Comentariul biblic al credinciosului - Noul Testament

William MacDonald Comentariul biblic al credinciosului Noul Testament Ediţia a treia Traducerea din engleză, tehnoredactarea şi grafica: Doru Motz



CUPRINS Prefaţa autorului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 Despre autor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6 Introducerea redactorului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 Abrevieri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9 Transliteraţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10 INTRODUCERE LA NOUL TESTAMENT . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 INTRODUCERE LA EVANGHELII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15 Matei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19 27 Împărăţia cerurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33 Evanghelia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36 Relaţia credinciosului cu legea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39 Divorţul şi recăsătoria . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43 Postul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67 Sabatul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137 Marcu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189 Luca . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283 Ioan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 393 Faptele Apostolilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 399 Rugăciunea în cartea Faptelor Apostolilor . . . . . . . . . . . . . . . 408 Biserica din case şi organizaţiile parabisericeşti . . . . . . . . . . . . 419 Creştinul şi stăpânirea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 427 Botezul credinciosului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 429 Misiunea aşa-numiţilor „oameni laici“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . 446 Strategia misionară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 450 Autonomia bisericii locale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 452 Călăuzirea divină . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 453 Minunile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 458 Amvoane neconvenţionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 484 Mesajul Faptelor Apostolilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 491 Romani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 498 Păgânii necâştigaţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 506 Păcatul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 534 Suveranitatea divină şi responsabilitatea omului . . . . . . . . . . . . 567 1 Corinteni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 639 2 Corinteni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 695 Galateni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 721 Legalismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Efeseni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 725 Alegerea divină . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 730 Filipeni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 781 Coloseni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 809 Reconcilierea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 819 Familia creştină . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 837 1 Tesaloniceni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 845 Venirea Domnului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 854 Indicii că trăim vremurile de pe urmă . . . . . . . . . . . . . . . . . 863 Sfinţirea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 868 2 Tesaloniceni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 873 Răpirea şi revelaţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 876 Răpirea Bisericii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 885 INTRODUCERE LA EPISTOLELE PASTORALE . . . . . . . . . . . . . . 893 1 Timotei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 897 2 Timotei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 931 Tit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 953 Presbiterii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 956 Creştinul şi lumea aceasta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 964 Filimon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 969 Evrei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 977 Apostazia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 996 Mesajul epistolei către Evrei pentru epoca actuală . . . . . . . . . . 1034 Iacov . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1037 Cele zece porunci . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1049 Vindecarea divină . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1065 1 Petru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1071 Îmbrăcămintea creştină . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1092 Botezul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1098 2 Petru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1109 1 Ioan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1131 Păcatul care duce la moarte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1148 2 Ioan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1151 3 Ioan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1155 Iuda . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1159 Apocalipsa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1171 BIBLIOGRAFIE GENERALĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1205

Prefaţa autorului Comentariul biblic al credinciosului (The ţă să se istoveas­că, citind zeci de pagini cu Believer’s Bible Com­mentary) are menirea explicaţii. Ritmul alert al vieţii contem­ de a-l ajuta pe credinc­iosul obişnu­it să porane reclamă prezentar­ea adevărului pe devină un cercetător serios al Cu­vântul­ui lui fragmente uşor de asi­milat. Dumnezeu. Trebuie să preci­zăm însă că Notele cuprinse în acest volum nu au nici un comentariu nu poate ocupa locul ocolit pasajele dificile din Scriptură. În Bi­bliei. Tot ce poate rea­liza un com­ entariu, multe caz­uri, s-au oferit şi alte explicaţii ale în cazul cel mai fericit, este de a explica textului respectiv, lăsându-i cititorului opţiu- sens­ul g­­en­­er­al al unui text, într-o manieră nea de a hotărî care versiune este cea mai abordabilă, urm­ ând ca citito­rul să revină apropiată de contextul respectiv şi de restul apoi la Cuvântul pro­priu-zis al Script­ur­ii, în Scripturii. ved­er­ea unui studiu mai aprofundat. Cunoaşterea Bibliei, în sine, nu este de Comentariul a fost redactat într-un lim- ajuns. Trebuie să facem pasul următor, apli- baj simplu, lipsit de term­ eni tehnici. El când Cuvântul lui Dumnezeu în practic­ă, nu se pretinde a fi o lucrare savantă sau lăsându-l să lucreze în viaţa noastră. De profund teol­ogică. Majoritatea cred­incio­ aceea, Comentariul biblic caută să sugereze şilor nu posedă o cunoaştere specială sau cum se poate aplica Scriptura la viaţa de zi chiar ge­nerală a limbil­or originale în care cu zi a co­piilor lui Dumnezeu. au fost redactate Vechiul şi Noul Testa­ Dacă această carte va fi folosită ca scop ment. Cu toate acestea, nici unul dintre ei în sine, va deveni o cursă, mai degrabă nu este împie­dicat să ben­efi­cieze din plin decât un ajutor. Adevărata ei menir­e este de toate foloasele practice care decurg din de a-i da cititorului im­boldul cercetării Cuvânt. Sunt convins că printr-un studiu person­al­e a Sfintelor Scripturi, îndemnând­u-l temei­nic al Scripturi­lor, orice creştin poate la o as­cultare fără murmur de precept­ele devenu „un lu­crător căruia să nu-i fie Domn­ului. Folosită astfel, lucra­rea îşi va fi ruşi­ne, împ­ărţind drept cuvântul adevăru­ atins ţelul. lui“ (2 Tim. 2:15). Fie ca Duhul Sfânt, Cel care a inspirat Comentariile cuprinse în acest volum redactarea Bibliei, să lumineze mintea sunt sc­urte, concise şi la obiect. Pentru a cititoru­lui, în această preocupare cât se benefic­ia la maximum de un anumit pasaj poate de demnă: cunoaşterea lui Dumne­zeu biblic co­men­tat, cititorul nu va avea trebuin- prin Cuvântul Său. 5

Despre autor La vârsta de treizeci de ani, William şi le-a făcut la Universitatea Tuft, luându-şi ulte- MacDonald a făcut o juruinţă lui Dumnezeu rior masteratul în business administration de la – să scrie un comentariu asupra Noului Universitatea Harvard. Timp de doi ani a func- Testament. Cartea pe care o aveţi în mână ţionat ca analist de investiţii la Bank of Boston. este rezultatul acelei juruinţe, rodul a patru Odată cu izbucnirea celui de-al doilea război decenii de studiu biblic şi de slujire neobosi- mondial, s-a înrolat în marina Statelor Unite. În tă pentru Domnul Isus. timpul stagiului efectuat în cadrul marinei, a Un lucrător vrednic de toată cinstea, timp avut câteva ocazii să facă evanghelizare şi să de şaizeci de ani: profesor, mentor şi autor a predea lecţii din Biblie. Tot în acest timp, optzeci şi patru de cărţi, William MacDonald a MacDonald a rămas profund impresionat în fost un om care a avut multe de spus şi de urma lecturării vieţii lui C.T. Studd. Mai cu scris. Şi totuşi, pentru cei care l-au cunoscut seamă, l-a captat următoarea afirmaţie a lui C.T. bine, viaţa lui a fost aceea care a avut cea mai Studd: „Dacă Isus Cristos este Dumnezeu şi a mare înrâurire. A fost un om care a trăit ceea murit pentru mine, atunci nici un sacrificiu pe ce a predicat. Un om smerit, de o amabilitate care l-aş putea face pentru El nu e prea mare“. ieşită din comun, un bărbat al rugăciunii, plin Dumnezeu S-a folosit de această afirmaţie pen- de credincioşie faţă de Domnul. tru a-l aduce pe William MacDonald la o viaţă Vorbind despre Domnul Isus, Biblia de slujire integrală pentru El. spune: „Cine zice că rămâne în El trebuie să Între 1947 şi 1965, William MacDonald a trăiască şi el cum a trăit Isus“ (1 Ioan 2:6). predat la Şcoala Biblică Emmaus (actualmente Domnul MacDonald a scris în comentariul Emmaus Bible College) din Oak Park, statul său: „Viaţa lui Isus, aşa cum e prezentată în Illinois, SUA, totodată slujind şi ca preşedinte Evanghelii, este modelul şi călăuza noastră. al acestei instituţii de învăţământ teologic între Nu este o viaţă pe care s-o putem trăi cu 1959 şi 1965. În următorii opt ani, a călătorit forţele sau energiile noastre, ci este posibilă intens în lumea întreagă, predând Cuvântul lui de a fi trăită doar în puterea Duhului Sfânt. Dumnezeu, după care s-a stabilit în California, Responsabilitatea ce ne revine este de a ne unde a pus bazele Programului de Instruire a preda viaţa Lui fără rezerve, lăsându-L să-Şi Internilor în Ucenicie, împreună cu vechiul său trăiască viaţa în şi prin noi“. prieten şi coleg Jean Gibson. Programul acesta În 1962, dl MacDonald a scris Adevărata a funcţionat din 1973 până în 1995, timp în ucenicie (True Discipleship), un rezumat a ceea care au fost pregătiţi zeci de tineri în slujirea ce înseamnă să umblăm în acelaşi fel în care creştină. Începând din 1995, William a umblat şi Cristos. Iată ce scria el în cuvântul MacDonald a activat intens ca predicator itine- înainte: rant, la conferinţe creştine, continuând, în ace- „Această broşură este o încercare de a laşi timp, să scrie un număr mare de cărţi. expune câteva principii ce guvernează ucenicia Astfel, dl MacDonald este autorul a 84 de nou testamentală. Unii din noi am văzut aces- cărţi, scrierile sale fiind traduse în peste 100 de te principii în Cuvânt de ani de zile, dar am limbi. Comentariul biblic al credinciosului, Noul conchis, întru câtva, că erau prea extreme şi Testament a fost publicat în 24 de limbi. impractice pentru epoca atât de complicată în Cu toate acestea, el a trăit în acelaşi aparta- care trăim. Şi astfel, ne-am lăsat pradă rigori- ment modest, cu un singur dormitor, timp de lor impuse de mediul nostru. 35 de ani, refuzând să accepte vreun câştig per- Apoi am întâlnit un grup de credincioşi sonal de pe urma drepturilor sale de autor, ci tineri, care şi-au propus să demonstreze faptul vărsând tot ce depăşea acoperirea nevoilor sale că termenii uceniciei Mântuitorului nu sunt de bază în lucrarea Domnului, făcând donaţii cu doar extrem de practici, ci sunt singurii ter- mână largă diverselor misiuni evanghelistice şi meni care vor duce la evanghelizarea lumii. contribuind la eforturile de plantare de biserici. Le rămânem îndatoraţi acestor tineri, pentru William MacDonald a plecat acasă la pildele vii de trăire pe care ni le-au oferit la Domnul la vârsta de 90 de ani, la 25 decem- multe din adevărurile prezentate“. brie 2007. În cărţile sale ne-a lăsat o moştenire pe care cititorul o poate folosi la acumularea William MacDonald s-a încrezut în Domnul unor cunoştinţe aprofundate despre Biblie şi ca Mântuitor al sau la vârsta de 18 ani. Studiile despre Domnul nostru, care a scris-o. 6

Introducerea redactorului „Nu dispreţuiţi comentariile!“ Acesta a acelaşi timp, cel mai dificil) gen de expo­ fost sfatul oferit de un profesor de studii ziţiune biblică, anume predarea şi predic­area bi­blice studenţilor săi de la Emm­ aus Bible Cuvântului lui Dumn­ezeu la rând, vers­et cu School (devenit între timp colegiu biblic) la verset. Unele com­ entarii (ca de pildă, cel al sfârşi­tul anilor 50. Cel puţin unul dintre autorului anteri­or men­ţionat, Ironside) nu sunt studen­ţii săi şi-a adus aminte de aceste cuvin- altceva decât ade­vărate predici redate sub te, în cele trei dece­nii scurse de a­tunci. Profe­ formă tipărită. În plus, cultura biblică de sorul la care m-am referit este William limbă engleză a fost binecuvântată cu o MacDonald, autorul Comentariu­lui biblic al sumeden­ie de prezent­ări ale Cuvântului lui credinciosului. Studentul nu a fost altul decât Dumne­zeu dintre cele mai strălucite, prove- subsemnatul – editorul Com­ entariul­ui, Arthur nind din toate epocile creştinismului, compu- Farstad, pe atunci un biet student în anul se iniţial într-o mare varietate de limbi. Din întâi, care nu citise la data aceea decât un păcate, multe dintre acestea sunt atât de lungi, singur comentariu – In the Heavenlies (În atât de învechite şi dificil de parcurs, încât locurile cereşti, o lucrare asupra epistol­ei creşt­inul obişnuit pierde în curând apetitul de apos­tolului Pavel către Efeseni), scrisă de a continua studierea lor. De aceea, s-a simţit Harry A. Ironside. Citind însă comentar­iul de nevoia acută a unei lu­crări de genul Comen­ faţă, seară de seară, în timpul vac­anţei de tariului biblic al credinciosului. vară, tânărul Art Farstad a descop­erit adevă- rata semnifi­caţie a unui comen­tariu. Genuri de comentarii Teoretic, orice persoană pe care o inte­ Ce este un comentariu? resează Biblia ar putea scrie un com­ en­tariu Ce este, de fapt, un comentariu? Şi de ce – ceea ce explică faptul că există o gamă nu trebuie să-l dispreţuim? Recent un publi­ atât de variată de comenta­rii, de la cele cist creştin de marcă a întocmit o listă cu extrem de liberale până la cele foarte con­ cincisprezece genuri de lucrări biblice, care servatoare. Comen­tariul biblic al credin­ nu trebuie să lipsească de pe masa oricărui ciosului (n.tr. la care ne vom referi de acum cercetător studios al Cuvânt­ului Sfânt. Nu încolo prin acronimul CBC) este o lucrar­e trebuie să surprindă însă faptul că unii cre­ foarte conservatoare, prin aceasta înţe­legân­du- dincioşi nu ştiu prin ce se deosebeş­te un se faptul că Biblia este accep­tată drept comentariu de o Biblie de studiu, de pildă, Cuv­ântul lui Dumnezeu inspirat şi infailibil, sau chiar de o conc­ordanţă, un atlas sau un întru totul suficient pentru cre­dinţa şi prac­tica dicţionar biblic – pentru a numi doar patru creşti­nă. din cele cinci­sprezece lucrări esenţiale pentru Un comentariu se poate situa fie pe o studierea Cuvântu­lui lui Dumnezeu. poziţie foarte tehnică (conţinând, de pildă, Un comentariu, după cum sugerea­ză detalii privitoare la gramatica limbilor greacă însuşi termenul, comentează sau oferă (în şi ebraică), fie pe o poziţie general­ă, de cazul cel mai fericit) explicaţii utile asupra ansamblu. CBC se situează cam la jumă­tatea unui text biblic, fie verset cu verset, fie para- distanţei dintre aceste două extreme. graf cu paragraf. Unii creş­tini nu vor să aibă Chestiunile de ordin tehnic care se cer neapă- nimic de a face cu comentar­iile, spun­ând: rat explicate au fost grupate în note separate, „Eu nu vreau să aud decât cuvânt­ul rostit, iar plasate la sfârşitul capitolelor, dar s-a avut ca lectură prefer să citesc însăşi Biblia!“ La grijă să nu se evite explicarea pasajelor difici- prima vedere, pare o atitudine cucernică, dar le sau aplicarea convingătoa­re a învăţăturilor nu este! Căci un comentariu nu face altceva pertinente, problemele de amănunt ale textelor decât să aştear­nă pe hârtie cel mai bun (şi, în fiind astfel tratate într-o manieră corespunză- 7

Introducerea redactorului 8 toare. Stilul dlui MacDonald este adânc anco­ tratat subiectul respec­tiv. rat în prezentar­ea expozitivă a Cuvânt­ului lui O carte din Biblie – Poate că parcur­geţi Dumnezeu. Scopul urmărit este de a produce împreună cu clasa din care faceţi parte la nu doar credincioşi de duzi­nă, ci ucenici. Şcoala Duminicală sau cu toată adunarea o Comentariile diferă între ele şi în funcţ­ie carte din Noul Testament, de la un capăt la de tabăra teologică din care provin – conser­ altul al ei. Veţi dobândi cunoşt­inţe de preţ vatoa­re sau liberală, protestantă sau roma­no- pentru dumneavoastră, pe care le puteţi catolică, premilenistă sau amilen­istă. CBC împărtăşi şi altora, dacă veţi lec­tura, în prea- este conservator, protestant şi premi­lenist. labil, explicaţia textului biblic res­pect­iv, aşa cum o găsiţi în CBC. (Desig­ur, dacă condu- Modul de întrebuinţare recomandat cătorul grupului de studiu folos­eşte CBC ca CBC poate fi abordat în mai multe text de bază, veţi putea apela la alte două mod­uri. Noi sugerăm însă următoarea ordin­e comentarii supli­mentare!) de lucru: Volumul integral – În cele din urmă, fie- Cercetarea sa prin răsfoire – Dacă sun- care creştin trebuie să se străduiască să citeas- teţi un cititor pasionat al Scripturii, veţi con- că întreaga Biblie. Lectura integrală a Bibliei stata că e o plăcere să răsfoiţi această carte, îl va pune pe cititor în faţa unor texte difici- citind câte un pasaj ici şi colo, pent­ru a vă le, pe care un comentariu cons­ervator, de face o imagine mai clară asupra unei cărţi genul CBC-ului, le va trata cu toată atenţia, din Biblie. facilitând înţelegerea lor. Citirea unui fragment propriu-zis – Poate Studiul biblic va părea, probabil, la înce- un verset sau un paragraf din Biblie nu vă put folositor, dar oarecum arid, neîmb­ietor. este clar şi aţi dori lămuriri suplim­ ent­are asu- Dar continuarea cu perseverenţă a studiului pra lui. Recurgeţi la Comenta­riul biblic al va aduce, în cele din urmă, satisf­acţia mult credinc­ iosului, căutând exp­licaţia pasaj­ul­ui res­ dorită, ca studiul să fie nu numai util, ci şi o pectiv şi, negreşit, veţi găsi un material bogat. adevărată delecta­re! O doctrină – Dacă v-aţi angajat în studi- Sfatul pe care mi l-a oferit dl MacD­ onald erea unui anumit subiect, cum ar fi sabatul, acum treizeci de ani a fost: „Nu dispreţui botezul, alegerea sau Sfânta Trei­me, căutaţi comentariile“. Acum, după ce am parcurs, cu pasajele din cadrul Comenta­riului care se toată atenţia, Comentariul său, în vederea ocupă de aceste subiecte. Există o tablă de corelării sale cu recent apăruta ediţie New materii pe subiecte. Ape­laţi la concordanţă King James Version a Bibliei, pot face un pentru a localiza cuvin­tele cheie în măsură să pas mai departe, recoman­dându-vi-l cu toată vă conducă la text­ele de bază în care este căldura! Despre redactor Arthur Farstad l-a cunoscut pe autor în Noului Testament. A predat greaca la acest timpul studenţiei la Emmaus Bible Shool, seminar timp de 5 ani. unde a studiat Biblia, sub îndrumarea lui Timp de şapte ani a lucrat ca redactor la William MacDonald, şi şi-a însuşit temeinic versiunea New King James Bible. Dr. Farstad materia de Christian Writing. a elaborat introducerile la diversele cărţi ale Farstad a fost educat la Academia de Bibliei din cadrul acestui comentariu. De Artă Naţională din Washington D.C. apoi la asemenea, a scris explicaţiile la textul Emmaus Bible School, la Washington Bible Noului Testament. Împreună cu Zane College şi la Seminarul Teologic din Dallas. Hodges, a redatat “Greek New Testament La Dallas a dobândit masteratul în teologia according to the Majority Text,” (Noul Vechiului Testament şi doctoratul în teologia Testament în greacă, după textul majoritar).

Abrevieri Abrevieri ale cărţilor Bibliei Cărţile Vechiului Testament Gen. Geneza 2 Cro. 2 Cronici Dan. Daniel Ex. Exodul Ezra Ezra Os. Osea Lev. Levitic Ne. Neemia Ioel Ioel Nu. Numeri Est. Estera Amos Amos Deut. Deuteronom Iov Iov Oba. Obadia Ios. Iosua Ps. Psalmi Iona Iona Jud. Judecători Pro. Proverbe Mica Mica Rut Rut Ecl. Eclesiastul Naum Naum 1 Sam. 1 Samuel Cânt. Cântarea Cântărilor Hab. Habacuc 2 Sam. 2 Samuel Is. Isaia Ţef. Ţefania 1 Re. 1 Regi Ier. Ieremia Hag. Hagai 2 Re. 2 Regi Pl. Plângeri Zah. Zaharia 1 Cro. 1 Cronici Ez. Ezechiel Mal. Maleahi Cărţile Noului Testament Mat. Matei Ef. Efeseni Ev. Evrei Mar. Marcu Fil. Filipeni Iac. Iacov Lu. Luca Col. Coloseni 1 Pe. 1 Petru Io. Ioan 1 Tes. 1 Tesaloniceni 2 Pe. 2 Petru Fapte Faptele Apostolilor 2 Tes. 2 Tesaloniceni 1 Io. 1 Ioan Ro. Romani 1 Tim. 1 Timotei 2 Io. 2 Ioan 1 Cor. 1 Corinteni 2 Tim. 2 Timotei 3 Io. 3 Ioan 2 Cor. 2 Corinteni Tit Tit Iuda Iuda Gal. Galateni Filim. Filimon Apo. Apocalipsa Alte abrevieri ale diverselor versiuni, traduceri şi parafrazări ale Bibliei ASV American Standard Version LB Living Bible FWG Numerical Bible (Biblia numeri- NASB New American Standard Bible că) a lui F. W. Grant NEB New English Bible JND New Translation (Noua traducere) NIV New International Version a lui John Nelson Darby NKJV New King James Version JBP Parafrazarea lui J. B. Phillips RSV Revised Standard Version KJV King James Version (Versiunea RV Revised Version (Anglia) King James) KSW An Expanded Translation (Traducerea expandată) a lui Kenneth S. Wuest 9

10 Alte abrevieri A.D. Anno Domini, „în anul Domnu­ marg. text marginal lui nos­tru“, d.Cr. masc. masculin Aram. aramaică ms., mss. manuscris, manuscrise cap. capitol, capitole M Textul majoritar CBC Comentariul Biblic al MT Textul masoretic Credinc­ iosul­ui n.d. nedatat cca. circa, aproximativ NIC New International cf. confer, compară cu Commen­tary d.Cr. după Cristos n.p. nu se precizează locul de ex. de exemplu public­ării DSS Dead Sea Scrolls (Sulurile de NT Noul Testament la Marea Moartă) n.tr. nota traducătorului ed. editat, ediţie, editor NU NT grec Nestle-Aland/Unit­ed edi. editori Bible Societies et al. et alii, aliae, alia şi alţii p., pag., pg. pagina (paginile) fem. feminin TBC Tyndale Bible Commentary gr. greacă trans. tradus, traducător ICC International Critical v., ver. versetul, versetele Commentary vol. volumul, volumele ibid. ibidem, în acelaşi loc, tot de vs. versus, contra acolo VT Vechiul Testament î.Cr. înainte de Cristos lit. literal, textual LXX Septuaginta (prima traducere în limba greacă, după originalul ebraic, a cărţilor Vechiului Transliteraţia cuvintelor din greacă Denumirea Forma Valoarea Denumirea Forma Valoarea în greacă în greacă fonetică în greacă în greacă fonetică alfa aa nii n n beta bb csi x x gama g g, ng omicron o o (scurt) delta dd pi p p epsilon e e (scurt) ro r r dzeta z dz sigma s(V) s eta h e (lung) tau t t theta q th üpsilon u u, y iota ii phi f ph kappa kk hi c h (ch) lambda ll psi y ps mii mm omega w o (lung)

INTRODUCERE LA NOUL TESTAMENT „Valoarea acestor scrieri, istorică şi spirituală, este total disproporţionată, faţă de numărul şi lungimea lor, iar influenţa pe care o exercită ele asupra vieţii şi istori- ei e imposibil de calculat. Căci în aceste scrieri ne aflăm la amiaza zilei ce înce- puse în Grădina Eden. Cristosul profeţiei din Vechiul Testament devine Cristosul istoriei în evanghelii; Cristosul experienţei, în epistole; iar în Apocalip­sa, Cristosul slavei“. – W. Graham Scroggie I­ . Semnificaţia termenului: sau evaluat. Canonul Noului Testam­ ent este „Noul Tes­tament“ colecţia de scrieri inspirate. De unde ştim că Înainte de a ne lansa în largul mării stu­ aceste scrieri sunt singurele scrieri care tre­ die­­rii Noului Testam­ ent sau chiar a unei buiau incluse în canon sau că toate cele porţiuni relativ mici din el, cum ar fi o sin­ douăzeci şi şapte de cărţi individuale merită gură carte, este util să petre­cem câtva timp să fie incluse în canon? Având în vedere că familiarizându-ne cu fapt­ele generale privi­ au existat în acea perioadă a creştinismului toare la Cartea Sfântă pe care o numim primar şi alte scrieri sau epistole (dintre care „Noul Testa­ment“. unele eretice), cum putem stabili cu certitu­ Atât „testament“, cât şi „legământ“ dine că au fost incluse în canonul Noului rep­rez­intă traducerea aceluiaşi cuvânt grec Testa­ment numai cele autentice? (dia­theke), iar în vreo două locuri din epis­ S-a afirmat adesea că conciliul biseric­esc tola către Evrei încă nu s-a putut stabili a stabilit lista definitivă a cărţilor canonului care dintre cei doi termeni este cel mai pe la sfârşitul secolului al patru­lea al erei adecvat echivalent al originalului grec. În creştine. Realitatea e însă că aceste cărţi au titlul Scrip­t­urilor creştine însă termenul avut caracter canonic de îndată ce au fost „legăm­ ânt“ este fără îndoială preferabil, redactate. Discipoli evlav­ioşi şi plini de dis­ deoarece Cartea constituie un pact, o alian­ cernământ au recunos­cut chiar de la început ţă sau un legământ între Dum­nezeu şi Scripturile inspira­te, cum reiese de la 2 Pe. poporul Său. 3:15, 16, unde Petru recunoaşte calitatea de Se numeşte Noul Testament (sau Legă­ Scripturi a scrierilor lui Pavel. În unele mânt) pentru a se deosebi de Vechiul (sau bi­serici au existat însă, o vreme, anumite „mai vechiul“) Testa­ment. dispute în cazul unora dintre cărţi (de exem­ Ambele testamente au fost inspirate de plu, Iuda, precum şi 2 şi 3 Ioan). Dumnezeu şi, prin urmare, sunt de folos În general, în cazul unei cărţi scrise de pentru toţi creştinii. Fireşte însă credincio­s­ul un apostol, ca Matei, Petru, Ioan sau Pa­vel, în Cristos va fi îndemnat să deschidă mai sau de unul din cercul aposto­lilor, ca Marcu des acea parte a Bibliei care îi vorbeş­te sau Luca, nu s-a pus deloc la îndoi­ală di­rect despre Domnul şi Biserica Sa şi de- canonici­ta­tea lucrării respective. spre modul în care doreşte El să trăias­că Prin urmare, conciliul care a acordat recu­ ucenicii Săi. noaştere oficială canonului Noului Testam­ ent, Relaţia dintre Vechiul Testament şi Noul aşa cum îl avem astăzi, nu a făcut altceva Testament a fost foarte plastic expri­mată de decât să confirme un fapt deja rec­unoscut şi Sfântul Augustin, în următoarele cuvinte: general acceptat de mulţi ani. Noul în Vechiul e ascuns; Conciliul nu a întocmit o listă inspira­tă Vechiul în Nou-i revelat. de cărţi, ci o listă de cărţi inspi­rate. II. Canonul Noului Testament III. Paternitatea Termenul canon (kanon în greacă) se Autorul divin al Noului Testament este referă la un liniar sau etalon pentru mă­su­rat Duhul Sfânt. El este Cel care i-a inspi­rat pe 11

12 Introducere la Noul Testament Matei, Marcu, Luca, Ioan, Pavel, Ia­cov, Petru Istoric şi autorul anonim al epistolei către Evrei Evanghelii (vezi introducerea la epistola către Evrei) în Faptele Apostolilor redactarea acestor cărţi care le poartă numele. Epistolar Cel mai bun şi mai corect mod de Epistolele lui Pavel re­prezentare sau înţelegere a apari­ţiei cărţi­lor Epistolele generale Noului Testament este să afirmăm că fiecare Apocaliptic dintre ele a avut doi autori. Noul Testament Apocalipsa nu este o lucrare parţial umană şi parţial Creştinul care va dobândi o bună cu­noaş­ divină, ci total umană şi total divină, în ace­ tere a acestor cărţi va fi „desăvârşit şi cu laşi timp. Elementul divin a păzit elemen­tul totul destoinic pentru orice lucrare bu­nă“. uman de comiterea unor erori. Urmarea a Este rugăciunea noastră ca CBC să fie de fost o carte infailibilă şi ireproşab­ilă, în prima un real ajutor pentru cât mai mulţi cre­din­ re­dactare a manuscri­selor originale. cioşi, în sensul ca aceştia să fie cât mai bine Pentru a înţelege mai bine noţiunea de dotaţi pentru orice lucrare bună. autor dublu al Cuvântului scris vom rec­urg­e VI. Limbajul la o analogie cu natura duală a Cuvânt­ului Noul Testament a fost scris într-un lim­baj Viu, adică Domnul nostru Isus Crist­os. El colocvial, vorbit de oamenii de rând (numit nu este parte om şi parte Dumn­ez­eu (cum koine sau „greaca comună“). Era a doua susţin­e un mit grec), ci comp­let uman şi limbă de circulaţie, a­proape universal cunos­ complet divin, în acelaşi timp. Natura divină cută şi utilizată de cetăţenii secolului al doi­ a făcut imposibil ca natura umană să gre­ lea al credinţei, având cam acelaşi statut pe şească sau să păcătu­iască în vreun fel. care îl are astăzi engleza. După cum stilul cald şi viu al limbii IV. Timpul ebraice oferă mijlocul cel mai adecvat de Spre deosebire de Vechiul Testament, pen­ exprimare pentru conţinutul profetic, poetic şi tru a cărui redactare a fost nevoie de circa o narativ al Vechiului Testament, tot aşa greaca mie de ani (de prin anul 1400 până în anul a fost providenţial înzestra­tă să con­st­ituie 400 î.Cr.), Noul Testament a fost scris în vehiculul minunat pentru redarea conţinutului doar 50 de ani (între anul 50 şi 100 d.Cr.). Noului Testament. Limba greac­ă a cunoscut Actuala ordine în care sunt înşiruite cărţile o extraordinară răspândir­e în timpul cuceriri­ Noului Testament este cea mai adecv­ată pen­ lor lui Ale­xan­dru cel Mare, în contextul în tru Biserica din toate timpu­rile. Se începe cu care soldaţii aflaţi sub comanda acestuia au viaţa lui Cristos, apoi se vorbeşte despre simplificat şi populariz­at această limbă pentru Biserică, urmând ca acelei biserici să i se uzul popoarelor cucerite. dea instrucţiuni. În cele din urmă, se desco­ Precizia cu care exprimă verbul elin tim­ peră viitorul Bisericii şi al lumii. Dar cărţile pul gramatical, bogăţia vocabularului, precum nu au apărut în această ordine, ci au fost şi alte trăsături unice ale acestei limbi fac scrise pe măsură ce s-a simţit nevoia lor. din ea mijlocul ideal pentru com­ un­icarea Primele cărţi au fost aşa-numitele „Scri­ importantelor adevăruri doctrin­are întâlnite în sori către bisericile tinere“, cum numeşte cuprinsul epistole­lor – în special în cărţi cum Phillips epistolele. Iacov, Galat­eni şi Tesal­o­ ar fi epistola către Ro­mani. niceni au fost redactate, prob­abil, pe la mijlo­ Deşi nu este limba literară a elitelor, greaca cul primului secol al erei creştine. koine nu este însă nici „un limbaj al străz­ii“, Apoi au urmat evangheliile, în ordin­ea după cum nu este o greacă de proastă ca­litate. redactării: mai întâi, Matei sau Marcu, apoi Câteva pasaje din NT – Evrei, Iacov, 2 Petru – Luca şi la urmă Ioan. În final a apă­rut Apo­ se apropie de greaca lite­rară. De asemenea, calipsa, probabil către sfârşitul primu­lui secol Luca uneori atinge culmile elinei clasice, după după Cristos. cum şi Pavel are pasaje de o mare frumuseţe V. Conţinutul (1 Cor. 13, 15, etc.) Conţinutul Noului Testament ar putea fi VII. Traducerea Noului Testament rezumat concis în cele trei categorii princi­ Engleza a fost binecuvântată cu multe pale: (după unii prea multe) traduceri. A­ceste tra­

Introducere la Noul Testament 13 duceri se împart în patru catego­rii ge­nerale: 3. Echivalenţă dinamică 1. Foarte literale Acest tip de traducere este mai liberă Aşa-numita Traducere „Nouă“ (1871) a lui decât cele din categoria echivalenţei com­ J. N. Darby şi ediţia English Revised Ver­sion plete, uneori traducătorul recurgând la para­ (1881), precum şi varianta ameri­cană a aces­ fraz­are – tehnică întru totul valabil­ă, atâta teia, American Standard Vers­ ion (1901) sunt timp cât cititorul a fost avizat în a­ceastă pri­ extrem de literale, ceea ce înseamnă că sunt vinţă. Traducerea Moffatt, NEB (New En­glish instrumente foarte utile pentru studiu, dar cu Bible), NIV (New Internat­ional Vers­ ion) şi efect minim pentru închinăciune, lectură Biblia de Ierusalim fac parte din această publică sau memo­ra­re. Confruntată cu opţiu­ categorie de traduceri ale Bibliei. S-a plecat nea acestor vers­iuni, marea majorita­te a creş­ de la încercarea de a comprima gân­duri tinilor nu a renunţat la stilul maiest­uos şi întregi în structuri pe care se crede că Ioan frumu­seţea ediţiei King James (1611). şi Pavel le-ar fi folosit, dacă şi-ar fi redactat 2. Echivalenţă completă lucrările în epoca noastră şi, bine­înţ­eles, în Sunt versiuni suficient de literale, care limba engleză! Atunci când se utili­zează în urmează foarte îndeaproape textul origin­al mod conservat­or, metodologia resp­ectivă ebraic sau grec, atunci când regulile limbii poate fi un instrument util. engleze permit acest lucru, reuşind totuşi să 4. Parafrazările permită o traducere mai liberă, din care să O parafrazare caută să transmită textul nu lipsească expresiile idioma­tice şi stilul gând cu gând, permiţându-şi adesea o seamă adecv­at. Printre aceste traduc­eri se numără de licenţe prin adăugarea de material supli­ KJV (King James Ver­sion), RSV (Re­vised mentar. Întru­cât textul se îndepărtea­ză foarte Standard Version) NASB (New American mult de forma iniţială a origi­nalu­lui, există Stand­ ard Bible) şi NKJV (New King James întotdeau­na pericolul ca traducă­torul să recur­ Version). Din neferic­ire, traducerea RSV, deşi gă la prea multe interpretări în tra­duce­rea este în general vred­nică de încre­dere în Noul para­frazată. De pildă, traduce­rea Living Bible, Testament, în redarea Vechiu­lui Testa­ment deşi e evanghelică în ton, totuşi ia multe păcătuieş­te, prin faptul că oare­cum diminuea­ decizii interpretative, care, în cel mai fericit ză multe profeţii mesiani­ce. Această tendinţă caz, sunt discutabile. pericul­oasă se constată astăzi chiar la unii Parafrazarea lui J.B. Phillips (pe care tra­ cărtu­rari ce în trecut avuseseră o poziţie ducătorul respectiv o numeşte traduce­re) este sănătoa­să. Comentar­ iul biblic al credinciosu- o frumoasă realizare din punct de vedere lui a fost editat pentru a se conforma cu literar. În plus, traducătorul susţine că redă, ediţia NKJV, aceasta fiind opţiunea cea mai în cuvintele sale, ceea ce ar fi vrut să spună, viabilă între minunata, dar arhaica, ediţie de pildă, Petru şi Pavel în cuvintele lor. King James Version (KJV) şi limbaj­ul Este bine să avem la îndemână câte o modern actual, fără a se mai recur­ge la pro­ Biblie din cel puţin trei dintre categoriile numele arhaice (de ex. thee, thou). De ase­ enumerate, pentru a putea efectua studii menea în ediţia amintită, New King James comparative. Totuşi opinia noastră este Version, se reţin unele versete şi cuvinte pe că traducerea de genul echivalenţei com­ care cele mai multe ver­siuni moderne le plete, cum este cea folosită în CBC, pre­ omit (vezi notele asu­pra textului în CBC). zintă cele mai puţine pericole pentru stu­ diul biblic detaliat.



INTRODUCERE LA EVANGHELII „Evangheliile sunt roadele dintâi ale tuturor scrierilor“ .– Origen I. Slăvitele noastre Evanghelii celor patru colţuri ale lumii şi celor patru Oricine a făcut studii de literatură este puncte cardinale, patru fiind numărul univer­ famil­iariz­at cu principalele genuri literare: salităţii. povestirea, nuvela, roma­nul, piesa, poemul şi II. Cele patru simboluri biografia, prec­um şi alte forme literare. Dar Mulţi oameni, în special cei cu încli­naţii atunci când a venit Domnul Isus Cristos pe artistice, apreciază paralela care se poate creio- pământ, s-a simţit nevoia înfiinţării unei noi na între cele patru evanghelii şi Apocal­ipsa: categorii de litera­tură: evanghelia. Evanghe­liile leul, boul (sau viţelul), omul şi vultu­rul. Aceste nu sunt bio­gra­fii, deşi conţin puternice ele­ simboluri au fost însă corelate diferit de creş- mente biogra­fice. Ele nu sunt povestiri, deşi tini de-a lungul veacurilor. Dacă există vreo conţin para­bole cum este cea a fiului risipitor valabilitate pentru aceste atribute, cum se nu- şi a bunu­lui samaritean, care ar putea oricând mesc ele în artă, atunci vom spune că leul forma subiectul unor nuvele. Unele parabole întruchipează cel mai bine evanghelia după au fost adaptate, devenind romane sau nuvel­e. Matei, evanghelia regală a Leului din Iuda. Evangheliile nu sunt reportaje docu­ment­are, Boul, ca vită de povară, se potriv­eşte perfect deşi conţin relatări e­xacte, dar foarte conden­ cu Marcu, evanghelia Robu­lui. Bărbatul este, sate, ale multor con­versaţii şi cuvântări rostite fără îndoială, echivalen­tul evangheliei după Lu- de Domnul nos­tru. ca, evanghelia Fiului Omului. Până şi lucrarea Nu numai că „evanghelia“ este o catego­ Standard Handbook of Synonyms, Antonyms & rie unică de literatură, ci, după ce cei patru Prepositions (Manualul de sinonime, antonime evanghelişti: Matei, Marcu, Luca şi Ioan au şi prepoziţii) afirmă că: „vultu­rul este atributul scris, matriţa canonică a fost distrusă. Cele Sfântului Ioan, ca emble­mă a unei vedenii patru evanghelii – şi numai acestea! – au spirituale înălţătoare“.1 fost recunoscute de creştinii drept credinc­ioşi III. Cele patru auditorii cărora li se adre­ din cele aproape două mii de ani de existenţă a Biser­icii. Diverşi eretici au scris cărţi intitu­ sează late evanghelii, dar acestea nu erau altceva Probabil cea mai bună explicaţie pentru decât palide încercări de a-şi promo­va ere­ faptul că există patru evanghelii este faptul că ziile, cum a fost gnosticis­mul. Duhul Sfânt caută să ia contact cu patru gru- Dar de ce avem patru evanghelii? De ce puri diferite de persoane – patru tipuri antice nu cinci, ca să fim în ton cu cele cinci cărţi care contin­uă să-şi aibă corespondenţe în ale lui Moise, ce alcătuiesc Pentateuhul? Sau epoca modernă. de ce nu avem o singură evang­helie lungă, în Nimeni nu contestă că Matei este evan­ care să fie omise repeti­ţiile şi să li se acorde ghelia cu cel mai pronunţat caracter iudaic. mai mult spaţiu miracolelor şi parabolelor? Citatele din Vechiul Testament, discursurile De fapt, au existat eforturi de a „armoniza“ detaliate, genealogia Domnu­lui nostru şi tonul sau aranja în mod cronologic evenimen­tele general semitic vor fi remarcate chiar şi de cuprinse în cele patru evan­ghelii, încă de prin un cercetător novice al acestei evanghe­lii. vrem­ ea lui Tatian, în secolul al doilea, prin a Marcu, scriind probabil din însăşi capi­tala sa Diatessaron (ceea ce înseamnă în grea­că imperiului, se adresează ro­mani­lor şi, în ace- „prin patru“). laşi timp, milioanelor de oameni cu structură Irineu a emis teoria potrivit căreia au e­xistat patru evanghelii, pentru a cores­punde 15

16 Introducere la evanghelii similară, care preferă acţiunile, unui stil mai materialelor din tabernacol (cort), împreu­nă filozofic. Prin urmare, evanghelia sa abundă cu sens­urile simbolice corespunzătoare, şi pre- în miracole, redând, în schimb, mai puţine zentarea cvadru­plă pe care o fac evan­gheliştii parabole. Evanghelia aceasta nu are nevoi­e de atributelor Domnului: nici o genealogie, deoarece pe nici un cetă- Purpuriu este culoarea de preferinţă a lui ţean roman nu l-ar fi interes­at genea­logiile Matei, evanghelia Regelui. Judecă­tori 8:26 evreilor, în cazul unui Rob activ. scoate în evidenţă natura regală a acestei cu- Luca este, în mod evident, evanghel­ia des- lori. tinată, în primul rând, grecilor şi numero­şilor Stacojiu sau extrasul de cârmâz, care se romani, care iubeau şi emulau literatura şi obţinea prin zdrobirea viermelui coşenilă. As- arta grecilor. Oamenii din aceas­tă categorie ta ne duce cu gând­ul imediat la Marcu, sunt în­drăgostiţi de tot ce este frumos, de evanghelia robul­ui, „un vierme, nu om“ (Ps. artă, cultură şi excelenţă în litera­tură, precum 22:6) şi de teme umaniste. Doctorul Luca e în Albul se referă la faptele neprihănite ale măsură să răspundă acestor aspira­ţii. Cores­ sfinţilor (Apo. 19:8). Luca subliniază umani­ pondenţii din epoca modernă ai acestei cate- tatea desăvârşită a lui Cristos. gorii de oameni sunt francezii şi, desi­gur, ur- Albastru reprezintă bolta senină a cerului maşii grecilor antici. Nu este de mir­are că un (Ex. 24:10), care înfăţişează minunat dum­ francez a rostit binecunos­cuta afirmaţie, potri- nezeirea lui Cristos – nota predominantă în vit căreia Luca este „cea mai frumoasă carte evan­ghelia după Ioan. din lume“ (vezi Introducerea la Luca). Cui i se adresează evanghelia după Ioan? V. Ordinea şi accentul Ioan este evanghelia universală, care are ceva În evanghelii, găsim evenimente care nu de spus pentru toţi. Este evanghelistică (20:30, sunt întotdeauna enumerate în ordi­nea în care 31), şi totuşi pro­fund îndrăgită de filozofi creş- s-au petrecut. Este bine să ştim de la început tini de marc­ă. Explicaţia acestei universalităţi o că Duhul lui Dumne­zeu adesea grupează vom găsi, poate, în faptul că Ioan este destinată evenimentele în funcţie de învă­ţătura lor mo- „celei de-a treia rase“ – nume dat de păgâni rală. Iată ce spune Kelly în această privinţă: primilor creştini, pentru faptul că aceştia nu erau nici evrei, nici păgâni. Se va dovedi, pe măsură ce înaintăm (în studiul IV. A lte simboluri grupate în jurul a nostru), că ordinea întâlnită în evang­helia după patru elemente Luca este de natură morală şi că el clasifică În Vechiul Testament găsim alte simbol­uri faptele, conversaţ­iile, întrebările, răspunsurile şi grupate în jurul a patru ele­men­te, care se în- discursu­rile Domnului nostru în funcţie de legătu­ gemănează minunat cu sim­bolist­ica celor pa- rile lăuntrice, şi nu doar în ordinea extern­ă a tru evanghelii. succesiunii evenimentel­or, care, de fapt, ar fi cea „Mlădiţa“ (în traducerea Cornilescu: mai rudimentară şi mai infantilă dintre modalită- O­drasla), ca titlu al Domnului nos­tru, apare în ţile de cons­em­nare a faptelor. Dar a grupa următoarele contexte: eveniment­ele împreună cu cauzele şi urmările „...lui David o Mlădiţă... un rege“ (Ier. lor, în ordinea lor morală, constituie o sarcină 23:5, 6). mult mai dificilă pentru istoric, care se deosebe­ „Robul Meu, Mlădiţa“ (Zah. 3:8). şte, prin aceasta, de simplul cronic­ar. Dumn­ezeu „Omul... Mlădiţa“ (Zah. 6:12). îl ajută pe Luca să reali­zeze acest lucru în mod „Mlădiţa Domnului“ (Iehova) (Isa. 4:2). desăvârşit“.2 Găsim, de asemenea, în Vechiul Testa­ ment patru „iată“, care corespund exact teme- VI. Chestiunea sinoptică lor principale ale evangheliilor: De ce există atât de multe asemănări – „Iată Regele tău“ (Zah. 9:9). până acolo încât găsim aproape formul­ări „Iată Robul Meu“ (Is. 42:1). identice în cazul unor pasaje destul de lungi „Iată Omul“ (Zah. 6:12). – şi, în acelaşi timp, atât de multe deosebiri „Iată Dumnezeul tău“ (Is. 40:9). în cazul primelor trei evanghe­lii? – Iată ceea O ultimă paralelă, mai puţin eviden­tă, dar ce s-a numit „problema sinoptică“. Ea consti- care a constituit o mare binecu­vântare pentru tuie o problemă mai mult pentru cei care mulţi, este cea oferită de cele patru culori ale neagă inspiraţia, decât pentru creştinii conser- vatori. Multe teorii complexe au fost formula-

Introducere la evanghelii 17 te, presupunând adesea documente teoretice unele din dublurile aparente din evang­helii pierdute, care nu s-au păstrat în formă scrisă. au, de fapt, rolul de a scoate în evi­denţă im- Unele dintre aceste idei sunt în acord cu portante deosebiri: Luca 1:1, fiind cel puţin posibile din punct Textul de la Luca 6:20-23 pare să dub­leze de vedere ortodox.3 Totuşi, unele dintre aceste Predica de pe munte, dar prima este o predi- teorii au atins punctul în care afirmă că bise- că rostită pe câmpie (Luca 6:17). Ferici­rile rica primului secol ar fi încrop­it „mituri“ descriu caracterul unui cetăţean ideal al împă- despre Isus Cristos. Pe lângă caracterul de răţiei, în vreme ce Luca urmăreşte stilul de infidelitate faţă de toate Scrip­turile creştine şi viaţă al celor care sunt ucenicii lui Cris­tos. istoria biseric­ii pe care îl reprezintă aceste Luca 6:40 pare să fie identic cu Matei teorii de aşa-zisă „critică for­mală“, trebuie să 10:24. Dar la Matei Isus este Învăţătorul, iar subliniem că nu există nici o dovadă docu­ noi suntem ucenicii Săi. La Luca făcăt­orul de mentară pentru nici una dintre ele. Mai mult, ucenici este învăţătorul, iar persoa­na pe care nu se vor găsi nici măcar doi cercetători care o instruieşte acesta este uceni­cul. Matei 7:22 să fie de acord în privinţa mod­ului în care subliniază slujirea adusă Regelui, în vreme ce categorisesc şi fragmentează ei evanghe­liile Luca 13:25-27 de­scrie părtăşia cu Învăţătorul. sinoptice. Pe când Luca 15:4-7 constituie o aspră O soluţionare mult mai bună a acestei condamnare a fariseilor, Matei 18:12, 13 se problem­ e o găsim în înseşi cuvintele Domnu- ocupă de copii şi de dragos­tea lui Dumnezeu lui de la Ioan 14:26: „Dar Mângâietorul (Aju- pentru ei. torul, în engleză, n.tr.), Duhul Sfânt, pe care Atunci când se aflau de faţă numai cre­ Tatăl Îl va trimite în numele Meu, El vă va dincioşi, Ioan a afirmat: „El vă va boteza cu învăţa toate lucru­rile şi vă va aminti de toate Duhul Sfânt“ (Marcu 1:8; Ioan 1:33). Când lucrurile pe care vi le-am spus“. însă erau prin preajmă tot felul de oameni, în Asta rezolvă problema ami­ntirilor marto­ special farisei, el a spus: „El vă va boteza cu rilor oculari din Matei şi Ioan, ba chiar şi Duhul Sfânt şi cu foc“ (un botez al judecăţii, din Marcu – presupunând că el consemnează (Mat. 3:11; Luca 3:16). amintir­ile lui Petru aşa cum afirmă istoria Expresia „cu ce măsură măsuraţi...“ se Bisericii. Adăugaţi la acest ajutor direct din aplică la atitudinea noastră de condam­nare partea Duhul­ui Sfânt izvoarele scrise, men­ faţă de alţii, în Matei 7:2, iar în Marcu 4:24 ţionate la Luca 1:1, extrao­rdinar de e­xacta aceeaşi expresie se referă la modul în care mărturie ve­rbal­ă a tradiţiei orale la popo­arele ne însuşim Cuvântul, în vreme ce la Luca semitice şi veţi avea răspun­sul la chestiunea 6:38 expresia face aluzie la dărnicia noastră. sinoptică. Orice adevăruri, detalii sau interpre- Prin urmare, aceste deosebiri nu consti­tuie tări care ar fi fost nece­sare din­colo de aceste contradicţii, ci exemple lăsate în textul sacru surse puteau fi revelate direct „(în cuvinte) pe cu premeditare, pentru a-l îndemna pe credin- care Duhul Sfânt le predă“ (1 Cor. 2:13). ciosul meditativ să caute hrana spiritu­ală. Prin urmare, ori de câte ori întâlnim ceea VII. Paternitatea cărţilor ce pare la prima vedere o contrad­icţie sau o De regulă, atunci când se discută despre ne­concordanţă asupra deta­liilor, să ne între­ paternitatea evangheliilor – şi nu numai a lor, băm numaidecât: „De ce omite, include sau ci a tuturor cărţilor Bibliei – se obiş­nui­eş­te să subliniază această evanghelie tocmai eveni­ se împartă mărturiile în dovezi exter­ne şi in- mentul sau cuvân­tarea respec­tivă?“ De pildă, terne. Exact acelaşi lucru ne propun­em să-l de două ori Matei con­semnează că două per- facem şi noi în cazul tuturor celor douăz­eci soane au fost vind­ec­ate (de orbire şi de şi şapte de cărţi ale Noului Tes­tament. În ca­ posesiu­ne demonică), în vreme ce Marcu şi tegoria dovezilor externe intră scriitorii care Luca nu menţionea­ză faptul respectiv decât o au trăit mai aproape de perioad­a redact­ării dată. Unii văd aici o contradicţie. S-ar fi cărţilor – în general, aşa-numiţii „pă­rinţi ai cuven­it ca Matei, evanghelia iudeilor, să con­ bisericii“, din seco­lele al doilea şi al treilea şi semneze doi oameni, deoarece potrivit legii câţiva eretici sau învăţă­tori falşi. Oamenii iudaice orice declaraţie „trebuia să se sprijine aceştia citeaz­ă, fac aluzii sau uneori ne vor- pe mărturia a doi sau trei martori“, în vreme besc concret de­spre cărţile şi autorii care ne ce celelalte evanghelii menţionează per­soana interesează. De pildă, dacă Clement din Ro- cu numele (orbul Bartimeu). ma citează 1 Corinteni către sfârşitul sec­olului Următoarele selecţii ilustrează faptul că

18 Introducere la evanghelii întâi al erei creştine, e evid­ent că această doar zece dintre epistolele lui Pavel. Cu toate carte nu poate fi o plasto­grafie din secolul al acestea, este un martor util, deoare­ce ne arată doilea, scrisă de cineva care semnează cu care cărţi constitu­iau norma pe vremea sa. numele lui Pavel. La cate­go­ria dovezilor in- Canonul Murato­rian (numit astfel după cardi- terne vom analiza stilul, vocabularul, istoria şi nalul italian Muratori, care a descoperit docu­ conţinu­tul unei cărţi, pentru a vedea dacă mentul respectiv) este o listă ortodoxă, deşi sprijină sau contrazic ceea ce susţin docu- oare­cum fragmentară, a căr­ţilor creş­tine cano­ mentele externe şi autorii. De pildă, stilul nice. cărţi­lor Luca şi Fapte susţin cu argumente opinia că autorul lor a fost un medic cult NOTE FINALE neevreu. 1James C. Fernald, ed., “Emblem,” Funk În multe cărţi se aduce în discuţie aşa-zi- & Wagnalls Standard Handbook of Syn­onyms, sul „ca­non“ al ereticului din secolul al doilea, Antonyms, and Prepositions, p. 175. Marcion (care nu este altceva decât lista căr- 2William Kelly, An Exposition of the ţilor aprobate de acesta). El nu a aprobat de- Gospel of Luke, p. 16. cât o versiune foarte redusă a lui Luca şi 3„Ortodox“ cu sensul de „drept credin­ cios“ (nu aparţi­nând cultului ortodox, n.tr).

EVANGHELA DUPĂ MATEI Introducere „Având în vedere grandoarea concepţiei şi măiestria cu care o masă uriaşă de mate- riale este subordonată unei idei capitale, se poate afirma că nici o altă scriere, atât din Vechiul, cât şi din Noul Testament, care tratează o temă istorică, nu se poate compara cu Evanghelia după Matei“. —Theodor Zahn I. Locul unic pe care îl ocupă această evan- numirea de „Didahii“ (sau Învăţătu­rile celor ghelie în cadrul Canonului doisprezece apostoli), Iustin Martirul, Dionisius din Corint, Teofil din Antiohia şi Atenagoras Evanghelia după Matei este puntea de legă- din Atena citează evanghelia aceasta ca fiind tură desăvârşită între Vechiul şi Noul Testament. autentică. Istor­icul bisericii Eusebiu citează de- Încă de la primele ei cuvinte, suntem transpor- claraţia lui Papias, potrivit căre­ia: „Matei a taţi în trecut, la strămoşul po­po­rului lui Dumne- compus Logia în limba ebraic­ă, lucrări pe care zeu, Avraam, şi la primul mare rege al Israelu- fiecare le-a interpretat după cum s-a price­put“. lui, David. Accentul cărţii, de o puternică factu- Irineu, Pantaenus şi Origen sunt, în mare, de ră iudaică, apoi numărul mare de citate din acord cu aceas­tă afirmaţie. Prin „ebraică“ se versiunea ebraică a Scripturii, precum şi locul înţelege aici dialectul limbii aramaice folosit de de frunte pe care îl ocupă în ordinea cărţilor evreii din vremea Dom­nului Isus, aşa cum este Noului Testament, îi asi­gură evan­gheliei după folosit termenul în Noul Testament. Dar ce sunt Matei meritul de a fi punctul logic în care să aceste lucrări cunoscute sub denum­ irea de Lo- înceapă prezentarea mesajul­ui creştin către lu- gia? Acest termen elin înseamnă de obicei me. „oracole“, ca în cazul Noului Testament, care Matei deţine de multă vreme acest loc pri- conţine oracolele lui Dumnezeu. Dar acesta nu mordial în ordinea celor patru evanghel­ii. Aceas- poate fi sensul afirmaţiei lui Papias. Trei sunt ta datorită faptului că, până nu demult, aproape interp­retăr­ile principale care au fost propuse: (1) toţi cercetătorii credeau că a fost prima evan- Că termenul s-ar referi la Evanghelia lui Matei, ghelie în ordinea redactăr­ii. Mai mult, stilul ca atare. Adică, Matei ar fi redactat o ediţie în concis şi ordo­nat al lui Matei se preta de minu- aramaică a evangheliei sale, cu sco­pul expres de ne la lectura publică, în biserică. Toate acestea a-i câştiga pe iudei la Cristos şi de a-i edifica explică de ce a fost cea mai populară dintre pe creştinii evrei, ediţia în greacă apărând mult evanghelii, uneori intrând în concu­renţă cu evan- mai târziu. (2) Că se referă doar la rostirile lui ghelia după Ioan. Isus, care au fost încorporate mai târziu în Nu este necesar să credem că Matei a fost e­vanghelia sa şi în fine (3) că ar fi vorba de o prima evanghelie în ordinea redactării, pentru a referire la aşa-numitele testimonia sau citatele avea convingeri ortodoxe. Dar primii creştini au din Scripturile Ve­chiului Testa­ment, cu scopul fost aproape cu toţii de extracţie iudaică şi foarte de a demons­tra că Isus este Mesia. Prima şi a numeroşi. Or, a încerca să asiguri mai întâi hrana doua dintre opinii sunt mult mai verosimile spirituală acestor mii de creştini dintâi ni se pare decât cea de-a treia. a fi fost un gest cât se poate de logic. Greaca folosită de Matei în redactarea evan- II. Paternitatea gheliei sale nu sună deloc a traducere. Cu toate Dovezile externe antice şi universale abundă, acestea, negăsindu-se cine s-o combată, s-a răs- în sensul că Matei, perceptorul de impozite sau pândit încă de timpuriu teoria că ar fi fost vameşul numit şi Levi este cel care a scris vorba de o traducere – teorie care trebuie să fi Prima Evanghelie. Întrucât nu era un membru fost întemeiată, întrucâtva, pe anumite fapte. proeminent al grupului de apostoli, ar părea Potrivit tradi­ţiei, Matei ar fi predicat timp de ciudată încercarea noastră de a-i atribui paterni- cincis­pre­zece ani în străinătate. Este posi­bil ca tatea celei dintâi dintre evanghelii, dacă nu ar fi prin anul 45 al erei creştine el să fi lăsat însă avut, într-adevăr, nimic de a face cu ea! iudeilor care Îl acceptaseră pe Isus ca Mesia Pe lângă izvoarele antice, cunos­cute sub de- prima redactare a evanghel­iei sale în limba 19

20 Maateeii aramaică (sau doar sub forma de discursuri ale e lipsită de detalii vii. Spre deose­bire de Matei lui Cristos), iar mai târziu să fi alcătuit o versiu- însă, Marcu, despre care nim­ eni nu afirmă că ne în greacă, pentru uzul tutur­or. În fapt, chiar ar fi asistat ca martor ocular la desfăşur­area aşa procedase con­tem­poranul lui Matei, Jose­ lucrării lui Cristos, utilizează o sumedenie de phus. Renumitul istoric evreu compusese mai detalii pline de viaţă, care ar putea da de înţeles întâi o primă va­riantă a operei sale de căpete- că autorul s-ar fi aflat de faţă când s-au petre- nie: Războaiele iudaice în limba aramaică, re- cut evenim­ ent­ele descrise. Prin urmare, cum ar dactând apoi aceeaşi lucrare în forma sa finală, putea să se exprime o persoană despre care în greacă. ştim că a fost un martor ocular la evenimentele Dovezile interne înclină, într-adevăr, în favoa- descrise, într-un stil atât de lapi­dar, atât de fap- rea teoriei potrivit căreia un iudeu devotat, cu tic? Poate că dacă ne oprim puţin asu­pra perso- dragoste pentru Vechiul Testa­ment, a posedat în nalităţii unui vameş, vom putea afla răspunsul acelaşi timp calităţi deo­sebite de scriitor şi editor. la întrebarea noastră. Pentru a rezerva mai mult Ca funcţio­nar public în serviciul Romei, Matei era spaţiu discursurilor Domn­ului nostru, ar fi de obligat să cunoască temeinic limba poporul­ui său înţeles ca Levi să încer­ce să evite o seamă de (aramaica), precum şi cea a stăpâ­nirii (ro­manii detalii mai puţin importante, mai cu seamă dacă foloseau în răsărit greaca, nu latina). Detaliile de evan­ghelia după Marcu este cea care a apărut natură numerică, parabolele cu referiri la bani şi prima, iar Matei s-a convins că amintirile nemij­ termenii monetari folosiţi în textul evangheliei sale locite ale lui Petru sunt corect repre­zentate. – ei bine, toate acestea concordă cu profesia de III. Data vameş a lui Matei. În sprijinul acestei idei intervi- Dacă părerea – foarte răspândită – potri­vit ne şi stilul său concis şi ordonat. Goodspeed, căreia Matei ar fi elaborat mai întâi o variantă cărturar de factură neconservatoare, acceptă totuşi în aramaică a evangheliei sale (sau, cel puţin, a paternita­tea lui Matei asupra evan­gheliei ce-i poar­ cuvintelor lui Isus) ar fi adevărată, atunci anul tă numele, sprijinindu-se, în parte, şi pe aceste 45 d.Cr., ca dată a redactării ei (adică la cinci­ dovezi interne. sprezece ani după înălţarea lui Isus la cer) ar În pofida unor asemenea dovezi extern­e uni- corespun­de cu tradiţia antică. E posibil ca el să versale, precum şi a unor dovezi interne favorabi- fi redactat o evan­ghelie canonică, mai dezvolta- le, majoritatea cercetător­ilor necons­ervatori res- tă, prin a­nul 50, 55 sau chiar mai târziu. ping concepţia tradiţională, potri­vit căreia vameşul Concepţia potrivit căreia Evanghelia după Matei ar fi fost cel care a redactat evanghelia Matei trebuie neapărat să fi fost scrisă după ce-i poartă nu­mele. Ei îşi întemeiază o­pinia pe distrugerea Ierusalimului, din anul 70 al erei două ele­mente principale: creştine, se bazează, în mare măsură, pe necre- Mai întâi, presupunând că Marcu ar fi fost dinţa în capacitatea lui Cristos de a prezice prima evanghelie, în ordinea redactăr­ii (lucru acest eveniment până în cele mai mici amănun- susţinut drept „literă de evanghe­lie“ de unii din te, precum şi pe alte teorii raţionaliste, care vremea noastră!), cum ar fi putut un apostol şi ignoră inspiraţia divină. un martor ocular să folosească o parte atât de IV. Fondul şi tema evangheliei mare din mate­rialul cărţii Marcu (93% din Matei era încă un tinerel la data când a fost Marcu apare şi în alte evanghelii)? Pentru a răs­ chemat de Isus să-L urmeze. Iudeu din naştere punde la această întrebare, vom spune, în pri- şi perceptor al impozitului, ca prof­esie şi ocupa- mul rând, că nu s-a dovedit încă faptul că ţie, el a lăsat totul şi L-a urmat pe Cristos. Una Marcu a fost red­actată prima. Mărtur­iile stră- din multele comp­ensaţii de care a avut parte vechi afirmă că Matei a fost prima şi, întrucât pentru acest gest nobil a fost faptul că, într-ade- mai toţi creşti­nii de la început erau iudei, acest văr, a devenit unul dintre cei doi­sprezece apos­ lucru este foarte verosim­ il. Dar chiar dacă ac- toli. O altă comp­ensaţie care i-a fost con­ferită a ceptăm aşa-numita „prioritate mărculeană“ (cum fost selectar­ea sa pentru opera de redactare a fac mulţi cons­ervatori), Matei ar fi putut recu­ ceea ce numim astăzi Prima Evanghelie. Se noaşte că lucrarea lui Marcu era alcătuită, în crede, în general, că Matei este una şi aceeaşi parte, din amintirile dinamicului apostol Simon persoa­nă cu Levi (Marcu 2:14; Luca 5:27). Petru, coleg al lui Matei, cum susţine, de fapt, În evanghelia sa, Matei îşi propune să de- şi tradiţia bisericii (vezi Introducerea la Marcu). monstreze că Isus este îndelung aştepta­tul Mesia Al doilea argument formulat împo­triva teori- al Israelului, singurul Pretendent legit­im la tro- ei potrivit căreia cartea a fost scrisă de Matei (sau de oricare alt martor ocular) este faptul că

Matei 21 nul lui David. lui Cristos, prin care a devenit posibilă mântui­ Cartea nu-şi propune să fie o naraţi­une com- rea. pletă a vieţii lui Cristos. Ea în­cepe cu genealo- Comentariul biblic al credinciosului nu se gia lui Cristos şi anii de început, apoi sare vrea o lucrare exhaustivă, cu carac­ter tehnic, ci, peste mulţi ani, ocup­ându-se de început­ul lucră- mai degrabă, doreşte să stimuleze studierea şi rii Sale publice, când Isus avea circa treizeci de meditaţia indepen­dentă. Scopul principal pe care ani. Călăuzit de Duhul Sfânt, Matei selectează îl urmăr­eşte CBC este de a crea în inima acele asp­ecte ale vieţii şi lucrării Mântuitorului cititoru­lui un dor mistuitor după întoarcerea care atestă că El este într-adevăr Unsul lui Regelui. Dum­nezeu (acesta fiind sensul termenilor Mesia şi Cristos). Punctul culminant al cărţii îl consti- Aşa şi eu, cu inima arzândă tuie procesul, răstignirea, moartea, în­groparea, Aşa şi eu, înflăcărat de-o sfântă nădejde, învierea şi înălţarea Domnului Isus. Or, tocmai Ceas de ceas suspin, iubite Isuse, în acest punct culminant se află temelia mântu- După a Ta întoarcere irii omului. De aceea, cartea se numeşte evan­ Şi mă topesc la gândul ghelie – nu atât pentru că prezintă modali­tatea Că-n curând Tu vei reveni! în care păcăt­oşii pot primi mântuirea, ci, mai versuri compuse de F.W.H. Myers, din St. Paul, degra­bă, pentru că descrie lucrarea jertfit­oare a redate aici în traducere. SCHIŢA I. Genealogia Şi naŞterea RegelUI-MESIA (cap. 1) II. Primii ani ai Regelui-Mesia (cap. 2) III. Pregătiri pentru lucrarea LUI MESIA Şi inaugurarea SA (cap. 3, 4) IV. Constituţia Împărăţiei (cap. 5–7) V. Minunile lui Mesia, vădind puterea Şi harul Său, ŞI gama de reacţii la aceste minuni (8:1–9:34) VI. Trimiterea apostolilor Regelui-Mesia (9:35–10:42) VII. CreŞterea opoziţiei Şi a respingerii Sale (cap. 11, 12) VIII. Regele anunţă o formă interimară a Împărăţiei, datorită respingerii de către Israel (cap. 13) IX. Harul neOBOSIT al lui Mesia E ÎNTÂMPINAT cu ostilitate crescândă din partea oamenilor (14:1–16:12) X. Regele îŞi pregăteŞte ucenicii (16:13–17:27) XI. Regele îŞi instruieŞte ucenicii (cap. 18–20). XII. Prezentarea Şi respingerea Regelui (cap. 21–23) XIII. Discursul Regelui de pe Muntele Măslinilor (cap. 24, 25) XIV. Patimile Şi moartea Regelui (cap. 26, 27) XV. Triumful Regelui (cap. 28). COMENTARIU II. G ENEALOGIA ŞI NAŞTEREA Adevărul e însă că această genealogie este REGELUI-MESIA (cap. 1) indispensabilă, ea aşezând temelia la tot ce A. Genealogia lui Isus Cristos (1:1-17) urmează. Căci dacă nu se poate demon­stra că Un cititor neavizat al Noului Testa­ment s-ar Isus este urmaş legal al lui David, prin spiţa putea întreba de ce acesta începe cu un subiect regală, atunci nu se poate demons­tra nici fap- aparent atât de anost cum ar fi des­crierea arbo- tul că El este Regele-Mesia al Israelului. Ast- relui genealogic al unei familii. Ar putea con- fel, Matei îşi în­cepe relatarea ex­act în punctul chide că înşiruirea aceasta de nume este de în care trebuie: cu dovada documentară a fap- prea mică impor­tanţă şi ca atare nu e demnă tului că Isus a moştenit dreptul legal la tronul de toată aten­ţia sa, ceea ce-l va determina pro- lui David, prin tatăl său vitreg, Iosif. babil să sară peste secţiu­nea respectivă, înce- Genealogia aceasta urmăreşte descen­denţa pând lectura de unde începe ac­ţiunea. legală a lui Isus, ca rege al Israelul­ui; genea-

22 Matei logia de la Luca urmăreşte desc­endenţa Sa în În această secţiune întâlnim multe trăsă­turi linie directă, ca fiu al lui David. Gene­alogia interesante. De pildă, în acest paragraf sunt lui Matei urmăreşte succesiunea regală por- menţionate patru femei: Tamar, Ra­hab, Rut nind de la David, prin fiul acestui­a, So­lomon, şi Batşeba (cea care fusese soţia lui Urie). care a preluat tronul de la David; genealogia Întrucât se ştie că femeile sunt foarte rar men- lui Luca urmăreşte desc­endenţa de sânge de ţionate în listele genealogice din Or­ient, faptul la David printr-un alt fiu al acestuia, Natan. că aceste femei au fost pomenite este cu atât Această genealogie se încheie cu Iosif, căruia mai uimitor cu cât două dintre ele au fost Isus i-a fost fiu adop­tiv; genealogia de la Lu- prost­ituate (Tamar şi Rahab), una comis­ese ca 3 urmăreşte, probabil, strămoşii Mariei, că- adulter (Batşeba) iar două dintre ele nici nu ruia Isus i-a fost fiu real. ­erau evreice (Rahab şi Rut). Faptul că Matei Cu o mie de ani înainte, Dumnezeu în­che­ le include în intro­ducerea sa e, pe­semne, o iase cu David un legământ necondi­ţionat, în subtilă sugestie a faptului că venirea lui Cris- virtutea căruia Dumnezeu îi făgă­duia lui David tos va aduce mântuire păcătoşilor, har neevrei- o împărăţie ce va dăin­ui veşnic şi o spiţă re- lor (Nea­murilor) şi că în El barierele de rasă gală ce va domni în veac (Ps. 89:4, 36, 37). şi de sex aveau să fie eliminate. Acel legământ se împlin­eşte acum în Cristos, Interesant de semnalat este şi prezenţa ­unui El fiind moş­tenitorul legal al tronului lui Da- rege, pe nume Ieconia. La Ieremia 22:30 vid, prin Iosif şi prin progenitorul real al lui Dumnezeu a rostit un blestem asup­ra acestui David, prin filiera Mariei. Întrucât El trăieşte om: în veci, împărăţ­ia Sa va dăinui veşnic iar El „Aşa vorbeşte Domnul: «Scrieţi pe omul va domni în veci, ca Fiul cel mare al lui Da- acesta ca lipsit de copii, ca un om căruia nu-i vid. Isus a întrunit în per­soana Sa sing­urele va merge bine toată viaţa lui; căci nici unul temeiuri valabile pentru orice pre­tendent la din urmaşii lui nu va izbuti să şadă pe scau­ tronul Israelului: descen­denţa juridică şi cea în nul de domnie al lui David şi să domnească linie directă. Întrucât Isus trăieşte acum, nu peste Iuda.»“ mai poate e­xista nici un alt pretendent la tron. Dacă Isus ar fi fost fiul real al lui Iosif, El 1:1-15 Formularea: „Cartea genealog­iei ar fi intrat sub incidenţa acestui blestem. Şi (neamului în ediţia Cornilescu) lui Isus Cris- totuşi El trebuia să fie fiul real al lui Iosif, tos, fiul lui David, fiul lui A­vra­am“ este simi- pentru a moşteni drepturile inerente tronului lară cu sintagma din Ge­neza 5:1: „Iată cartea lui David. Problema a fost soluţ­ionată prin neamurilor lui Ada­m“. (în engleză şi în mai minu­nea naşterii din fecioară: Isus a fost moş- multe ediţii româneşti: „Iată cartea genealogiei tenitorul legal al tronului prin interme­diul lui lui Adam“.) Gen­eza îl prezintă pe primul Iosif. El a fost Fiul real al lui David, prin in- Adam; Matei pe ultimul Adam. Primul Adam termediul Mariei. Blestemul rostit asupra lui a fost capul primei creaţii, al celei fi­zice. Cris- Ieconia nu a căzut şi asupra Ma­riei sau a co­ tos, ultimul Adam, este Capul noii creaţii, spi- piilor ei, deoarece ea nu a des­cins din Ieco- rituale. nia. Subiectul acestei evanghelii este Isus Cris- 1:16 Sintagma: din care ar putea fi inter­ tos. Numele Isus ni-L înfăţişează în ipostaza pre­tată în engleză (n. traducătorului: ca de alt­fel de Iehova-Salvatorul; titlul Crist­os („Unsul“) şi în română) ca o referire atât la Iosif, cât şi la în cea de îndelung-aştep­tatul Mesia al Israelu- Maria. Dar în textul original grec, pronumele lui. Titlul Fiul lui David este asoc­iat în Ve- care apare la singular, fiind de genul femi­nin, chiul Testament atât cu rolul de Mesia, cât şi indicând astfel că Isus s-a născut din Ma­ria, cu cel de rege. Titlul Fiul lui Avraam ni-L dar nu şi din Iosif. Dar pe lângă aceste trăsă- prezintă pe Domnul nostru drept Cel care este turi interes­ante ale genealo­giei, tre­buie să amin- împli­nirea su­premă a făgăduinţelor făcute ur­ tim şi dificultăţile pe care le prezin­tă ea. maşilor poporului evreu. 1:17 Matei atrage în mod special atenţia Genealogia este împărţită în trei secţ­iuni asupra faptului că există trei secţ­iuni de câte istorice: de la Avraam la Iese, de la David la paisprezece generaţii fieca­re. Totuşi, com­ Iosia şi de la Ieconia la Iosif. Prima secţiu­ne parând textul cu Ve­chiul Testament, consta­tăm ne conduce până la David; a doua parcurg­e că anumite nume lipsesc din această listă. De perioada regilor; a treia consemnează spiţa re- exem­plu, între Ioram şi Uzia (v. 8, în română: gală în timpul exilu­lui (586 î.Cr. şi anii urmă- „Ozia“), au domnit ca regi Ahazia, Ioaş şi tori). Amazia (vezi 2 Re. 8-14; 2 Cro. 21-25).

Matei 23 Genealogiile lui Matei şi Luca par să se dem­nitate şi simplitate. Maria fusese făgădu­ întretaie în menţionarea a două nume: Şeal­tiel ită ca soţie lui Iosif, dar nunta nu avu­sese în- (Salatiel) şi Zorobabel (Mat. 1:12, 13; Luca că loc. Pe timpul când s-au petrecut eveni- 3:27). Este ciudat faptul că stră­moşii lui Iosif mentele din Noul Testament, această făgăduire şi ai Mariei fuzionează în aceşti doi oameni, era un gen de logodnă, dar mult mai pronun- pentru ca apoi să se separe din nou. Dificulta- ţată decât cea actuală – o logodnă care nu tea sporeşte şi mai mult atunci când observăm putea fi desfăcută decât prin divorţ. Deşi cei că ambele evanghelii urmează textul de la Ez- doi tineri logodiţi nu trăiau împreună decât ra 3:2, când îl citează pe Zoro­babel ca fiu al după ce avea loc ceremonia căsătoriei, infideli- lui Salatiel, în vreme ce 1 Cronici 3:19 îl ci- tatea logodnic­ei era soco­tită drept adulter, fiind tează ca fiu al lui Pedaia! pasibilă de pedeapsa cu moartea. O a treia dificultate constă în faptul că În timpul acestei logodne, fecioara Maria a Matei enumeră douăzeci şi şapte de gene­raţii rămas însărcinată, prin intermediul unui mira- de la David la Isus, în vreme ce Luca enu­ col, de la Duhul Sfânt. Un înger îi adu­sese meră patruzeci şi două. Chiar dacă evanghe­ Mariei vestea acestui misterios eveniment: liştii subliniază doi arbori genea­logici difer­iţi, „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, şi pu- ni se pare ciudată marea deosebire în numărul terea Celui Preaînalt te va umbri“ (Luca 1:35). ge­neraţiilor. Asupra Mariei plana un nor de suspi­ciu­ne şi Ce atitudine trebuie să ia cercetătorul Sfin- ultragiu. În toată istoria omenir­ii nu mai avu- telor Scripturi faţă de aceste dificultăţi şi apa- sese loc o naştere din fecioară. Când oamenii rente discrepanţe? Mai întâi, premisa de la ca- vedeau o femeie gravidă, nu găseau decât o re plecăm este că Biblia e Cuvântul inspirat al singu­ră explica­ţie posibilă! lui Dumnezeu. Prin urmare, nu poate conţine 1:19 Nici măcar Iosif nu cunoştea încă erori. În al doilea rând, este infinit, pentru că adevărata explicaţie a condiţiei Ma­riei. El ar fi reflectă infinitatea dum­nezeirii. Noi vom putea putut avea motive să fie indig­nat pe logod­nica pricepe adevărur­ile fundamentale ale Cuvântu- lui, din două motive: mai întâi, aparenta ei in- lui, dar nu vom putea pătrunde toate tainele fidelitate faţă de el; iar în al doilea rând, deşi sale. el era nevinovat, risca aproape sigur să fie Aşadar, modul în care abordăm aceste acuzat de compli­citate. Dragostea lui pentru dificultăţi ne conduce la concluzia că proble­ Maria şi dorinţa de dreptate l-au condus la ma constă mai degrabă în lipsa noastră de decizia de a desface logodna printr-un divorţ cunoaştere, decât în vreo presu­pusă greşelni­ discret. El voia să evite ruşinea care, în mod cie a Bibliei. Problemele de care ne lovim inevitabil, ar fi însoţit o atare acţiune. în lectura Bibliei ar trebui să ne determ­ ine 1:20 În timp ce acest om cumpătat şi plin să studiem mai asiduu, încerc­ând să găsim de delicateţe îşi făcea planul cum s-o prote­jeze răspunsurile. „Slava lui Dumnezeu stă în pe Maria, i s-a arătat în vis un înger al Dom- ascunderea lucrurilor, dar slava împăra­ţilor nului şi i-a zis: „Iosif, fiul lui Dav­ id,“ – cu- stă în cercetarea lucruri­lor“ (Pro. 25:2). vinte menite, negreşit, să trezească în el con- Cercetările atente întreprinse de isto­rici şi ştiinţa spiţei regale din care descindea şi să-l săpăturile arheologice nu au fost în stare să pregătească pentru venirea atât de neobişnuită demonstreze că afirmaţiile Bibliei ar fi nea­ pe lume a Regelui-Mesia al Israelului. Şi astfel devărate. Ceea ce ni se par nouă difi­cultăţi şi i s-a comunicat că nu trebuie să aibă nici un contradicţii au, în reali­tate, expli­caţii raţionale fel de îndoieli cu privire la căsătoria cu Ma­ria. iar aceste explicaţ­ii sunt pline de semnificaţii Orice suspi­ciuni cu privire la puritatea ei erau şi foloase spirituale. total neîntemeiate. Sarcina ei a fost cauzată de B. Naşterea lui Isus Cristos din fecio­ara Duhul Sfânt. Maria (1:18-25) 1:21 Îngerul a dezvăluit apoi sexul Copi­ 1:18 Naşterea lui Isus Cristos s-a deo­sebit lului, numele şi misiunea ce urma S-o înde­ de oricare din celelalte naşteri menţio­nate în plinească. Maria avea să nască un Fiu. Iar cadrul genealogiei. Acolo găsim de repetate numele Său avea să fie ISUS (care înseam­nă ori formula: „A l-a născut pe B“. Dar acum „Iehova este mântuire“ sau „Iehova, Mântuito- întâlnim consemn­area unei naşteri din care rul“). Fidel Numelui Său, El avea să mântu- lipseşte tatăl uman. Faptele care înconjoară iască poporul Său de păcatele sale. Acest Co- această zămislire miracul­oasă sunt redate cu pil al destinului nu era altul decât Însuşi Ieho- va, care cer­ceta pământul cu scopul de a-i

24 Matei salva pe oameni de la ped­eapsa păcatului, de II. P RIMII ANI AI REGELUI-MESIA sub puterea păcatului şi, în cele din urmă, de (cap. 2) însăşi prezenţa păcatu­lui. 1:22 Pe când consemna Matei aceste A. Magii (înţelepţii) vin să se închine evenimente, îşi va fi dat negreşit seama că Regelui (2:1-12) a început o nouă eră în istoria relaţiilor lui 2:1, 2 Este uşor să pierzi firul cronol­ogic Dumnezeu cu omenirea. Cuvintele unei al evenimentelor care înconjoară naşterea lui profeţii mesianice, latentă de atâta vreme, Cristos. Deşi versetul 1 ar părea să indice că au căpătat acum viaţă. Profeţia criptică a Irod a încercat să-L ucidă pe Isus în timpul lui Isaia s-a împlinit acum în Copilul Mari- şederii Mariei şi a lui Iosif în ieslea Betlee­ ei: Toate aceste lucruri s-au întâm­plat ca mului, suma dovez­ilor ne conduce la conc­luz­ia să se împlinească ce vestise Domnul prin că aceasta a avut loc cu doi ani mai târ­ziu. proo­ rocul. Matei pretinde inspiraţie divină Matei afir­mă în versetul 11 că magii L-au vă- pentru cuvintele lui Isaia – or, Domnul îi zut pe Isus într-o casă. Ordinul emis de Irod vorbise profetului cu cel puţin 700 de ani pentru executarea tuturor copiilor de parte băr- înainte de Cristos. bătească sub vârsta de doi ani (v. 16) este, de 1:23 Profeţia din Isaia 7:14 cuprindea şi asemenea, o indicaţie a faptului că a trecut o prezicerea unei naşteri unice („Iată, fecioara va perioadă neprecizată de timp de la naşterea rămâne însărcinată“), prezicer­ea sexului Copi- regală. lului („şi va naşte un Fiu“), precum şi numele Irod cel Mare descindea din Esau şi, prin copilului („şi-i va pune numele Emanuel“). urmare, făcea parte din duşmanii tradiţionali ai Matei adaugă explicaţia că Emanuel înseamnă evreilor. El s-a convertit la iudaism, dar conver- Dumnez­ eu este cu noi. Nu se consemnează tirea sa avusese proba­bil loc din motive politice. nică­ieri că Cristos ar fi fost numit „Emanuel“ Tocmai către sfârşitul domn­iei sale au venit câtă vreme a fost pe pământ; întotdeauna I s-a nişte magi (înţelepţi) din Răsărit în căutarea spus „Isus“. Dar semnificaţia numelui Isus Regelui Iudeilor. Oamenii aceştia erau prob­abil (vezi explicaţia de la versetul 21, de mai sus) nişte preoţi păgâni, al căror ritual se con­centra presupune că „prezenţ­a lui Dumnez­eu este cu în jurul elementelor naturii. Din pricina cunoş- noi“. Eman­uel ar putea fi, în acelaşi timp, tinţei lor şi a pute­rilor de prezicere pe care le denumi­rea după care va fi cunoscut Cristos la deţineau, erau ades­ea selectaţi de r­egi să le fie a doua Sa venire. consilieri. Nu cunoaştem regiunea din răsărit în 1:24 Ca urmare a intervenţiei îngeru­lui, care locuiau, nici numărul lor exact, nici durata Iosif a renunţat la planurile sale de a divorţa călă­toriei lor. de Maria. El a continuat să recun­oască vala­ Steaua din Răsărit a fost aceea care le-a bilitatea logodnei sale până la naşterea lui ­Isus, dat de ştire că s-a născut un rege, căruia au după care s-a căsătorit cu Maria. venit acum să i se închine. E posibil ca ei să 1:25 Învăţătura potrivit căreia Maria ar fi avut cunoştinţă despre profeţiile Vechiului fi rămas fecioară toată viaţa este infir­mată Testament privind venirea lui Mesia. Poate de consumarea căsătoriei lor, menţ­ionată erau conştienţi de prezicerea lui Balaam, potri- chiar în versetul acesta. Mai sunt şi alte tri- vit căreia o stea avea să răsară din Iacov miteri, din care reiese că Maria a avut copii (Num. 24:17), iar ei au stabilit o legătură între cu Iosif: Matei 12:46; 13:55, 56; Marcu 6:3; aceasta şi profeţia celor şaptezeci de săptămâni Ioan 7:3, 5; Fapte 1:14; 1 Corinteni 9:5 şi care prezicea timpul primei veniri a lui Cristos Galateni 1:19. (Dan. 9:24, 25). Dar pare mult mai verosimil Luând-o pe Maria de soţie, Iosif L-a luat faptul că această cunoştinţă li s-a comunicat de asemenea pe Copilul ei ca Fiu adoptiv al pe cale supranaturală. său. Aşa a devenit Isus moşteni­tor legal al S-au emis tot felul de explicaţii ştiin­ţifice tronului lui David. Ascultând de porunca oas- cu privire la natura stelei. De pildă, unii afir- petelui angelic, el I-a pus numele Isus. mă că a fost vorba de o anumită conjunc­tură Aşa s-a născut Regele-Mesia. Cel Etern a a planetelor. Numai că, această stea s-a com- pătruns în timp. Cel Atotputernic a devenit un portat cu totul ieşit din co­mun, mergând înain- copilaş. Domnul Slavei a înfăşurat slava aceea tea magilor şi condu­cându-i de la Ieru­salim la într-un trup uman, căci „în El locuieşte trupeş- casa în care locuia Isus (v. 9), după care s-a te toată plinăta­tea Dumnezei­rii“ (Col. 2:9). oprit. Într-atât de neobiş­nui­tă a fost comporta- rea stelei, încât singura explicaţie valabilă este cea a unui miracol.

Matei 25 2:3 Când a auzit regele Irod că s-a născut cu faţa la pământ şi I s-au închi­nat, aducându- un Copil care avea să fie regele iudei­lor, s-a I apoi daruri scumpe, precum aur, tămâie şi tulburat. Orice copil de acest fel constituia o smirnă. Observaţi că L-au văzut pe Isus îm- ameninţare la adresa şu­bredei sale domnii. Şi preună cu mama Sa. În mod obişn­uit mama tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el. ar fi aceea care ar fi menţio­nată mai întâi, şi Oraşul care s-ar fi cuvenit să primească vestea numai după aceea copilul ei, dar acest Copil naşterii Pruncului cu bucurie în realitate se este unic şi, ca atare, trebuie să I se acorde tulbura de orice lucru care ar fi putut să-i locul cuvenit (vezi şi versetele 13, 14, 20, 21). zdrun­cine status quo-ul sau să-l pună în situa- Magii I s-au închinat lui Isus, nu Mariei sau ţia neplăcută de a atrage asupra sa nemulţu­ lui Iosif. (De fapt, Iosif nici nu este amintit în mirea stăpân­itorilor rom­ ani, atât de urâţi de această relatare şi, în curând, va dispare cu evrei. totul de textul evan­gheliei.) Isus este cel demn 2:4-6 Irod i-a adunat pe conducăt­orii reli- de lauda şi închinarea noastră, nu Maria sau gioşi ai iudeilor, pentru a afla de la ei unde Iosif. urma să se nască Cristos. Preoţii cei mai de Darurile aduse de ei spun multe. Aurul es- seamă erau marele preot şi fiii acest­uia (pro­ te simbolul dumnezeirii şi al gloriei şi aici se babil împreună cu alţi memb­ri ai familiei sa- referă la perfecţiunea strălucită a Persoa­nei le). Cărturarii poporului erau experţi laici în Sale divine. Tămâia este o aromă sau un par- Legea lui Moise. Ei păstrau şi predau cu­ fum şi sugerează mireas­ma vieţii Sale de de- noştinţele legii şi slujeau ca jude­cători în Sine- săvârşire, total lipsită de păcat. Smirna este o driu. Preoţii şi cărturarii aceştia au citat numai- plantă amară, care anticipează suferin­ţele pe decât textul de la Mica 5:2, care identifică care avea să le îndure El, purtând păcatele lu- Betleemul din Iudeea drept locul de naştere al mii. Aducerea acestor daruri de către nişte ne- Rege­lui. Textul propriu-zis din Mica numeşte evrei amin­teşte de limbajul de la Isaia 60:6. cetatea „Betleem Efrata“. Întrucât existau în Isaia prezisese că Neamurile aveau să vină la Palestina mai multe oraşe cu numele de Bet- Mesia cu daruri, dar nu a pomenit decât de leem, prin adăugarea preciz­ării se arată că e aur şi tămâie: „vor veni toţi din Seba, adu­când vorba de un oraş din regiunea Efrata, în inte- aur şi tămâie, şi vor vesti laudele Domnului“. riorul hotarelor tribale ale lui Iuda. De ce a fost omisă smirna în acest pasaj? 2:7, 8 Regele Irod... i-a chemat pe magi în Pentru că Isaia s-a referit aici la a doua venire taină, să stabilească când a apărut steaua pri- a lui Cristos – cea însoţ­ită de putere şi slavă! ma oară. Această secretomanie trăda motivul Or, atunci nu va mai fi smirnă, deoarece El său sadic: pentru ca să-L poată repera pe Co- nu va mai suferi. În schimb, la Matei este in- pilul avut în vedere, era necesar să intre în clusă şi smirna deoarece se are în vedere pri- posesia acestei in­formaţii. Dar pentru a-şi di­si­ ma Sa venire. La Matei avem în faţă suferin- mula adevăra­tele intenţii, i-a trimis pe magi să ţele lui Cristos, iar în textul de la Isaia gloriile cerceteze şi i-a rugat să-i dea de ştire ce au care vor urma. aflat. 2:12 Magii au fost înştiinţaţi într-un vis să 2:9 Cum au plecat magii, steaua pe care o nu se mai întoarcă la Irod şi astfel ei s-au în- văzuseră în răsărit a reapărut. Asta denotă că tors ascultători la casele lor, pe alt drum. Nici steaua nu i-a călăuzit pe toată durata călătoriei o persoană care Îl întâlneşte pe Cristos dintr-o lor din răsărit la Ierusalim. Acum însă i-a în- inimă sinceră nu se mai întoarce pe acelaşi drumat la casa unde era Pruncul. drum. O întâlnire autent­ică cu El îi va trans- 2:10 Se menţionează aici bucuria nespus forma întreaga viaţă. de mare care i-a cuprins pe magi când au B. I osif, Maria şi Isus fug în Egipt (2:13-15) văzut steaua. Oamenii aceştia, care nu erau 2:13, 14 Din pruncie a planat asupra Dom- evrei, L-au căutat pe Cristos cu tot dinadin­sul, nului nostru ameninţarea morţii. E vădit că s-a în vreme ce Irod a încerc­at să-L omoa­re; pre- născut să moară, dar asta numai la vremea oţii şi cărturarii n-au manifestat nici un interes, rânduită. Oricine umblă în voia lui Dumnezeu în acest punct; iar locuitorii Ierusalim­ ului s-au este nemuritor, până când îşi va fi încheiat lu- tulburat. Aceste atitudini erau semne rău- crarea ce i-a fost încredinţată. Un înger al prevestitoa­re ale modului în care avea să fie Domn­ului l-a prevenit pe Iosif într-un vis să primit Mesia. fugă în Egipt împreună cu familia. Irod era pe 2:11 Când au intrat în casă, magii au vă- punc­tul de a porni în misiunea sa de „depis­ zut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat

26 Matei tare şi nimicire“. Mem­brii familiei Domnului D. I osif, Maria şi Isus se stabilesc la Naza­ret Isus au devenit refu­giaţi din calea mâniei lui (2:19-23) Irod. Nu ştim câtă vreme au stat, dar de înda- tă ce a murit Irod, ei s-au putut repatria, fără După moartea lui Irod, un înger al Dom­ să mai fie în peric­ol. nului l-a asigurat pe Iosif că se poate întoar­ 2:15 Astfel, încă o profeţie din Vec­hiul ce acasă. Când a sosit în ţara lui Israel însă Testament a îmbrăcat un sens nou. Dumne­zeu a auzit că Arhelau, fiul lui Irod, a urcat pe spusese prin profetul Osea: „am chemat pe fi- tronul tatălui său, ca rege al Iudeii. Iosif nu ul meu din Egipt“ (Osea 11:1). În cadrul ori- s-a încumetat să meargă în regiunea respecti­ ginal în care au fost rostite, cuvintele acestea vă şi, după ce temerile sale i-au fost adeve­ s-au referit la izbăvirea Israelului din Egipt, în rite de Dumnezeu într-un vis, el s-a deplasat vremea exodului. Dar afirmaţia se pretează la spre nord, până în regiunea Galileii, stabilin­ două interpretări – istoria lui Mesia avea să se du-se la Nazaret. desfăşoare paralel cu cea a Israelului. Profeţia Pentru a patra oară în capitolul acesta, s-a împlinit în viaţa lui Cristos prin revenirea Matei ne a­minteşte că asis­tăm la împlini­ Sa în Israel din Egipt. rea unei profeţii. El nu nomin­alizează nici Când Se va întoarce Domnul să dom­ un profet, dar spune că prooroc­ii au pre- nească în neprihănire, Egiptul va fi una dintre zis că Mesia se va numi Nazarin­ean. Nici ţările care vor beneficia de binecu­vântările un verset din Vec­hiul Testament nu spune Milen­iului (Isa. 19:21-25; Ţef. 3:9, 10; Ps. acest lucru în mod explicit, dar mulţi în- 68:31). De ce să fie o naţiune care, în mod văţaţi au sugerat că, probabil, Matei s-a tradiţio­nal, a fost un duşman al Israelul­ui, atât referit la Isaia 11:1, unde se spune: „O de favorizată? Oare să fie acesta un semn al Odraslă va ieşi din tulpina lui Isai şi un gratitudinii divine pent­ru faptul că a acordat Vlăstar va da rădăcinile lui“. Termenul sanc­tuar Domnului Isus? „odraslă“ în textul original este netzer dar C. Irod ucide copiii din Betleem (2:16-18) legătura dintre netzer şi nazarinean mi se 2:16 Când a văzut Irod că magii nu mai pare neconcludentă. O explicaţie mai vin, şi-a dat seama că fusese înş­elat în planul plauzi­bilă ar fi că termenul „nazarinean“ său de a afla unde se află Copilul-Rege. În a fost folosit pentru a-l descrie pe oricine furia lui, Irod a ordonat atunci uciderea tuturor a locuit la Nazaret – oraş privit cu dispreţ copii­lor de parte bărbă­tească sub vârsta de doi de con­cetăţenii lui. Natanael a exprimat ani, din Betleem şi din împreju­rimi. Aprecie­ această idee prin proverbiala întrebare: rile cu privire la numărul copiil­or omorâţi di- „Poate ieşi ceva bun din Nazar­et?“ (Ioan feră. Un autor a sugerat cifra de douăzeci şi 1:46) Dispreţ­ul cu care era tratat acest şase. Nu vor fi fost aproape sigur sute de co- oraş, considerat de unii drept „lipsit de pii omorâţi. importanţă“, s-a răsfrânt şi asupra locuito­ 2:17, 18 Plânsul care a urmat după uci­de­ rilor săi. Prin urmare, când se spune în rea pruncilor a fost o împlinire a cuvinte­lor versetul 23 că El va fi numit Nazarinean, profetului Ieremia: asta înseamnă că va fi tratat cu dispreţ. „Aşa vorbeşte Domnul: Un ţipăt se aude Deşi nu vom găsi nici o profeţie în care la Rama, plângeri şi lacrimi amare: Ra­hela îşi Isus să fie numit Nazarinean, întâlnim în- plânge copiii şi nu vrea să fie mângâiată, pen- să una în care se afirmă că El va fi tru copiii ei, căci nu mai sunt“ (Ier. 31:15). „dispreţ­uit şi părăsit de toţi“ (Is. 53:3). O În profeţie, Rahela reprezintă naţiunea Isra- altă profeţie spune că El nu va fi om, ci el. Întristarea este atribuită Rahelei, care a fost vier­me, batjoco­rit şi respins de oameni îngropată în Rama (situată în apropiere de (Ps. 22:6). Aşadar, deşi proorocii nu au Betleem, unde a avut loc masacrul). Ea este folosit exact aceleaşi cuvinte, fără îndoia- înfăţişată ca plângând alături de părinţii co­ lă, spi­ritul aces­tor profeţii este similar cu piilor ucişi, care trec pe lângă mormântul ei. textul nostru din Matei, unde se spune că În efortul de a-l elimina pe acest Rival tânăr, va fi numit Nazarin­ean. Irod nu a câştigat nimic, decât pome­nir­ea în Este uimitor faptul că atunci când Dum­ capitolul celor care au comis infa­mii. nezeul cel Atotputernic S-a coborât pe pă­ mânt, I s-a dat o poreclă, un nume de batjoc­ură. Cei care Îl urmează pe El au privileg­iul de a împărtăşi ocara Lui (Ev. 13:13).

Matei 27 III. P REGĂTIRI PENTRU LUCRA­REA ne imagin­ăm acest concept mai bine dacă îl LUI MESIA ŞI INAUGURAREA EI repre­zentăm sub forma unor cercuri concen­ (cap. 3, 4) trice. A. Ioan Botezătorul pregăteşte calea ASPECTUL (3:1-12) Între capitolele 2 şi 3 există un inter­val de ASPECTUL 28 sau 29 de ani, pe care Matei nu-l menţio- INTERIOR nează. În acest răstimp, Isus S-a aflat la Naza- ret, pregătindu-Se pentru lucrarea care-L aştep- EXTERIOR ta. Au fost ani în care El nu a săvârşit nici o minune, dar în toţi aceşti ani Dumnezeu Şi-a Ce­rcul mare reprezintă sfera celor care măr­ găsit plăcerea desăvârşită în El (Mat. 3:17). Cu turi­sesc supu­nere, cuprinzându-i pe toţi cei ca- acest capitol ajungem în pragul lucrării Sale re sunt cu adevărat supuşii regelui, dar şi pe publice. cei care doar afirm­ ă că Îi sunt sup­uşi. Lucrul 3:1, 2 Ioan Botezătorul era cu şase luni acesta reiese şi din parab­ola semănăt­orului mai vârstnic decât vărul său, Isus (vezi Luca (Mat. 13:3-9), a seminţei de muştar (Mat. 1:26, 36). El intră pe scena istoriei pentru a 13:31,32) şi a aluatului (Mat. 13:33). În cercul sluji de premergător al Regelui Israelului. Pa- mic sunt incluşi doar cei care s-au născut din rohia sa neobişnuită era pustia Iudeii – o regi- nou, prin credinţa în Domnul Isus Cristos. În une aridă care se întindea de la Ierusa­lim până împărăţia cerurilor, exprimată prin această ac- la Iordan. Mesajul lui Ioan era următorul: „Po- cepţiune mai lăuntrică, se poate intra numai căiţi-vă, căci împărăţia cerurilor este aproape“. prin naşterea din nou, prin con­ver­tire (Mat. Regele va apare în curând, dar El nu va dom- 18:3). ni peste oamenii care refuză să se lase de pă- Enumerând toate trimiterile din Biblie la catele lor. Ei trebuie să-şi schimbe radical di- împărăţie, vom putea urmări dezvolta­rea istori- recţia vieţii lor, să-şi măr­turisească păcatele şi că a cinci faze: să se lase de ele. Dumnezeu îi chema din Întâi, împărăţia o găsim înfăţişată în profe- împărăţia întu­ne­ricului în împără­ţia cerurilor. ţiile Vechiului Testament. Daniel a prezis că Dumnezeu va stabili o împărăţie care nu va fi EXCURS distrusă niciodată, nici nu va ceda suveranitatea despre împărăţia cerurilor în faţa nici unui alt popor (Dan. 2:44). El a În versetul 2 apare prima oară sintagma prevăzut, de ase­menea, venirea lui Cristos, ca- „împărăţia cerurilor“, care se foloseşte de 32 re va înteme­ia o dom­nie veşnică şi universală de ori în această Evanghelie. Întrucât nu vom (Dan. 7:13, 14; vezi şi Ier. 23:5,6). putea înţelege Evanghelia după Matei cum se În al doilea rând, împărăţia a fost descri­să cuvine fără desluşirea sen­sului corect al acestui de Ioan Botezătorul, de Isus şi de cei doi­ concept, se impune în acest punct o explicare sprezece ucenici, ca fiind aproape (Mat. 3:2; aprofundată a termenului. 4:17; 10:7). La Matei 12:28 Isus a spus: „Dar Împărăţ­ia cerurilor este sfera în care este dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dum- recunos­cută domnia lui Dum­nezeu. Terme­nul nezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a ve­nit „cer“ (cerurile) poartă denotaţia de „Dumne- peste voi“. La Luca 17:21 El a spus: „Căci ia- zeu“, fapt demonstrat de textul de la Daniel tă că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul 4:25, unde Daniel spune că Cel Preaînalt vost­ru“ sau „în mijlocul vostru“. După cum stăpâ­neşte peste împărăţia oame­nilor. În verse- vom vedea mai târziu, termenii „îm­părăţia lui tul 26 din acelaşi capitol se vorbeşte despre Dumnezeu“ şi „împărăţia ceru­rilor“ sunt sino- „stăpâni­rea Celui ce este în ceruri“. Oriunde nimi. oam­ enii se supun domniei lui Dumn­ezeu, aco- În al treilea rând, împărăţia este des­crisă în lo există şi funcţionează împărăţia ceruri­lor. forma ei interimară. După ce a fost res­pins Împă­răţia cerurilor e definită de două as- de naţiunea Israel, Regele S-a întors în Cer. pecte principale: În sensul cel mai larg, Împărăţia există astăzi, când regele lipseşte, în împără­ţia cerurilor îi cuprinde pe toţi cei ce mărturisesc faptul că Îl recunosc pe Dumne­ zeu ca Domnitor Suprem. În aspec­tul ei mai restrâns, împărăţ­ia cerurilor îi cuprind­e doar pe cei ce au fost convertiţi cu adevăr­at. Putem să

28 Matei inimile celor care Îi recunosc calitatea de Re- va coborî din cer şi-i va lua cu Sine pe toţi ge, iar principiile Sale morale şi etice, inclusiv cred­incioşii (1 Tes. 4:13-18). Biserica se va în- Predica de pe Munte, se aplică nouă, celor de toarce apoi împreu­nă cu Cristos la a doua Sa azi. Faza interimară a împărăţiei este descrisă venire, ca să domneas­că împreună cu El, în în pildele de la Matei 13. calitate de mireasă a Sa. În prezent cei care A patra fază a împărăţiei este ceea ce s-ar sunt în împărăţie, în sens­ul ei adevă­rat, real, putea numi manifestarea ei. Este vorba de fac parte, în acelaşi timp, şi din Biserică. ‡ domnia de o mie de ani a lui Cristos pe pă- 3:3 Revenind la exegeza capitolului 3 din mânt, a cărei întruchipare miniaturală o găsim Matei, reţinem faptul că lucrarea pre­gătitoare a cu ocazia Schimbării la faţă a lui Cristos, lui Ioan Botezătorul fusese profe­ţită de Isaia, când El a fost văzut în gloria dom­niei Sale cu mai bine de 500 de ani înaint­e de epoca viitoare (Mat. 17:1-8). Isus S-a referit la aceas- sa: tă fază în Matei 8:11, când a spus: „Dar vă „Glasul celui care strigă în pustie: Pregătiţi spun că mulţi vor veni de la răsărit şi de la în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi uscate un drum pentru Dumnezeu­l nostru!“ Iacov în împărăţia ceruri­lor“. (Isaia 40:3). Forma finală va fi împărăţia veşnică. Ioan era glasul, iar naţiunea, Israel, era, Aceasta este descrisă în 2 Petru 1:11, drept din punct de vedere spiritual, pustia – uscată „împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuito­ şi neroditoare! Ioan i-a chemat pe oameni la rului nostru Isus Cristos“. misiunea de a pregăti calea Domnului, pocăin- Sintagma „împărăţia cerurilor“ apare doar du-se de păcatele lor, lăsându-se de ele, nete- în evanghelia după Matei, pe când sintagma zindu-I cărările, prin eliminarea din viaţa lor a „împărăţia lui Dumnezeu“ poate fi întâlnită în tot ceea ce ar putea împied­ica completa Sa toate patru Evangheliile. Practic, nu există nici stăpânire. o deosebire între cele două expresii, ambele 3:4 Veşmintele lui Ioan Botezătorul erau definind aceeaşi realita­te. De pildă, la Matei confecţionate din păr de cămilă – dar nu din 19:23 Isus a spus că ar fi mai greu pentru un cel de lux, folosit în vremea noastră la hainele om bogat să intre în împărăţia cerurilor. Atât scumpe, ci dintr-un material aspru, din care se Marcu (10:23), cât şi Luca (18:24) preci­zează făceau pe vremea aceea hainele vânătorilor. că Isus S-a referit la împărăţia lui Dumnezeu Peste aceste veşminte Ioan Botez­ătorul era în- (vezi şi Mat. 19:24, care conţin­e o max­imă cins cu o curea de piele. Era acelaşi echipa- similară, folosind expresia „împărăţia lui ment pe care-l purtase şi Ilie (2 Regi 1:8) – Dumne­zeu“). identitatea îmbrăcă­minţii având probabil rolul Spuneam mai sus că împărăţia ceru­rilor de a le atrage atenţia iudeilor credincioşi asu- are un aspect exterior şi o realitate interioa­ră. pra asemănăr­ii dintre misiun­ea lui Ioan Bote­ Acelaşi lucru este valabil şi în cazul împără­ţiei zătorul şi cea a lui Ilie (Mal. 4:5; Lu. 1:17; lui Dumnezeu şi constit­uie o dovadă în plus Mat. 11:4; 17:10-12). Ioan se hrănea cu lăcuste că cei doi termeni indică una şi aceeaşi reali- şi miere sălbatică – acesta fiind un regim ali- tate. Împărăţia lui Dumnez­eu îi cuprind­e, şi mentar de subzis­tenţă, al celui care era atât de ea, atât pe cei adevăraţi, cât şi pe cei falşi. mistuit de misiunea sa, încât confor­turile şi Lucrul acesta reiese din parabolele semănă­ plăcerile obişnuite ale vieţii ­erau sublimate. torului (Lu. 8:4-10), a seminţei de muştar (Lu. Trebuie să fi fost o experienţă zguduit­oare 13:18, 19), a alua­tului (Lu. 13:20, 21). Cât pri- să te fi întâlnit faţă în faţă cu Ioan Botezătorul veşte latura ei lăuntrică, adevărat­a ei realitate, – acel om care nu dădea nici o importanţă în împărăţia lui Dum­nezeu nu pot intra decât majorităţii lucrurilor ce stau, de obşte, în aten- cei născuţi din nou (Ioan 3:3, 5). ţia oamenilor. Absorbirea lui de realităţ­ile spi- Încă un punct vrednic de menţ­io­nat în ca- rituale îi va fi făcut pe conce­tăţenii săi să-şi drul acestei paranteze: Împărăţia nu este ace- dea seama în ce sărăcie spirituală se zbat. Re- laşi lucru cu Biserica. Împărăţia a început nunţarea la preten­ţiile eului pro­priu constituia atunci când Cristos S-a angajat în lucrarea Sa o usturătoare con­damnare a spiritului lumesc publică. Biserica a început la Rusalii (Fapte 2). din vre­mea sa. Împărăţia va continua să dăinuie pe pământ, 3:5, 6 Din Ierusalim, de prin întreaga Iudee până când pământul va fi distrus. Bis­erica va şi din ţinuturile de dincolo de Ior­dan, mulţimi continua pe pământ până la Ră­pire, sau stră- mari de oameni veneau să-l audă pe Ioan. mutarea Bisericii de pe pământ, când Cristos

Matei 29 Unii din cei care au răspuns la mesajul său au confe­rea persoanei respective mân­tuire deplină. fost botezaţi de el în Iordan, afirm­ ând prin În concepţia lui Ioan, lucra­rea desfăşurată de aceasta că sunt gata să dea ascultare deplină şi el avea un caracter pregă­titor şi parţial, Ioan supunere Rege­lui ce urma să vină în curând. urmând să fie apoi total eclipsat de Mesia. El, 3:7 Cu totul alta era situaţia cu faris­eii şi Mesia, avea să fie mai puternic, mai vrednic. saducheii. Când au venit aceştia să-l audă pe Lucrarea Lui avea să cunoască o răspân­dire şi Ioan, el şi-a dat seama de adevăr­ata lor natură: o putere de penetraţie mult mai mare, întrucât fariseii afişau o mare devoţ­iune pentru Lege, El avea să boteze cu Duhul Sfânt şi cu foc. dar în lăuntrul lor erau corupţi, pătrunşi de Botezul cu Duhul Sfânt se deosebeşte de spirit sectar, făţarnici şi plini de o neprihănire botezul cu foc. Primul este un botez al bine­ proprie; din punct de vedere social, saducheii cuvântării; al doilea – botezul jude­căţii! Primul erau aristocraţi, iar pe plan religios, erau scep- a avut loc la Rusalii, al doil­ea încă nu a sur- tici, care tăgăduiau până şi doctrine de bază, venit. De primul au parte toţi cei care cred cu cum ar fi învierea trupul­ui, existenţa îngerilor, adevărat în Domnul Isus, iar de al doilea bo- nemurirea sufletului şi pedeapsa veşnică. Aşa tez – de cel cu foc – vor avea parte toţi ne- se explică de ce Ioan Botezătorul a condamnat credincioşii. Primul avea să fie aplicat tuturor ambele secte, numind­u-le „pui de năpârci“, israeliţ­ilor pentru care botezul era un semn întrucât oame­nii aceştia susţi­neau că doresc să exterior al pocăin­ţei interioare; al doilea era scape de mânia viitoare, dar în realitate nu destinat fariseilor şi saducheilor, precum şi tu- dădeau nici o dovadă grăitoare că s-au pocăit turor celor care nu făceau deloc dovada unei cu adevă­rat. pocăinţe adevărate. 3:8 Ioan Botezătorul i-a invitat să dove­ Unii susţin că botezul cu Duhul Sfânt şi dească dacă sunt sinceri, producând roade botezul cu foc ar fi unul şi acelaşi even­im­ ent, vrednice de pocăinţă. După cum rem­ arcă J. R. cu alte cuvinte, că botezul cu foc s-ar referi la Miller, adevărata pocăinţă „nu valorează abso- limbile de foc care au apărut când S-a coborât lut nimic, dacă se rezu­mă doar la câteva la- Duhul Sfânt, la Rusalii. Dar în lumina versetu- crimi, un oftat de regret şi puţină spaimă. Noi lui 12, care echival­ează focul cu judecata, pro- trebuie să ne lăsăm de păcatele noastre, faţă babil că nu putem interpreta versetul res­pectiv de care ne-am pocăit, păşind pe calea nouă şi în sensul unei atari echiva­lenţe. curată a sfinţeniei“. A nu se uita că imediat după ce se referă 3:9 Iudeii nu trebuiau să facă greşeala de la botezul cu foc, Ioan aminteşte de judecată. a-şi imagina că doar pentru că descind din Domnul este înfăţişat la treierat, cu lopata în Avraam, vor intra numaidecât în cer. Harul mână, aruncând grâul în aer pentru a-l cerne. mântuirii nu se transmite prin naşte­rea natu­rală. Grâul (adevăraţii credincioşi) cade direct pe Dumnezeu ar putea face din pietrele râului Ior- pământ şi este transportat apoi în ham­bar. Dar dan copii ai lui Avraam, printr-un proces mai pleava (necredincioşii) este trans­portată de puţin violent decât cel implicat în convertirea vânt la o oarecare distanţă, după care este fariseilor şi a sadu­cheilor. adunată şi arsă într-un foc care nu se stinge. 3:10 Spunând că securea a fost înfiptă la Focul din versetul 12 în­seamnă judecată şi, în- rădăcina pomilor, Ioan afirma că urma să în- trucât acest verset este o amplificare a versetu- ceapă judecata divină. Venirea şi prezenţa lui lui 11, e logic să conchidem că botezul cu Cristos aveau să-i pună la încercare pe toţi oa- foc este un botez al judecăţii. menii. Cei care aveau să fie găsiţi neroditori B. Ioan Botezătorul Îl botează pe Isus aveau să fie nimi­ciţi, după cum un pom care (3:13-17) nu aduce roadă este tăiat şi aruncat în foc. 3:13 Isus a străbătut pe jos cei aproxi­mativ 3:11, 12 În versetele 7-10, Ioan se referis­e 96 de km, din Galileea până în regiu­nea infe- exclusiv la farisei şi saduchei (vezi v. 7), dar rioară a Iordanului, pentru a fi bote­zat de Ioan. acum el pare să se adres­eze întregului audito- Asta indică importanţa pe care a acordat-o El riu, în care erau cuprinşi şi credincioşii adevă- acestei ceremonii şi ar trebui să le dea de raţi, şi cei falşi. Ioan explică apoi deosebirea gândit celor care nu acordă sufi­cientă impor- dintre lucrarea lui şi cea a lui Mesia, care tanţă acestui act. avea să vină. Ioan a botezat cu apă, în vede- 3:14, 15 Dându-şi seama că Isus nu avea rea pocăinţei – apa având doar un rol cere­ nici un păcat de care să se pocăiască, Ioan s-a monial, fără putere reală de curăţir­e; iar pocă- codit să-L boteze pe Domnul Isus. Instinct­ul inţa, chiar în cazul când era autenti­că, nu îi

30 Matei său corect l-a îndemnat să sugereze că ordinea pe diavolul într-o conf­runtare directă, din care ar trebui inversată, Isus cuvenindu-se să-l boteze iese însă nevătă­mat. pe Ioan! Deşi Isus n-a negat faptul că, într-ade- Termenul grec tradus prin „a ispiti“ sau „a văr, aşa stă­teau lucru­rile, a repetat însă cererea testa“ are două înţelesuri: (1) a pune la probă, de a fi botezat de Ioan, acesta fiind un act a dovedi sau a testa (Ioan 6:6; 2 Cor. 13:5; adecvat, menit să împli­nească toată nepri­hănirea. Ev. 11:17) şi (2) a îndemn­a la comiterea unei El a considerat drept normal ca prin botez să fapte rele. Duhul Sfânt L-a testat sau L-a do- se identifice cu acei israeliţi evlavioşi care ve- vedit pe Cristos, iar Diavolul a căutat să-L neau să fie botezaţi în ve­derea pocăinţei. ademenească sau să-L determine să facă rău. Semnificaţia botezului lui Isus este însă Ispitirea Domnului nostru rămâne însă în- mult mai profundă. Pentru El botezul era un văluită într-o taină adâncă. În mod inevit­abil ritual care simboliza toate cerinţele de nepri­ se ridică întrebarea: „Ar fi putut El păcătui?“ hănire ale lui Dumnezeu raportate la păcatul Un eventual răspuns negativ ne-ar conduce la omului. Cufundarea Sa în apă a prefigurat o a doua întrebare: „Cum putea fi ispitirea Sa botezul Său ulterior în apele judecăţii lui autentică, dacă nu exista posibili­tatea ca El să Dumnezeu la Calvar. Ieşirea Sa din apă a în- cedeze în faţa ispitei?“ Pe de altă parte, răs- truchipat învierea Sa. Prin moartea, îngro­parea punzând afirm­ ativ la întrebarea de mai sus şi învierea Sa, El a satisfăcut toate ce­rinţele vom fi con­fruntaţi cu o altă pro­blemă majoră: justiţiei divine, asigurând temelia sig­ură, pe a Cum poate Dumnezeul întrup­at să păcătu­ cărei bază să poată fi îndreptăţiţi păcătoşii. iască? 3:16, 17 De îndată ce a ieşit din apă, Isus Este de o importanţă crucială să nu pier- L-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborând dem din vedere faptul că Isus Cristos este din cer în chip de porumbel şi oprindu-Se Dumnezeu. Or, Dumnezeu nu poate păcătui. asupra Lui. După cum persoan­e sau obiecte Este adevărat însă că El mai este şi om. Dar a din Vechiul Testament erau consacrate sau pu- spune că El putea păcătui ca om, dar nu şi ca se deoparte, în vederea unor întrebuinţări sacre, Dumnezeu, înseamnă a clădi un eşafodaj lipsit prin aşa-numitul „untdelemn pentru ungerea de orice temei biblic. Scriitorii Nou­lui Tes­ta­ sfântă“ (Ex. 30:25-30), tot aşa şi El a fost uns ment se referă, de mai multe ori, la faptul că ca Mesia de către Duhul Sfânt. Cristos a fost fără păcat. Pavel spune, la 2 Co­ A fost un moment de neasemuită şi sfântă rinteni 5:21 că Cristos nu a cunoscut nici un solemnitate, când toţi cei trei memb­ri ai Sfin- păcat. Petru afirmă şi el că Domnul Isus nu a tei Treimi au fost puşi în eviden­ţă. Se afla săvârşit nici un păcat (1 Pe. 2:22). Iar Ioan acolo Fiul Preaiubit! Era pre­zent şi Duhul spune: „în El nu este nici un păcat“ (1 Io. Sfânt, în chip de porum­bel. Apoi s-a auzit 3:5). vocea Tatălui din cer, rost­ind binecuv­ântar­ea Asemenea nouă, Isus putea fi ispitit din Sa asupra lui Isus. A fost un evenim­ ent me- exterior: Satan s-a apropiat de El cu sugestii morabil, întrucât glasul lui Dumn­ezeu a fost contrare voii lui Dumnezeu. Spre deosebire de auzit citând din Scriptură: „A­cesta este Fiul noi însă Domnul Isus nu putea fi ispitit dină- Meu Preaiu­bit (din Psalmul 2:7) în care Îmi untru – nici un fel de pofte sau patimi nu se gă­sesc toată plăcerea“ (din Isaia 42:1). Este puteau trezi în lăuntrul fiinţei Sale. Mai mult, una din cele trei ocazii în care Tatăl a vorbit nu exista în El nimic care să răspundă la se- din cer, recunoscând cu satisfacţie deplină pe ducţiile diavolului (Ioan 14:30). Unicul Său Fiu (cele­lalte două ocazii sunt În ciuda incapacităţii lui Isus de a păcăt­ui, con­semnate la Matei 17:5 şi Ioan 12:28). ispita a fost totuşi cât se poate de reală. Era C. Isus este ispitit de Satan (4:1-11) posibil ca El să fie confruntat cu ademen­irile 4:1 La prima vedere pare ciudat ca Isus să de a păcătui, dar era imposi­bil din punct de fi fost condus de Duhul în ispită! De ce L-ar vedere moral ca El să cedeze la aceste ademe- fi condus Duhul Sfânt la o asemenea înfrunta- niri. El nu putea face decât ceea ce Îl vedea re? Răspunsul e că această ispitire era necesară pe Tatăl făcând (Ioan 5:30), iar Tatăl nu I-ar pentru a dem­ onstra adecuateţea Sa morală de a fi acordat niciodată autoritatea de a ceda în săvârşi lucrarea pentru care venise în lume. faţa ispitei. Primul Adam şi-a dovedit inadecuateţea de a Scopul ispitirii nu a fost acela de a vedea stăpâni, când a fost con­fruntat cu vrăjmaşul în dacă Isus ar fi putut păcătui, ci de a dovedi Grădina Eden. Aici, ultimul Adam îl înfruntă că, până şi atunci când a fost supus la pre­ siuni extraordinar de mari, El nu a putut face

Matei 31 altceva decât să asculte de Cuvântul lui Dum- salim pe streaşina templului. Diavolul L-a ispi- nezeu. tit pe Isus să se arunce jos de acolo, ca un Dacă Isus putea păcătui ca fiinţă umană, gest spectaculos de eviden­ţiere a calităţii sale atunci noi suntem confruntaţi cu următoarea de Fiu. Iarăşi, cuvint­ele prin care este prezen- problemă, anume ca El să fi continuat să tată ispita nu presupun îndoială, după cum re- e­xiste ca om în cer. Putea El păcătui? Evi­dent iese şi din aluzia Satanei la făgăduinţa lui că nu! Dumnezeu că Îl va proteja pe Mesia, din 4:2, 3 După ce a postit patruzeci de zile şi ­Psalmul 91:11, 12. patruzeci de nopţi, Isus a flămânzit. (Cifra pa- Pentru Isus ispita a constat în pericol­ul de a truzeci apare mereu în Scriptură în context­ul demonstra că este Mesia prin înfăptui­rea u­nui unei puneri la probă). Apetitul acesta natural, act senzaţional, de bravu­ră, prin care să câştige foamea, i-a dat ispiti­toru­lui un prilej pe care îl gloria fără sufe­rinţă. Cu alte cuvinte, să urce exploatează din plin la mulţi oa­meni. Astfel, el pe tron fără să mai treacă pe la Calvar, fără să I-a sugerat lui Isus să recurg­ă la puterea Sa de fie răstignit pe cruce. Numai că o atare acţiu­ne a face minuni, prefăcând pietrele din pustiu în s-ar fi situat în afara voii lui Dumnezeu. Ioan pâini. Cuvintele intro­ductive: „Dacă eşti Fiul descrie acest apel drept „mândria (sau lău­ lui Dumnezeu“ nu presupun deloc îndoiala. dăroşenia) vieţ­ii“ (1 Ioan 2:16). Din nou apare Mai degrabă, ele trebuiesc interp­retate în sen- paralela cu „po­mul din grădina Eden, care era sul de „întrucât Tu eşti Fiul lui Dumnezeu“. de dorit, ca să-i deschidă cuiva mintea“ (Gene­ Diavolul face aici aluzie la cuvintele adresate za 3:6), ambele fiind exemple ale dobândirii de Tatăl lui Isus, la botezul Lui: „Acesta este unei glorii personal­e, într-o flagrantă încăl­care a Fiul Meu Preaiub­it“. El întrebuinţează, în tex- voii lui Dumnez­eu. De această ispită ne lovim tul grec, o construcţie gra­maticală2 care presu- când încerc­ăm să obţinem prestigiu pe plan pune că afirmaţia este adevărată şi, prin urma- religios, fără părtăşia suferinţelor Sale. Când re, Îl îndeamnă pe Isus să apeleze la pu­terea urmăr­im dobândirea unor lucruri de dorit, nu- de care dispunea pentru a-Şi potoli foamea. mai pentru noi înşine, pentru ca apoi să fugim, Dar a satisface foamea naturală, prin recur- cău­tând să ne ascundem, când dăm de greutăţi. gerea la puterea divină, ca răspuns la îndem- Când ignorăm voia lui Dumne­zeu, prea­ nul Satanei, ar fi fost un act de neas­cultare mărindu-ne pe noi înşine, atunci Îl ispitim pe directă faţă de Dumnezeu. Ideea care se as- Dumnezeu. cunde în spatele sugestiei Satan­ei nu este alt- 4:7 Şi de data aceasta Isus S-a împo­trivit ceva decât o reeditare a ideii din Geneza 3:6, atacului, citând din Scriptură: „Este scris ia- unde fructul pomului din Grăd­ină este descris răşi să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul ca fiind „bun de mâncat“. Ioan califică această tău“ (vezi Deut. 6:16). Dum­nezeu făgăduise ispită drept „pofta cărnii“ (1 Ioan 2:16). Con- că-L va păzi pe Mesia, dar această garanţie ceptul, transpus pe planul existenţei noastre, ar presupunea trăirea după voia lui Dumnezeu. A echivala cu ispita de a trăi doar pentru satisfa- revendica această făgăduinţă în cazul unui act cerea dor­inţel­or noastre naturale, de a alege de neascultare ar echivala cu a-L ispiti pe calea tihnei, în loc să căutăm împărăţia lui Dumnezeu. Avea să vină însă vremea când Dumnez­eu şi neprihănirea Sa. Diavolul spune: I­sus urma să fie prezentat ca Mesia, dar acel „Doar trebuie să trăieşti, nu-i aşa?­“ eveniment trebuia să fie precedat de Cruce. 4:4 Isus a răspuns la ispita diavolului cu ­Isus era hotărât să aştepte timpul rânduit de un citat din Cuvântul lui Dumnezeu. Pilda Dumnezeu, împlinind voia lui Dumnezeu. Domnului nostru ne învaţă că nu trebuie nea- 4:8, 9 În cadrul celei de-a treia ispi­tiri, dia­ părat să trăim, dar că trebuie în mod necesar volul L-a dus pe Isus pe un munte foarte înalt, să ascultăm de Dumnezeu! A face rost de arătându-I toate împărăţiile lumii şi oferin­d­u-I-le pâine nu este chiar cel mai importat lucru din lui Isus, cu condiţia ca El să Se închine Sata- viaţă. Pe când, a asculta de orice cuvânt al lui nei. Deşi această isptire avea de a face cu în- Dumnezeu negreşit este! Întru­cât Isus nu pri- chinarea – deci o exercitare a duhului – în rea- mise nici un fel de instrucţiuni de la Tatăl în litate, nu a fost altceva decât un efort de a-L sensul prefacerii pietrelor în pâini, El nu Şi-a determina pe Domnul Isus să preia ime­diat au- arogat liberta­tea de a acţion­a de unul singur toritatea asupra lumii printr-un act de închinare (ceea ce ar fi însemnat să asculte de Satan) – în faţa Satanei. Răsplata oferită: toate împărăţiile indi­ferent cât de mare I-a fost foamea! lumii, cu toată splendoarea lor, care apelează la 4:5, 6 A doua ispitire a avut loc la Ieru­ „pofta ochilor“ (1 Ioan 2:16).

32 Matei Într-un sens, împărăţiile lumii aparţin, într- aproape un an, nu este trecută în revistă de adevăr, diavolului, la ora actuală. El este numit Matei. Această perioadă de un an este par­ „dumnezeul acestui veac“ (2 Cor. 4:4), iar cursă la Ioan 1-4 şi, cronologic, trebuie inse­ Ioan ne spune că „toată lumea zace în cel rată între versetele 11 şi 12 din Matei 4. Matei rău“ (1 Ioan 5:19). La a doua venire a lui trece direct de la momentul ispit­irii Domnului ­Isus, ca Rege al regilor (Apo. 19:16), atunci la lucrarea Sa din Galileea. „împărăţiile acestei lumi“ vor deveni ale Sale 4:12 Când Isus a auzit că Ioan Botezăt­orul (Apo. 11:15). Nici cu ocazia acestei ispite, I­sus fusese aruncat în închisoare, şi-a dat seama că nu a încălcat cu nimic programul divin. Bine- faptul constituia un indiciu al propriei Sale res- înţeles că nu putea concepe să Se închine Sa- pingeri. Respingându-l pe precursorul Regelui, tanei! oamenii L-au repud­iat, în fapt, pe Însuşi Re- În cazul nostru, ispitirea se face pe două gele. Dar nu frica a fost aceea care L-a deter- planuri: pe de o parte, suntem ispitiţi să re- minat să meargă spre nord, în Galileea, întru- nunţăm la dreptul nostru de naştere spiri­tua­lă, cât chiar aici era centrul împărăţiei lui Irod – în schimbul gloriei trecătoare a lumii acesteia, acelaşi rege care tocmai îl întemniţase pe Ioan. iar pe de altă parte se fac presiuni asupra Mutându-se în Galileea Neamurilor, El a arătat noastră să ne închinăm şi să slujim creaturii, că actul de respingere a Sa de către iudei avea mai degrabă decât Creatorului! să se soldeze cu extinderea Evangheliei şi la 4:10 Pentru a treia oară, Isus S-a împotri­ Neamuri. vit ispitei, apelând la Vechiul Testament: 4:13 Isus a rămas la Nazaret până când „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi populaţia din localitate a încercat să-L ucidă, numai Lui să-I slujeşti!“ Închinarea şi slujir­ea pentru faptul de a fi propovăduit că şi nee­vreii care decurg din aceasta sunt rezervate în ex- pot fi mântuiţi! (Vezi Luca 4:16-30.) După clusivitate lui Dumnezeu. A ne închina Satanei aceea S-a mutat la Capern­aum, oraş situat pe ar însem­na să afirmăm că el este Dumnezeu. malul Mării Galileii, o zonă în care se stabili- Ordinea ispitirilor, aşa cum o redă Matei, seră iniţial semin­ţiile Zabulon şi Neftali. Din diferă de cea de la Luca 4:1-13. Unii au suge­ acest moment, Capernaumul devine se­diul lu- rat că ordinea lui Matei este o paralelă cu or- crării Sale. dinea ispitirilor cu care a fost confruntat popo- 4:14-16 Mutarea lui Isus în Galileea a rul Israel în pustie (Ex. 16:17, 32). În contrast împlinit profeţia de la Isaia 9:1, 2. Nea­murile cu răspunsul dat de israeliţi, când au fost con- (neevreii, păgânii) ignorante şi superstiţio­ase fruntaţi cu greutăţile, Isus S-a dovedit desăvâr- care locuiau în Galileea au văzut o mare lu- şit. mină – adică L-au văzut pe Cris­tos, Lumina 4:11 După ce Isus a învins cu succes toate lumii. ispitele Satanei, diavolul L-a părăsit. Ispitele nu 4:17 Din acel moment, Isus a preluat me- s-au prezentat sub forma unui şir neîntrerupt, ci sajul pe care-l vestise Ioan: „Pocăiţi-vă, ­căci în valuri. „Când va năvăli vrăjmaşul ca un râu, împărăţia cerurilor este aproape“. Era un nou Duhul Domnului îl va pune pe fugă“ (Is. apel la reînnoire morală, în cadrul pregăt­irii 59:19). Ce îmbărbătare minunată pentru sfinţii pentru Împărăţia Sa. Bineînţeles că Împărăţia Domnului, când aceştia sunt încercaţi! era aproape, din moment ce Rege­le sos­ise de- Ni se spune că îngerii au venit şi I-au slu- ja! jit, dar nu se oferă nici o explicaţie pentru E. I sus cheamă patru pescari (4:18-22) acest ajutor supranatural. Probabil înseamnă că 4:18, 19 Aceasta a fost, în realitate, a doua ei I-au asigurat hrana fizică, pe care El refuza- oară când Isus i-a chemat pe Petru şi pe An- se să Şi-o procure dând curs îndemnu­lui Sata- drei. La Ioan 1:35-42 ei au fost chemaţi la nei. mântuire; aici sunt chemaţi la slujire! Prima a Din ispitirea lui Isus noi învăţăm că dia­ avut loc în Iudeea. Che­marea de faţă s-a pe- volul poate să-i atace chiar şi pe cei care se trecut în Galileea. Petru şi Andrei erau pescari, află sub stăpânirea Duhului Sfânt, dar el nu dar Isus i-a chemat să fie pescari de oameni. are nici o putere împotriva celor care îi stau Respon­sabilitatea lor a constat în a-L urma pe împotrivă cu Cuvântul lui Dumnezeu. Cristos. Responsabilitatea Lui con­sta în a face D. Isus Îşi începe lucrarea în Galileea din ei destoinici pescari de oameni. Pentru ei, (4:12-17) a-L urma pe Cristos presu­punea mai mult de- Lucrarea lui Isus în Iudeea, ce durase cât apropierea fizică de El. Presupunea încer-

Matei 33 carea lor de a-L imita pe Cristos. Erau che- Temelia evangheliei o constituie lucrarea lui maţi la o misiune de caract­er. Ceea ce aveau Cristos pe cruce (1 Cor. 15:1-4). Mântui­torul să fie de acum înco­lo era mult mai important nostru a îndeplinit toate cerinţele justi­ţiei divi- decât ceea ce afirmau sau făceau. Asemenea ne, făcând posibil ca Dumnezeu să-i îndreptă- lui Petru şi Andrei, şi noi trebuie să ne păzim ţească pe păcătoşi. Cred­incioşii Vec­hiului Tes- de ispita de a înlocui adevărata spiritualitate cu tament au fost salvaţi prin lucrarea lui Cristos, elocv­enţă, person­alita­te sau argumen­tări ingeni- deşi a­ceasta nu avusese încă loc, în timp. os construite. Când Îl urmează pe Cristos, Proba­bil că ei nu ştiau prea multe despre Me- ucenicul învaţă să se ducă acolo unde sunt sia, dar Dumnezeu ştia – şi El a trecut valoa­ peştii, să folos­ească momeala corespunzătoa­re, rea lucrării lui Cristos în contul lor. Am putea să se supună la tot felul de incomodităţi şi spune că ei au fost salvaţi „pe cred­it“. Şi noi inconvenienţe, să aibă răbdare şi să nu se ara- suntem salvaţi prin lucrarea lui Cristos, dar în te pe el însuşi. cazul nostru lucrarea s-a săvârşit deja. 4:20 Petru şi Andrei au auzit chemar­ea şi Evanghelia se primeşte numai prin cre­dinţă au răspuns imediat. Pătrunşi de o credinţă (Ef. 2:8). În Vechiul Testament oamen­ii erau adevărată, ei şi-au părăsit îndată mrejele şi, cu mântuiţi prin faptul că cred­eau tot ce le spu- devotament autentic şi totală predare, L-au ur- nea Dumnezeu. În epoca actuală, oamenii sunt mat pe Isus. mântuiţi crezând mărturia privitoare la Fiul 4:21, 22 Chemarea a fost apoi adresa­tă lui Său, ca singură cale de mântuire (1 Ioan 5:11, Iacov şi Ioan. Şi aceştia au devenit, ime­diat, 12). Ţinta finală a evangheliei este cerul. Noi ucen­ici. Părăsindu-şi nu numai mijloac­ele de trai, avem nădejdea veşniciei petrecute cu Domnul, ci şi pe tatăl lor, ei au recunoscut prioritatea lui în cer (2 Cor. 5:6-10), după cum sfinţii din Isus asupra tuturor relaţiilor lor pământeşti. Vechiul Testa­ment au avut şi ei aceas­tă nădej- Răspunzând chemării lui Cristos, aceşti de (Ev. 11:10, 14-16). pescari au devenit figuri centrale în procesul Deşi nu există decât o singură evang­hel­ie, de evanghelizare a lumii. În schimb, dacă ră- există mai multe aspecte ale ei, în diferite e- mâneau la mrejele lor, n-am mai fi auzit nici- poci ale istoriei. De pildă, există o deosebir­e odată despre ei. Recunoaşterea domniei lui de accentuare între evanghelia împărăţiei şi Cristos este factorul hotărâtor în toate aspectele evanghelia harului lui Dumn­ezeu. Evang­helia vieţii noastre. împărăţiei sună astfel: „Pocăiţi-vă şi primi­ţi-L F. Isus vindecă o mare mulţime pe Mesia, şi apoi veţi intra în împărăţia Sa, de oa­meni (4:23-25) când şi-o va întemeia El pe pământ“. Evan- Lucrarea Domnului Isus s-a desfăşu­rat pe ghelia haru­lui afirmă, în schimb: „Pocăiţi-vă şi trei planuri: El i-a învăţat pe oameni din Cu- prim­ iţi-L pe Cristos, iar apoi vei fi răpiţi la vântul lui Dumnezeu, în sinagogă. A predicat cer, pentru a fi cu El pe veci“. În e­senţă, am- evanghelia împărăţiei şi a vindecat oamenii. bele aspecte constituie una şi aceeaşi evanghe- Unul din scopurile urmărite prin minunile de lie – mântuirea prin credinţă – dar ele relevă vindecare a fost acela de a autentifica persoa- faptul că există diferite administraţii ale evan- na şi lucrarea Sa (Ev. 2:3, 4). Capitolele 5-7 gheliei, în funcţie de scopurile dispensaţionale sunt un exemplu al lucrării Sale de predare, ale lui Dumne­zeu. iar capitolele 8-9 consem­nează mi­nunile săvâr- Când Isus a predicat evanghelia îm­ şite de El. părăţiei, El a anunţat venirea Sa ca Rege al 4:23 În versetul 23 apare pentru pri­ma iudeilor şi a explicat condiţiile care trebuiesc oară termenul „evanghelie“ în Noul Testa­ment, îndeplinite pentru a putea fi admis cineva în sensul lui fiind acela de „ves­tea bună a mân- împărăţia Sa. Minunile Sale au relevat carac­ tuirii“. În toate epocile istoriei, nu a existat terul unitar al împărăţiei Sale.3 ‡ decât o singură evan­ghelie, o singură cale prin 4:24, 25 Faima Lui s-a răspândit în toată care poate fi mântuit cineva. Siria (teritoriul de la nord şi nord-est de Isra- el). Toţi bolnavii, posedaţii şi cei afectaţi de EV­ ANGHELIA diverse neputinţe au simţit atingerea Sa tămă- Evanghelia îşi are originea în harul lui duitoare. Mulţimi mari de oameni ven­eau la Dumnezeu (Ef. 2:8). Asta înseamnă că Dum- El din Galileea, din Decapolis (o confederaţie nezeu dăruieşte viaţă veşnică oamenil­or, care de zece oraşe, locuite de nee­vrei, din nord- nu o merită. estul Palesti­nei), din Ierusal­im, din Iudeea şi din toată regiunea de la est de râul Iordan.

34 Matei După cum a arătat Warfield: „Se pare că, dispoziţia lor naturală, ci la o chest­iune de pentru o vreme, bolile şi moart­ea au fost opţiune deliberată şi de discip­lină. Cei săraci eradi­cate din regiune“. Nici nu e de mirare că cu duhul sunt cei care-şi recu­nosc propria ne- publicul a fost atât de uluit de veştile pe care putinţă şi se bizuie pe atotpu­ternicia lui Dum- le primeau din Galileea! nezeu. Ei îşi dau seama de nevoia lor spiritua- IV. CONSTITUŢIA ÎMPĂRĂŢIEI lă, nevoie a cărei împlinire o găsesc în Dom- (cap. 5-7) nul. Împă­răţia cerurilor, unde suficienţa proprie Nu la întâmplare a fost aşezată Predic­a de nu este o virtute, iar preamărirea de sine este pe Munte la începutul Noului Testa­ment. Po­ un viciu, aparţine unor asemenea oameni. ziţia ei este un indiciu al impor­tanţei care i se 5:4 Binecuvântaţi sunt cei ce plâng, ­căci ei acordă. În ea Regele redă succint carac­terul şi vor fi mângâiaţi! Asta nu se referă la văică- conduita care se cer din partea supu­şilor împă- reala cuiva datorită vicisitudinilor vieţii. Mai răţiei. degrabă, este întristarea pe care o resimt­e cine- Predica nu este o prezentare a planu­lui de va datorită părtăşiei cu Cristos. Este un act de mântuire, după cum învăţătura ei nu este des- participare voită, alături de Isus, la suferinţele tinată celor nemântuiţi. Ea a fost adresată uce- prin care trec năpăstuiţii lumii, la durerile pri- nicilor (5:1, 2), ca să ţină loc de constituţ­ie cinuite de păcat. Prin urmare, ea cuprinde nu sau sistem de legi şi princi­pii, care să-i guver- numai întristarea pentru păcatul propriu, ci şi neze pe supuşii Regelui în timpul domniei întristarea pentru starea jalnică în care se află Sale. A fost destinată pentru toţi cei din trecut, lumea, pentru faptul că L-a respins pe Mântu- din prezent şi din viitor care Îl recunosc pe itorul, şi pentru pierzarea de care vor avea Cristos de Rege. Când Cristos S-a aflat pe parte cei ce resping îndura­rea Sa. Cei care pământ, Predica de pe Munte a avut aplicabili- plâng vor fi mângâiaţi în ziua în care „Dum- tate directă la ucenicii Săi. Acum, când Dom- nezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor“ nul nostru domneşte în cer, ea se aplică la toţi (Apo. 21:4). Credinc­ioşii plâng doar în viaţa cei care Îl încoronează pe Rege în ini­mile lor. aceasta, dar întris­tarea de acum a necredincio- În final, ea va constitui codul de comport­are şilor nu este decât o mică fărâmă din durerea pentru urmaşii lui Cristos în timpul Marii veşnică de care vor avea cândva parte. Strâmtorări şi în timpul domniei Sale pe pă- 5:5 A treia binecuvântare este rostită asu- mânt. pra celor blânzi, care vor moşteni pă­mântul. Predica are un pronunţat caracter iudaic, Din fire, oamenii aceştia s-ar putea să fie iuţi după cum reiese din aluziile la Sobor (adică la mânie, instabili, temperament­ali sau ursuzi. Sinedriul), de la 5:22, cele privitoare la altar Dar îmbrăcându-se în mod deli­berat cu Duhul (5:23, 24) şi la Ierusalim (5:35). Totuşi, ar fi lui Cristos, ei devin blânzi sau amab­ili (cf. greşit să conchidem că învăţătura cuprinsă în Mat. 11:29). Blând­eţea implică acceptarea ea este destinată în exclusivitate israeliţilor cre- pozi­ţiei umile în care s-ar găsi cineva. Persoa­ dincioşi, atât celor din trecut, cât şi celor din na blândă este amabilă şi atentă, când e vorba viitor. Predica de pe Munte este destinată tutu- să-şi apere propria sa cauză, dar pentru cauza ror celor care Îl recunosc pe Isus Cristos ca lui Dum­nezeu şi întru apăra­rea altora această Rege. persoa­nă va lupta cu tenacitatea unui leu. A. Fericirile (5:1-12) Cei blânzi nu moştenesc pământul acum, 5:1, 2 Predica începe cu Fericirile sau Bi- ci mai degrabă au parte de abuzuri şi priva­ necuvântările. Acestea prezintă imaginea cetă- ţiuni. Dar ei literalmente vor moşt­eni pămân­ ţeanului ideal, din cadrul împărăţiei lui Cristos. tul, când Cristos, Regele, va domni, timp de o Calităţile descrise şi aprobate aici sunt opusul mie de ani, în care pacea şi prosperitatea vor celor preţuite de lume. A.W. To­zer le caracte- acoperi pământul. rizează astfel: „O descrie­re destul de exactă a 5:6 Urmează o binecuvântare rostită a­supra omenirii ar putea fi furni­zată de cineva care e celor care flămânzesc şi însetează după nepri- familiarizat cu Fericiri­le, când această persoană hănire. Acestora li se promite împlinirea dorin- le-ar răsturna, exclamând apoi: «Aşa arată ţei lor. Oamenii aceştia sunt pasionaţi după ome­nirea»“. neprihănire, în propria lor viaţă. Ei tânjesc du- 5:3 Prima binecuvântare este rostită asupra pă cinste, integritate şi dreptate în societate. Ei celor săraci cu duhul. Asta nu se referă la caută sfinţenia prac­tică, în biserică. Asemenea celor despre care scria Gamaliel Bradfor, ei sunt stăpâniţi de „o sete pe care n-o poate

Matei 35 stâm­păra nici un pârâu de pe pământ, de o ce intervin în mod activ pentru a face pace. foame pe care n-o poate satisface decât Cris- De obicei, oamenii privesc un conflict de la tos“. Oamenii aceştia vor fi pe deplin săturaţi distanţă, de unde nu-i paşte nici un pericol. în împărăţia viitoare a lui Cristos. Ei vor fi Abord­area divină constă în a te apropia, în a săturaţi, deoa­rece neprihănirea va domni, iar lua o poziţie activă, în vede­rea instaurării pă- corupţia va fi înlocuită cu cele mai înalte nor- cii, chiar dacă de pe urma acestei acţ­iuni te me morale. vei alege cu umilinţe şi batjocuri. 5:7 În împărăţia Domnului nostru, cei mi- Făcătorii de pace sunt numiţi fii ai lui lostivi sunt binecuvântaţi, deoarece ei vor avea Dumnezeu. Nu în acest mod devin ei fii ai parte de milă. A fi milostiv îns­eamnă a-ţi de- lui Dumnezeu – deoarece, aceasta se poate monstra compasiunea într-o manieră practică. reali­za numai prin primirea lui Isus Cristos ca Într-un anumit sens, înseamnă a nu-i pedepsi Mântuitor (Ioan 1:12). Făcând pace, ei se con- pe cei care s-au făcut vrednici de ped­eapsă. turează ca fii ai lui Dumne­zeu, iar Dum­nez­eu Într-un sens mai cuprinzător, înseamnă a-i aju- îi va recunoaşte ca membri ai familiei Sale, ta pe cei nevoiaşi, pe cei care nu se pot ajuta după criteriul asemănării. sing­uri. Dumnezeu Şi-a arătat mila faţă de noi 5:10 Următoarea fericire se ocupă de cei prin faptul că ne-a cruţat de judecata pe care care sunt prigoniţi, dar nu pentru prop­riile lor o meritau păcatele noastre şi Şi-a demonstrat fapte, ci din pricina neprihănirii. Împără­ţia ce- bunătatea faţă de noi, prin lucrarea mântuitoare rurilor este făgăduită acelor credincioşi care a lui Cristos. Noi Îl imităm pe Dumnezeu suferă din pricina faptelor bune săvâr­şite de ei. atunci când ne pur­tăm cu mări­nimie, cu com- Integritatea lor constit­uie o cond­amnare ustură- pasiune. toare la adresa lumii nelegiui­te, fapt de natură Cei milostivi vor avea parte de milă. Aici să tre­zească ostilitatea ei. Ura oamenilor se Isus nu Se referă la mila exprimată prin mân- manifestă împotriva unor vieţi neprihănite, de- tuirea pe care Dumnezeu o acordă unui păcă- oarece acestea pun în evidenţă fărădeleg­ile tos care crede, întrucât acea milă nu depinde lor. de faptul că cineva este sau nu milostiv, ci se 5:11 Ultima fericire pare să fie o reluare a dă în dar, necondiţionat. Mai degrabă, Domnul celei precedente, dar cu o import­antă distincţie: Se referă la mila de toate zilele, atât de nece- În versetul precedent, era vorba de prigonire sară în trăirea creştină, şi la mila din ziua de din pricina neprihănirii. În versetul 11 este apoi, când vor fi date la iveală faptele cuiva (1 vorba de persecuţii suferite din prici­na lui Cor. 3:2-15). Dacă ai fost nemilostiv, nu vei Cristos. Domnul ştia că ucenicii Săi vor fi avea nici tu parte de milă, adică numărul răs- maltrataţi din pricina devotamentului lor faţă plăţilor acordate va scădea în proporţie directă de El. Întreaga istorie stă mărturie că încă de cu lipsa de milos­tenie de care ai dat dovadă la început lumea i-a prigonit, întem­niţat şi ucis faţă de alţii. pe urmaşii lui Isus. 5:8 Celor cu inima curată li se dă asigu­ 5:12 A suferi din pricina lui Cristos este rarea că Îl vor vedea pe Dumnezeu. O per­ un privilegiu şi, negreşit, ar trebui să aducă soană cu inima curată este cea domin­ată de bucurie celor care au parte de a­ceastă sufe­ mobiluri curate, gânduri curate, un cuget curat. rinţă. O mare răsplată îi aşteapt­ă pe cei care Expresia „vor vedea pe Dumn­ezeu“ poate fi intră astfel în compania prorocilor, care au înţeleasă în mai multe feluri. Mai întâi, cei cu sufer­it înaintea lor. Aceşti veritabili purtători de inima curată Îl vor vedea pe Dumnezeu încă cuvânt ai lui Dumnezeu au rămas fideli, oricât de pe acum, prin părtăşia în Cuvânt şi în de grea ar fi fost prigoana. Toţi cei care le Duh. În al doilea rând, acestora Domnul li se urmeaz­ă pilda de curaj şi loialitate vor avea arată uneori într-o viziune supranaturală. În al parte acum de bucurie, iar în viitor­ de înălţa­ treilea rând, ei Îl vor vedea pe Dumnezeu în re. Persoana lui Isus Cristos, la revenirea Sa. În al Fericirile zugrăvesc portretul cetăţea­nului patrulea rând, ei Îl vor vedea pe Dumnezeu în ideal din împărăţia lui Cristos. A se observa veşnicie. accentul pus pe neprihănire (v. 6), pace (v. 9) 5:9 Se rosteşte aici o binecuvântare asupra şi bucurie (v. 12). Probabil acest pasaj l-a avut făcătorilor de pace, care vor fi numiţi fii ai lui în vedere Pavel atunci când a scris: „Căci îm- Dumnezeu. Observaţi că Domnul nu Se referă părăţia lui Dumne­zeu nu este mânc­are şi bău- la oameni cu predisp­oziţie naturală pentru pace tură, ci neprihăn­ire, pace şi bucur­ie în Duhul sau la cei ce iubesc pacea. El Se referă la cei Sfânt“ (Rom. 14:17).

36 Matei B. C redincioşii sunt sare şi lumină ca s-o pună sub un oboroc. Ci o aşază pe un (5:13-16) stativ, pentru ca să dea lumină tutu­ror celor din 5:13 Isus Şi-a asemuit ucenicii cu sarea. casă. Dumnezeu nu a rânduit ca noi să reţinem Ei erau pentru lume ceea ce este sarea pentru lumina învăţăturii Sale doar pentru noi înşine, via­ţa cotidiană: sarea dă gust mâncării; apoi ea ci, mai degrabă, s-o împărţ­im cu alţii. Aşa ar întârzie şi frânează proces­ul alterării; creează trebui să lăsăm să strălu­cească lumina noastră, senzaţia de sete; dă gust produselor culinare, încât oamenii, văzând faptele noastre bune, să-L evidenţiindu-le specificul. Tot aşa şi ucenicii slăveas­că pe Tatăl din cer. Accentul se pune Săi conferă gust plăcut societăţii, slujind de aici pe lucrarea de şlefuire a caracterului creşt­in. conserv­ant şi făcându-i pe alţii să tânjească Farmecul unor vieţi în care poate fi văzut lim- după neprihănirea descrisă în versetele anterioa­ pede Cristos glăsuieşte mai convingător decât re. toată eloc­venţa noastră. Dacă sarea îşi pierde gustul, cum i se va C. Cristos împlineşte Legea (5:17-20) mai putea reda calitatea de sare? Nu mai 5:17, 18 Cei mai mulţi dintre liderii care e­xistă nici o posibilitate de a-i reda gustul ei au iniţiat revoluţii rup orice legături cu trecutul nat­ural, autentic. Odată ce şi-a pier­dut gus­tul, şi resping ordinea tradiţional­ă, existentă. Nu tot sarea nu mai e bună de nimic, ci este arun­cată aşa a procedat Isus. El a susţinut Legea lui şi călcată în picioare. Este elocvent, în această Moise şi a insistat că ea trebuie împlinită. privinţă, comentariul făcut de Albert Barnes Isus nu a venit să aboleas­că Legea sau Profe- asupra pasajului analizat de noi: ţii, ci să le împlinească. În mod răspicat, El a insistat că nu va trece nici o iotă sau frântură Sarea folosită în această ţară este un com­pus de literă din Lege până când nu se va împlini chimic – iar dacă s-ar întâmpla să i se piardă în întregime. Iota (sau yod) este cea mai mică gustul (caracterul salin), n-ar mai rămâne nimic din literele alfabetu­lui ebraic, iar ceea ce a fost din ea. În Orient însă sarea aflată în uz era de o tradus în versiu­nile româneşti prin „frântură de calitate impură, amestecată cu substanţe vegetale slovă (sau literă)“ este în original un termen şi mine­rale. Astfel ea putea să-şi piardă tot carac- care de­semnează un mic semn ce ser­veşte la terul salin şi astfel să rămână o mare canti­tate deose­birea litere­lor unele de alte­le, la fel după [de sare fără aromă]. Această sare nu mai era cum bara de la baza literei majuscule E o bună de nimic, decât să fie folosită pentru a par- deosebeşte de litera F. Isus a crezut în inspi­ dosi cărările sau în loc de pietriş.4 raţia literală a Bibliei, chiar în privinţa unor detalii aparent lipsite de importanţă. Nici un Ucenicul are o mare funcţie de înde­plinit: lucru din Scriptură, nici măcar o singură trăsă- să fie sarea pământului, prin trăirea în practică tură de condei, nu este lipsită de însem­nătate. a calităţilor uceniciei enumer­ate în Fericiri şi Este important de observat că Isus nu a în restul Predicii de pe Munte. Dacă el nu va spus că Legea nu va trece niciodată. El a reuşi să exemplifice şi să manifeste această re­ spus doar că nu va trece până când nu se va a­litate spirituală, oamenii vor călca în picioare fi împlin­it. Această distincţie are ramificaţii mărturia lui. Lumea nu are decât dispreţ pen- pentru credinciosul de astăzi şi, întrucât relaţia tru un credincios lipsit de devotament. credinciosului faţă de Lege este cam compli­ 5:14 Isus îi mai numeşte pe creştini „lu- cată, ne vom rezerva mai jos un spaţiu sufi­ mina lumii“. Domnul Isus S-a definit pe Sine cient pentru tratarea acestui sub­iect, aşa cum drept „Lumina lumii“ (Ioan 8:12; 12:35, 36, este el prezentat de Bi­blie: 46). Relaţia dintre aceste două afirmaţii este faptul că Isus este sursa lumi­nii; creştinii sunt, RELAŢIA la rândul lor, o reflectare a luminii Lui. Func- CREDINCIOSULUI CU LEGEA ţia lor este de a străluci pentru El, după cum Legea este acel sistem de legislaţie pe care luna reflectă gloria soarelui. i l-a dat Dumnezeu naţiunii Israel prin inter- Creştinul este ca o cetate aşezată pe un mediul lui Moise. Întregul corp al legii se află munte: prin poziţia ei, fiind mai sus de îm­pre­ în Exod 20-31, Levitic şi Deutero­nom, deşi jurimile ei, ea străluceşte în mijlocul întune­ esenţa sa e cuprinsă în cele zece porunci. ricului. Cei care manifestă în viaţa lor calită­ţile Legea nu a fost dată ca mediu prin care învăţăturilor lui Cristos nu pot rămâne as- să se poată dobândi mântuirea (Fapte 13:39; cunşi. 5:15, 16 Oamenii nu aprind o lampă, pentru

Matei 37 Ro. 3:20a; Gal. 2:16, 21; 3:11); ci a avut me- zece porunci?“ Răspunsul este că anumite nirea de a le arăta oamenilor cât sunt de pă- principii cuprinse în Lege au o val­oare neperi­ cătoşi (Ro. 3:20b; 5:20; 7:7; 1 Cor. 15:5; Gal. sabilă. Astfel, întotdea­una va fi greşit să furi, 3:19) şi apoi să-i conducă la Dumnezeu, pen- să fii lacom sau să ucizi. Nouă din cele zece tru a fi mântuiţi prin harul Său. Legea a fost porunci se repetă în Noul Testament, însă cu dată poporului Israel, chiar dacă conţine princi- o imp­ortantă distincţie: ele nu sunt date sub pii morale care sunt valabile pentru oamenii formă de lege (împreună cu pedeapsa care în- din toate timpurile (Rom. 2:14, 15). Dumnezeu soţeşte Legea), ci ca o formă de deprin­dere în a pus la încercare poporul Israel sub admi­ ale neprihănirii, pentru copiii lui Dumnezeu (2 nistraţia legii, ca pe un fel de eşan­tion al între- Tim. 3:16b). Doar o singură poruncă nu se gii omeniri, iar vinovăţia Israelu­lui a doved­it repetă în Noul Testament: legea sabatului. vinovăţia lumii (Ro. 3:19). Creştinilor nu li se spune nicăieri şi niciodată Legea era însoţită de pedeapsa cu moart­ea să ţină sabatul (adică ziua a şaptea a săptă­mâ­ (Gal. 3:10); iar călcarea unei sin­gure legi în- nii, sâmbăta). semna a te face vinovat de călcarea tuturor Lucrarea Legii pentru cei nemântuiţi nu s-a legilor (Iac. 2:10). Întrucât oamenii au călcat sfârşit: „dar noi ştim că Legea este bună dacă Legea, ei au căzut sub blestemul morţii. Ne- cineva o întrebuinţează potrivit“ (1 Tim. 1:8). prihănirea şi sfinţenia lui Dumne­zeu reclamau Fol­o­sirea ei legală este de a produce con­ştiinţa achitarea preţului pentru această încălcare. Toc- despre păcat, conducând astfel la pocăinţă. Dar mai din a­ceastă cauză a venit Isus în lume: ca Legea nu este pentru cei ce sunt deja mântu- să plătească preţul (pedeaps­a) prin moartea Sa. iţi: „Legea nu a fost făcută pentru cel drept“ El a murit în locul oamenilor, care s-au făcut (1 Tim. 1:9). vinovaţi de călca­rea legii, chiar dacă El Însuşi Neprihănirea cerută de lege este împ­linit­ă a fost fără păcat. El nu a dat Legea la o par- în cei „care nu umblă după îndem­nurile firii te, ci, mai degrabă, a împli­nit toate ce­rinţele vechi, ci după îndemnurile Duhului“ (Ro. 8:4). legii, prin împlinirea tuturor dispozi­ţiilor ei În fapt, învăţăturile Domnului nostru cuprinse stricte, în viaţa şi în moartea Sa. Astfel, evan- în Predica de pe Munte stabilesc un standard ghelia nu răs­toarnă Legea, ci o susţine, de- mult mai înalt decât cel cuprins în lege. De monstrând modul în care ce­rinţele ei au fost pildă, Legea spunea: „Să nu ucizi!“ Isus a pe deplin satisfăcute de Cristos, prin lucrarea spus: „Nici măcar să nu urăşti!“ Aşadar, Pre- Sa de răscumpărare. dica de pe Munte nu numai că susţine Le­gea Prin urmare, persoana care îşi pune încre­ şi Prof­eţii, ci le amplifică şi le dezvoltă, sco- derea în Isus nu se mai află sub Lege, ci acum ţând la iveală implicaţiile lor cele mai profun­ este sub har (Rom. 6:14). El este mort faţă de de.‡ Lege, prin lucrarea lui Cristos. Ped­eapsa legii 5:19 Revenind la Predica de pe Munt­e, trebuia plătită doar o singur­ă dată. Or, întrucât vom observa că Isus a anticipat ten­dinţa natu- Cristos a ispăşit aceas­tă pedeapsă, credinciosul rală a oamenilor de a „îndulci­“ sau dilua po- nu mai are nimic de ispăşit. În sensul acesta runcile lui Dumnezeu. Întrucât ele sunt s-a estompat Legea pentru creştin (2 Cor. 3:7- supranatu­rale în natura lor, oa­menii tind să le 11). Legea a fost un îndrumător până la venirea denat­ureze sensul prin modul în care le explică lui Cristos, dar după mântuire, nu mai este ne- sau să le raţional­izeze înţelesul. Dar ori­cine voie de acest îndrumător (Gal. 3:24, 25). calcă doar o parte a legii şi-i învaţă pe oameni Chiar dacă creştinul nu se mai află sub să facă la fel va fi numit cel mai mic în împă­ Lege, aceasta nu înseamnă că el este nelegiuit răţia cerurilor. Uimitor este însuşi faptul că (în afara legii). El este constrâns de un lanţ asemenea oameni sunt adm­ işi în împărăţia ce- mai puternic decât Legea, deoar­ece el se află rurilor. Explicaţia o găsim însă în faptul că in- sub legea lui Cristos (1 Cor. 9:21). Compor­ trarea în împă­răţia cerurilor se face prin credin- tarea lui este determinată nu de frica de pe- ţa în Cristos. Poziţia pe care o va ocupa cineva deapsă, ci de dorinţa izvorâtă din dragoste de în împără­ţia cerurilor e determinată ­însă de as- a-I fi plăcut Mântuitorului său. Cristos a deve- cultarea şi de credincioşia de care a dat dovadă nit principiul călăuzitor în viaţa sa (Ioan 13:15; cât s-a aflat pe pământ. Persoa­na care respectă 15:12; Ef. 5:1, 2; 1 Ioan 2:6; 3:16). legea împărăţiei – acea persoană va fi numită Întrebarea care se pune cu frecvenţă ­atunci mare în împărăţia cerurilor! când se discută relaţia credinciosul­ui faţă de 5:20 Pentru a dobândi intrare în împă­răţia Lege este: „Mai sunt eu obligat să ţin cele

38 Matei cerurilor, neprihănirea noastră trebuie să întreacă tea Sinedriului, tribunalul su­prem al ţării. neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, (care se În fine, a-i spune cuiva „prostule“ este a mulţumeau să îndepli­nească nişte ceremonii re- treia formă de mânie nelegiuită pe care o con- ligioase ce le confer­eau o curăţire exterioară, damnă Isus. Aici cuvântul prost (sau nebun) ritualistă, dar care nu le schimbau deloc inima). înseamnă mai mult decât un simplu neajutorat Isus recur­ge la o hiperbolă (deci o exage­rare) mental. Este vorba de o încărcă­tură morală, pentru a sublinia adevărul potrivit căruia nepri- sensul fiind acela că dacă e prost, merită să hănirea exterioară, lipsită de corespondentul ei moară, aceasta fiind dorinţa implicită a celui pe planul unei realităţi interne, nu-i va conferi care rost­eşte acest termen de ocară. Astăzi este cuiva intrarea în împărăţia cerurilor. Singura la ordinea zilei să auzi pe cineva zicând „Să neprihănire pe care Dumnezeu o acceptă este te bată Dumnezeu!“ Cu alte cuvinte, se ape- perfecţiu­nea pe care le-o atribuie Dumnezeu lează la Dumnezeu ca El să condamne pe ci- celor care Îl primesc pe Fiul Său ca Mântui­tor neva la pierzarea în iad. Isus afirmă că cel (2 Cor. 5:21). Desigur, acolo unde va exista care rosteşte un asemenea blestem este pasibil credinţă adevărată în Cristos, se vor vedea în de focul iadului (îl paşte focul gheenei). Tru- practică şi roadele neprihănirii descrise de I­sus purile neînsufleţite ale cri­minalilor executaţi în restul Predicii de pe Munte. erau adesea aruncate într-o groapă aprinsă din D. I sus ne previne cu privire la perico­lele afara Ierusalimu­lui, cunoscută sub denumirea de Valea Hinom sau Gheena. E o întruchipare mâniei (5:21-26) realistă a focu­rilor iadului, care nu se vor stin- 5:21 Iudeii din timpul lui Isus ştiau că ac- ge niciodată. tul uciderii este interzis de Dumnezeu şi că Nu se poate diminuna cu nimic gravitatea ucigaşul este pasibil de pedeapsă. Lu­crul aces- cuvintelor rostite de Mântuitorul. El ne învaţă ta era valabil încă înainte de a fi fost dată le- că mânia conţine germenii crimei de ucidere, gea (Gen. 9:6), fiind încorporat ulteri­or în lege că limbajul grosolan conţine spiritul crimei de (Ex. 20:13; Deut. 5:17). Prin cuvin­tele: „Dar omor şi că vorbele de batjocură sau blestem Eu vă spun“ Isus instituie un amendament la implică dorinţa de a ucide. Amplificarea trep- învăţătura despre ucid­ere. Din acel moment tată a crimelor necesită aplicarea unor pedepse nimeni nu se mai putea lăuda că nu a ucis pe treptate: judecata, sobor­ul şi focul iadului. În nimeni. Isus spune acum: „În împărăţia Mea, împără­ţia ceru­rilor ­Isus Se va ocupa de păcate nu ai voie nici măcar să gândeşti ca un uci- în funcţie de gra­vit­atea lor. gaş“ (să ai gân­duri ucigaşe... să ucizi cu gân- 5:23, 24 Dacă o persoană aduce o ofensă dul). El scoate în evidenţă rădăcina actului de alteia, fie mâniindu-se pe ea, fie săvârşind altă ucidere şi ne previne cu privire la perico­lele faptă împotriva ei, nu are nici un rost să adu- celor trei forme de mânie vinovată. că un dar lui Dumnezeu. Domnul nu va fi 5:22 Primul este cazul în care o pers­oană încântat de darul respect­iv. Persoana care a se mânie pe fratele său fără motiv.5 Cel acuzat comis ofensa trebuie să se ducă mai întâi şi de acest delict ar fi în pericol de judecată – să îndrepte răul comis. Numai după aceea va adică ar putea fi adus în faţa instanţelor jude- fi primit darul său. cătoreşti. Cei mai mulţi oameni se simt în- Deşi trebuie să ţinem seama de con­textul dreptăţiţi atunci când se mânie, crezând că iudaic în care au fost scrise aceste cuvinte, mânia lor are la bază o cauză întemeiată, dar a­sta nu înseamnă că nu au nici o aplicabili­tate mânia nu este justifica­tă decât atunci când este la epoca în care trăim. Pavel interpretea­ză în joc onoarea lui Dumnezeu sau când este acest concept în raport cu Cina Domnului ned­reptăţită o altă persoană. Nu este voie să (vezi 1 Cor. 11). Dum­nezeu nu primeşte nici fim mânioşi nicio­dată atunci când mânia noas- o închinare din partea unui credincios care re- tră este o expres­ie a răzbunării noast­re pentru fuză să stea de vorbă cu un alt creştin. o nedreptate care ni s-a făcut. 5:25, 26 Isus ne avertizează aici împotriv­a Chiar şi mai grav este păcatul de a-ţi in- unui spirit de litigiu şi asupra refuzului de a sulta fratele. În vremea lui Isus, oamenii folo- ne recunoaşte vina. Este mai bine să re­zolvi seau cuvântul Raca (un termen aramaic, având imediat o pricină pe care o ai cu pârâ­şul tău, sensul de „gol“) cu încărcătură de dispreţ şi decât să ajungi să fii dat în judecată şi să fii batjocură. Cei care foloseau acest termen se târât la tribunal. Căci dacă se va întâmpla expuneau pericolului de a fi duşi în faţa consi- acest lucru, ap­roape sigur vom pierde procesul. liului, adică erau pa­sibili de a fi judecaţi înain- Deşi nu există un consens total în rândurile

Matei 39 cărtura­rilor cu privire la această parabolă, ideea F. Isus înfierează divorţul (5:31, 32) care se desprinde este cât se poate de limpe- 5:31 Sub Legea Vechiului Testament, di- de: dacă rămâi împie­trit, refuzând să te pocă­ vorţul era permis în conformitate cu textul de ieşti, păcatul tău te va copleşi, în cele din ur- la Deuteronom 24:1-4. Acest fragment nu se mă, şi nu numai că va trebui să plăteşti înapoi ocupă de cazul unei femei adultere (pe­deapsa toate stricăciun­ile comise, ci la acestea se vor pentru adulter era moartea, vezi Deut. 22:22). adăuga şi penali­zările. În plus, nu te grăbi să Mai degrabă, se ocupă de divorţ din motive te duci la tribu­nal. Căci dacă vei face aşa, le- de „incom­patibilitate“ sau inaccepta­bilitate. gea te va de­masca şi pe tine, şi vei fi nev­oit 5:32 Dar în cazul împărăţiei lui Cris­tos, să plăteşti până la ultimul bănuţ. oricine divorţează de soţia sa pentru orice alt E. Isus condamnă adulterul (5:27-30) motiv decât imoralitatea sexuală o face pe so- 5:27, 28 Legea lui Moise interzicea în mod ţia sa să comită adulter. Ac­easta nu îns­eamnă expres adulterul (Ex. 20:14; Deut. 5:18). S-ar că ea devine automat o adulteră; ci presupune putea ca cineva să fie mândru că nu a călcat că, deoarece nu mai are mijloace de subzis- această poruncă, şi totuşi ochii lui să fie plini tenţă, ea va fi obligată să trăiască cu un alt de adulter (2 Petru 2:14). Chiar dacă în exterior bărbat. Pro­cedând aşa, ea devine adulteră. Lu- omul respectiv va fi respec­tabil, cu mintea el va crurile nu se opresc însă aici, căci oricine se aluneca în permanenţă pe căile întorto­cheate ale căsătoreşte cu femeia divor­ţată comite de ase- necurăţiei. Şi astfel Isus le-a reamintit ucenicilor menea adulter. că simpla abstinenţă de la actul fizic propriu-zis Tema divorţului şi a recăsătoriei este una nu este sufi­cientă, ci că de fapt se cere o puri- dintre cele mai complicate din întreaga Biblie. tate lăun­trică. Legea interzicea actul adulteru­lui. Este, practic, imposibil să răspundem la toate Isus interzice însăşi dorinţa de a co­mite adulter: întrebările care se ivesc, dar ne va fi util să Oricine se uită la o femeie şi o pofteşte a şi să- facem o trecere succintă în revistă a învăţături- vârşit adulter cu ea în inima lui. Tocmai acest lor Scripturii pe această temă. verset important l-a avut în ve­dere E. Stanley Jones când a scris: „Dacă comiteţi adulter cu DIVORŢUL ŞI RECĂSĂTORIA gândul sau cu fapta, nu vă satisfaceţi prin Divorţul nu a fost prevăzut deloc în pla­nul aceasta apeti­tul sexual natural, ci turnaţi ulei lui Dumnezeu pentru om. Idealul conceput de peste un foc de ne­stins“. Păcatul ia naştere mai El a fost ca un singur bărbat şi o singu­ră fe- întâi în minte, iar dacă lăsăm gândul resp­ectiv meie să rămână căsătoriţi toată v­­­iaţa, până să se dezvolt­e, curând vom ajunge să-l punem când unirea lor va fi întreruptă de moarte (Ro. în aplica­re. 7:2, 3). Isus le-a precizat acest lucru fari­seilor, 5:29, 30 Păstrarea unui cuget neîntin­at referindu-Se la ordinea di­vină insti­tuită în mo- reclamă o disciplină foarte riguroasă, auto­ mentul creaţiei (Mat. 19:4-6). impusă. Astfel, Isus ne-a învăţat că dacă Dumnezeu urăşte divorţul (Mal. 2:­16), res­ v­reun mădular al trupului nostru ne face să pectiv divorţul nebiblic. Dar El nu urăşte toate păcătuim, ar fi mai bine să pier­dem acel formele de divorţ, deoarece afirmă despre Sine mădular în timpul vieţii, decât să ne pier- că a divorţat de Israel (Ier. 3:8). Aceasta dato- dem sufletul pe vecie. Suntem oare îndem- rită faptului că poporul Israel L-a părăsit, în- naţi să luăm cuvintele lui Isus la propriu? chinându-se la idoli. Israel a devenit o na­ţiune Să fi promovat El oare auto-mutilarea? Cu- infidelă. vintele au un înţeles liter­al doar în măsura În Matei 5:31, 32 şi 19:9, Isus ne învaţă că în care, dacă am fi în situaţia în care real- divorţul este interzis, cu excepţia cazurilor în mente să existe perico­lul să ne pierdem su- care unul din parteneri s-a făcut vinovat de fletul, atunci într-adevăr ar fi de preferat să imoralitate. La Marcu 10:11, 12 şi Luca 16:18, ne pierdem mădularul care ne-a făcut să este omisă această excep­ţie. cădem în păcat. Din fericire însă, niciodată Discrepanţa respectivă se datorează pro­babil nu se va ivi un caz limită de acest gen, faptului că nici Marcu, nici Luca nu redau în- deoarece Duhul Sfânt îi dă putere credincio- treaga discuţie. Prin urmare, chiar dacă divorţul sului să trăiască o viaţă sfântă. Totuşi şi nu este ideal, este permis în cazul în care un credincio­sul trebuie să coopereze din plin partener s-a făcut vinovat de infidelitate. Isus cu Duhul Sfânt şi să se poarte disciplinat permite divorţul, dar nu-l recomandă. cu trupul său. Unii învăţaţi consideră învăţătura de la 1 Corinteni 7:12-16 drept o încuviinţare a divor-

40 Matei ţului, în cazul în care un credincios este pără- unei biserici locale trebuie să cercet­eze fiecare sit de un partener necredincios. Pavel afirmă caz în parte şi să-l judece în lumina Cuvântu- că persoana astfel părăsită nu mai este sub lui lui Dumnezeu. Dacă une­ori se cere luarea robie (adică este liberă să obţină un divorţ, unei acţiuni disciplina­re, toţi cei implicaţi tre- pentru că a fost părăsită). Opinia autorului buie să se supună deciziei presbiterilor.‡ acestui comentariu este că, în cazul acesta, se G. Isus condamnă jurămintele (5:33-37) acordă aceeaşi dis­pensă ca la Matei 5 şi 19, 5:33-36 Legea lui Moise conţinea mai anume că necred­inciosul părăseşte domiciliul multe prohibiţii împotriva faptului de a jura pe conjugal, trăind cu altă persoană. Prin urmare, Numele lui Dumnezeu (Lev. 19:12; Nu. 30:2; credinciosului i se poate acorda un divorţ, pe Deut. 23:21). A jura pe Nu­mele lui Dumne- temeiuri biblice, numai dacă celălalt partener zeu înseamnă a-L lua pe El ca mar­tor al fap- comite adul­ter. tului că spui adevărul. Iudeii căutau să evite Unii susţin că deşi Noul Testament îngădu- infracţiunea de a depune mărturie mincinoasă, ie divorţul, nu se încurajează nicio­dată recăsă- jurând pe Numele lui Dumnezeu prin înlocui- toria. Numai că Biblia condamn­ă rec­ăsătoria rea Numelui Său cu alţi termeni cum ar fi: doar în cazul partenerului care s-a făcut vino- cer, pământ, Ierusalim sau capul lor, jurând pe vat, nu şi pentru cel nevinovat. De asemenea, aceste elemente. unul din motiv­ele principale ale unui divorţ Isus condamnă acest gen de eludare a pre- scriptural este acela de a permite recăsătoria. vederilor Legii, calificând-o drept făţărn­icie, şi Căci altfel simpla sepa­raţie ar fi suficientă. interzice orice formă de jurământ în conversa- În orice discuţie pe această temă, se naşte ţia obişnuită. Nu numai că era o dovadă de inevitabila întrebare: „Care e situaţia celor care ipocrizie, dar era şi inutil să în­cerci să eviţi au divorţat înainte de a fi mântu­iţi?“ Nu înca- invocarea Numelui lui Dumne­zeu prin înlocui- pe nici o îndoială că divorţu­rile şi căsă­toriile rea Lui cu un alt termen. A jura pe cer în- nelegitime sunt păcate care au fost total ierta- seamnă a jura pe tronul lui Dumnezeu. A jura te (vezi, de pildă, 1 Cor. 6:11, unde Pavel in- pe pământ înseamnă a jura pe aşternutul clude adulterul în lista păcatelor în care se picioa­relor Sale. A jura pe Ierusalim înseamnă complăceau credincioş­ii corinteni înaint­e). Pă- a jura pe cetatea de scaun a Regelui. Chiar a catele comise înainte de conver­tire nu-i împie- jura pe propriul tău cap Îl implică pe Dumne- dică pe credincioşi să participe întru totul la zeu, deoarece El este Creatorul a toate. viaţa bisericii locale. 5:37 Pentru creştin jurământul este inutil, O întrebare mai dificilă îi priveşte pe creş- deoarece „da“ al său trebuie să fie „da“, iar tinii care au divorţat din motive nebiblic­e şi „nu“ „nu“! A recurge la un limbaj mai po­ care apoi se recăsătoresc. Pot ei să fie repri- tenţat înseamnă a recunoaşte că Satan – cel miţi în părtăşia bisericii locale? Răspun­sul de- rău – stăpâneşte în viaţa noastră. Nu există pinde de faptul dacă adul­terul este actul iniţial împrejurări în care minciuna să poată fi justifi- al unirii fizice sau o stare de fapt. Dacă per- cată în viaţa creştinului. soanele respective trăiesc într-o stare de adul- Pasajul acesta interzice, de asemenea, şi ter, atunci ei trebuie nu numai să-şi mărturi- exagerărările sau încercările de a induce pe sească păc­atul, ci şi să părăseasc­ă partenerul cineva în eroare. Textul de faţă nu ne inter­zice lor actual. Dar Dumne­zeu nu rezolvă nicio­dată însă să depunem jurământ în faţa unor instan- o problemă creând alte pro­ble­me şi mai mari. ţe judecătoreşti. Isus Însuşi a depus mărturie Dacă, pentru a se putea debar­asa de complica- sub jurământ înaintea Marelui Preot (Mat. ţiile conjugale în care au intrat, bărbaţii sau 26:63). La fel şi Pavel a recurs la un jură- femeile sunt împinşi la păcat, sau femei şi mânt, când L-a luat pe Dumnezeu de martor copii rămân pe dru­muri, fără posibilitate de că scrierea sa a fost autentică şi adevărată (2 întreţinere, ­atunci leacul e mai rău decât boala Cor. 1:23; Gal. 1:20) în sine. H. A merge o milă în plus (5:38-42) În opinia autorului acestui comentar­iu, creş- 5:38 Legea spunea „Ochi pentru ochi, din- tinii care au fost divorţaţi pe bază nebib­lică şi te pentru dinte“ (Ex. 21:24; Lev. 24:20; Deut. apoi s-au recăsătorit pot să se pocăi­ască cu 19:21). Aceasta constituia deopo­trivă o poruncă adevărat de păcatul lor şi să fie readuşi la de a pedepsi şi o limitare a pedep­sei – res- Domnul şi la părtăşia biser­icii. În chestiunea pectiv faptul că pedeapsa trebuia să fie pe divorţului, se pare că aproape nici un caz nu seamănă cu celă­lalt. Prin urmare, presbiterii

Matei 41 măsura infracţiunii co­mise. Dar, conform Ve- mod natural, din paragraful anterior. Le­gea îi chiului Testament, autoritatea de a aplica pe- învăţase pe israeliţi să-şi iubească aproapele deapsa era înves­tită în guvern, nu în individ. (Lev. 19:18). Deşi nu li se spunea niciodată 5:39-41 Isus a mers mai departe decât explicit să-şi urască duşmanii, acesta era duhul prevedea Legea, apelând la o neprihănire supe- care stătea la baza unei doctrine de felul aces- rioară, prin abolirea a însuşi princip­iului puni- teia. Atitudinea aceasta con­stituia un rezumat tiv. El le-a arătat ucenicilor Săi că, deşi Legea al concepţiei nou-tes­tamentale faţă de cei care permi­tea în trecut răzbunarea, acum, sub har, îi persecutau pe copiii lui Dumnezeu (vezi Ps. se poate apela la un principiu super­ior, al non- 139:21, 22). Era o ostilitate permisă şi dreaptă, rezistenţei. Isus Şi-a învăţat ucenicii să nu îndrept­ată împotriva duşm­ anilor lui Dumne- opună rezistenţă unei persoane rele. Dacă erau zeu. loviţi peste un obraz, să-l înt­oarcă şi pe celă- 5:44-47 Dar acum Isus declară că trebuie lalt. Dacă erau daţi în jude­cată pentru cămaşa să ne iubim duşmanii şi să ne rugăm pentru lor, să-i dea reclamantu­lui şi haina. Dacă o cei ce ne prigonesc. Faptul că ni se porun­ ofic­ialitate îi obliga să îi ducă bagajul o milă, ceşte să iubim arată că este o chestiune care ei trebuiau să-l ducă de bunăvoie două mile. ţine mai degrabă de voinţă, decît de emoţii. 5:42 Ultima poruncă a lui Isus din acest Nu este acelaşi lucru cu afecţiunea natur­ală, paragraf ni se va părea la prima vedere cât se deoarece nu este în natura lucrurilor să-i iu- poate de nepractică pentru zilele noastre. „Ce- beşti pe cei ce te urăsc şi-ţi fac rău. Este ne- lui ce-ţi cere dă-i şi nu-i întoarce spatele celui voie de un har supranatural, ea putând fi de- ce vrea să se îm­prumute de la tine!“ Preocu- monstrată doar de cei care posedă viaţa di­ parea noastră obsesivă de a achiziţio­na bunuri vină. sau averi materiale ne face să ne cutremurăm Nu vom mai avea parte de nici o răspla­tă, la ideea că ni s-ar cere să dăm din mână ceea dacă îi vom iubi doar pe cei ce ne iubesc la ce am agonisit cu atâta trudă. Dar dacă am fi rândul lor. Isus a spus că până şi vameşii6 dispuşi să ne aţintim privirile mai mult asupra neconvertiţi fac acest lucru! Acest gen de iubi- como­rilor cerului şi ne-am mulţumi doar cu re nu necesită nici un fel de putere divi­nă. cele necesare traiului – hrană şi îmbrăc­ăminte După cum nu e nici o virtute în a-i saluta – am interpreta cuvintele Dom­nului într-un doar pe fraţi,7 adică pe rudele şi pe prietenii sens mult mai li­teral şi cu mai multă râvnă. noştri. Şi cei nemân­tuiţi sunt în stare de o Afirmaţia lui Isus presu­pune că persoana care asemenea iubire, care nu conţine nici un ele- cere ajutor real­mente are nevoie de acest aju- ment creştin distinctiv. Dacă standardele noas- tor. Întrucât este imposibil să ştim dacă nevoia tre nu le depăşesc pe cele ale lumii, e limpede este aut­entică şi justificată în toate cazurile, că niciodată nu vom avea o înrâurire asupra mai bine ar fi să procedăm cum a propus ei. cineva: „Mai bine să-i ajutăm pe zece cerşe- Isus a spus că urmaşii Lui trebuie să în- tori care doar se pre­fac a fi cerşetori, decât să toarcă bine pentru rău, pentru ca să poată fi întoar­cem spatele unui singur om aflat cu ade- fii ai Tatălui Său din cer. El nu a spus că vărat la strâmtoare“. aceasta e modalitatea prin care pot deveni ei Omeneşte vorbind, comportamentul propus fii ai lui Dumnezeu, ci, mai degrabă, cum pot de Isus aici este imposibil de pus în practică. demonstra că sunt copii ai lui Dumne­zeu! În- Numai persoana stăpânită de Duhul Sfânt va trucât Dumnezeu e imparţial, şi cu cei răi, şi putea trăi o viaţă de sacrif­iciu prop­riu. Numai cu cei buni (prin faptul că şi unii şi alţii bene­ în măsura în care Mântuitorului I se dă prile- ficiază de pe urma binefacerilor soarelui şi ale jul să-Şi trăiască viaţa în credin­cios, vor putea ploii), tot aşa şi noi trebuie să ne purtăm cu insultele, nedreptăţile (v. 40) şi inconvenienţele delicateţe şi echi­tate faţă de toţi. (v. 41) să fie răsplătite cu dragoste. Aceasta 5:48 Isus încheie acest fragment cu în­ este aşa-numita „evanghel­ie a celor ce merg demnul: „Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi două mile“. Tatăl vostru este desăvârşit!“ Term­ enul desă- I. Iubiţi-vă duşmanii! (5:43-48) vârşit trebuie înţeles în lumina contex­tului. 5:43 Exemplul ultim oferit de Dom­nul Nicidecum el nu înseamnă impecabil sau total nostru pentru neprihănirea mai înaltă care se lipsit de păcat. Verset­ele anterioare explică lim- cere în împărăţia Sa priveşte modul în care ne pede că a fi desăvârşit sau perfect înseamnă tratăm duşmanii – subiect care decurg­e, în a-i iubi pe cei ce ne urăsc, a ne ruga pentru cei ce ne urăsc, a ne ruga pentru cei ce ne

42 Matei persecută şi a fi omenoşi, atât cu prietenii, cât în mod ostentativ în puncte expuse la vedere, şi cu duşmanii. Perfecţiunea de aici este acea în public, pentru a putea fi văzuţi de alţii ru- maturitate spirituală care îl învredniceşte pe gându-se, acest act având menirea de a-i im- creştin să-L imite pe Dumn­ezeu în răs­pândirea presiona prin cucernicia lor! Dacă dorinţa de de binecuvântări către toţi, fără să ţină seama preamărire este singurul factor determinant în de faţa omului. rugăciunea noastră, atunci, declară Isus, prea- J. Daţi cu sinceritate (6:1-4) mărirea de care avem, în acest caz, parte ne 6:1 În prima jumătate a acestui capi­tol,­ va fi singura răspla­tă. I­sus Se ocupă de trei aspecte specifice ale ne- 6:6 În versetele 5 şi 7, în textul origin­al prihănirii practice din viaţa cuiva: fapte de ca- grec se foloseşte pronumele pentru persoana a ritate (v. 1-4), rugăciune (v. 5-15) şi post (v. doua plural, „voi“. Dar în versetul 6 se revine 16-18). Termenul de „Tată“ apare de zece ori la persoana a doua singular, „tu“, pentru a se în aceste optsprezece versete şi constituie cheia sublinia comu­niunea personală cu Dumnezeu. înţelegerii lor. Faptele pract­ice de neprihănire Cheia primirii unui răspuns la rugăciunile trebuie făcute pentru aprobarea Lui, iar nu a noast­re constă în a ne ruga în ascuns (adică oamenilor. „du-te în cămăruţa ta şi închid­e uşa“). Dacă El îşi începe această porţiune din predica motivul real pe care-l urmă­rim este să facem Sa cu un avertisment împotriva ispitei de a ne ca rugăciunea noastră să străbată până la etala pioşenia prin săvâr­şirea unor fapte de Dumnezeu, atunci negreşit El ne va auzi şi ne caritate, cu scopul expres de a fi văzuţi de al- va răspunde. ţii. Domnul nu condamnă fapta în sine, ci Ar însemna însă să-i atribuim acestui pasaj mobilul care a stat la baza ei. Dacă factorul sensuri nedorite, dacă l-am invoca pentru a decisiv a fost dorinţa de a fi observaţi de oa- interzice rugăciunea în public. Membrii bi­ meni, atunci aceasta va fi singura răsplată de sericii primare se adunau la rugăciunea colecti- care vom avea parte, căci Dumnezeu nu-i va vă (Fapte 2:42; 12:12; 13:3; 14:23; 20:36). Im- răsplăti pe făţarnici. portant este nu unde ne rugăm, ci de ce ne 6:2 Pare de necrezut că făţarnicii se dă- rugăm – ca să fim văzuţi de oameni sau ca deau în vânt după atenţia oamenilor, făcând să fim auziţi de Dumnezeu? danii în sinagogi sau dând la săracii de pe 6:7 Rugăciunea nu trebuie să fie alcătuită stradă. Domnul a respins purtarea lor, cu aces- din expresii stereotipice, golite de sens şi repe- te cuvinte lapidare: „şi-au luat răspla­ta“ (adică tate la nesfârşit („să nu bolbo­rosiţi aceleaşi singura lor răsplată o va constitui reputaţia pe cuvinte“). Cu asemenea cuvinte se roagă cei care au dobândit-o aici pe pă­mânt). nemântuiţi, dar pe Dumnezeu nu-L impresio- 6:3, 4 Când un adept al lui Cristos face o nează simpla repetare a unei mulţ­imi de vor- faptă de milostenie, ea trebuie făcută în as- be. El dor­eşte să audă cuvinte sincere, izvorâte cuns. De fapt, trebuie să fie atât de secretă, din inimă. încât, cum le-a spus Isus ucenicilor: să nu ştie 6:8 Întrucât Tatăl nostru cunoaşte lucrur­ile stânga ta ce face dreapta. Isus recurge la de care avem trebuinţă, chiar înainte de a I le această exprimare metaforică pentru a ne arăta cere noi, pare logic să întrebăm: „At­unci ce că faptele noastre de caritate trebuie făcute rost mai are să ne rugăm?“ Raţiunea rugăciu- pentru Tatăl nos­tru din cer, şi nu pentru a do- nii o constituie faptul că prin rugăciun­e recu- bândi notorie­tate pentru noi înşine. noaştem nevoia noastră de El, faptul că ne bi- Pasajul acesta nu trebuie dus la extre­ma de zuim pe El. Tocmai aceasta este baza comuni­ a-l interpreta în sensul că orice dar care poate cării cu Dumnezeu. În plus, Dumnez­eu fi văzut de alţii este interzis, întrucât este, înfăptuieşte lucruri ca răspus la rugăciun­e, pe practic, imposibil, să faci toate contri­buţiile în care în alte condiţii nu le-ar fi înfăp­tuit (Iacov mod strict anonim. Esenţa versetel­or este că 4:2). genul de etalare ostentativă a dărniciei este L. I sus ne învaţă rugăciunea model condamnabil. (6:9-15) K. Fiţi sinceri în rugăciune (6:5-8) 6:9 În versetele 9-13 găsim ceea ce s-a 6:5 Următorul subiect despre care îi previ- numit „rugăciunea domnească“ sau „Tatăl nos- ne Domnul pe ucenicii Săi este făţăr­nicia în tru“. Când o numim astfel tre­buie să ţinem rugăciune. Astfel ei nu au voie să se posteze însă seama de faptul că Isus nu a folosit nici- odată această rugăciune pentru El Însuşi. Ru-

Matei 43 găciunea „Tatăl nost­ru“ a fost dată ucenicilor, 6:13 Şi nu ne duce în ispită. Această cerere ca model, după care ei să-şi alcătuiască rugă- pare să contrazică afirmaţia de la Iacov 1:13, ciunile. De aseme­nea, nu a fost dată ca şa- unde se spune că Dumnezeu niciodată nu ispi- blon, fără nici o abatere de la cuvintele care o teşte pe nimeni. Totuşi, Dumnezeu îngăduie alcă­tuiesc (cel puţin, aşa reiese din versetul 7), copiilor Săi să fie testaţi şi supuşi încercărilor. şi aceasta din pricina pericolului pe care-l pre­ Această ce­rere expri­mă o neîncredere sănătoasă zintă rostirea multor cuvinte, pe dina­fară, de a în capacitatea noastră proprie de a ne împo­trivi goli de sens cuvin­tele respec­tive. ispitelor sau de a rezista când trecem prin încer- Tatăl nostru care eşti în ceruri. Rugă­ cări. Ea recunoaşte totala noastră dependenţă de ciunea noastră trebuie adresată lui Dumnez­eu Dumnezeu, faptul că numai pe El ne bizuim, Tatăl, în semn de recunoaştere a suveran­ităţii ca să nu cădem, atunci când suntem ispitiţi. Sale asupra universului. Ci ne izbăveşte de cel rău. Aceasta este ru- Sfinţească-se Numele Tău. Noi trebuie să găciunea tuturor celor care doresc din răsputeri ne începem rugăciunile cu închinăciune, dân- să fie păziţi de păcat, prin puterea lui Dumne- du-I Lui lauda şi onoarea care I se cuvin din zeu. Este strigătul izvor­ât din inima credincio- plin. sului, ca zilnic să fie izbăvit de pu­terea păca- 6:10 Vie împărăţia Ta. După închi­nare, tre- tului şi a Satanei în viaţa sa. buie să ne rugăm pentru propăş­irea cauzei lui Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi sla- Dumnezeu, punând interes­ele Sale pe primul va, în veci. Amin. Ultima propoziţie a rugăciu­ plan. În mod concret, trebuie să ne rugăm nii „Tatăl nostru“ este omisă în Bib­lia roman­o- pentru ziua în care Mântuitorul şi Dumnezeul catolicilor şi în majoritatea versiunilor protes- nostru, Domnul Isus Cristos, Îşi va întemeia tante moderne, întrucât nu apare în împărăţia pe pământ şi va domni în neprihăni- manuscrisele cele mai vechi. Dar această do- re. xologie constituie încheierea perfectă a rugă- Facă-se voia Ta. În această cerere, noi re- ciunii şi, oricum, ea există în majoritatea ma- cunoaştem că Dumnezeu cunoaşte binele su- nuscriselor.8 După cum s-a exprimat Jean Cal- prem pentru viaţa noastră şi a altora, şi astfel vin, „ea nu numai că ne încălzeşte ini­mile, noi Îi predăm Lui voinţa noastră. În plus, ex- îndemnând­u-le să se înalţe tot mai sus, spre primăm dorinţa noastră ca voia Lui să se facă slava lui Dumnezeu... dar, în plus, ne spune în toată lumea. că toate rugăciunile noastre nu au altă teme­lie Precum în cer, aşa şi pe pământ. Acest decât în Dumnezeu În­suşi“. enunţ modifică toate cele trei cereri anterioa­re. 6:14, 15 Aceasta e un fel de notă de sub- Închinarea la Dumnezeu, dom­nia suve­rană a sol, menită să explice versetul 12. Nu face lui Dumnezeu şi împlinirea voii Sale sunt, parte din rugăciunea propriu-zisă, ci a fost toate, o realitate în cer. Rugăciunea cere în adăugată pentru a sublinia că ierta­rea părin- acest punct ca toate aceste condiţii să existe şi tească din versetul 12 este condi­ţionată. pe pământ, după cum există în cer. M. Isus ne învaţă cum să postim (6:16-18) 6:11 Pâinea noastră cea de toate zilele dă- 6:16 A treia formă de făţărnicie reli­gioasă ne-o nouă astăzi. După ce am pus interesele pe care a înfierat-o Isus a fost încerca­rea de a lui Dumnezeu pe planul întâi, ni se permite crea aparenţa că cineva posteşte. Făţarnicii îşi acum să ne prezentăm propriile noastre nevoi. desfigurau faţa când posteau, încercând să pară Această cerere recunoaşte faptul că depindem traşi la faţă, slabi şi cu o înfăţişare cât mai de Dumnezeu, pentru asigurarea hranei zilnice, tristă. Isus spune însă că este ridicol să te stră- atât a celei spirituale, cât şi a celei fizice. duieşti să pari sfânt. 6:12 Şi ne iartă nouă greşelile noastre, pre- 6:17, 18 Adevăraţii credincioşi tre­buie să cum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Aceasta nu postească în ascuns, fără să mani­feste nici un se referă la iertarea de ordin juridic sau scutirea semn exterior. Unge-ţi capul şi spală-ţi faţa de pedeapsa păcatului (întrucât acea iertare se înseamnă să te porţi nor­mal, ca în celelalte obţine prin credin­ţa în Fiul lui Dumnezeu). Mai activităţi ale zilei. Este de ajuns dacă Tatăl ştie degrabă, se referă la iertarea părintească, de care şi El te va răsplăti mai bine decât orice apro- este nevoie pentru a rămâne în părtăşie cu Ta- bare pe care ţi-ar putea-o oferi oamenii. tăl. Dacă credincioşii nu sunt dispuşi să-i ierte pe cei care le-au greşit, cum se pot ei aştepta POSTUL să fie în părtăşie cu Tatăl lor, care le-a iertat de A posti înseamnă a te abţine de la satisfa­ bunăvoie propriile lor gre­şeli?

44 Matei cerea apetitului fizic de mâncare. S-ar putea să principiu fundamental, care susţine întreag­a fie voluntar, ca în pasajul de faţă, sau involun- concepţie enunţată de Domnul: Unde este co- tar (ca la Fapte 27:33 sau 2 Cor. 11:27). În moara voastră, acolo va fi şi inima voastră. Noul Testament postul este aso­ciat cu starea Dacă banii tăi se află depuşi într-un sertar, la de jale, de doliu (Mat. 9:14, 15) şi cu rugăciu- bancă, în acest caz, acolo îţi vor fi şi inima, şi nea (Luca 2:37; Fapte 14:23). În aceste pasaje dorinţa ta. Dar dacă comorile tale vor fi în postul înso­ţea rugă­ciunea, ca o recunoaştere a cer, atunci într-acolo vor gravita şi interesele dorin­ţei fierbinţi a cuiva de a discerne voia lui tale. Această învăţătură ne obligă să decidem Dumnezeu. dacă acceptăm sensul cuvintelor rostite de Isus. Postul nu are nici o valoare, în ce pri­veşte Dacă răspundem afirmativ, atunci suntem con- mântuirea, după cum nu-i conferă unui cre­ fruntaţi cu întrebarea: „Ce vom face ­atunci cu dincios un statut deosebit în faţa lui Dum­ comorile noastre pă­mânt­eşti?“ Iar dacă susţi- nezeu. Un fariseu s-a lăudat odată că el pos- nem că nu asta a vrut să spună Isus prin tea de două ori pe săptămână. Cu toate afirmaţia din ver­setul 21, atunci suntem con- acestea, el nu a dobândit în­dreptăţirea pe ca- fruntaţi cu o altă întrebare capitală: „Ce vom re o căuta (Luca 18:12, 14). Însă atunci când face cu Biblia noastră?“ un creştin pos­teşte în taină, ca formă de O. Candela trupului (6:22, 23) exerciţiu spiritual, Dumnezeu ia notă de acest Isus ştia că ucenicilor Săi le va fi greu să act şi-l răsplăt­eşte. Deşi nu ni se porunc­eşte înţeleagă cum ar putea învăţăturile Sale necon- în Noul Testament să postim, suntem îndem- venţionale despre siguranţa zilei de mâine să naţi să facem acest lucru, prin faptul că ni se fie aplicate cu succes în viaţa de toate zilele. promite o răsplată. Postul poate fi benefic Prin urmare, El a recurs la o analogie, cu pentru viaţa de rugăciune, alungând obos­eala o­­chiul omenesc, pentru a ne învăţa o lecţie cu şi monotonia. Apoi el poate fi de mare preţ privire la vederea spirit­uală. El a spus că o­chiul în momente de criză, când cine­va doreşte cu este candela trupu­lui. Prin ochi primeşte trupul înfrigurare să afle voia lui Dumn­ezeu. Şi lumina, fiind învrednicit să vadă. Dacă ochiul apoi postul mai este de mare folos în promo- este bun, atunci tot trupul va fi inundat de lu- varea disciplinei personale. Dar postul este o mină. Dar dacă ­ochiul este rău, atunci vederea chestiune personală, între indiv­id şi Dumne- va fi stânjenită. În loc de lumină, vom avea zeu şi trebuie abord­at numai din dorinţa de parte de întuneric. a-I fi plăcuţi Lui. Căci postul îşi va pierde Aplicaţia este următoarea: Ochiul bun apar- valoarea atunci când va fi impus din afară ţine persoanei dominate de mobiluri curate, de sau când se va face paradă de el, datorită dorinţa sinceră de a urmări intere­sele lui Dum- unor mobiluri greşite.‡ nezeu şi care este dispu­să să accepte învăţătu- N. Adunaţi-vă comori în cer (6:19-21) rile lui Cristos la propriu. Întreaga sa viaţă a Acest fragment conţine câteva dintre cele fost inundată de lumină. Omul acesta crede mai revoluţionante învăţături rostite de Domnul cuvintele lui Isus, renunţă la bogăţiile pămân- nostru – dar care sunt adesea cel mai neglijate teşti, îşi adună comori în cer şi ştie că acestea de noi. Tema restului capitolu­lui 6 este: cum îi conferă singura sigur­anţă adevărată. Pe de putem dobândi siguranţa cu privire la viitor. altă parte, ochiul rău aparţine persoanei care 6:19, 20 În versetele 19-21 Isus răst­oarnă încearcă să trăiască şi pentru veacul de acum, toate concepţiile omeneşti cu pri­vire la moda­ şi pentru cel viitor. Astfel, el nu vrea să re- lităţile de a-ţi asigura o situ­aţie finan­ciară si­ nunţe la bogăţiile sale pămân­teşti, dar, în ace- gură, pentru tot restul vieţii. Când spune: Nu laşi timp, vrea să aibă parte şi de comorile vă strângeţi comori pe pământ, El lasă să se cereşti. Învăţăturile lui Isus i se par incomode înţeleagă că nu există nici o si­guranţă în lucru- şi imposibil de pus în aplicare. O asemenea rile materiale. Orice fel de comoară materială persoană este lipsită de călăuzirea precisă în de pe pământ riscă fie să fie distrusă de ele- viaţă, deoa­rece este plină de întuneric. mentele naturii (molia sau ru­gina), ori să fie Şi, adaugă Isus, dacă lumina care este în furată de hoţi. Isus spune că singur­ele investiţii tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie care nu sunt supuse pierderii (sau deteriorării) întunericul acesta! Cu alte cuvinte, dacă ştii sunt comorile din cer. că Domnul Isus îţi interz­ice să-ţi pui încrede- 6:21 Acest mod radical de a trata ches­ rea în comorile aces­tui pământ şi că si­guranţa tiunile de ordin financiar se bazează pe un zilei de mâine nu trebuie să depin­dă de ele,

Matei 45 dar tu continui să te încrezi în ele, a­tunci în- povăduiesc faptul că este inutil să ne îngrijo- văţătura pe care ai refuzat să ţi-o însuşeşti de- răm. Ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi vine întuneric – o formă foarte intensă de or- totuşi Dumnezeu le hrăneşte. Or, întrucât în bire spirituală. Nu vei mai putea vedea bogăţi- sistemul ierarhic al creaţiei lui Dumnezeu, ile în adevărata lor lumină. noi suntem cu mult mai de preţ decât păsări- P. Nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu, le, înseamnă că, negreşit, ne putem aştepta ca şi lui Mamona (6:24) Dumnezeu să aibă grijă de nevoile noastre. Imposibilitatea de a trăi şi pentru Dum­ Trebuie să subliniem însă că acest text nu nezeu, şi pentru bani este enunţată aici în for- trebuie să ne conducă la concluzia că nu ar mula „stăpâni şi sclavi“. În mod inevitabil mai fi necesar să muncim, pentru a ne asigura ­unul va câştiga loialitatea şi ascultarea supre­ cele necesare traiului. Pavel ne amint­eşte că mă din partea noastră. Tot aşa este şi cu dacă nu munceşte cineva, nici să nu mănânce! Dumnezeu şi Mamona. Fiecare din ei ne cere (2 Tes. 3:10). După cum nu tre­buie să conchi- loia­litatea, iar noi trebuie să alegem. Fie Îl dem că fermierul nu mai are trebuinţă să se- vom pune pe Dumnezeu pe locul întâi, respin- mene, să culeagă şi să secere. Toate aceste gând tirania materialismului, fie vom trăi pen- activităţi sunt o parte necesară din grija Sa tru lucrur­ile trecătoare, refuzând dorinţa lui pentru noi, din procesul asigu­rării celor nece- Dum­nezeu de a ne stăpâni viaţa. sare traiului nostru actual. Ceea ce interzice Q. Nu vă îngrijoraţi! (6:25-34) Isus aici este acţiunea de înmulţire a hambare- 6:25 În fragmentul acesta Isus ţinteşte în lor, în încercarea de a ne asigura o siguranţă a tendinţa noastră de a ne concentra viaţa în ju- zilei de mâine, independ­ent de Dumnezeu rul alimentelor şi îmbrăcăminţii, pier­zând astfel (practică condamnată de El în istoria fermieru- sensul adevărat al vieţii. Pro­blema pe care ne- lui bogat din Luca 12:16-21). În lucrarea Daily o punem, de cele mai multe ori, nu este atât Notes of the Scripture Union (Note zilnice edi- de mult ce mâncăm sau cu ce ne îmbră­căm tate de Uniunea Biblică), găsim rezumat suc- astăzi, ci ce vom mânca sau cu ce ne vom cint versetul 26: îmbrăca peste zece, douăzeci sau trei­zeci de ani. Dar aceste griji cu privire la viitor consti- S-a avansat argumentul că dacă Dumne­zeu susţi- tuie un păcat, deoar­ece ele neagă dra-gostea, ne, fără participarea lor conştient­ă, creatur­ile dintr- înţelepciunea şi puterea lui Dum­nezeu. Ele o ordine inferioară, cu atât mai mult El va întreţi- neagă dragostea lui Dumn­ezeu, presupunând ne, cu participa­rea lor activă, pe cei pentru care a că Lui nu i-ar păsa de noi. Ele neagă înţelep- fost adusă la fiinţă creaţia. ciunea lui Dumnez­eu, presupun­ând că El nu ar şti ce face. Şi mai neagă puterea lui Dum- 6:27 Îngrijorarea cu privire la viitor nu es- nezeu, presupun­ând că nu ar fi în stare să te numai o dezonoare la adresa lui Dumnez­eu, împlinească nevoile noastre. ci, în plus, mai este şi zadarni­că. Dom­nul de- Acest gen de îngrijorare ne face să ne monstrează lucrul acesta prin întreba­rea: „Şi cheltuim cele mai multe energii preocupaţi de apoi, cine dintre voi, chiar îngrijo­rându-se, o singură problemă: aceea de a ne asigura că poate să adauge măcar un cot la înălţimea vom avea din ce trăi. Şi, până să ne dez­me­ lui?“ O persoa­nă scundă, oricât s-ar îngrijora, ticim, constatăm că ni s-a dus viaţa şi am tot scundă va rămâne! Ei bine, chiar dacă aşa pierdut scopul central pentru care am fost cre- ceva ar fi cu putinţă, ar fi mai uşor să săvâr- aţi. Când Dumnezeu ne-a creat după chi­pul şeşti această faptă extraordinară decât să asi- Lui, El nu a avut în vedere ca după aceea noi guri prin îngrijorarea ta, împlinir­ea tuturor ne- să nu avem o altă preocupare mai înaltă în voilor pe care le vei avea în viitor. viaţă decât aceea de a ne îngrijora cu privire 6:28-30 Aici Domnul Se ocupă de atit­udi­ la ce vom mânca! Noi am fost lăsaţi să trăim nea nelogică de a ne îngrijora cu privire la pe pământ pentru ca să iubim, să ne închinăm faptul că nu vom avea suficiente haine cu care şi să-L slujim pe El şi să-I reprezentăm intere- să ne îmbrăcăm în viitor. Crinii de pe câmp sele. Trupul nostru a fost rânduit de El ca să (pro­babil e vorba de anemone) nici nu torc, nici ne fie sluji­tor, nu stăpân! nu ţes, şi totuşi întrec prin frumuse­ţea lor straie- 6:26 Păsările cerului ilustrează grija lui le regale ale regelui Solomon. Or, dacă Dum- Dumnezeu pentru creaturile Sale. Ele ne pro- nezeu poate să îmbrace cu atâta splendoa-re florile de pe câmp, a căror existenţă este atât de efemeră, negreş­it El va putea să aibă grijă de

46 Matei copiii Lui, care I se închină şi-L slujesc. nului care a lăsat totul pentru Cristos îi este 6:31, 32 Concluzia pe care o desprin­dem uşor să-l critice pe creştinul bogat. Tot aşa, de aici este că nu trebuie să ne petre­cem viaţa creştinii care îşi iau în serios dato­ria de a asi- într-o căutare febrilă după mân­care, băutură gura familiilor lor cele nece­sare traiului actual sau îmbrăcăminte pentru viitor. Neamurile şi pentru ziua de mâine tind să nu acorde necon­vertite trăiesc pentru acu­mularea ne­bună aceeaşi impor­tanţă înţele­sului literal pe care îl a lucrurilor materiale, ca şi când în hrană şi atrib­uie unii cuvintelor rostite de Domnul I­sus îmbrăcă­minte ar sta viaţa însăşi. Nu aşa ar în ultimul capitol. Întrucât nimeni nu trăieşte trebui să stea lucrurile în cazul creştinilor, care exclusiv prin credinţă, o atare critică este neîn- au un Părinte ceresc, Care le cunoaşte nevoile temeiată. de bază. Porunca aceasta de a nu-i judeca pe alţii Dacă creştinii şi-ar fixa ţelul de a-şi asigura vizează următoarele domenii: nu avem voie să dinainte toate nevoile lor pentru zilele viitoare, judecăm motivul care a stat la baza acţiu­nii atunci tot timpul şi toate energiile lor ar fi cuiva. Nu avem voie să judecăm după aparen- consumate pentru acu­mula­rea de rezerve fi- ţe (Ioan 7:24; Iac. 2:1-4). Nu avem voie să-i nanciare. Niciodată n-ar mai şti dacă au eco- judecăm pe cei care au scrupule în priv­inţa nomisit îndeajuns, deoarece există întot­deau­na unor chestiuni ce nu sunt, în ele însele, greşite pericolul unui crah al bursei, pericolul inflaţiei, sau co­recte (Ro. 14:1-5). Nu avem voie să ju- al catast­rofelor de tot felul, al căderii la pat, decăm un alt credincios, vorbindu-l de rău loviţi de o boală sau de un accident năprasnic (Iac. 4:11, 12). care să te lase paralizat pe toată v­iaţa. Asta 7:1 Uneori aceste cuvinte rostite de Dom- înseamnă că Dumnezeu ar fi privat de slujirea nul nostru au fost înţelese greşit de oameni, în pe care I-o datorează copiii Lui. Scopul real sensul că orice formă de critică ar fi interzisă. pentru care au fost creaţi şi conver­tiţi ei nu ar Indiferent ce s-ar întâmpla, spun ei, pe un ton mai fi atins. Băr­baţi şi femei creaţi după chi- pios: „Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi!“ Dar pul divin ar trăi pen­tru un viitor nesi­gur, pe Isus nu ne-a învăţat că trebuie să fim nişte acest pământ, în vreme ce ei ar trebui să tră- creştini lipsiţi de disc­ernământ. Nu a stat nici- iască având în vedere valorile proprii veşni­ciei. odată în inten­ţia Lui ca noi să renunţăm la 6:33 Prin urmare, Domnul face un le­gă­ facul­tatea de a discerne lucrurile în manieră mânt cu urmaşii Lui. El spune, în realita­te: critică. Noul Testament e plin de ilustraţii din „Dacă vei pune interesele lui Dumne­zeu pe care reiese că oamenii au fost îndreptăţiţi să locul întâi în viaţa ta, Eu îţi voi garanta împli- facă critici justificate cu privi­re la condi­ţia, nirea tuturor nevoi­lor tale viitoare. Dacă vei conduita sau învăţătura altora. În plus, există căuta mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi câteva domenii în care creştin­ului i se porun- neprih­ănirea Lui, atunci Eu voi avea grijă ca ceşte să ia o decizie, să facă dis­tinc­ţie netă ţie să nu-ţi lipsească niciodată nici unul din între ceea ce este bun şi ceea ce este rău sau lucru­rile de care ai trebuin­ţă în viaţă“. între mediocru şi superlat­iv. Iată câteva dintre 6:34 Acesta este programul lui Dumn­ez­eu aceste domenii: de „asigurări sociale“. Sarci­na care-i revine 1. Când se ivesc dispute între credin­cioşi, credinciosului este de a trăi pentru Domnul, acestea trebuiesc rezolvate în biseric­ă, în faţa punându-şi încre­derea în Dum­nezeu cu privire membrilor adunării, care pot lua o decizie în la viitor şi rămânând ne­clintit în încredinţarea problema respectivă (1 Cor. 6:1-8). că El va purta de grijă. Locul nostru de mun- 2. Biserica locală are datoria de a judeca că nu este alt­ceva decât mijlocul prin care ni păcatele grave săvârşite de membrii ei şi de a se asigură nevoile actuale. Tot ce vine peste lua măsurile care se impun (Mat. 18:17; 1 Cor. aceasta este inves­tit în lucrarea pentru Domnul. 5:9-13). Noi suntem chemaţi să trăim în fiecare zi cli- 3. Credincioşii au datoria să judece învăţă- pa pre­zentă. Nu te gândi la grijile zilei de tura predată de învăţătorii şi predi­catorii care mâine! vestesc în mijlocul lor, în lumina Cuvântului R. Nu judecaţi! (7:1-6) lui Dumnezeu (Mat. 7:15-20; 1 Cor. 14:29; 1 Acest pasaj despre judecată urmeaz­ă ime- Ioan 4:1). diat după percutanta învăţătură a Dom­nului 4. Creştinii trebuie să discearnă dacă alţii nostru despre bogăţiile pământeşti. Importantă sunt credincioşi, pentru a împlini astfel porun- este corelaţia dintre aceste două teme. Creşti- ca lui Pavel de la 2 Corinteni 6:14. 5. Cei din biserică trebuie să judece care

Matei 47 dintre bărbaţi posedă calităţile nece­sare de a fi următoare abordează sub­iectul rugăciu­nii, prin presbiteri şi diaconi (1 Tim. 3:1-13). intermediul căreia noi putem cere înţelepciune. 6. Suntem chemaţi să discernem care sunt S. C ereţi fără întrerupere, căutaţi fără cei nesupuşi şi turbulenţi, care sunt cei fricoşi, întrerupere, bateţi fără întrerupere care sunt cei slabi, şi să-i tratăm în conformi- (7:7-12) tate cu instrucţiu­nile pe care ni le dă Biblia în 7:7, 8 Dacă ne imaginăm cumva că am această privinţă (vezi, de pildă, 1 Tes. 5:14). putea trăi în practică învăţăturile Predic­ii de pe 7:2 Isus ne-a prevenit însă cu privire la Munte prin propriile noastre forţe, atunci în- faptul că judecata necorespunzătoare se va răs- seamnă că nu am înţeles caracterul supra­ plăti în mod reciproc: „Căci cu ce jude­cată ju- natural al vieţii la care ne cheamă Mântuitor­ul. decaţi [cu aceea] veţi fi judecaţi“. Acest princi- Înţelepciunea sau puterea de a trăi o asemenea piu, conform căruia vom secera exact ceea ce viaţă trebuie să vină de sus. Şi astfel ni se am semănat (Gal. 6:7) este inte­grat în toate as- adresează aici invitaţia de a cere şi a nu obosi pectele vieţii oame­nilor pe acest pământ. Marcu cerând; de a căuta, şi de a nu obosi căutând; aplică princip­iul la însuşir­ea de către noi a de a bate şi de a nu obosi bătând. Înţelepciu- Cuvân­tului (4:24), iar Luca îl aplică la genero- nea şi puterea de a trăi viaţa creştină vor fi zitatea cu care facem dărni­cia (6:38). dăruite tuturor celor care cer aceste lucrur­i, în 7:3-5 Isus a demascat tendinţa noastră de a rugăciune fierbinte şi stăruitoare. observa o greşeală minusculă la cineva, în vre- Scoase din contextul lor, versetele 7 şi 8 ar me ce noi ignorăm aceeaşi greşeală în v­iaţa părea ca un cec în alb pentru cred­inc­ios, cu noastră. De aceea a rec­urs El la figura de stil alte cuvinte, că orice am cere ni s-ar da! Lu- numită hiperbolă, prin care se exage­rează inten- crurile nu stau chiar aşa! Verse­tele trebuie în- ţionat o situaţ­ie, pentru a-i face mai lesne de ţelese în contextul imediat în care apar şi în înţeles adevărul sau ideea care trebuie subliniată. lumina celorlalte învăţături din cuprinsul Bi­ Astfel, cineva care are o bârnă în ochi adesea bliei referitoare la rugăc­iune. Prin urmare, se leagă de paiul din ochiul altcuiva, fără să-şi aceste făgădu­inţe, care ni se par, la prima ve- dea seama de situa­ţia în care se găseşte el în- dere, lipsite de orice restricţii, sunt, în rea­litate, suşi. Este o făţărni­cie să presupunem că am deter­minate de alte pasaje. De pildă, în Psalmi putea fi de ajutor unei persoane căzute în vreo 66:18 aflăm că cel care se roagă nu tre­buie să greşeală, atâta timp cât noi înşine ne facem vi- aibă în viaţa sa nici un păcat ne­mărturisit. novaţi de o greşeală (similară) mult mai mare! Creştinul trebuie să se roage cu credinţă (Iac. Mai întâi trebuie să ne punem în ordine propria 1:6-8) şi după voia lui Dum­nezeu (1 Ioan noas­tră viaţă, îndreptând greşelile din ea, şi 5:14). Rugăciunea trebuie să fie făcută cu per- numai după aceea vom putea să criticăm aceste sistenţă (Lu. 18:1-8) şi sinceritate (Ev. 10:22a). greşeli în viaţa altora. 7:9, 10 Când au fost îndeplinite condiţ­iile 7:6 Versetul 6 demonstrează că nu a stat rugăciunii, creştinul poate avea încre­derea de- în intenţia lui Isus să interzică orice fel de plină că Dumnezeu va asculta rugăc­iunea lui judecată. El i-a prevenit pe ucenici să nu dea şi-i va da răspuns. Această asigu­rare îşi găseş- lucrurile sfinte la câini şi să nu arunce mărg­ă­ te temeiul în caracterul lui Dumnezeu, Tatăl ritarele la porci. În cadrul Legii lui Moise, nostru. Pe plan omen­esc, noi ştim că dacă un câinii şi porcii erau cons­iderate animale necu- fiu îi cere pâine, tatăl lui nu-i va da o piatră, rate, în con­text, ele desem­nându-i pe oa­menii după cum nu-i va da un şarpe, dacă îi cere răi. Când dăm peste oameni depra­vaţi, care un peşte. Un tată pămân­tesc nici nu-l va amă- tratează adevărurile divine cu un dispreţ total gi pe fiul său flămând, nici nu-i va da v­reun şi răspund la pro­povă­duirea de către noi a cu- lucru care să-i dăune­ze. vintelor lui Cristos cu înjo­siri şi violenţă, noi 7:11 Domnul nostru foloseşte metoda ar- nu suntem oblig­aţi să cont­inu­ăm să le împăr- gumentării de la simplu la complex. Cu alte tăşim Evang­helia. A insista să le vestim mai cuvinte, dacă părinţii omeneşti onorează cereri- departe Cuv­ântul nu ar face altceva decât să le copiilor lor, acordându-le ceea ce este mai îngrăm­ ădească şi mai multă osândă asupra bun pentru ei, cu cât mai mult va face acest celor care se fac vinov­aţi de această res­ lucru Tatăl nostru care este în ceruri. pingere. 7:12 Legătura imediată dintre versetul 12 Se înţelege de la sine că e nevoie de mult şi cel precedent pare să fie următoarea: întru- discernământ spiritual pentru a dis­cerne care cât Tatăl nostru ne dă atâtea lucruri bune, şi sunt aceşti oameni. Poate că de aceea verse­tele

48 Matei noi, la rândul nostru, trebuie să-I urmăm U. După roadele lor îi veţi cunoaşte e­xemplul, dând dovadă de omen­ie (bunătate) (7:15-20) faţă de alţii. Iar proba prin care putem verifi- 7:15 Oriunde ni se dă o învăţătură despre ca dacă o acţiun­e va fi benefică pentru alţii cerinţele stringente ale adevăratei ucenicii, vom este de a vedea dacă noi înşine am dori să întâlni şi prorocii minci­noşi, care promovează avem parte de ea. „Regula de aur“ fusese poarta largă şi calea uşoară. Aceştia diluează expri­mată, în termeni negat­ivi, cu cel puţin o adevărul, până când, cum s-a exprimat C. H. sută de ani înainte de vremea Domnului Isus Spurg­eon: „nu a mai rămas din el nici atât cât de către rabinul Hillel. Dar exprimând regula să faci o supă pentru o lăcus­tă pricăjită“. Oa- în termeni pozitivi, Isus depăşeşte cadrul pur menii aceştia care pretind că vorbesc în numele restrictiv al acestui principiu, trecând la dome- lui Dumnezeu se strecoa­ră îmbră­caţi în haine niul pozitiv, al unei ­a­­­c­ ţ­iuni deliberate de a fa- de oi, pe când înăuntrul lor sunt lupi răpitori, ce bine altuia. Creştinis­mul nu constă doar adică necred­incioşi venali, care se năpustesc din efortul de a te abţine de la comiterea asupra celor imaturi, instabili şi creduli. păcatul­ui, ci este o formă pozitivă a facerii de 7:16-18 Versetele 16-18 tratează proble­ma bine. depistării profeţilor falşi: „după roadele lor îi Această afirmaţie a lui Isus este Legea şi veţi cunoaşte“. Vieţile lor destrăbălate şi învă- Prorocii, adică ea rezumă învăţăturile mo­rale ţăturile nocive pe care le propagă îi dau de ale Legii lui Moise şi ale scrierilor Profeţilor gol. Un pom sau o plantă produc rod după lui Israel. Neprihănirea cerută de Vechiul Tes- soiul lor. Spinii nu vor produce stru­guri, nici tament este împlinită în credinc­ioşii convertiţi, mără­cinii smochine. Pomul bun face roade care umblă astfel după îndemnurile Duhului bune, iar pomul rău face roade rele. Princi­piul (Ro. 8:4). Dacă s-ar aplica pe plan internaţio- e valabil atât în lumea natu­rală, cât şi în lu- nal acest verset, ar avea darul de a transfor­ma mea spirituală. Felul de vieţuire şi învăţ­ăturile toate domeniile relaţiilor dintre na­ţiuni, al vieţii celor care susţin că vorbesc în numele lui politice din orice stat, al vieţii familiei şi bise- Dumnezeu trebuie să fie sup­use la proba Cu- ricii. vântului lui Dumn­ezeu: „Dacă nu vor vorbi T. Calea îngustă (7:13, 14) aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul Domnul ne previne acum că poarta de in- acesta“ (Is. 8:20). trare pe calea uceniciei creştine este în­gustă, 7:19, 20 Profeţii falşi vor fi aruncaţi în foc. iar drumul greu.9 Dar cei care Îi urmea­ză cu Învăţătorii falşi şi profeţii minci­noşi vor avea credincioşie învăţăturile gă­sesc viaţă din bel- parte de o pierzare rapidă (2 Pe. 2:1). Ei se şug. Pe de altă parte, există o altă poartă, lar- cunosc după roadele lor. gă, anume viaţa satisfacerii tuturor dor­inţelor şi V. Niciodată nu v-am cunoscut (7:21-23) plăcerilor proprii. Sfârşitul acestei vieţi este 7:21 Domnul Isus ne avertizează în conti- pierzar­ea. Aici nu se discută despre pierzarea nuare asupra pericolului pe care-L prezintă cei sufletului, ci despre eşecul de a trăi în practică ce pretind că-L cunosc ca Mân­tuitor, dar care scopul pentru care ai fost creat. n-au fost convertiţi niciodată. Nu oricine Îi Versetele acestea mai au o aplicaţie la spune lui Isus: „Doamne, Doamne“ va intra în Evanghelie, prin faptul că descriu cele două împărăţia cerurilor. Numai cei care fac voia căi şi cele două destine ale omenirii. Poarta lui Dumnezeu vor intra în împărăţie. Primul largă şi calea lată duc la pierzare (Pro. 16:25). pas pe calea înfăp­tuirii voii lui Dum­nezeu este În schimb, poarta îngustă şi calea grea duc la să crezi în Domnul Isus (Ioan 6:29). viaţă. Isus este şi poarta (Ioan 10:9) şi calea 7:22, 23 În ziua judecăţii, când necre­ (Ioan 14:6). Acum însă, deşi această aplicaţie dincioşii vor sta înaintea lui Cristos (Ap. 20:11- a textului este valabilă, interpretarea este des- 15), mulţi Îi vor aminti că ei au pror­ocit, au tinată credinc­ioşilor. Isus spune că pentru a-L scos afară demoni sau au făcut multe minuni urma pe El se cere credinţă, disciplină şi răb- – toate în Numele Lui. Dar toate insistenţele dare. Dar viaţa aceasta grea este singura dem- lor vor fi zadarnice. Isus le va spune răspicat nă de a fi trăită. Dacă vei alege calea uşoară, că nicioda­tă nu i-a cunos­cut sau considerat ai vei avea o mulţime de camarazi pe drum, dar Lui. vei pierde lucrurile cele mai alese pe care ţi le Din aceste versete învăţăm că nu toate mi- rezerva­se Dumne­zeu! nunile sunt de origine divină şi că nu toţi cei care săvârşesc minuni posedă împuterni­cirea