au trăit despărţiţi de întreţinere a evanghelizării zonelor din jur. lume. Ei erau în lume, dar nu şi din lume. Ei Aceste adunări erau indigene, adică se guver­ păstrau legături vii cu necredincioşii, în ce nau singure, se propagau singure şi se finanţ­au priveşte mărturia pe care o dădeau acesto­ra, singure. Fiecare adunare era independentă de dar niciodată nu şi-au compromis loialita­tea lor alte biserici, dar între ele domnea părtăşia faţă de Cristos, necomplăcându-se în plăcerile Duhului. Fiecare adunare căuta să se reprodu­ păcătoase ale lumii. Ca pelerini şi străini pe că, dând naştere altor adunări în teritoriile acest pământ, ei se comportau ca nişte străini adiacente. Şi fiecare era finanţată din interior. aflaţi în trecere printr-o ţară, căutând să fie o Nu exista nici un departament central de finan- binecuvântare pentru toţi, având grijă să nu se ţe, nici o organiz­aţie umbrelă, sub care să-şi întineze deloc cu strică­ciunile din jurul lor. desfăşoare activitatea. S-au angajat ei oare în politică sau au cău- Adunările erau în principal adăposturi spiri- tat ei să aducă vreun remediu racilelor de tuale, limanuri binecuvântate în care îşi găseau ordin social din vremea lor? Concepţia lor era alinarea credincioşii, mai degrabă decât centre că toate relele şi abuzurile din lume izvorăsc pentru mântuirea celor necredin­cioşi. La loc din natura păcătoasă a omului. Pentru a reme­ de frunte între activităţile biseric­ii erau frânge- dia aceste rele, e nevoie ca omul să se ducă rea pâinii, închinarea, rugăciu­nea, studierea

486 Fapte Bibliei şi părtăşia. În adunări nu se ţineau tea Fapte. Dar termenul apare în Fapte sub servicii speciale de evangheliza­re, ci aceasta se formă de verb, descriind slujba desfăşu­rată de făcea oriunde se ivea prile­jul, oriunde intrau credincioşi pentru Domnul, fie de natură spiri- credincioşii în contact cu cei nemântuiţi – în tuală, fie vremelnică. sinagogi, în pieţe, pe stradă, în închisori şi din Credincioşii primari practicau botezul prin casă în casă. imersiune (cufundare). Din textul cărţii se Bisericile nu se adunau în clădiri special­e, degajă impresia că credincioşii erau bote­zaţi la ridicate expres în scopul închinăciunii, ci, mai scurtă vreme după convertirea lor. În prima zi degrabă, în casele credincioşilor – fapt de a săptămânii ucenicii se adunau la un loc pen- natură a asigura un mare grad de mobilit­ate tru a-şi aduce aminte de Domnul, prin frânge- bisericii, în vremuri de prigoană, dându-i posi- rea pâinii. Probabil serviciul acesta nu avea un bilitatea să intre „în subterană“ cu mare uşu- caracter atât de formal sau oficial ca în vre- rinţă şi rapiditate. mea noastră. Se pare că se ţinea în legătură De la bun început, nu au existat nici un cu o masă obişnuită, o agapă – sau o masă a fel de confesiuni religioase, culte sau deno­ iubirii. minaţii. Toţi credincioşii erau recunoscuţi ca Biserica primară nu înceta să se roage. Era membri ai trupului lui Cristos şi fiecare bise­ dependentă de rugăciune. Rugăciunea con­ rică locală ca expresie a bisericii univers­ale. stituia firul vital de legătură cu Dumne­zeu. Un alt lucru important: nu se făcea nici o Rugăciunea era stăruitoare, plină de cre­dinţă şi distincţie între cler şi laici. Nici un om nu fierbinte. Ucenicii mai şi posteau, pen­tru ca deţinea drepturi exclusive în cadrul unei adu- toate puterile lor să fie concentrate as­upra nări, cu privire la predare, predicare, botezare unor chestiuni spirituale, fără să fie ast­fel dis- sau administrarea Cinei Domnului. Se recu- traşi de lucrurile din jur sau de ten­dinţa de a noştea însă că fiecare credincios are un dar şi adormi. e liber să-şi exercite darul respec­tiv. Tocmai într-o ocazie de felul acesta, după Cei ce fuseseră dăruiţi ca apostoli, prof­eţi, ce s-au rugat şi au postit, profeţii şi învăţătorii evanghelişti, pastori şi învăţători nu au căutat de la Antiohia i-au încredinţat pe Barnaba şi să-şi consolideze poziţia, ca persoane oficiale pe Saul în vederea săvârşirii unui program indispensabile în cadrul bisericii. Funcţia lor misionar special. Amândoi bărbaţii aceştia Îl era de a-i zidi pe sfinţi în credin­ţă, pentru ca slujeau pe Domnul de câtva timp, anterior şi aceştia să-L poată sluji pe Domnul zi de zi. acestei împuterniciri, care nu a constituit un Oamenii dăruiţi din perioa­da Noului Testa­ment act oficial de ordinare sau hirotonire, ci o fuseseră dotaţi pentru lucrarea ce-o aveau de recunoaştere din partea lideri­lor de la Antio­hia făcut de către Duhul Sfânt. Asta e în măsură că Duhul Sfânt i-a chemat cu adevărat pe să explice cum de oameni fără educaţie for- aceşti oameni. A constituit în acelaşi timp şi o mală, cu cunoştinţe doar „native“, au exercitat expresie a părtăşiei, izvorâte din inimi total o influenţă atât de covârşitoare asupra erei în dăruite Domnului, a memb­rilor adunării cu care au trăit. Ei nu erau predic­atori „de profe- privire la lucrarea în care Barnaba şi Saul sie“, în accepţia de astăzi a termenului, ci urmau să se angajeze. predicatori laici, având însă ungerea de sus. Cei care mergeau să slujească în lucrarea Vestirea mesajului în Cartea Faptelor de evanghelizare nu erau controlaţi de adu­ Apostolilor era adeseori însoţită de săvârşi­rea narea din care proveneau, în acţiunile lor. Mai unor miracole – a unor semne şi minuni degrabă, se pare că erau liberi să slu­jească aşa man­ifestând darurile felurite ale Duhului Sfânt. cum îi călăuzea Duhul Sfânt. Ei îi ţineau însă Deşi aceste miracole par să fi fost săvârşite în la curent pe membrii bisericilor din care pro- număr mai mare la începutul cărţii, ele nu veneau de felul cum binecuvânta Dumnezeu încetează până la finele volu­mului. strădaniile lor. De îndată ce se punea pe picioare o biseri­ În acest context, trebuie să precizăm că că locală, apostolii sau reprezentanţii acesteia biserica nu era un complex cu o structură numeau bătrâni (presbiteri) – bărbaţi însărci­naţi organizatorică foarte evoluată, ci mai degra­bă cu rolul de supraveghetori spirituali. Aceşti un organism viu, care se mişca în asculta­re bărbaţi păstoreau turma. În fiecare bis­erică permanentă de călăuzirea Domnului. Din cer, existau mai mulţi presbiteri. Cristos, Capul bisericii, îi călăuzea şi-i condu­ Substantivul „diacon“ nu se aplică în mod cea pe membrii bisericii, care, la rân­dul lor, direct unui slujbaş din cadrul bisericii, în car- căutau să se lase învăţaţi, să dea dovadă de

Fapte 487 cât mai mare mobilitate şi maxim­ ă receptivi­ oameni. Când erau pedepsiţi de auto­rită­ţile tate. Astfel, departe de a desco­peri în cartea civile, suportau pedeapsa fără împo­trivi­re, fără Fapte un tipar rigid de slujire, constatăm, mai să uneltească vreodată împotriva stăpâ­nirii. degrabă, multă fluiditate şi o reconfortantă Evanghelia a fost predicată mai întâi iudei- absenţă a inflexibilit­ăţii. De pildă, nu existau lor, iar apoi, după ce Israel a respins, la nivel reguli fixe pentru durata de timp cât trebuia să naţional, mesajul ei, vestea bună a fost trans- stea un apostol într-un loc. Astfel, Pavel a stat misă Neamurilor. Porunca: „Mergeţi la iudeu, la Tesalonica trei luni, dar la Efes a rămas trei mai întâi“ a fost împlinită pe plan istoric în ani. Totul dep­indea de timpul necesar pentru Cartea Fapte. Astăzi evreii sunt pe acelaşi plan a-i zidi pe sfinţi, pentru ca aceştia, la rândul ca Neamurile în faţa lui Dumne­zeu – nu exis- lor, să poată transmite lucrarea creştină mai tă nici o deosebire, „căci toţi au păcătuit şi departe. s-au depărtat de slava lui Dum­nezeu“. Există unii care cred că apostolii şi-au con- Se degajă o extraordinară putere în legăt­ură centrat atenţia asupra unor centre urbane mari, cu misiunea bisericii primare. De teamă să nu lăsând în grija bisericilor de acolo sarcina de a atragă dezaprobarea lui Dumnezeu, oamenii nu se extinde cu lucrarea până în cartierele mărgi- se jucau cu cuvintele şi orice mărturisire de naşe. Să fie oare adevărat acest lucru? Au credinţă era făcută cu toată luarea aminte. avut oare apostolii o strateg­ie atât de fixă şi Păcatul din sânul bisericii era descoperit ime- definitivată? Sau, mai degrabă, au urmat zi de diat, fiind aspru pedepsit de Dumnezeu în zi ordinele prim­ ite de la Domn­ul – fie de a unele cazuri, cum este cel al Ananiei şi al merge în centre im­portante, fie în cine ştie ce Safirei. cătun aparent lipsit de impor­tanţă? În sfârşit, o ultimă şi stăruitoare convin­gere Negreşit una din impresiile care se deg­ajă care se desprinde din studiul cărţii Fapte este din Cartea Fapte este că primii creştini aştep­ că: dacă şi noi am urma exem­plul de credin- tau şi depindeau de călăuzirea Domn­ul­ui. Ei ţă, jertfire, consacrare şi slujire neobo­sită al lăsaseră totul de dragul lui Cristos. Ni­mic şi bisericii primare, lumea ar putea fi evangheliza­ nimeni nu mai era al lor decât Dom­nul Isus tă în timpul generaţiei noas­tre. ‡ Însuşi. Şi astfel ei priveau la El zil­nic, aştep­ tând ca El să le dea îndrumări. Iar Domnul NOTE FINALE nu le înşela niciodată aşteptările. 1(Intro.) J. B. Phillips, The Young Church in Se pare că era o practică bine stabilită a Action, p. vii. lucrătorilor creştini itineranţi să călătorească 2(1:5) Între învierea lui Cristos şi înălţar­ea doi câte doi – câte un lucrător mai matur, Sa s-au scurs patruzeci de zile. Alte zece zile care lua cu el unul mai tânăr, ce-şi făcea uce- au trecut până la Rusalii (Ziua Cincizec­imii). nicia în slujba Domnului. Apostolii erau în Dar Domnul nu a precizat numărul acestor permanentă căutare de tineri plini de cre­dinţă, zile, probabil pentru a-i ţine pe uce­nici într-o pe care să-i poată forma ca ucenici. stare de aşteptare. Uneori slujitorii Domnului se întreţineau 3(1:20) Acesta nu e un citat exact după singuri, cum era cazul lui Pavel, care se înde- versiunea pe care o găsim în cartea Psalmi letnicea cu confecţion­area corturilor. Alteori, ei din Biblie. Două sunt motivele care ar putea erau întreţinuţi din darurile tri­mise, cu drag, de explica această situaţie; (1) Scriitorii Noului persoane sau biserici individuale. Testament adesea citau Scripturi din Vechiul Un alt fapt care ne impresionează în cartea Testament redate în versiunea Septuaginta Fapte este că cei ce erau lideri spiritu­ali erau (LXX), pe când traducerile folosite de noi au recunoscuţi ca atare de sfinţii care lucrau cu fost făcute după originalul ebraic – fapt în ei. Duhul Sfânt era Acela care le dădea pute- măsură să explice unele deosebiri de formu­ rea de a vorbi cu autoritate. Şi tot Duhul lare. (2) Cum s-a constatat în frecvente ca­zuri, Sfânt era Acela care le dădea altor credincioşi Duhul Sfânt, care a inspirat redacta­rea adevăratul instinct spiritual de a se supune Vechiului Testament, Îşi exercită liberta­tea de acestei autorităţi. a-l adapta uneori, atunci când se dau citate din Ucenicii se supuneau în faţa autorităţilor el în contextul Noului Testament. omeneşti până la un punct. Şi punctul acesta 4(2:1) Aceleaşi cuvinte sunt folosite pent­ru era atins atunci când aceste autorităţi le inter­ „a locui împreună“ din versiunea greacă a ziceau să predice Evanghelia. În acest punct, textului de la Psalmi 133:1 (132:1 în Septu­ ei ascultau mai mult de Dumnezeu, decât de aginta) pe care le găsim şi aici la Fapte pentru

488 Fapte cuvintele „într-un singur loc“ (epi to auto, în 20(4:27, 28) Aici e preferabil să redăm ter- greacă). menul pais prin „slujitor“, mai degrabă decât 5(2:4) Alte lucrări de slujire ale Duhului prin „copil“, ca la 3:13, 26; 4:30. Sfânt care ne-au fost puse la dispoziţie la con- 21(4:27, 28) George Matheson, Rest By the vertire sunt: ungerea (1 Ioan 2:27), pe­cetluirea River (Odihniţi-vă lângă râu), p. 75-77. (Ef. 1:13) şi garanţia (Ef. 1:14). Alte lucrări 22(4:32-35) Grant, “Acts”, p. 34. ale Duhului, care sunt condiţionate, depinzând 23(4:32-35) F. E. Marsh, Fully Furnished de ascultarea şi predarea noastră, sunt: călăuzi- (Deplin echipat), p. 74. rea (Fapte 8:29), bucuria (1 Tes. 1:6) şi pute- 24(4:32-35) Ryrie, Acts, p. 36. rea (Ro. 15:13). 25(5:40) Ryrie opinează că bătaia a fost 6(2:22-24) Cuvântul tradus prin dureri se administrată pentru nesupunerea lor faţă de referă de obicei la durerile naşterii. Învierea lui porunca anterioară a Sinedriului (cf. Deut. Cristos este asemuită cu naşterea sau trecerea 25:2, 3). de la moarte la viaţă. Suferinţele care însoţesc 26(5:41) În manuscrisele tradiţionale există întregul proces au fost intense, dar trecătoare. trei variante care ridică întrebări: TR: „nu­mele În Psalmul 18:5 aceeaşi ex­presie este redată Lui“; NU: „numele“; M: „numele lui Isus“. prin „durerile Şeolului“. 27(6:8) Ştefan (Stephanos în greacă) 7(2:25-27) Paradis este identic cu cerul al îns­eamnă „ghirlandă“ sau „coroană triumfa­lă“. treilea (2 Cor. 12:2, 4). 28(6:10-14) Din topica frazei s-ar putea 8(2:38) Charles C. Ryrie, The Acts of the deduce că apărau cu mai multă gelozie onoa­ Apostles, p. 24. rea lui Moise, decât a lui Dumnezeu! 9(2:39) Charles H. Spurgeon, The Trea­sury 29(7:9-19) „Atât varianta originală, cât şi of the New Testament (Tezaurul Noului cea din greacă ar putea să fie adevărate aici; Testament), I:530. versiunea a doua, adică cinci fii ai lui Ma­nase 10(2:41) Textul critic (NU) omite cuvânt­ul şi Efraim născuţi în Egipt (1 Cro. vii.14-27), „bucuros“. potrivit unei latitudini de diverse forme, deloc 11(2:44, 45) F. W. Grant, “Acts”, The neobişnuite în asemenea liste“. Kelly, Acts, p. Numerical Bible: Acts to 2 Corinthians (Bi­blia 84. numerică: de la Fapte la II Corin­teni), VI:25, 30(7:9-19) În ce priveşte alte comentarii 26. reverenţioase asupra acestei probleme şi a celei 12(2:46) Ori de câte ori citim că Pavel şi anterioare, vezi Kelly, Acts, p. 84, 85. alţii s-au dus la templu, asta înseamnă că au 31(7:20-43) Daily Notes of the Scripture pătruns în curţile templului, nu în sanctuar, Union (Însemnări zilnice pe marginea Scrip­ unde accesul era rezervat preoţilor. Neamu­rile turii), mai 31, 1969. aveau voie să pătrundă doar în curtea exte­ 32(8:4-8) Într-adevăr, drumul de la Ierusa­ rioară. Orice încercare de a pătrunde dincolo lim coboară, fiind situat la o altitudine infe­ de aceste limite era pasibilă de pedeapsa cu rioară. moartea. 33(8:4-8) Homer L. Payne, “What Is A 13(Excurs) În textul critic termenul „bise­ Missionary Church?” The Sunday School rică“ nu apare decât începând cu 5:11. Times, februarie 22, 1964, p. 129. 14(Excurs) Merrill F. Unger, Unger’s Bible 34(8:12, 13) Întrucât textul spune că Sim­ on Handbook (Manualul biblic al lui Un­ger), p. „a crezut“, acesta solicitându-i lui Petru să se 586. roage pentru el (v. 24), unii au susţinut că 15(Excurs) E. Stanley Jones, Christ’s Simon a fost mântuit, dar că era un cred­inc­ios Alternative to Communism (Alternativa lui foarte firesc. Cristos la comunism), p. 78. 35(8:26) O străveche cetate a filistenilor, de 16(Excurs) G. H. Lang, The Churches of pe coasta Mediteranei, la sud-vest de Ierusalim, God (Bisericile lui Dumnezeu), p. 11. pe drumul care făcea legătura între Palestina şi 17(4:1-4) Charles Haddon Spurgeon, singu- Egipt. rul document disponibil. 36(8:27-29) Candace (sau Kandake) era 18(4:13) James A. Steward, Evangelism probabil un titlu, comparativ cu Faraon, mai (Evanghelizare), p. 95. degrabă decât numele ei personal. 19(4:14-18) J. H. Jowett, The Redeemed 37(8:27-29) Robii aflaţi în slujba unor dem- Family of God (Familia de răscumpăraţi ai lui nitari de rang înalt erau uneori castraţi. În Dumnezeu), p. 137. cadrul iudaismului, eunucilor li se refuza statu-

Fapte 489 tul de cetăţeni de mâna întâi (Deut. 23:1). tat“ copiştii textul, schimbând prepoziţia „la“ Mai degrabă, ei erau relegaţi la statut­ul de cu „din“. „prozeliţi, care stăteau la poartă“. Dar aici 53(13:3) Donald Grey Barnhouse, The vedem cum un eunuc devine membru deplin Measure of Your Faith (Măsura credinţei tale), al bisericii creştine. volumul 69, p. 21. 38(8:37) Versetul acesta lipseşte atât din 54(13:7, 8) În versetul 7 din traducerea KJV manuscrisele cele mai vechi (NU), cât şi din Sergius Paulus este numit „adjunct“, dar mai manuscrisele majoritare (M). Se crede că era corect e să spunem că el purta titlul de „pro- o formulă de botez, folosită la Roma în prima consul“ (NKJV). Luca demonstrează o cunoaş- parte a secolului al doilea, pe care o găsim în tere aprofundată a denumirilor purtate de sluj- manuscrisele occidentale, inclusiv în traduce­rea başii imperiului roman în această perioadă. latină a Bibliei. Cei care susţin că botezul Prin urmare, în greacă el îi numeşte pe magis- mântuieşte, desigur vor include acest verset în traţii de la Filipi: stratgoi, în latină praetori textul sacru. (16:20) şi i-a identificat pe ofiţeri cu titlul de 39(8:38) Faptul că în vechime botezul se rhabdouchoi (în latină: lictori) (16:35). La făcea prin cufundare e recunoscut de majori­ 17:6 îi numeşte corect pe mai-marii de la tatea învăţaţilor romano-catolici, de Calvin şi Tesalonica: politarhi (17:6), pe când la Efes de mulţi din cei care practică botezul prin Luca face distincţia impor­tantă că aceştia se stropire. numeau asiarhi (19:31). 40(8:40) Etiopia este singura ţară din Afric­a „Toţi aceştia erau reprezentanţii autorităţ­ilor în care tradiţia creştină a avut o evo­luţie neîn- locale (ale stăpânirii romane), din div­erse oraşe treruptă din perioada bisericii primare şi până – guvernatorul roman sau proc­onsulul fiind în zilele noastre. Ascultarea şi credin­cioşia lui mai mare peste ei în fiec­are provincie. Aşadar, Filip constituie, probabil, cheia care a deschis prin faptul că Luca redă corect titlul fiecărui uşa statornicirii bisericii pe aceste meleaguri. slujbaş din toate cetăţile acestea, demonstrează 41(9:1, 2) Vezi şi 19:9, 23; 22:4; 24:14, 22. o cunoaştere profundă a temei de care se 42(Excurs) Harnack, citat de Leighton Ford, ocupă şi acest semn dist­inctiv de mare acura- în The Christian Persuader, p. 46. teţe a scrierilor sale are darul de a ne spori 43(Excurs) Dean Inge, citat de E. Stanley încrederea în calitatea sa de istoric fidel“ – C. Jones, în Conversion (Convertirea), p. 219. E. Stuart, Tracings from the Acts of the Apostles 44(Excurs) Bryan Green, Ibid. Merg­ând pe firul Faptelor Apostolilor), p. 272. 45(Excurs) Leighton Ford, citat de Jones, în 55(13:19-22) În ce priveşte discutarea pro- Conversion, p. 46. blemelor de ordin cronologic şi textual, vezi 46(Excurs) James A. Stewart, Pastures of Kelly, Acts, p. 185, 186. Tender Grass (Păşuni mănoase), p. 70. 56(13:48) Charles R. Erdman, The Epistle of 47(9:36-38) Tabitha (varianta aramaică a Paul to the Romans, p. 109. numelui grec Dorcas) înseamnă gazelă. 57(14:4-7) Aici practic termenul are sensul 48(10:1, 2) Ryrie, Acts, p. 61. de „misionari“. 49(10:3-8) Din motive de ordin practic, 58(14:10-12) Aceste nume greceşti apar în tăbăcarii îşi stabileau atelierele la periferia sau textul original. Traducerea King James de la chiar în afara oraşului. Apropierea de mare era 1611 foloseşte termenii Jupiter şi Mercur – ter- un avantaj în plus, facilitându-le eliminarea în meni mult mai cunoscuţi din latină pentru condiţii sanitare a cadavrelor animalelor. aceşti zei. 50(11:20, 21) În Noul Testament, prin „ele- 59(14:19, 20) Kelly, Acts, p. 202. nişti“ se înţelege iudei greci, dar aici sensul se 60(14:21) Erdman, Acts, p. 109. referă doar la greci, adică Neamuri. Observaţi 61(Excurs) C. A. Coates, An Outline of contextul: versetul 19: „vestind Cuvântul numai Luke’s Gospel (Schiţa Evangheliei lui Luca), iudeilor“. Versetul 20: „şi grecilor“ (în contrast p. 254. cu iudeii). 62(15:20) Unii cred că cele patru practici 51(11:25, 26) James A. Stewart, Evan­ interzise îşi au originea în Levitic 17 şi 18, gelism, p. 100, 101. după cum urmează: lucrurile întinate de idoli 52(12:25) Atât în textul alexandrin (NU), (17:8, 9); imoralitatea sexuală – nu numai cât şi în cel majoritar (M), găsim scris „la adulterul şi poligamia (18:20), homosexuali­ Ierusalim“. Întrucât Barnaba şi Saul se află din tatea (18:22) şi bestialitatea (18:23), ci şi căsă- nou la Antiohia în 13:1, e posibil să fi „corec- toria între rude de sânge (18:6-14) şi rude prin

490 Fapte alianţă, rezultate în urma căsătoriei (18:15, 16); 80(27:13-17) În manuscrisele NU găsim consumul animalelor strangulate sau tăiate Euraquilon. impropriu (17:15); consumul sâng­e­lui (Lev. 81(27:13-17) În manuscrisele NU găsim 17:10-12). Credincioşii evrei e­rau ofensaţi dacă Cauda. îi vedeau pe credincioşii din­tre Neamuri încăl- 83(27:21-26) A. W. Tozer, That Incredib­ le când aceste norme (Fapte 15:21). Christian (Acel creştin incredibil), p. 134. 63(16:6-8) Ryrie, Acts, p. 88, 89. 83(28:9, 10) Este cel puţin posibil (dacă nu 64(16:9) James Stalker, Life of St. Paul (Viaţa şi probabil) ca Luca să-şi fi exercitat pregăti­rea sfântului Pavel), p. 56. de medic alături de darul de vin­decare pe 65(16:19-24) A. J. Pollock, The Apostle Paul care-l poseda Pavel. Dacă Dumne­zeu ar fi and His Missionary Labors (Apostolul Pavel şi dezaprobat profesiunea de medic, atunci nu ar strădaniile sale misionare), p. 56. fi ales un doctor ca să redacteze 28% din 66(16:25) G. Campbell Morgan, The Acts of Noul Testament (grupajul Luca-Fapte)! the Apostles, p. 389, 390. 84(28:29) John Calvin, Acts of the Apost­les 67(17:2, 3) Unii cred că Pavel a stat circa (Faptele Apostolilor), II:314. În textul NU nu trei luni la Tesalonica, deşi a predat în sina­ găsim versetul 29. gogă doar trei zile de sabat. 85(Excurs) J. H. Jowett, The Things that 68(17:16) William Arnot, The Church in the Matter Most (Lucrurile care contează cel mai House: A Series of Lessons on the Acts of the mult), p. 248. Apostles (Biserica din casă: o serie de lecţii pe marginea Faptelor Apostolilor), p. 379ff. BIBLIOGRAFIE 69(Excurs) Unii învăţaţi cred că s-a predi­cat Arnot, William. The Church in the House: A în curţile templului. 70(Excurs) Singurul document disponibil Series of Lessons on the Acts of the Apostles este cel al lui A. B. Simpson. (Biserica din casă: o serie de lecţii pe 71(18:2, 3) Dinsdale T. Young, Neglected margi­nea Faptelor Apostolilor). New York: People of the Bible (Oameni neglijaţi ai Bibliei), Robert Carter & Brothers, 1873. p. 232, 233. Blaiklock, E. M. The Acts of the Apostles, TBC. 72(18:18) În original, participiul pentru tăie- Grand Rapids: Wm. B. Eerdmans Publi- rea părului survine imediat după „Acuil­a“ şi la shing Company, 1959. mare distanţă de „Pavel“ (v. 18 este o singură Calvin, John. The Acts of the Apostles, 2 volu- frază în greacă). me. Grand Rapids: Wm. B. Eerdmans Pu- 73(19:8) Stuart, Tracings, p. 285. blishing Company, 1977. 74(19:15, 16) F. B. Meyer, citat de W. H. Erdman, Charles R. The Acts. Philadelphia:The Aldis, The Keswick Convention 1934, p. 60. Westminster Press, 1919. 75(19:23-37) Diana este latinescul pentru Kelly, William. An Exposition of the Acts of the Artemis din greacă – zeiţă a fertilităţii, înfăţi- Apostles (O expunere a Faptelor A­posto­ şată cu mulţi sâni. lilor). Londra: C. A. Hammo­nd, 1952. 76(21:23, 24) Grant, „Acts“, p. 147. Martin, Ralph. Understanding the New Testa- 77(22:14-16) Aici în forma în care este redat ment: Acts (Să înţelegem Noul Tes­tam­ ent: participiul „botezat“ se subînţelege că botezul Fapte). Philadelphia: A. J. Holm­ an Com- trebuia efectuat de către cineva. Parafrazat, tex- pany, 1978. tul ar suna astfel: Ridică-te (anastas) şi fii Morgan, G. Campbell. The Acts of the Apost- botezat (aranjează să te botez­e cineva, bapti- les. New York: Fleming H. Revell Co., zai); fă să ţi se spele păcatele (apolousai), 1924. chemând (epikalesamenos) numele Rackham, R. B. The Acts of the Apostles.Lon- Domnului“. dra: Methuen, 1901. 78(26:9-11) Negreşit timpul gramatical de Stuart, C. E. Tracings from the Acts of the aici este imperfectul conativ: „Mă străduiam Apostles (Mergând pe firul Faptelor A­posto­ să-i fac să...“ lilor). Londra: E. Marlborough and Compa­ 79(26:29) Morgan, Acts, p. 528. ny, n.d.

EPISTOLA CĂTRE ROMANI Introducere „Catedrala credinţei creştine“ – Frédéric Godet I. L ocul unic pe care îl ocupă cartea aceasta o trece, de ase­menea, în lista epistolelor scrise în cadrul Canonului de Pavel. Dovezile interne ale paternităţii lui Pavel Romani a ocupat dintotdeauna locul de sunt, de asemenea, foarte puternice. Teolo­gia, frunte ce i se cuvine, la începutul scrisorilor vocabularul şi spiritul de care e pătrunsă epis- lui Pavel. Întrucât Faptele Apostolilor se înche- tola sunt toate indicii evidente ale stilului pro- ie cu sosirea lui Pavel la Roma, e logic ca priu apostolului. Desigur, faptul că în primul secţiunea Epistolelor din Noul Testament să verset al epistolei se afirmă că scri­soarea pro- înceapă cu scrisoarea apostolului către bis­erica vine de la Pavel (1:1) nu e în măsu­ră să-i de la Roma, redactată înainte ca el să-i fi convingă pe sceptici, dar afirma­ţia e sprijinită putut vizita pe creştinii de acolo. În plus, de alte trimiteri, cum ar fi cele de la 15:15-20. Romani este, din punct de vedere teologic, cea Cel mai convingător fapt în spriji­nul paternită- mai importantă carte din Noul Test­ament, con- ţii pauline a epistolei Ro­mani pare să fie stituind cel mai apropiat model de prezentare numărul mare de coincid­enţe din ea, care se sistematică a teologiei creştine pe care îl găsim ivesc natural, fără să pară deloc „fabricate“. în cuvântul lui Dumnezeu. De pildă, aluziile la strângerea de ajutoare Istoria a confirmat influenţa covârşitoare a pentru sfinţi, apoi menţionarea lui Gaius, cărţii Romani în rândul celorlalte cărţi ale Erastus şi a călătoriei la Roma pe care plănuia Bibliei. Astfel, Augustin a fost convertit pe Pavel de mult s-o efectueze – toate acestea când citea Romani 13:13 şi 14 (în anul 380 d. sunt de natură să întărească paternitatea pauli- Cr.). Reforma Protestantă a fost lansată când nă asupra cărţii. Terţiu a fost secretarul care a Martin Luther a înţeles, în cele din urmă, sen- aşternut în scris, sub dictarea lui Pavel, epistola sul neprihănirii lui Dumnezeu şi faptul că „cel către Romani (16:22). drept va trăi prin credinţă“ (1517). III. Data John Wesley a primit siguranţa mântuirii Romani a fost scrisă după 1 şi 2 Corin­teni, ascultând lectura prefeţei la comentariul scris întrucât din epistolă reiese că acele scrisori de Luther asupra cărţii Romani, pe când frec- fuseseră redactate deja, fiind gata să fie remise venta serviciile unei biserici moraviene, ce se sfinţilor nevoiaşi din Ierusalim. Referiri la ţineau într-o casă particulară de pe strada Chencrea – oraşul portuar al Corintului (16:1) Aldersgate din Londra (1738). John Calvin a – precum şi alte detalii i-au convins pe majo- scris: „Când cineva a ajuns să înţeleagă aceas- ritatea învăţaţilor că epistola către Romani a tă epistolă, a dobândit o cale de înţelegere a fost scrisă la Corint. Întrucât Pavel s-a aflat întregii Scripturi“. acolo doar trei luni (la închei­erea celei de-a II. Autorul treia călătorii misio­nare), înainte de a fi fost Ereticii şi chiar criticii negativişti de orien­ alungat, datorită complot­urilor urzite împotriva tare radicală de data aceasta sunt de acord cu lui, suntem nevoiţi să conchidem că a redactat poziţia ortodoxă universală, potriv­it căreia auto- epistola în cursul acestei scurte şederi – ceea rul cărţii Romani a fost apostolul Neamurilor. ce înseamnă că data apariţiei cărţii ar fi anul De fapt, ereticul Marcion este primul scriitor 56 d.Cr. cunoscut care îl pomeneşte concret pe Pavel IV. Fondul şi temele abordate ca autor al epistolei către Romani. Cartea este Cum a ajuns creştinismul prima oară la citată apoi de creştini ortodocşi cum ar fi Roma? Nu ştim precis, dar s-ar putea ca iudeii Clement din Roma, Ignat, Iustin Martirul, Policarp, Hipolit şi Irineu. Canonul Muratorian 491

492 Romani de la Roma care au fost convertiţi în ziua În viziunea noastră, Romani se ocupă de Cincizecimii (vezi Fapte 2:10) să fi adus cu ei unsprezece întrebări majore: (1) Care este vestea bună. Asta se întâmpla în anul 30 d. tema Scrisorii? (1:1, 9, 15, 16); (2) Ce este Cr. Evanghelia? (1:1-17); (3) De ce au oamenii Pavel nu fusese niciodată la Roma, când a nevoie de Evanghelie? (1:18-3:20); (4) După scris această epistolă de la Corint, circa douăzeci Evanghelie, cum pot păcătoşii nele­giuiţi să fie şi şase de ani mai târziu. Dar el cunoştea destul îndreptăţiţi de către un Dumne­zeu sfânt? (3:21- de mulţi creştini de la Roma, aşa cum reiese 31); (5) Este Evanghelia în concordanţ­ă cu din capitolul 16. Creştinii din vremea aceea se Scriptura Vechiului Testa­ment? (4:1-25); (6) mutau foarte des – fie din pric­ina prigoanelor, Care sunt beneficiile îndreptăţirii în viaţa cre- fie din nevoia de a vesti Evanghelia, fie în virtu- dinciosului? (5:1-21); (7) Permite sau încura- tea treburilor lor pământeşti obişnuite. Creştinii jează învăţătura despre mântuirea prin har, pe aceştia de la Roma proveneau dintre evrei şi baza credinţei, trăirea în păcat? (6:1-23); (8) dintre Nea­muri. Care este relaţia creştinului cu legea? (7:1-25); Pavel a ajuns, în sfârşit, la Roma cam prin (9) Cum este învrednicit creştinul să trăiască o anul 60 d.Cr., dar nu în maniera în care anti­ viaţă sfân­tă? (8:1-39); (10) Prin faptul că pro- cipase, ci ca deţinut din pricina lui Cris­tos mite mântuire atât iudeilor, cât şi Neamurilor, Isus. să însemne oare că Dumnezeu Şi-a călcat Epistola către Romani este o carte de că­pă­tâi făgăduinţele făcute poporului pe care Şi l-a a credinţei creştine, una din operele clasice ale ales pe acest pământ – poporul evreu? (9:1– Bibliei. Celor nemântuiţi le oferă, pe de o parte, 11:36); (11) Cum ar trebuie să răspundă cei o expunere clară a stării lor de păcătoşe­nie şi ce au fost îndreptăţiţi prin har în viaţa de zi pierzare, iar pe de alta planul neprihănit al lui cu zi? (12:1–16:27) Dumnezeu pentru mântuirea lor. Noii creştini O familiarizare cu aceste unsprezece între- iau cunoştinţă despre identi­ficarea lor cu Cristos bări şi răspunsurile pe care le reclamă ne va şi biruinţa care le stă la îndemână prin puterea oferi o cunoaştere de bază a acestei im­p­ortante Duhului Sfânt. Cre­dincioşii maturi nu se mai epistole. Răspunsul la prima între­bare: „Care satură gustând din bogăţia şi varie­tatea de ade- este tema cărţii Romani?“ este, desigur, văruri creştine, de ordin doctrinar, profetic şi „Evanghelia!“ Pavel nu pierde nici o clipă practic, cu­prinse în paginile ei. înainte de a sublinia această idee. De patru ori Un mod excelent de a înţelege epistola către în primele şaisprezece versete el menţionează Romani este s-o concepem ca pe un dialog că Evanghelia este subiectul cărţii Romani purtat între Pavel şi un polemizator ano­nim. (versetele 1, 9, 15, 16). Astfel, de îndată ce prezintă Pavel elementele de Asta ne conduce la a doua întrebare: „Ce bază ale Evangheliei, el pare să audă toate este Evanghelia?“ Sensul termenului este argumentele ridicate de acest polemizator. vestea bună. Dar în versetele 1-17 apostolul Apostolul răspunde apoi la fiecare din întrebări- ne oferă şase fapte esenţiale în legătură cu le ridicate de acest opo­nent. Pe la sfârşitul vestea bună: (1) Dumnezeu este sursa ei (v. epistolei, Pavel va fi răspuns deja la toate genu- 1); (2) Evanghelia a fost făgăduită de Scrip­ rile de atitudini pe care le poate adopta omul turile profetice ale Vechiului Testament (v. cu privire la Evan­ghelia harului lui Dumnezeu. 2); (3) Este vestea bună privitoare la Fiul lui Uneori obiecţiile ridicate de acest pole­mist Dumnezeu, Domnul Isus Cristos (v. 3); (4) imaginar sunt clar expuse; alteori ele se subîn- Este puterea lui Dumnezeu în vederea mân­ ţeleg doar. Fie că sunt însă precizate, fie că se tuirii (v. 16); (5) E destinată tuturor oa­men­i­ subînţeleg, toate obiecţiile converg asupra lor, atât Neamurilor, cât şi iudeilor (v. 16); Evangheliei – respectiv vestea bună a harului (6) Are loc numai prin credinţă (v. 17). prin credinţa în Domnul Isus Crist­os, fără Pornind de la această introducere, să exa­mi­ faptele legii. năm acum mai amănunţit aceste versete. SCHIŢA I. DOCTRINĂ: EVANGHELIA LUI DUMNEZEU (cap. 1-8) A. Introducere la Evanghelie (1:1-15) B. Definirea Evangheliei (1:16, 17) C. Nevoia universală de Evanghelie (1:18–3:20) D. Temelia Evangheliei şi termenii ei (3:21-31)

Romani 493 E. Armonia Evangheliei cu Vechiul Testament (cap. 4) F. Foloasele practice ale Evangheliei (5:1-11) G. Triumful lucrării lui Cristos asupra păcatului lui Adam (5:12-21) H. Calea Evangheliei către o trăire sfântă (cap. 6) I. Locul legii în viaţa credinciosului (cap. 7) J. Duhul Sfânt – puterea prin care se poate trăi o viaţă sfântă (cap. 8) II. DISPENSAŢIE: EVANGHELIA ŞI ISRAELUL (cap. 9–11) A. Trecutul Israelului (cap. 9) B. Prezentul Israelului (cap. 10) C. Viitorul Israelului (cap. 11) III. ÎNDATORIRI: EVANGHELIA TRĂITĂ (cap. 12–16) A. În consacrarea personală a fiecărui credincios (12:1, 2) B. În slujirea prin darurile spirituale (12:3-8) C. În raporturile cu societatea (12:9-21) D. În raporturile cu stăpânirea (13:1-7) E. În raport cu viitorul (13:8-14) F. În raporturile cu alţi credincioşi (14:1–15:13) G. În planurile lui Pavel (15:14-33) H. În recunoaşterea pe care se cuvine s-o acordăm altora (cap. 16) Comentariu I. DOCTRINĂ: EVANGHELIA LUI Domnul nostru este mai mult decât un om. DUMNEZEU (cap. 1-8) Cuvintele înseamnă: „cât priveşte umanitatea Sa“. Dacă Cristos nu ar fi decât un om, ar fi A. Introducere la Evanghelie (1:1-15) inutil să se scoată în evidenţă această trăsătură 1:1 Pavel se prezintă ca unul care a fost a fiinţei Sale, întrucât nu ar mai fi altul. Dar cumpărat (idee desprinsă din denumirea pe El este mai mult decât un om, aşa cum reiese care şi-o atribuie de rob al lui Isus Crist­os), din ver­setul următor. chemat (pe drumul către Damasc el a fost 1:4 Domnul Isus Se remarcă în primul chemat să fie apostol sau „emisar special al rând prin faptul că este Fiul lui Dumnezeu cu Mântuitorului“) şi pus deoparte ca să ducă putere. Duhul Sfânt, numit aici Duhul sfinţe- Evanghelia la Neamuri [vezi Fapte 9:15; niei, L-a demarcat pe Isus la botezul Său şi 13:2]). Şi noi am fost cumpă­raţi cu sângele de-a lungul întregii Sale misiuni de săvârşire a scump al lui Cristos, am fost chemaţi să fim miracolelor. Miracolele măreţe săvârşite de martori ai puterii Sale mânt­uitoare şi puşi deo- Mântuitorul în puterea Duhului Sfânt,1 au adus parte ca să le aducem oamenilor, oriunde vom mărturie faptului că El este Fiul lui Dumnezeu. merge, vestea cea bună. Când citim că El a fost decla­rat a fi Fiul lui 1:2 Pentru ca nu cumva cititorii evrei ai Dumnezeu cu pute­re... prin învierea din scrisorii lui Pavel să înţeleagă că Evanghe­lia ar morţi, e normal să ne gândim la propria Sa fi cu totul şi cu totul nouă sau lipsită de vreo înviere. Dar textual versetul spune aici: „prin legătură cu moştenirea lor spiritu­ală, apostolul învierea morţilor“, ceea ce înseamnă că apos- precizează că profeţii din Vechiul Testament tolul s-a gândit probabil şi la învierea de către au promis-o, atât prin afirmaţii clare (Deut. Cristos a fiicei lui Iair, a fiului văduvei din 18:15; Isa. 7:14; Hab. 2:4), cât şi prin tipuri şi Nain şi a lui Lazăr. Cu toate acestea, nu exis- simbo­luri (de exem­plu, arca lui Noe, şarpele tă nici o îndoială că sensul principal pe care îl de aramă şi siste­mul de jertfe). are în vedere versetul este acela al propriei 1:3 Evanghelia este vestea bună privi­toare învieri a Domnului. la Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos Domnul Când spunem că Isus este Fiul lui nostru, Care este descendent al lui David Dumnezeu, ne referim la faptul că El este un după trup (adică în ce priveşte uma­nitatea Fiu ca nimeni altul. Dumnezeu are mulţi fii. Sa). Sintagma după trup presu­pune că Toţi credincioşii sunt fiii Săi (Gal. 4:5-7). Chiar şi îngerii sunt numiţi fii (Iov 1:6: 2:1). Dar

494 Romani Isus este Fiul lui Dumnezeu în sens unic. mântuiţi), ci harul care îi dotează şi îi umple Când Domnul nosru S-a referit la Dumnezeu de putere pentru a putea trăi viaţa creştină şi a drept Tatăl Său, iudeii au priceput îndată sen- putea sluji. Pacea nu este atât de mult pacea sul corect al afirmaţiei, anume că Domnul cu Dumnezeu (căci sfinţii au deja acea pace, Isus afirma egalitatea Sa cu Dumn­ezeu (Ioan întrucât au fost îndreptăţiţi prin credinţă), ci 5:18). pacea lui Dumnezeu, care domnea în inimile 1:5 Prin Isus Cristos Domnul nostru a lor, pe când ei trăiau în mijlocul unei societăţi primit Pavel har (favoarea nemeritată care l-a tulburate. Harul şi pacea au venit de la mântuit) şi apostolatul. Când afirmă Pavel: Dumnezeu Tatăl nostru şi Domnul Isus (noi) am primit har şi apostolat, este aproape Cristos, apostolul subliniind prin aceasta egali- cert că recurge la un procedeu stilistic, folosind tatea Fiului cu Tatăl. Dacă nu ar fi decât un persoana întâi plural în manieră editorială, de om, ar fi cât se poate de absurd să fie pus fapt el referindu-se doar la el însuşi. Legătura alături de Tatăl, ca unul care dăruieşte har şi pe care o stabi­leşte el între apostolat şi pace. Ar fi ca şi cum am spune: „Har şi Neamuri se referă la el, şi nu la ceilalţi apos- pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Abraham toli. Lui Pavel i s-a încredinţat împuternicirea Linc­oln“. de a chema oameni din toate naţiunile la 1:8 Ori de câte ori a fost posibil, apos­tolul asculta­rea de credinţă – adică să asculte mesa- şi-a început scrisorile exprimându-şi ap­rec­ierea jul Evangheliei, pocăindu-se şi crezând în pentru orice aspect lăudabil la cititorii săi. (Un Domnul Isus Cristos (Fapte 20:21). Ţelul aces- exemplu bun, demn de a fi urmat şi de noi!) tei propovăduiri pe toate meridianele a mesaju- Aici el Îi mulţumeşte lui Dumnezeu prin lui Evangheliei este în onoarea Num­ el­ui Său, Isus Cristos, Mediatorul, pentru faptul că cre- pentru a-I fi pe plac şi a-I aduce slavă. dinţa creştinilor romani se vestea în toată 1:6 Printre cei care au răspuns la mesajul lumea. Mărturia lor de creştini era subiect de Evangheliei au fost cei înnobilaţi de Pavel cu conversaţie pe tot cuprinsul imperiului roman, titlul de cei chemaţi ai lui Isus Cristos, subli- care constituia pe vremea aceea întreaga niind faptul că lui Dumnezeu îi aparţine iniţia- lume, din pers­pectiva celor ce trăiau în zona tiva mântuirii lor. Mării Medi­terane. 1:7 Scrisoarea este adresată tuturor credin- 1:9 Întrucât creştinii romani au lăsat ca cioşilor de la Roma, şi nu (cum este cazul lumina lor să strălucească înaintea oameni­lor, altor epistole) unei singure biserici. Capitolul Pavel a fost constrâns să se roage pentru ei final al scrisorii indică faptul că existau mai fără încetare. El Îl ia pe Dumne­zeu ca multe grupuri de credincioşi care se strân­­geau martor al faptului că se roagă neîncetat, întru- laolaltă în oraş şi că acest salut îi cu­prinde pe cât nimeni altul nu putea şti acest lucru. Dar toţi. Dumnezeu ştie – Dumne­zeul pe care Îl slu- Preaiubiţi de Dumnezeu, chemaţi să fie jea apostolul, cu duhul lui în evanghelia sfinţi. Aceste două denumiri minunate sunt Fiului Său. Slujirea lui Pavel se făcea cu valabile în cazul tuturor celor care au fost duhul lui. Nu era vorba de un exerciţiu religi- răscumpăraţi prin sângele scump al lui Cristos. os, monoton, de o simplă recitare a unor Aceştia, peste care se odihneşte bunăvoinţa lui rugăciuni sau rostire pe de rost a unor litur- Dumnezeu, sunt obiectele iubirii divine în ghii, ci de o slujire scăldat­ă în rugăciuni fier- mod deosebit, ei fiind chemaţi să fie puşi binţi, pline de credinţă. Era o slujire de bună- deoparte pentru Dumnez­eu, şi despărţiţi de voie, devotată şi neob­osită, aprinsă de un duh lume – căci acesta este sensul termenului sfin- care Îl iubea pe Domnul la modul suprem. ţi. Era o pasiune înflăcărată de a vesti vestea Salutul caracteristic al lui Pavel combin­ă bună despre Fiul lui Dumnezeu. harul şi pacea. Harul (charis) consti­tuie o 1:10 Mulţumirile lui Pavel către Dum­nezeu subliniere în limba greacă, iar pacea (şalom) pentru sfinţii romani au fost însoţite de rugă- este salutul tradiţional ebraic. Unir­ea celor ciunea sa, ca să-i poată vizita în viitorul nu două elemente este deosebit de adecvată, deoa- prea îndepărtat. Şi, ca în toate celelalte lucruri rece mesajul lui Pavel constă în faptul că atât din viaţa sa, Pavel dorea ca această călătorie Neamurile credincioase, cât şi iudeii care cred să fie după voia lui Dum­nezeu. sunt una în Cristos, un singur om. 1:11 Dorinţa fierbinte a apostolului era de Harul menţionat aici nu este harul care a putea să-i ajute pe sfinţi pe plan spiri­tual, mântuieşte (cititorii scrisorii lui Pavel erau deja pentru ca ei să fie statorniciţi în cont­in­uare

495 Romani 495 în credinţă. Nu se pune aici nici o problemă vestea bună a lui Dumnezeu în sofistic­ata în sensul ca Pavel să le confere o „a doua Romă, chiar dacă mesajul se dovedise a fi o binecuvântare“, după cum el nu a intenţionat piatră de poticnire pentru iudei şi o nebunie să le împărtăşească vreun dar spiritual, prin pentru greci, căci el ştia că ea este puterea lui punerea mâinilor (deşi a făcut lucrul acesta în Dumnezeu pentru mântuire – adică, faptul că cazul lui Timotei, la 2 Tim. 1:6). Mai degra­bă, Evanghelia ne spune cum Dumnezeu, prin era vorba să-i ajute să crească duhovn­ iceşte puterea Sa, îi mântuieşte pe toţi cei ce cred în prin lucrarea Cuvântu­lui. Fiul Lui. Puterea aceasta este extinsă în mod 1:12 El explică apoi în continuare că asta egal şi iudeilor, şi grecilor. ar constitui o binecuvântare reciprocă. Ordinea: pentru iudeu mai întâi şi de ase- Apostolul ar fi încurajat de credinţa lor, iar ei menea şi pentru grec s-a împlinit ai­doma în ar fi îmbărbătaţi de credinţa lui. În orice istorie, în perioada Faptelor Apos­tolilor. Deşi, so­cietate edificatoare, există o înnobilare spi­ într-o privinţă, suntem profund îndatoraţi faţă rituală. „După cum fierul ascute fierul, tot aşa de străvechiul popor al lui Dumnezeu, evreii, un om ascute înfăţişarea prietenului său“ nu ni se cere să-i evang­helizăm pe ei mai (Prov. 27:17). Observaţi smerenia lui Pavel şi întâi, înainte de a le vesti Evanghelia la Nea- delicateţea sa – prin faptul că nu se conside- muri. Astăzi Dum­nezeu Se ocupă de evrei şi ră prea mare pentru a se lăsa ajutat de alţi de Neamuri de pe aceeaşi bază, iar mesajul şi sfinţi. timpul sunt egale şi pentru unii, şi pentru 1:13 El plănuise adesea să viziteze Ro­ma, alţii. dar fusese împiedicat, poate de unele ne­voi 1:17 Întrucât cuvântul neprihănire a­pare presante în alte domenii, sau poate da­torită pentru prima oară în această scrisoa­re, ne vom restricţiilor impuse asupra sa direct de Duhul opri asupra lui, căutând să-i pătrun­dem sensul. Sfânt, sau poate de opoziţia Sat­anei. El a dorit Termenul este folosit în diverse mod­uri în să aibă roade printre Nea­murile de la Roma, Noul Testament, dar noi îi vom lua în consi- aşa cum avusese printre celelalte Neamuri. derare doar cele trei sensuri princi­pale. Aici el se referă la roada Evangheliei, după Mai întâi, termenul descrie acel atribut al cum reiese din următoa­rel­e două versete. În lui Dumnezeu prin care El face întotdeau­na versetele 11 şi 12, scopul său a fost să-i vadă ceea ce este drept şi bine, just şi con­secvent pe creştinii de la Roma întăriţi în cre­dinţa lor. cu toate celelalte atribute ale Sale. Când spu­ Aici el a dorit să vadă sufletele lor câştigate la nem că Dumnezeu este neprihănit (drept), prin Cristos în capitala imperiului roman. asta înţelegem că nu este nici un lucru greşit, 1:14 Oricine Îl are pe Cristos are răs­pun­ necinstit sau nedrept în El. sul la nevoia cea mai profundă a lumii. El În al doilea rând, neprihănirea lui Dum­ posedă vindecarea de boala păcatului, calea de nezeu se referă la metoda prin care El îi scăpare de toate ororile iadului şi garanţia feri- îndreptăţeşte pe păcătoşii despărţiţi de cirii veşnice cu Dumnezeu. Asta îi conferă Dumnezeu. El poate face acest lucru, rămâ­ însă obligaţia solemnă de a împărtăşi vestea nând mai departe neprihănit, întrucât Isus, ca bună cu oamenii din toate culturile – barbari Înlocuitorul fără păcat, a satisfăcut toate pre- – şi cu oamenii din toate categoriile de pregă- tenţiile justiţiei divine. tire intelectuală – înţelepţi şi neînţ­elepţi. Pavel Şi, în fine, neprihănirea lui Dumnezeu se a resimţit profund această obligaţie. El a spus: referă la poziţia desăvârşită pe care o oferă „eu sunt dator“. Dumnezeu celor care cred în Fiul Lui (2 Cor. 1:15 Pentru a se achita de această dato­rie, 5:21). Cei care nu sunt în ei înşişi nep­rih­ăniţi el a fost gata de a predica Evanghelia celor sunt trataţi ca şi când ar fi ne­prihăniţi, întrucât din Roma, cu toată puterea pe care i-a dat-o Dumnezeu îi vede în toată perfec­ţiunea lui Dumnezeu. Negreşit predicarea nu s-a făcut Cristos. Neprihănirea este trecută în contul credincioşilor din Roma, cum s-ar putea acestora. de­duce din acest verset, căci aceştia deja răs­ Care este sensul versetului 17? Deşi ar punseseră la vestea bună. Mai de­grabă, el era putea fi oricare din cele trei expuse mai sus, gata să predice Neamurilor neconvertite din neprihănirea lui Dumnezeu pare să se refere marea metropolă. în special la modul prin care El îi îndreptăţeş- B. Definirea Evangheliei (1:16, 17) te pe credincioşi prin credinţă. 1:16 Lui Pavel nu i-a fost ruşine să ducă Neprihănirea lui Dumnezeu este desco­perită în Evanghelie. Mai întâi, Evanghelia ne spune

496 Romani că neprihănirea lui Dumnezeu reclamă pedep- (1:26) şi unei minţi stricate (1:28, sau „repro­ba­ sirea păcatelor, or pedeapsa pentru acestea este tă, lepădată, care nu a trecut testul“; sau, potri- moartea veşnică. Dar apoi aflăm că dragostea vit altei ver­siuni: „lipsită de discer­nământ“, n. lui Dumnezeu a furnizat exact ceea ce era tr.); Dar tot atât de adevărat este că uneori necesar pentru a împlini condi­ţiile neprihănirii Dumne­zeu inter­vine în istoria omenirii, pentru lui Dumne­zeu. El Şi-a trimis Fiul să moară în a-Şi arăta extrema Sa nemulţumire faţă de locul păcătoşilor, plătind întreaga plată ce se păcat­ul omului – cum s-a întâmplat cu ocazia cuvenea. Acum, întrucât au fost satisfăcute pe potopului (Gen. 7); distrugerea Sodomei şi deplin pretenţiile neprihănirii Lui, Dumne­zeu Gomorei (Gen. 19); pedepsirea lui Core, Datan poate, în mod neprihănit, să-i salveze pe toţi şi Abiram (Num. 16:32). cei care se folosesc de lucrarea lui Cristos. 1:19 „Sunt oare păgânii, care nu au auzit Neprihănirea lui Dumnezeu este revelată niciodată Evanghelia, pierduţi?“ Pavel arată că din credinţă în credinţă. Expresia din cred­ inţă sunt – nu pentru cunoştinţa pe care nu o în credinţă poate însemna: (1) din plinătatea posedă, ci din cauza luminii pe care o au, lui Dumnezeu spre credinţa noastră; (2) de la dar pe care o resping! Acele lucruri care se un grad de credinţă la altul; sau (3) prin cre­ pot cunoaşte despre Dum­nezeu din cadrul dinţă, de la început până la sfârşit. Probabil creaţiei le-au fost descope­rite. Dumnezeu nu răspunsul corect îl găsim în a treia variantă. i-a lăsat fără o revelaţie cu privire la El. Neprihănirea lui Dumnezeu nu se acordă pe 1:20 Chiar de la creaţia lumii, două atri- baza faptelor, după cum ea nu este pusă la bute nevăzute ale lui Dumnezeu au fost eta- dispoziţia celor care caută s-o obţină prin late pentru ca toţi să le vadă: puterea Sa muncă sau să se facă vrednici de ea. Asta e eternă şi divinitatea sau Dumnezeirea Sa. în perfect acord cu decretul divin de la Termenul întrebuinţat de Pavel aici înseam­nă Habacuc 2:4, unde se spune: „Cel drept va Divinitate sau Dumnezeire şi sugerează carac- trăi prin credinţă“, care ar putea fi interpretat terul lui Dumnezeu, mai degrabă decât fiinţa şi în felul următor: „Cei îndreptăţiţi prin cre- Sa esenţială; glorioasele Sale atribute, mai dinţă vor trăi“. degrabă decât Dumnezeirea Sa iner­entă. În primele şaptesprezece versete din Dumnezeirea Sa este percepută de la sine. Romani, Pavel şi-a prezentat tema şi şi-a con- Argumentul lui Pavel este cât se poate de turat câteva puncte principale. Acum el se limpede: Creaţia implică în mod obligat­oriu ocupă de a treia întrebare majoră: „De ce au un Creator! Existenţa proiectului reclamă nea- oamenii nevoie de evanghelie?“ Răspuns­ul, părat existenţa Proiectantului! Privind soarele, redat pe scurt, este că au nevoie de evanghelie luna şi stelele, oricine poate şti că există întrucât fără ea sunt pierduţi. Dar acest răs- Dumnezeu. puns dă naştere la alte patru întrebări: (1) Răspunsul la întrebarea: „Dar care este Păgânii, care nu au auzit niciodată evanghelia, situaţia păgânilor?“ este următorul: ei sunt fără sunt pierduţi? (1:18-32); (2) Dar oamenii cu o scuză. Dumnezeu li S-a revelat în cadrul cre- conduită morală proprie – evrei sau ne-evrei aţiei, dar ei nu au răspuns la revelaţia aceasta. – sunt oare pierduţi? (2:1-16); (3) Dar evreii – Astfel, oamenii nu sunt condamnaţi pentru că străve­chiul popor al lui Dumnezeu pe acest au respins un Mântuit­or de care n-au auzit păm­ ânt – sunt ei oare pierduţi? (2:17-3:8); (4) niciodată, ci pentru că au fost necredincioşi Sunt toţi oamenii pierduţi? (3:9-20). faţă de ce puteau şti despre Dumnezeu. C. Nevoia universală de Evanghelie 1:21 Deşi L-au cunoscut pe Dumne­zeu (1:18–3:20) prin faptele Sale, ei nu L-au glorificat ca 1:18 Aici găsim răspunsul la întrebarea „De Dumnezeu şi nu I-au mulţumit pentru ceea ce ce au oamenii nevoie de Evanghelie?“ a făcut. Mai degrabă, s-au dedat la filos­ofii şi Răspunsul este că fără ea sunt pierduţi şi că speculaţii deşarte cu privire la alţi zei şi, prin mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer urmare, şi-au pierdut capaci­tatea de a gândi împotriva răutăţii oamenilor care suprimă limpede. „Cine respinge lumina nu mai pri- adevărul în mod nelegiuit şi prin viaţa lor meşte lumină“ – sună un binecunoscut adagiu. nelegiuită. Dar cum se descoperă mânia lui Cei care nu vor să vadă pierd în cele din Dumnezeu? Un răspuns îl găsim chiar în con­ urmă capacitatea de a vedea. textul versetului. Dumnezeu îi lasă pe oameni 1:22 Pe măsură ce oamenii au ajuns să fie pradă necurăţiei (1:24), afecţiunilor josnice tot mai îngâmfaţi, din pricina cunoştinţe­lor croite pe placul lor, ei s-au cufundat tot mai

Romani 497 adânc în ignoranţă şi nonsens – acest­ea fiind a lui Dumnezeu. Un idolatru se închi­nă chipu- întotdeauna cele două aspecte care îi caracteri- lui creaturii, insultând astfel şi necinstind­u-L zează pe cei ce resping cunoştin­ţa despre pe Creator, care este în veci vrednic de onoa- Dumnezeu: ei devin insuportabil de îngâmfaţi re şi glorie, nu de insultă. şi, în acelaşi timp, abisal de ignoranţi! 1:26 Din acelaşi motiv, Dumnezeu i-a 1:23 Departe de a fi evoluat de la forme lăsat pe oameni pradă activităţilor erotice inferioare de viaţă, „omul timpuriu“ a fost săvârşite cu membrii de acelaşi sex. Femei­le dominat de o înaltă factură morală. Dar refu- au devenit lesbiene, practicând relaţii sexuale zând să-L recunoască pe Dumnezeul nefireşti, fără să le fie ruşine de acest lucru. ne­pieritor, nemărginit şi adevărat, omul a 1:27 Bărbaţii au devenit sodomiţi, perver- devoluat la starea de stupiditate şi depravare tindu-şi în întregime funcţiile lor naturale. ce însoţeşte închinarea la idoli. Întreg pasaj­ul Părăsind relaţia de căsnicie rânduit­ă de acesta ne arată fără echivoc cât de sfruntată Dumnezeu, ei ardeau, dominaţi de pofte este minciuna teoriei evoluţiei! pentru alţi bărbaţi şi practicând homosexuali- Omul e în mod instinctiv o fiinţă reli­gioa­ tatea. Dar păcatul lor şi-a lăsat din plin să. El trebuie să aibă un obiect spre care să amprenta în trupurile şi-n sufletele lor. Boala, se îndrepte închinarea lui. Când omul a refu- sentimentul de vinovăţie şi tot felul de defor- zat să se închine Dumnezeului Celui viu, mări ale personalităţii i-au lovit cum loveşte o atunci şi-a confecţionat propriii săi zei din scorpie. Prin acest ver­set se infirmă teoria lemn şi din piatră – reprezentări de om, potrivit căreia cine­va poate păcătui, fără să-i păsări, animale şi târâtoare sau reptile. pese de consecinţ­e şi fără să aibă parte de Observaţi regresul, coborârea verti­ginoasă pe acestea. scara valorilor: om, păsări, animale, târâtoa- Unii din vremea noastră propagă ideea re. Şi nu uitaţi că omul devine obiectul închi- potrivit căreia homosexualitatea ar fi o mala- nării sale. Pe măsură ce degen­erează conceptul die, în timp ce alţii susţin că ar fi doar un alt său despre Divini­tate, degenerează şi morala stil de viaţă, deosebit de al celorlalţi. Creştinii lui. Dacă zeul lui este o reptilă, atunci el se trebuie să fie atenţi să nu accepte valorile consideră liber să trăiască exact aşa cum îi morale ale lumii, ci să se lase călău­ziţi numai place. Nu uitaţi nici faptul că un închinător se de Cuvântul lui Dumnezeu. În Vechiul consi­deră, de obicei, inferior obiectului închi- Testament acest păcat era pe­depsit cu moartea nării sale. Creat în chipul şi după asemănarea (Lev. 18:29; 20:13), iar aici în Noul Testament lui Dumnezeu, omul ocupă aici un loc inferior se spune despre cei care practică acest păcat chiar şerpilor! că sunt vrednici de moarte (Rom. 1:32). Biblia Când omul se închină idolilor, de fapt el numeşte homo­sexualitatea un păcat foarte grav, se închină demonilor. Pavel afirmă clar că aşa cum se poate vedea şi din faptul că lucrurile pe care le aduc Neamurile jertfă ido- Dumnezeu a şters de pe faţa pământului lilor le jertfesc, în fapt, demonilor, şi nu lui Sodoma şi Gomora, unde homosexualii „mili- Dumnezeu (1 Cor. 10:20). tanţi“ ai vremii făceau mare vogă (Gen. 19:4- 1:24 De trei ori se afirmă că Dumnezeu 25). l-a lăsat pe om pradă necurăţiei (1:24), pati­ Evanghelia oferă iertare şi absolvire homo- milor josnice (1:26) şi unei minţi repro­bate sexualilor, în acelaşi mod în care le of­er­ă ier- (1:28). Cu alte cuvinte, mânia lui Dumnezeu a tare tuturor păcătoşilor ce se pocăi­esc şi cred fost îndreptată împotriva înt­regii persona­lităţi a în Domnul Isus Cristos. Creştin­ii care au căzut omului. în acest păcat abo­minabil pot găsi iertare şi Ca răspuns la poftele rele din inimile lor, restaurare mărtur­isindu-l şi lăsându-se de el. Dumnezeu i-a lăsat în voia necurăţiilor comise Există posibili­tatea deplină a izbăvirii complete de heterosexuali – adulter, preacurv­ie, lascivita- de homo­sexual­itate pentru toţi cei ce sunt dis- te, prostituţie, curvie, etc. Viaţa a devenit pen- puşi să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu. În tru ei un şir neîntrerupt de orgii sexuale, în cele mai multe cazuri, se cere asistenţa care ei îşi necinstesc trupurile între ei. neconte­nită a unui consilier în această proble- 1:25 Această lepădare a lor de către mă. Dumnezeu s-a datorat faptului că ei înşişi au Este adevărat că unii oameni par să aibă lepădat mai întâi adevărul despre El, înclinaţia naturală spre homosexualitate. Dar îmb­răţişând, în schimb, minciuna idolatriei. asta n-ar trebui să ne surprindă, având în Un idol este o minciună, o reprezentare falsă vedere faptul că natura căzută a omului este

498 Romani capabilă de orice fel de fărădelege şi per­ Dumnezeu (sau plini de ură faţă de Dum­ versiune. Esenţa acestui păcat grosolan nu con- nezeu); violenţi (sfidători, insultători); mândri stă în înclinaţia cuiva spre el, ci în actul de (aroganţi, îngâmfaţi); lăudăroşi (plini de ei cedare în faţa acestui păcat şi de practic­are a înşişi, care-şi dau aere); născo­citori de lucruri sa. Duhul Sfânt dăruieşte puterea ca cineva să rele (cei care pun la cale intrigi şi concep noi se poată împotrivi ispitei şi să aibă biruinţă forme de răutate); neascultători de părinţi trainică (1 Cor. 10:13). Unii din creştinii de la (răzvrătiţi faţă de autoritatea părinţilor); Corint erau o dovadă vie a faptului că homo- 1:31 fără pricepere (lipsiţi de discernă­ sexualii pot fi smulşi din acest „stil de viaţă“ mânt moral şi spiritual, neavând conştiinţă); şi că nu sunt condam­naţi să-i fie robi toată nedemni de încredere (care îşi calcă pro­ viaţa (1 Cor. 6:9-11). misiunile făcute, tratatele, acordurile şi contrac- 1:28 Datorită refuzului omului de a-L reţi- tele încheiate, ori de câte ori asta este în inte- ne pe Dumnezeu în cunoştinţa sa, fie în cali- resul lor); fără dragoste (purtând­u-se cu o tate de Creator, fie de Susţinător sau Izbă­vitor, lipsă totală de respect, nesocot­ind relaţiile natu- Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor depra- rale şi obligaţiile care însoţesc aceste raporturi); vate, ca să comită o sumedenie de alte forme neiertători3 (ire­con­ciliabili sau neînduplecaţi); de răutate. Versetul acesta ne oferă posibilitatea fără milă (plini de cruzime, răzbunători, necru- extraordinară de a sonda mo­tivul pentru care ţători). teoria evoluţiei a făcut priză atât de bună la 1:32 Cei care abuzează de sex (1:24), care oamenii fireşti. Moti­vul pentru care au îmbră- pervertesc sexul (1:26, 27) şi practică celelalte ţişat ei evoluţia nu trebuie căutat în intelectul, păcate enumerate (1:29-31) au înă­untrul lor ci în voinţa lor, căci ei nu vor să-L reţină pe conştiinţa înnăscută nu numai a faptului că Dumnezeu în cunoştinţa lor. Nu se pune aici lucrurile acestea sunt greşite, ci şi a faptului că problema că dovezile în sprijinul evoluţiei ar fi ei înşişi sunt vrednici de moarte. Ei ştiu că atât de copleşitoare, încât ei sunt obligaţi s-o acesta este verdictul rostit de Dumnezeu – accept­e, ci, mai degrabă, ei au căutat o expli- indiferent cât de mult ar încerca ei pe din caţie a originii omului şi lumii din care afară să raţionalizeze sau să legitimeze aceste Dumne­zeu să lipsească cu desăvârşire. Asta păcate! Dar asta nu-i descurajează de a se pentru că ei ştiu că dacă există Dumnezeu, opri din practicarea acestor forme de necinstire atunci sunt responsabili din punct de vedere a lui Dumnezeu. Dimpotrivă, ei se unesc cu moral în faţa Lui. alţii, în promov­area acestor păcate, res­imţind 1:29 Iată, aşadar, sordida listă de păcate un spirit de camaraderie cu cei ce le-au dat suplimentare care-l caracterizează pe om în mâna în săvârşirea acestor păcate. înstrăinarea sa faţă de Dumnezeu! Observaţi că omul este plin de ele, nu doar ocazional PĂGÂNII NECÂŞTIGAŢI tributar acestor păcate. El este exersat în păca- Prin urmare, care este răspunsul lui te care nu se cuvin fiinţei umane: nedrepta- Dumnezeu la întrebarea: „Sunt păgânii care tea (injustiţia); imoralitatea se­xuală2 (prea- n-au auzit niciodată Evanghelia pierduţi?“ curvia, adulterul şi toate celelal­te forme neîn- Condamnarea păgânilor constă în faptul că ei găduite de activităţi sexuale); răutatea (forme n-au trăit pe măsura luminii pe care le-a dat-o active de manifestare a răului); lăcomia (pofta Dumnezeu la creaţie. Mai degrabă, ei au deve- nestăpânită de a avea tot mai mult); maliţiozi- nit idolatri şi, prin urmare, s-au dedat la tot tatea (dorinţa de a face rău altora; ura plină felul de fapte depravate şi josnice. de venin); plini de invidie (gelozie manifestată Dar să presupunem că un păgân trăieşte faţă de alţii); plini de ucidere (omorârea cu totuşi pe măsura luminii pe care i-o dărui­eşte preme­ditare şi ilegală a altei fiinţei umane, fie Dumnezeu. Să presupunem că îşi va arde din mânie, fie în timpul săvârşirii altei infrac­ idolii şi-L va căuta pe adevăratul Dumnezeu. ţiuni); plini de ceartă (sfadă, neînţelegeri, dis- Care e situaţia în acest caz? cordii, dez­binări); plini de înşelăciune (trişare, În rândul evanghelicilor se manifestă două perfidie, intrigi); plini de porniri răutăcioase curente de gândire în privinţa acestui subiect. (in­tenţii duşmănoase, vrajbă, ciudă, ostilitate, Unii cred că dacă un păgân va trăi pe amărăciune); şoptitori (bârfitori în ascuns; măsura luminii date de Dumnezeu prin Creaţie, palavragii); Dumnezeu îi va trimite lumina Evan­g­heliei. În 1:30 bârfitori (calomniatori pe faţă, cei sprijinul acestei afirmaţii, este citat cazul lui care îi vorbesc pe alţii de rău); urâtori de Corneliu, care L-a căutat pe Dumnezeu, şi ale